Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 157/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 157/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 157/2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.157/C
Ședința publică din data de 23 martie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror M. S..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul S. M. împotriva sentinței penale nr.725/F din data de 20 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul I. - Secția Penală, în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul condamnat S. M., personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat I. G., în baza delegației nr._/2015, emisă de Baroul București (atașată la fila 11 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat solicită admiterea contestației, desființarea sentinței primei instanțe și, rejudecând cauza, admiterea contestației la executare conform dispozițiilor art.598 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală, având în vedere că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că organul de urmărire penală nu a procedat potrivit legii atunci când nu a dispus începerea urmăririi penale pentru fapta pentru care contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de doi ani închisoare, pedeapsă care a fost cumulată cu o altă pedeapsă de cinci ani închisoare, în final acesta având de executat o pedeapsă rezultantă de șapte ani închisoare.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică, întrucât motivele invocate de către contestator nu se încadrează în cazurile strict și limitativ prevăzute art.598 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală.
Contestatorul condamnat S. M., personal, în ultimul cuvânt, arată că denunțul care a stat la baza condamnării sale a fost formulat în luna februarie 2012, că hotărârea de condamnare a rămas definitivă în luna aprilie și că faptele pentru care a fost condamnat sunt concurente. Mai afirmă că de trei ani de zile se află arestat și că nici până în prezent nu a primit motivarea deciziei penale pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
CURTEA
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.725/F din 20.11.2014 a Tribunalului I. a fost respinsă ca inadmisibilă contestația la executare formulată de petentul condamnat S. M..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea nr. 2085/ 12.08.2014 depusă la Judecatoria Sector 4 Bucuresti -Secția Penala și înaintată pe cale administrativă Tribunalul Bucuresti unde a fost înregistrată la data de 04.09.2014 sub nr. de dosar_/3/2014, condamnatul S. M. a solicitat anularea MEPÎ nr. 1576 din 23.10.2013 emis de Tribunalul Bucuresti si emiterea altuia nou in care să fie contopite pedepsele de 2 ani închisoare cu suspendare rămasă definitivă la data de 24.04.2012 și ulterior revocată în privința beneficiului suspendării și 5 ani închisoare rămasă definitivă la 23.10.2013.
În motivarea contestației, condamnatul S. M. a susținut că a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare în urma unui denunț formulat în data de 13.02.2012, iar organul de cercetare penală nu a început urmărirea penală la data respectivă încălcând dispozițiile art. 305 alin. 1, 2 și 3 C. pr. pen. și a amânat îndeplinirea acestei condiții obligatorii până la data de 17.05.2012, aspect care i-a atras revocarea beneficiului suspendării condiționate și adăugarea, prin cumul aritmetic, a pedepsei de 2 ani închisoare la cea de 5 ani închisoare, deși cele două fapte pentru care a fost condamnat la aceste pedepse sunt concurente.
Din oficiu, instanța a solicitat Penitenciarului Spital București- Jilava comunicarea MEPÎ nr. 1576 din 23.10.2013 emis de Tribunalul Bucuresti (filele 28-29), atașând și fisa de cazier judiciar a inculpatului (fila 37) si sentinta penala nr.933/27.12.2012 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a II-a Penala.
Prin sentința penală nr. 2411/02.10.2014, Tribunalul Bucuresti-Secția I Penala a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și, în temeiul art.50 C.pr.pen. rap. la art.598 C.pr.pen. rap. la art.597 alin.6 C.pr.pen.cu referire la art.595 C.pr.pen. si art.23 din Legea nr.255/2013., a declinat competența de soluționare a prezentei cereri formulată de petentul condamnat în favoarea Tribunalului I..
Cauza a fost înregistrată la Tribunalului I. la data de 12.09.2014, sub numărul de dosar 3340/ 93/ 2014.
Examinând înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 1576/ 23.10.2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II- Penală ramasa definitivă prin decizia penală nr. 3216/ 22.10.2013 a ÎCCJ, petentul S. M. a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 7 ani închisoare compusa din: 5 ani inchisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influenta prev. și ped. de art. 257 alin. 1) C.pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 37 alin. 1) lit. a) C.pen. si 2 ani inchisoare aplicată prin sentința penală nr. 903/F/29.11.2010 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._/3/2009, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1338/27.04.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._/3/2009, a cărei suspendarea sub supraveghere a fost revocată, în temeiul disp. art. 864 alin. 1) C.pen. din 1969 rap. la art. 83 C.pen. din 1969.
În baza sentinței penale anterior menționată, la data rămânerii definitive, Tribunalul București, Secția a II-a Penală, a emis în sarcina condamnatului S. M. mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1576 din 23.10.2013 în a cărui executare se află.
Prima instanță a reținut că sentința penală nr. 933/ 27.12.2012 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, rămasă definitivă la data de 22.10.2013 prin decizia
penală nr. 3216/ 22.10.2013 a ÎCCJ, a dobândit autoritate de lucru judecat, cererea formulată de condamnat prin intermediul prezentei contestații privind anularea revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare și constatarea existenței unui concurs de infracțiuni între faptele pentru care contestatorul S. M. a fost condamnat la pedepsele de 2 ani închisoare și 5 ani închisoare, apărând ca fiind inadmisibilă.
Pe de altă parte, s-a reținut că instituția contestației la executare este privită ca un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, iar cazurile în care aceasta poate fi promovată sunt expres prevăzute de lege, respectiv de disp. art. 598 alin. 1 C. pr. pen., tocmai pentru a se împiedica transformarea acestui mijloc procesual de rezolvare a incidentelor la executare într-o cale care să împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor penale definitive, orice interpretare sau adăugare la lege fiind exclusă, iar hotărârea contestată, respectiv sentința penală nr. 933/ 27.12.2012 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală a fost supusă controlului judiciar al Înaltei Curți de Casație și Justiție care, prin decizia penală nr. 3216/ 22.10.2013, a menținut-o în totalitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație condamnatul S. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată netemeinicia contestației declarate în cauză.
Prin sentința penală nr. 1576/ 23.10.2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II- Penală ramasa definitivă prin decizia penală nr. 3216/ 22.10.2013 a ÎCCJ, petentul S. M. a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 7 ani închisoare compusa din: 5 ani inchisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influenta prev. și ped. de art. 257 alin. 1) C.pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 37 alin. 1) lit. a) C.pen. si 2 ani inchisoare aplicată prin sentința penală nr. 903/F/29.11.2010 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._/3/2009, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1338/27.04.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._/3/2009, a cărei suspendarea sub supraveghere a fost revocată, în temeiul disp. art. 864 alin. 1) C.pen. din 1969 rap. la art. 83 C.pen. din 1969.
În esență prin cererea de contestație la executare formulată petentul contestator a înțeles să critice modalitatea în care a fost realizată aplicarea pedepselor prin sentințele penale sus-menționate în sensul în care dacă reprezentantul Ministerului Public ar fi dat curs denunțului realizat în cauză, fapta inculpatului ce a făcut obiectul sentinței penale nr. 1576/ 23.10.2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II- Penală ar fi fost săvârșită mult mai devreme, astfel încât nu ar fi fost în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu fapta ce a făcut obiectul sentinței penale nr. 903/F/29.11.2010 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală, ci ar fi fost concurentă cu această faptă.
În ceea ce privește textul legal aplicabil în cauză, Curtea constată că potrivit art.598 alin.1 C.proc.pen. (ce reia cauzele din codul anterior pentru care se putea formula contestație la executare), „Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se
invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.”
Având în vedere faptul că, în mod formal, petentul nu invocă vreunul dintre motivele expres și limitativ prevăzute de art.598 alin.1 C.proc.pen.
Cutea apreciază că împrejurările invocate de către petent au fost supuse unei analize de către instanța care a judecat fondul cauzei, cu atât mai mult cu cât acesta a declarat calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în fond și în apel.
Curtea apreciază că pe calea contestației la executare nu se stabilește o cale de atac împotriva hotărârilor definitive, ci doar un mijloc procedural de rezolvare a unor probleme ce pot surveni cu ocazia punerii în executare a unei hotărâri penale definitive, astfel încât în soluționarea prezentei acțiuni instanța nu poate proceda la o nouă reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului; practic prin cererea sa petentul urmărind o rejudecare a fondului cererii de contopire a pedepselor.
În mod corespunzător prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite niciunul dintre cazurile limitativ prevăzute de art.598 alin.1 lit.a-d cod proc.pen. pentru promovarea contestației la executare motivele formulate de către petentul condamnat putând face obiectul unor căi extraordinare de atac, bineînțeles cu respectarea condițiilor de fond și de formă pentru promovarea acestora.
Față de cele sus-expuse, contestația petentului condamnat va fi respinsă ca nefondată
În baza art.274 alin.1 Cod proc.pen. petentul condamnat va fi obligat la plata sumei de 150 de lei cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a petentului se va avansa din fondurile MJ către Baroul București.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul S. M., împotriva sentinței penale nr.725F/20.11.2014 pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală.
În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 de lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23.03.2015.
PREȘEDINTE,
O. R.-N. GREFIER,
D. S.
Red.R.N.O.
Th.red. R.N.O./26.03.2015/2 ex.
Jud. TIlfov/ Jud. N. A.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 478/2015.... | Infracţiuni la legea societăţilor comerciale. Legea nr.... → |
|---|
