Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 55/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 55/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-02-2016 în dosarul nr. 55/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 55/CO
Ședința publică din 02.02.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. F. V.
GREFIER – O. I. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..
Pe rol soluționarea contestației formulată de persoana condamnată de P. V. împotriva sentinței penale nr. 1808/27.10.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul-condamnat P. V., aflat în stare de deținere și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat I. G., conform delegație pentru asistență juridică obligatorie nr._, aflată la dosar/fila 7.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației.
Apărătorul contestatorului-condamnat solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată în temeiul art. 598 alin. 1 lit. d C.pr.pen., având în vedere că instanța de fond, raportat la dispozițiile legislației anterioare, a aplicat contestatorului-condamnat o pedeapsă de 7 ani închisoare, pedeapsă apreciată ca fiind prea mare.
Având în vedere maximul special prevăzut de noua legislație, apreciază că pedeapsa acestuia poate fi scăzută până la 5 ani închisoare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulate ca fiind neîntemeiată, apreciind că pedeapsa aplicată de 7 ani închisoare nu depășește limita maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat potrivit Noului C.pen.
Contestatorul-condamnat P. V., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației formulate, având în vedere problemele grave de sănătate pe care acesta le are.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față.
Prin sentința penală nr.1808 pronunțată de Tribunalul București,Secția I penală la data de 27.10.2015 s-a dispus în baza art. 599 C.p.p respingerea, ca nefondată, a contestației la executare formulată de condamnatul P. V. cu privire la pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin s. p. nr. 136/06._ a Tribunalului V., def. prin d.p. nr. 792/2012 a ÎCCJ .
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. a fost obligat contestatorul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu, de 130 lei, s-a suportat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 28.07.2015 pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală a fost înregistrată sub nr._ contestația la executare a pedepsei de 7 ani închisoare formulată de petentul P. V.. Aceasta a fost aplicată prin sentința penală nr.136/06.07.2011 a Tribunalului V., rămasă definitivă prin decizia penală nr.792/2012 a Înaltei Curții de Casație și Justiție .
Condamnatul a arătat că prin . noului cod penal s-au micșorat limitele pedepsei, solicitând astfel aplicarea legii penale mai favorabile.
Examinând actele si lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Conform art. 598 C.p.p. contestația la executare se poate formula când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micsorare a pedepsei sau se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, când se pune in executare o sentință care nu este definitivă sau când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare.
Instanța a reținut că in ceea ce privește solicitarea de reducere a cuantumului pedepsei aplicate ca urmare a apariției unei legi mai favorabile ,drept cauză de reducere a pedepsei, instanța a constatat că infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este în prezent prevăzută de disp. art. 195 C.p., care prevăd pedeapsa închisorii de la 6 la 12 ani. Deoarece victima era soția inculpatului, limita maximă a pedepsei se majorează cu ¼.
A rezultat deci, că pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului în temeiul disp. art. 183 C.p. din 1969 ( limitele de pedeapsă conform vechiului Cod penal fiind închisoarea de la 5 la 15 ani) nu depășește limita maximă prevăzută de legea nouă, fiind chiar situată cu mult sub această limită, care este de 15 ani închisoare.
Or, potrivit art. 6 alin. 1 C.p., aplicarea legii penale mai favorabile intervine atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, situație în care sancțiunea aplicată se reduce la maximul prevăzut de legea nouă, dacă pedeapsa ce se execută depășește acest maxim.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal, inculpatul P. V., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 24.11.2015 sub nr._ acesta solicitând aplicarea legii penale mai favorabile .
Examinând sentința contestată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
Petentul P. V. a formulat contestație la executarea pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.136/06.07.2011 a Tribunalului V., rămasă definitivă prin decizia penală nr.792/2012 a Înaltei Curții de Casație și Justiție .
Condamnatul a arătat că prin . noului cod penal s-au micșorat limitele pedepsei, solicitând astfel aplicarea legii penale mai favorabile.
Curtea constată că prima instanță a dispus în mod corect respingerea contestației formulate de către persoana privată de libertate.
Astfel, conform art. 598 C.p.p. contestația la executare se poate formula când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micsorare a pedepsei sau se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, când se pune in executare o sentință care nu este definitivă sau când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare.
Potrivit art. 6 alin. 1 C.p., aplicarea legii penale mai favorabile intervine atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, situație în care sancțiunea aplicată se reduce la maximul prevăzut de legea nouă, dacă pedeapsa ce se execută depășește acest maxim.
În acord cu prima instanță, Curtea reține, în ceea ce privește solicitarea de reducere a cuantumului pedepsei aplicate ca urmare a apariției unei legi mai favorabile, că infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este și în prezent reglementată prin disp. art. 195 C.p., limitele pedepsei închisorii fiind de la 6 la 12 ani. Deoarece victima era soția inculpatului, limita maximă a pedepsei se majorează cu o pătrime, conform art.199 Cod penal.
Rezultă, deci, că pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului în temeiul disp. art. 183 C.p. din 1969 ( limitele de pedeapsă conform vechiului Cod penal fiind închisoarea de la 5 la 15 ani) nu depășește limita maximă prevăzută de legea nouă, fiind chiar situată cu mult sub această limită, care este de 15 ani închisoare.
Prin urmare, în cauză nu este aplicabil art.6 Cod penal, cu consecința reducerii pedepsei pe care o execută petentul.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art.4251 al.7 pct.1 lit.b Cpp, va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul P. V. împotriva sentinței penale nr.1808/27.10.2015 a Tribunalului București-Secția I Penală.
În baza art.275 al.2 Cpp, va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 al.1 Cpp, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 130 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.4251 al.7 pct.1 lit.b Cpp, respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul P. V. împotriva sentinței penale nr.1808/27.10.2015 a Tribunalului București-Secția I Penală.
În baza art.275 al.2 Cpp, obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 al.1 Cpp, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 130 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. F. V. O. I. B.
Red.jud.B.F.V
Dact.BFV/EA-2 ex.08.03.2016
T.B.S.I.P-jud.F.V
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 189/2016. Curtea de... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 242/2016. Curtea... → |
|---|
