Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 478/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 478/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 478/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 478/A
Ședința din camera de consiliu din data de 25.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. B.
JUDECĂTOR: S. C.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. A..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația în anulare formulată de contestatorul – apelant G. A. împotriva deciziei penale nr. 211/12.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală.
Dezbaterile asupra admisibilității contestației în anulare au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 23.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea a stabilit termen de pronunțare la 25.03.2015.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 23.02.2015, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, sub nr._, contestația în anulare formulată de condamnatul G. A. împotriva deciziei penale nr. 211/12.02.2015 a Curții de Apel București - Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._/300/2014.
În motivarea contestației, condamnatul a invocat cazurile prevăzute de art. 426 lit. e, f, i C.pr.pen., arătând că instanța de apel a procedat la majorarea pedepsei sale în apelul părții vătămate, fără a fi legal investită cu devoluarea laturii penale, în raport de declarația de apel și de respectarea termenului de declarare a căii de atac. Astfel, cu ocazia deliberării în apel, instanța nu a pus în discuția condamnatului, a părților și a procurorului o astfel de situație a agravării situației inculpatului în apelul părții vătămate, în condițiile tardivității precizării declarării apelului pe latură penală, procedând la o judecată fără participarea acestora, deși era obligatorie, potrivit legii, aceeași judecată având loc în lipsa apărării, deși asistența juridică era obligatorie, astfel că acesta a apreciat că se impune anularea hotărârii și fixarea unui termen pentru rejudecarea apelului.
Totodată, condamnatul a arătat că, procedându-se astfel, s-a ajuns la situația în care, împotriva sa, s-au pronunțat două hotărâri judecătorești definitive pentru aceeași faptă, cererea sa este, astfel, întemeiată si pe dispozițiile art. 426 lit.i Cod procedură penală.
Astfel, față de rejudecarea fondului și de pedeapsa aplicată, fiind exclusă instituția erorii materiale, majorarea pedepsei de 4 ani și 10 luni la o pedeapsă de 8 ani și 8 luni închisoare cu executare, neputând fi justificată decât prin admiterea apelului părții vătămate Zolfaghari Akbar cu nerespectarea limitelor investirii prin apelul declarat, contestatorul a apreciat că decizia contestată este nelegală, instanța încălcând prevederile art.408 și urm. Cod procedură penală.
În drept, contestatorul a precizat că-și întemeiază cererea pe dispozițiile art. 431 Cod penal, art. 426 și urm. Cod de procedură penală și art. 408 și urm. Cod de procedură penală.
În vederea soluționării contestației, a fost atașat dosarul penal nr._/300/2014 (4729/2014) al Curții de Apel București – Secția I Penală în care s-a pronunțat decizia penală nr. 211/12.02.2015.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anularedin perspectiva exigențelor art. 431 C.pr.pen., Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare reprezintă remediul procesual destinat, în mod esențial, înlăturării unor grave erori de drept procesual pe care le-ar putea conține o hotărâre penală definitivă. Interpretarea dată aspectelor de drept penal substanțial ori modul de evaluare a chestiunilor faptice, ambele existente într-o hotărâre penală definitivă, nu pot face obiectul contestației în anulare, partea sau participantul interesat având la îndemână, în aceste ultime două situații, alte căi extraordinare de atac.
D. fiind caracterul extraordinar al procedurii, condițiile în care poate fi promovată o astfel de contestație sunt strict și limitativ prevăzute de lege, pentru a se asigura efectiv securitatea raporturilor juridice tranșate prin hotărârea definitivă. Aceasta înseamnă că admiterea în principiu poate fi dispusă numai atunci când contestația în anularea unei hotărâri definitive a fost formulată de una dintre persoanele prevăzute de art. 427 alin. 1 C.pr.pen., în termenul legal, cu invocarea unor motive ce se subsumează, de o manieră evidentă, celor prevăzute de art. 426 și a unor dovezi depuse la dosar.
Simpla trimitere teoretică la un caz de contestație prevăzut de lege, dar fără susținerea sa aparentă cu argumente faptice corelative, nu satisface cerințele textului. Natura juridică a contestației în anulare și efectele imediate ale admiterii ei în principiu asupra prezumției de legalitate de care se bucură hotărârea definitivă impun ca faza de evaluare parcursă conform art. 431 alin. 2 C.pr.pen. să aibă caracter concret și efectiv, neputând fi admisă limitarea ei la o analiză superficială, exclusiv teoretică.
Raportând aceste argumente de principiu la particularitățile cauzei de fată, Curtea constată inexistența unei concordanțe reale între motivele faptice invocate de condamnatul Ghită A. și cele trei cazuri de contestație la care acesta a făcut trimitere, viciu ce atrage inadmisibilitatea căii extraordinare de atac și impune respingerea ei ca atare.
Astfel, distinct de trimiterea pur teoretică la prevederile art. 426 lit. e, f, i C.pr.pen., examinarea argumentelor contestatorului relevă intenția acestuia de a supune cenzurii instanței de contestație nu erori de procedură derivate din eventuale omisiuni ale curtii de apel de a asigura prezența obligatorie a inculpatului, a procurorului sau a avocatului la dezbaterea cauzei în apel, ci însăși legalitatea fondului soluției dispuse, din perspectiva strictă a exigentelor art. 418 C.pr.pen. Este evidentă fundamentarea criticilor condamnatului pe ideea unei pretinse tardivități a apelului părtii civile Zolfaghari Akbar pe latură penală si a presupusei nelegalități a pedepsei majorate aplicate lui Ghită A., în urma admiterii acestui apel.
O atare chestiune de legalitate a tratamentului sancționator nu se circumscrie însă, de principiu, cazurilor de contestație la care condamnatul a făcut referire si, în mod evident, nu justifică admiterea contestației.
În plus, evaluarea efectivă a actelor cauzei relevă că, la termenul din data de 05.02.2015 la care au avut loc dezbaterile în apel, inculpatul Ghită A. a fost prezent personal, asistat de apărător ales T. C., iar sedinta s-a desfășurat cu participarea reprezentantului Ministerului Public, care a solicitat, printre altele, inclusiv admiterea apelului părtii civile și majorarea pedepselor aplicate pentru acea faptă. T. participantii la acea ședintă, inclusiv apărătorul ales al contestatorului, au avut posibilitatea de a-și expune punctul de vedere cu privire la chestiunile în dezbatere, neconstatându-se erori de procedură de natură a se subsuma cazurilor de contestație prevăzute de art. 426 lit. e, f C.pr.pen.
În ceea ce privește cazul reglementat de art. 426 lit. i C.pr.pen., în condițiile în care singura hotărâre de condamnare pronunțată fată de contestatorul Ghită A. este cea existentă în dosarul nr._/300/2014, Curtea nu identifică situația premisă ce ar justifica luarea în discuție a acestui caz, contestatorul însuși neindicând care ar fi cea de-a doua hotărâre definitivă pronunțată pentru aceeași faptă.
Pentru considerentele anterior expuse, în baza art. 431 C.pr.pen., Curtea va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul – apelant G. A. și, în baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., îl va obliga pe acesta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul – apelant G. A., împotriva deciziei penale nr. 211/12.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
O. B. S. C.
GREFIER,
I. D.
Red: S.C
Tehnored:V.D./4 ex./07.04.2015
| ← Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 471/2015. Curtea de... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 157/2015.... → |
|---|
