Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 52/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 52/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 52/2016
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.52/C
Ședința publică din data de 01 februarie 2016
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror B. E.-ELIANA.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul G. M.-I. împotriva Sentinței penale nr.200/F din data de 22 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul I. - Secția Penală în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu a răspuns contestatorul condamnat G. M.-I., acesta fiind reprezentat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. N., în baza delegației nr._/2016, emisă de Baroul București, (atașată la fila 6 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar a declarației formulată de contestatorul condamnat G. M.-I. prin care solicită judecarea cauzei la termenul de astăzi, în lipsa sa, potrivit dispozițiilor art. 364 alin.4 din Codul de procedură penală (fila 14 din dosar).
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației cu care a fost sesizată.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția autorității de lucru judecat, susținând că motivele invocate în contestație au mai fost examinate anterior de către instanța de judecată, la dosarul cauzei existând atașată fotocopia sentinței penale nr.200/F din data de 22.10.2015, pronunțată de Tribunalul I.-Secția Penală.
În ceea ce privește fondul contestației, solicită respingerea acesteia, ca nefondată.
CURTEA
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.200 din data de 22.10.2015 a Tribunalului I. a fost respinsă ca inadmisibilă contestația la executare formulată de petentul condamnat G. M. I..
Pentru a pronunța această instanța de fond a constatat că prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București – Secția I Penală la data de 10.07.2015 sub nr._/3/2015, contestatorul G. M. I. a formulat contestație la executare, solicitând în esență aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 898/21.12.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a Penală în dosarul nr._/3/2010.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 23 din legea nr. 255/2013 rap. la art. 595 Cod procedură penală.
Prin sentința penală nr. 1415/07.09.2015 pronunțată în dosarul nr._/3/2015, Tribunalul București – Secția I Penală, în baza art. 47 alin. 3 Cod procedură penală, a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și, în baza art. 50 coroborat cu art. 597 alin. 6 Cod procedură penală, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului I. – Secția Penală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului I. – Secția Penală la data de 02.10.2015 sub nr._ .
Au fost solicitate și atașate la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: copia cazierului (filele 18 – 19 dosar), copia MEPÎ nr. 283/25.09.2015 emis de Tribunalul I. – Secția Penală în dosarul nr._ (filele 22 - 23 dosar), copia MEPÎ nr. 227/21.03.2014 emis de Tribunalul I. – Secția Penală în dosarul nr._ (filele 24 - 25 dosar) și copia MEPÎ nr. 1622/21.10.2011 emis de Tribunalul București – Secția a II a Penală în dosarul nr._/3/2010 (fila 26 dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 163/06.03.2014 pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală s-a admis sesizarea formulată de Comisia de aplicare a legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului București – Jilava și, în consecință:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată condamnatului G. M. I. prin sentința penală nr. 898/21.12.2010 a Tribunalului București – Secția a II a Penală în pedepsele componente:
- 8 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 alin. 1 lit. a, i VCP.
- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 193 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 VCP.
În baza art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b NCP s-a aplicat condamnatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 8 ani și 4 luni închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din pedeapsa de 8 luni închisoare, în final condamnatul executând pedeapsa rezultantă de 8 ani, 6 luni și 20 de zile închisoare.
S-a anulat MEPÎ nr. 1622/21.10.2011 emis de Tribunalul București – Secția a II-a Penala și s-a dispus emiterea unui nou mandat.
În baza art. 275 alin. 3 NCPP cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a apreciat că prezenta cerere are același obiect, privește același condamnat și este întemeiată pe aceleași motive de fapt și de drept, împrejurare ce atrage inadmisibilitatea acesteia. Aceasta, întrucât inadmisibilitatea, ca sancțiune procedurală, intervine în cazul în care părțile exercită drepturi procesuale epuizate deja prin alte căi procesuale similare.
D. urmare, Tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea privind aplicarea legii penale mai favorabile formulată de contestatorul G. M. I..
Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație condamnatul G. M. I..
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată netemeinicia contestației declarate în cauză.
Potrivit art. 6 cod penal, „(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim. (2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detențiune pe viață și până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeași faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detențiunii pe viață se înlocuiește cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracțiune. 3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuiește cu amenda, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea nouă. Ținându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.4) Măsurile educative neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.(5) Când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin.(1)-(4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta.(6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.(7) Când o dispoziție din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ține seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispozițiilor alineatelor precedente.”
Curtea, în acord cu prima instanță, reține că situația petentului condamnat privind aprecierea aplicării legii penale mai favorabile a fost supusă deja analizei instanței de judecată, iar prin sentința penală nr. 163/06.03.2014 pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală s-a admis sesizarea formulată de Comisia de aplicare a legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului București – Jilava, cu privire la condamnatul G. M. I., modificându-se în consecință pedeapsa rezultantă aplicată acestuia.
Or, la acest moment, petentul nu mai poate supune instanței de judecată o nouă cerere de analiză a incidenței legii penale mai favorabile, astfel încât în mod corect prima instanță a respins cererea sa ca inadmisibilă, contestația formulată de petent împotriva acestei din urmă sentințe penale fiind neîntemeiată.
Față de cele sus-expuse, contestația petentului condamnat va fi respinsă ca nefondată.
În baza art.274 alin.1 Cod proc.pen. petentul condamnat va fi obligat la plata sumei de 300 de lei cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a petentului se va avansa din fondurile MJ către Baroul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b cod proc.pen. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul G. M. I., împotriva sentinței penale nr.200 din data de 22.10.2015 a Tribunalului I..
În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen. obligă condamnatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 130 de lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 01.02.2016.
PREȘEDINTE,
O. R.-N. GREFIER,
D. S.
Red.R.N.O.
Th.red. R.N.O./03.02.2016/2 ex.
T.I./ Jud. R. P.
| ← Infracţiuni la legea societăţilor comerciale. Legea nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 21/2016.... → |
|---|
