Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Decizia nr. 92/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 92/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 92/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr. 92/Co
Ședința publică din data de 09 februarie 2015
Curtea constituită din:
Judecător de cameră preliminară:I. C.
Grefier: R. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. S..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de contestatorul M. P. împotriva încheierii de ședință din data de 30.01.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, pronunțată in dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul inculpat M. P., personal în stare de arest și asistat de avocat ales B. V., cu împuternicirea avocațială depusă la dosarul de fond.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea,in baza art. 420 alin.4 rap. la art. 83 NCpp, aduce la cunoștință contestatorului inculpat M. P. faptele care formează obiectul cauzei și că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fii folosit si împotriva sa.
Contestatorul inculpat M. P., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date in cauză.
Curtea constatând că in cauză nu mai sunt alte cererii de formulat sau probe de administrat acordă cuvântul in susținerea contestației.
Apărătorul contestatorului inculpat M. P. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii de ședință din data de 30.01.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, pronunțată in dosarul nr. _ și rejudecând să fie revocată măsura arestării preventive a inculpatului, apreciind încheierea instanței de fond ca fiind nemotivată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, ca nefondată, apreciind că în cauză nu s-au modificat temeiurile ce au fost avute in vedere la momentul arestării preventive a inculpatului, aceasta fiind singura măsură aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal. Totodată, solicită a se avea in vedere modalitatea in care a acționat inculpatul, precum și valoarea mare a prejudiciului.
Apărătorul contestatorului inculpat M. P., in replică, arată că inculpatul nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului.
Contestatorul inculpat M. P., având cuvântul, arată că achiesează la concluziile apărătorului său. De asemenea, solicită a se lua față de el măsura arestului la domiciliu.
Judecătorul de cameră preliminară
Asupra prezentei contestații.
Prin încheierea de ședință din data de 30 ianuarie 2015, pronunțată în dosarul nr._ 15 al Tribunalului București s-au dispus următoarele:
În baza art.348 alin. 2 Cod procedură penală raportat la 207 al.4 Cod procedură penală constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul M. P., fiul lui I. și T., născut la data de 22.04.1962, în satul C. V., ., cetățenia română, necăsătorit, domiciliat în comuna C. V., ., județul C., CNP_, arestat preventiv în baza MAP nr. 1/UP07.01.2015 emis de către Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr._ ).
Menține starea de arest preventiv a inculpatului M. P..
În raport de Decizia Curții Constituționale nr. 641/11.11.2014, publicată în M.O nr. 887/05.12.2014-Partea I și având în vedere disp. art. 345 alin. 1 rap. la art. 344 alin. 4 C.p.p stabilește termen la data de 23 februarie 2015, CP30(p), cu participarea părților și a procurorului.
În baza art.275 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia
. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în conformitate că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și se mențin temeiurile care au determinat luarea acesteia.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile menționate, judecătorul de cameră preliminară constată că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, în cauză, există suficiente probe, care conduc la suspiciunea rezonabilă că inculpatul M. P. a săvârșit infracțiunile prev. și ped. de art.4 și art.9 alin.1 lit.b, c, f și alin.3 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal, art.35 alin.1 Cod penal și art.38 alin.1 Cod penal pentru ansamblul faptelor reținute.
Din probele cauzei rezultă fără niciun dubiu că inculpatul M. P. a deținut și a folosit S.C. METAL INTERNATIONAL S.R.L. Făgărașul Nou în activități de evaziune fiscală, iar în momentul în care i s-a solicitat de organele fiscale să prezinte documentele societății pentru efectuarea unui control fiscal, acesta nu au dat curs invitațiilor, ci, dimpotrivă, a făcut demersuri și a cesionat societatea numitului S. LILIAN, care se pare că nu a fost implicat în săvârșirea faptelor.
Declarația inculpatului din data de 10.06.2014, în care recunoaște că a cesionat societatea către numitul S. Lilian, pentru a ascunde datoriile societății, este deosebit de importantă în aprecierea existenței indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit faptele.
Că nu este vorba doar de o complicitate la săvârșirea de alte persoane a infracțiunii de evaziune fiscală rezultă din lipsa unor minime relații pe care inculpatul le-a dat în fața organelor de anchetă.
Faptul că inculpatul nu a putut da relații reale despre contabilul, pe care pretinde că societatea l-a avut înainte de vehiculata cedare a societății către cele șase persoane, despre care inculpatul a vorbit cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, reprezintă o altă probă certă din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
De asemenea, faptul că, în declarația din data de 10.06.2014, inculpatul P. M. a recunoscut că nu a înregistrat în contabilitatea societății facturile fiscale aferente relațiilor comerciale derulate cu 47 de societăți comerciale și că a înregistrat cheltuieli fictive, iar la acest moment prezintă o altă variantă, în care inculpatul plasează responsabilitatea asupra unor alte persoane, este suficient de relevant în sensul temeiniciei presupunerii că inculpatul este autorul faptelor pentru care se solicită arestarea preventivă.
Susținerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele rezultă și din declarațiile suspectului S. Lilian, care arată că nu a fost implicat în niciun fel în activitatea S.C. METAL INTERNATIONAL S.R.L. și că inculpatul P. M. l-a pus să semneze mai multe înscrisuri, sub pretextul că vrea să îl ajute cu mai multe materiale de construcție. În acest sens este și declarația martorei S. B.
Declarațiile martorilor S. I., M. L., S. I., M. I., care arată că nu au fost implicați în niciun fel în activitatea S.C. METAL INTERNATIONAL S.R.L., declarația martorului B. I., care arată că S.C. METAL INTERNATIONAL S.R.L. a avut activitate, iar inculpatul a fost administratorul firmei, procesul verbal de conducere în teren, din care rezultă că inculpatul nu a putut localiza biroul contabilei C. M., documentele bancare din care rezultă că inculpatul a retras în numerar sume foarte mari de bani, nu doar că ridică bănuieli solide și justificate în sensul săvârșirii faptelor de către inculpat, dar și înlătură apărările făcute cu ocazia audierii și a dezbaterii propunerii de arestare preventivă.
Totodată, judecătorul de cameră preliminară reține incidența dispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, legea prevăzând pentru infracțiunile de evaziune pentru care acesta este cercetat pedeapsa închisorii de până la 11 ani, și în plus, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a valorii prejudiciilor cauzate, a mijloacelor frauduloase folosite, se constată că privarea lui de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol ridicat pentru ordinea publică.
În acest context și din perspectiva criteriilor enunțate de art. 223 alin. 2 teza ultima C.pr.pen., luând în considerare și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale precum și jurisprudența Curții de la Strasbourg, judecătorul de camera preliminara considera că gravitatea faptei dobândește o valoare predominată pentru aprecierea stării de pericol pentru ordinea publică și justifică mentinerea in arest preventiv a inculpatului M. P..
Împotriva încheierii a formulat contestație inculpatul, solicitând continuarea judecății în stare de libertate, invocând aspectul potrivit căruia nu subzistă temeiurile ce au fost avute in vedere la momentul arestării preventive a inculpatului, iar in cauză nu au intervenit temeiuri noi care să impună menținerea acestei măsuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile contestatorului și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată contestația nefondată, reținând următoarele:
Prin rechizitoriul nr. rechizitoriul nr. 94/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția de urmărire penală și criminalistică, întocmit la data de 29.01.2015 s-au dispus următoarele:
1. Trimiterea în judecată a inculpaților:
- M. P., fiul lui I. și T., născut la data de 22.04.1962, în satul C. V., ., cetățenia română, necăsătorit, domiciliat în comuna C. V., ., județul C., CNP_, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art.4 și art.9 alin.1 lit.b, c, f și alin.3 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal, art.35 alin.1 Cod penal și art.38 alin.1 Cod penal pentru ansamblul faptelor reținute,
- S.C. METAL INTERNATIONAL S.R.L. Făgărașu Nou (CUI_ –J_ ), având sediul social în . Nou, județul Tulcea, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art.9 alin.1 lit.b, c, f și alin.3 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal și art.35 alin.1 din Codul penal;
2. Clasarea cauzei în ceea ce privește infracțiunile prev. și ped. de art.4, art.9 alin.1 lit.b, c, f și alin.3 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal și art.35 alin.1 din Codul penal și art.38 alin.1 Cod penal, pentru ansamblul infracțiunilor reținute în sarcina suspectului S. LILIAN, întrucât nu există mijloace de probă care să demonstreze că acesta ar fi săvârșit aceste infracțiuni.
3. Disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, față de A.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor în raport de săvârșirea infracțiunii de art.322 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, întrucât competența materială de soluționare a cauzei revine acestei unități de parchet.
Similar instanței de fond și instanța de control judiciar apreciază incidența condițiilor cumulative prevăzute de art.223 alin. 1 teza I și alin. 2 Cod de proc.pen..
Astfel, pe de-o parte din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul M. P., în calitate de administrator al S.C. METAL INTERNATIONAL S.R.L. Făgărașu Nou, nu a dat curs invitațiilor de a pune la dispoziția organelor de control din cadrul Gărzii Financiare – Secția Tulcea, precum și a Administrației Finanțelor Publice Tulcea documentele societății, sustrăgându-se de la efectuarea controlului fiscal, neînregistrând în evidența contabilă a societății 329 facturi fiscale aferente relațiilor comerciale desfășurate în perioada 01.01.2009 – 31.12.2012, cu 47 de societăți comerciale, neevidențiind veniturile obținute și fără a vira TVA colectată, cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prejudiciind prin aceasta bugetul general consolidat al statului cu suma de 8.772.715 lei, evidențiind totodată în actele contabile ale societății cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale, situația de fapt reflectându-se și în ceea ce privește S.C. METAL INTERNATIONAL S.R.L. Făgărașu Nou, prin prisma dispozițiilor art. 135 alin.1 și 3 din Codul penal, care prevăd că „persoana juridică, cu excepția statului și a autorităților publice, răspunde penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori numele persoanei juridice” iar „răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârșirea aceleași fapte”.
Pe de altă parte, privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, concretizată în specificul infracțiunii, în urmarea produsă- prejudicierea bugetului de stat -, în frecvența deosebită a infracțiunilor economice în prezent, ce impune o ripostă mai fermă din partea autorităților care în cazul de față s-a concretizat într-o măsură preventivă și, totodată este proporțională cu gravitatea acuzației care i se aduce inculpatului.
Cât privesc aspectele de circumstanțiere personală favorabile inculpatului, acestea nu reprezintă împrejurări ce justifică nici revocarea măsurii arestării preventive, dar nici înlocuirea acesteia cu una mai puțin restrictivă, câtă vreme ele au fost avute în vedere la luarea acesteia, așa cum impun exigențele art.223 alin.3 teza finală Cod procedură penală și, de asemenea, urmează să capete semnificația cuvenită la individualizarea unei eventuale sancțiuni judiciare care s-ar putea aplica inculpatului.
Pentru a se răspunde exigențelor impuse de art. 5 pct. 1 lit. c CEDO, dar și solicitării inculpatului, prin apărător, judecătorul de cameră preliminară trebuie să analizeze și posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei la proces (cauza Vrencevc Serbiei; cauza Lclieirec. Belgiei) pentru că numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret se poate proceda la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat (cauza McKay c Regatului Urni).
Din acest punct de vedere, în vederea realizării scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 N.C. proc.pen. se impune privarea de libertate a inculpatului, existând pericolul sustragerii de la judecarea cauzei, gravitatea pedepselor prevăzute de legiuitor pentru faptele pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale reprezentând la acest moment și în lumina celor deja arătate în paragrafele anterioare un argument în acest sens și justificând luarea măsurii în discuție pentru un interval de timp rezonabil (cerință satisfăcută în cauză).
În consecință, luarea față de inculpatul din prezenta cauză a unor măsuri alternative, cum ar fi cea a arestului la domiciliu, a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune, prevăzute de art. 202 alin. 4 lit. b-d Cod de proc.pen. nu ar fi suficientă la acest moment, urmând să se aprecieze asupra necesității acestor măsuri pe parcursul procesului penal.
În sfârșit, Curtea constată că măsura preventivă a arestării se impune și prin raportare la exigențele art. 5 paragraful 3 din CEDO, câtă vreme se argumentează prin motive pertinente și suficiente a o justifica și nu contravine dispozițiilor legale în materie.
Existența și suficiența acestor motive, judecătorul de cameră preliminară le-a examinat în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.202 alin. 1 Cod de proc.pen., știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se învederează a fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru a preîntâmpina sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei ori pentru a preveni săvârșirea unei alte infracțiuni.
Nu se poate reține drept critică nici nemotivarea hotărârii atâta vreme cât legea nu impune un standard în acest sens, iar judecătorul de drepturi și libertăți s-a conformat exigențelor art. 207 alin. 4 Cod proc.pen.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 205 Cod proc.pen., cu referire la art. 203 alin. 5 și art. 348 Cod proc.pen, respinge ca nefondată contestația formulată de către inculpatul M. P. împotriva încheierii de ședință din data de 30 ianuarie 2015, pronunțată în dosarul nr._ 15 al Tribunalului București.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 NCPP,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 205 Cod proc.pen., cu referire la art. 203 alin. 5 și art. 348 Cod proc.pen, respinge ca nefondată contestația formulată de către inculpatul M. P. împotriva încheierii de ședință din data de 30 ianuarie 2015, pronunțată în dosarul nr._ 15 al Tribunalului București.
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen., obligă contestatorul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, 9 februarie 2015.
Judecător de cameră preliminară
I. C.
Grefier,
R. S.
Red/dac. I.C. /12.02.2015/2 ex.
Tribunalul București, Secția I penală/ Jud.B. G.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 741/2015. Curtea... → |
|---|
