Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 242/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 242/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2016 în dosarul nr. 242/2016

Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2016:004._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 242/A

Ședința publică din data de 12.02.2016

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: O. B.

JUDECĂTOR: I. V. V.

GREFIER: I. D.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..

Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă T. Ialomița și partea civilă A. – DGRFP Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița împotriva sentinței penale nr. 231/F/23.10.2015 a Tribunalului Ialomița.

Dezbaterile privind apelurile au avut loc în ședința publică din data de 01.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, în temeiul art. 391 alin. 1 Cpr.pen., a stabilit termen de pronunțare la 05.02.2016 și 12.02.2016.

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată:

Prin sentința penală nr.231 din 23.10.2015 pronunțată de T. Ialomița în baza art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 v.Cod penal, art.396 alin.10 Cod procedură penală și art.5 Cod penal, a condamnat pe inculpatul, B. G. M., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal și lit.c v.Cod penal (dreptul de a fi asociat sau administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale), pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

S-a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art.71-art.64 lit.a teza a II-a, lit.b și c v.Cod penal, privind pedeapsa accesorie.

În baza art.396 alin.5 Cod procedură penală, corob.cu art.16 lit.b Cod procedură penală, a fost achitat inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor sau a creditului de care se bucură societatea, prev. și ped. de art.272 alin.1 lit.b din Legea nr.31/1990, cu apl.art.35 alin.1 Cod penal.

În baza art.86 ind.1, art.86 ind.2 v.Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, de 3 ani închisoare, pronunțată pentru art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu apl.art.41 alin.2 v.Cod penal și art.5 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

A fost încredințată supravegherea inculpatului Serviciului de Supraveghere Ialomița.

În baza art.86 ind.3 v.Cod penal, cu apl.art.5 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.86 ind.4-art.86 ind.5 v.Cod penal cu apl.art.5 Cod penal, s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile a căror nerespectare are drept urmare revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.71 alin.5 v.Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

În baza art.12 din Legea nr.241/2005, s-a aplicat inculpatului, B. G. M., interdicția de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, ori, după caz, dispune decăderea sa din aceste drepturi.

S-a admis în parte acțiunea civilă promovată de A.-D.G.R.F.P.Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița.

A fost obligat inculpatul către partea civilă la plata despăgubirilor de 37.759 lei, reprezentând impozit pe profit (36.842 lei) și majorări impozit pe profit (917 lei) cu dobânzi și penalități calculate în continuare, până la achitarea integrală a debitului.

În baza art.25 alin.3 Cod procedură penală, s-a dispus desființarea totală a următoarelor înscrisuri: facturi emise în numele .: nr.: 303 – 307/03.01.2013, 308/14.01.2013, 310/21.01.2013, nr. 309/14.04.2013, nr. 256 – 261/29.11.2012, nr. 253 – 255/26.11.2012, nr. 246 – 252/23.11.2012, nr. 244,245/20.11.2012, nr. 237 – 243/19.11.2012, nr. 232 – 236/14.11.2012, nr. 228–231/13.11.2012, nr. 222 – 227/12.11.2012, nr. 211 – 221/06.11.2012, nr. 296-299/28.12.2012, nr. 285–295/21.12.2012, nr. 279–284/20.12.2012, nr. 271 – 278/11.12.2012, nr. 262 – 270/ 03.12.2012, nr. 300 – 302/ 29.12.2012; facturi emise în numele . SRL: nr.: 752,753/01.03.2013, 754/02.03.2013, 755/03.03.2013, 656–665/03.01.2013, 666/18.01.2013, 667–674/ 21.01.2013, 675–678/ 22.01.2013, 679–687/ 30.01.2013, 688/04.02.2013, 689–694/06.02.2013, 695,696/07.02.2013, 697– 699/08.02.2013, 700–702/10.02.2013, 703–705/11.02.2013, 706–715/14.02.2013,716–718/15.02.2013,719/_,720,721/19.02.2013,722–724/20.02.2013, 725–727/21.02.2013, 728/22.02.2013, 729/23.02.2013, 730/24.02.2013, 731, 732/25.02.2013, 733 – 737/27.02.2013, 738 – 751/ 28.02.2013; facturi emise în numele . :nr.: 121 – 129/07.03.2013, 130,131/09.03.2013, 132–134/10.03.2013,135– 142/12.03._/14.03.2013, 147/14.03.2013,148/15.03.2013, 149,150/14.03.2013, 151,152/18.03.2013, 153–161/19.03.2013, 162–164/20.03.2013, 165,166/ 21.03.2013, 167–171/23.03.2013, 172–177/26.03.2013, 178–191/27.03.2013, 117/04.03.2013, 118–120/05.03.2013, nr. 202 – 205/11.04.2013, nr. 196 – 201/08.04.2013, nr. 189 – 195/ 05.04.2013, nr. 184 – 188/02.04.2013, precum și chitanțele aferente: Chitanțe emise în numele .: nr.: 281 – 310/01.2013; 212 – 218, 220, 221/06.11.2012, 257/29.11.2012, 252/23.11.2012, 222, 223, 226, 227/12.11.2012, 228 – 231/13.11.2013, 232 – 236/14.11.2012,237 – 243/19.11.2012, 224,225/12.11.2013, 244, 245/20.11.2013, 246–249,253/ 23.11.2012, 250, 251/fără dată, 254, 255/26.11.2013, 256/29.11.2012, 258 – 261/ 29.11.2012, 211/06.11.2012, 262–264/03.12.2012, 265/10.12.2012, 266–270/ 03.12.2012, 271-273 /11.12.2012, 274 – 280/12.2012; Chitanțe emise în numele . SRL :747/fără dată, 745-751,754,741,746/28.03.2013,706/01.01.2013;_/14.01.2013 ;716,719/15.01.2013,720/16.01.2013,721,722/19.01.2013,723/20.01.2013, 656 - 668, 669 - 688 – 702, 704, 705/02.2013, 753/01.03.2013, 752/ 28.02.2013, 724,725/20.02.2013, 726, 728/21.02.2013, 729/22.02.2013, 730/ 23.02.2013, 731/ 24.02.2013, 732,733/25.02.2013, 734 - 738/27.02.2013- 739, 740, 742 – 744/28.02.2013; Chitanțe emise în numele .: nr.: 146 – 148, 148, 149 - 155, 140 – 144, 135 - 139, 165, 166, 159, 160, 164, 170 – 188, 156 - 158, 161 – 163 toate fără dată; 133, 134, 128 – 131, 118 – 120, 117, 121 - 127,/.03.2013, 167 -169/15.03.2013, 184 – 191,189, 190, 191 - 216/ fără dată, - 217 – 232/.04.2013 (înscrisuri aflate în original în volumele IV-IX ale dosarului de urmărire penală).

S-a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art.13 din Legea nr.241/2005 privind comunicarea Oficiului Național al Registrului Comerțului a unei copii de pe dispozitivul prezentei hotărâri, rămasă definitivă.

In baza art.249 și art.397 alin.2 Cod procedură penală, rap.la art.11 din Legea nr.241/2005, s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor prezente și viitoare ale inculpatului, B. G.-M., inclusiv asupra conturilor bancare din țară și străinătate, care se vor identifica în cursul punerii în executare a prezentei dispoziții de indisponibilizare, până la concurența sumei de 37.759 lei și a obligațiilor fiscale accesorii aferente debitului principal, calculate până la data achitării integrale a debitului principal.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 1600 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. Ialomița, nr. 315/P/2013 din 16.03.2015, înregistrat pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. G. M., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p. și art. 5 C.p. și

- folosire cu rea credință a creditului sau a bunurilor societății, prevăzută de art. 272 alin. 1 lit. b din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p. și art. 5 C.p., totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p.

S-a reținut în sarcina inculpatului B. G. M. că, în calitate de administrator al . Fetești, în executarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 11.07._13, a înregistrat în actele contabile ale societății mai multe facturi fiscale reprezentând achiziții de mărfuri în valoare totală de 1.128.099 lei de la . București, . SRL Băneasa și . Băneasa, documente ce nu aveau la bază operațiuni comerciale reale, cu consecința prejudicierii bugetului general consolidat al statului cu suma de 180.496 lei reprezentând impozit pe profit, ceea ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal.

De asemenea, același inculpat, în aceeași calitate, de administrator al . Fetești, tot în executarea unei rezoluții infracționale unice, în perioada 11.07._13 a retras din contul bancar al societății suma totală de 1.128.099 lei pe care și-a însușit-o și a folosit-o în interes propriu și în scop contrar intereselor societății, ceea ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor sau a creditului de care se bucură societatea, prevăzută și pedepsită de art. 272 alin.1 lit. b din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal.

Pentru forma continuată a infracțiunilor s-a avut în vedere îndeplinirea condițiilor referitoare la pluralitatea actelor de executare, unitatea de calificare juridică, intervalul scurt de timp în care acestea au fost comise precum și modul similar de săvârșire.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută în actul de inculpare, a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă:

- Procesele-verbale de control fiscal nr. 402.236 din data de 20.06.2013 și 402.915 din data de 20.05.2014:

- Raportul de constatare numărul 315/P/2013 din data de 16.08.2014;

- Raportul de constatare criminalistică numărul 84.816 din 08.11.2014;

- Declarațiile martorilor G. Tasia, M. V., A. Iasar, A. C. D., C. G., M. P., Ș. I. D., M. S. D., C. M., M. I., S. I., T. I., Hînsă R., T. M., N. I.-L., P. R., I. G.-F.,T. F., M. C., G. O., G. M.-E.-F., J. A., G. D.-M.;

- Adresa emisă de . SRL numărul 1828/20.11.2014;

- Adresa emisă de . numărul 952/20.11.2014;

- Adresa emisă de . LOGISTIC SRL numărul 426/20.11.2014;

- Adresa emisă de . SRL numărul fără număr/20.11.2014;

- Procesele verbale întocmite de organele de cercetare penală, ambele în data de 14.11.2014;

- Procesele verbale de recunoaștere din grupul de persoane și de confruntare, ambele din data de 15.05.2014;

- declarațiile inculpatului B. G. M.;

- Procesul verbal de ridicare de documente financiar contabile aparținând . Fetești, întocmit la data de 24.02.2014.

Prin încheierea din 18.05.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat, conform art.346 alin.2 Cod procedură penală, legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății privind pe inculpatul B. G. M., pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală și folosire cu rea – credință a creditului sau a bunurilor societății.

După rămânerea definitivă a încheierii prin care s-a dispus, în procedura de cameră preliminară, începerea judecății, s-a fixat prim termen de judecată la 12iunie 2015, ocazie cu care inculpatul a învederat că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina lor, referitor la modalitatea de comitere și a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, conform alin.10 al art.396 Cod procedură penală. A solicitat, totodată, efectuarea unui raport de expertiză, arătând că nu este de acord cu prejudiciul stabilit de specialistul antifraudă prin raportul de constatare tehnico –științifică.

T. având în vedere concluziile procurorului și ale apărătorilor, a respins cererea de urmare a procedurii simplificate, după ce, în prealabil, a procedat la ascultarea inculpatului, apreciind că solicitarea inculpatului presupune administrarea unei probe noi, ceea ce contravine dispozițiilor art. 374 alin. 4 cod procedură penală, iar în cazul infracțiunii de evaziune fiscală prejudiciul constituie însuși corolarul faptei, așa cum a fost descrisă în norma incriminatoare, între latura civilă și cea penală existând o strânsă legătură, inclusiv sub aspectul existenței infracțiunii, ca entitate juridică.

Instanța a arătat, totodată, că va aprecia asupra incidenței dispozițiilor alin. 10 al art. 396 cod procedură penală în ipoteza în care, urmare a administrării probei cu expertiză financiar - contabilă, se va reține aceeași situație de fapt cu cea reținută în rechizitoriu și recunoscută de inculpat.

Pe baza materialului probator, administrat în faza urmăririi penale și a probei cu expertiză contabilă din faza judecății, reținând că probele astfel administrate au fost suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, T. a avut în vedere următoarea situație de fapt:

. Fetești a fost înregistrată în Registrul comerțului sub numărul J21/264/11.07.2012, Cod fiscal RO_, având ca obiect principal de activitate „Colectarea deșeurilor nepericuloase”. Sediul social al societății a fost stabilit în municipiul Fetești, .. 13, județul Ialomița iar administrator al societății a fost inculpatul B. G.-M..

În prezent . Fetești nu mai funcționează, fiind radiată din Registrul comerțului la data de 13.06.2014.

Din actul de constatare întocmit de organele fiscale a reieșit că în perioada de raportare 11.07._12, . Fetești ar fi înregistrat și declarat profit impozabil în suma de 3.464 lei și impozit pe profit aferent de 554 lei.

În urma efectuării inspecției fiscale, organul de control a stabilit profit impozabil în sumă de 304.001 lei și 48.640 lei impozit pe profit, rezultând o diferență la profitul impozabil de 300.537 lei și la impozitul pe profit de 48.086 lei.

Cu ocazia inspecției fiscale s-a stabilit că societatea a înregistrat cheltuieli efectuate cu achiziții de fier vechi în lunile noiembrie și decembrie 2012 de la . București – C._ în baza unor facturi ce nu au fost considerate documente justificative deoarece nu conțin toate informațiile obligatorii prevăzute de Normele metodologice de întocmire și utilizare a documentelor contabile ale OMFP nr. 3512/2008, de art. 6 din Legea 81/1991 și de art. 155 alin.5 din Legea nr. 571/2003.

Astfel, s-a constatat că . Fetești deținea un contract de vânzare-cumpărare comercială cu . București care nu avea număr de înregistrare și nu cuprindea informațiile necesare întocmirii acestui document, iar furnizorul respectiv nu a declarat prin Declarația 394 livrări către . Fetești și nu a declarat prin Declarația 300 operațiuni cu taxare inversă.

Pentru perioada 01.01._13 . Fetești a înregistrat în evidența contabilă și a declarat profit impozabil în suma de 6.678 lei și impozit pe profit aferent de 325 lei.

În urma efectuării inspecției fiscale pentru aceeași perioadă s-a stabilit profit impozabil în sumă de 834.240 lei și 133.478 lei impozit pe profit rezultând o diferență la profitul impozabil de 827.562 lei și la impozitul pe profit de 133.153 lei.

S-a apreciat că diferența la profitul impozabil în sumă de 827.562 lei ar fi rezultat din înregistrarea în evidența contabilă a anumitor cheltuieli, constând din achiziții de fier vechi ce nu aveau la baza operațiuni comerciale reale: 106.353 lei conform unor facturi aparent emise de . București; 385.398 lei conform unei facturi aparent emise de . SRL Băneasa; 335.811 lei conform unor facturi aparent emise de . Băneasa.

Cu privire la documentele în baza cărora au fost înregistrate cheltuieli cu achizițiile de fier vechi de la . București, . SRL Băneasa și . Băneasa, au fost efectuate aceleași constatări și, de asemenea, referitor la faptul că toate aceste societăți comerciale nu au declarat, prin Declarația 394, livrări către . Fetești și nici operațiuni cu taxare inversă, prin Declarația 300.

În urma inspecției fiscale s-a stabilit impozit pe venit din dividende în sumă de 180.495 lei ca urmare a sumelor plătite de societate către furnizorii de fier vechi în valoare de 1.128.100 lei, acestea fiind considerate plăți efectuate în folosul personal al administratorului, dividende, conform prevederilor art. 7 pct. 12 din Legea nr. 571/2003.

Astfel, din cuprinsul actului de sesizare a rezultat ca operatorul economic . Fetești ar fi prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma totala de 373.380 lei, compusă din:

impozit pe profit – 181.239 lei

impozit pe venitul din dividende – 180.495 lei.

În vederea stabilirii realității operațiunilor comerciale înregistrate în evidența contabilă a . Fetești organele de urmărire penală au efectuat cercetări în urma cărora a rezultat că societatea nu a avut relații comerciale cu . București, . SRL Băneasa și . Băneasa, fapt de altfel recunoscut ce inculpatul B. G. M., recunoaștere ce s-a coroborat cu materialul probator existent la dosarul de urmărire penală.

Astfel, în cauză a fost identificat administratorul . București în persoana numitei G. Tasia, care la data de 17.10.2013 a declarat, prin intermediul unui avocat care i-a scris personal declarația deoarece nu știe carte, că este administrator de drept și de fapt al . București ce avea ca obiect secundar de activitate și comerțul cu deșeuri feroase și neferoase, dar nu a avut niciodată relații comerciale cu . Fetești, nu a auzit de această societate comercială și nu îl cunoștea pe numitul B. G. M..

Efectuând verificări la sediul ., din localitatea D., județul C., ., proprietarul acestui imobil, respectiv A. Iașar, a declarat că în data de 25.05.2011 a încheiat contractul de locațiune numărul 2975, înregistrat la Primăria Comunei D. în beneficiul ., reprezentată de doi cetățeni de etnie rromă din localitatea C. V., județul C., dar nu i-a mai văzut pe cei doi de la acea dată deoarece, în realitate, nu a funcționat nici o societate la adresa din contract.

În urma audierii administratorului de drept al . Băneasa, martorul M. V., a rezultat că la începutul anului 2012, acesta a semnat mai multe documente la sediul ORC de pe lângă T. C. și la sediul PIRAEUS BANK SA, în urma unor discuții purtate cu martorul M. P., din . că urmează să muncească pentru acesta în domeniul construcțiilor.

Ulterior a aflat că el figura ca administrator al . și că societatea are datorii deși personal nu a efectuat niciun act de administrare a societății.

Cu ocazia verificării efectuate la sediul . SRL Băneasa, a fost identificat martorul C. G., care a declarat faptul că la data de 29.02.2012 a încheiat un contract de comodat cu reprezentantul . SRL, martorul M. P.. C. G. a mai declarat că după încheierea contractului a observat că societatea era reprezentată de o altă persoană pe care nu o cunoștea precizând că nu știe cine a semnat contractul de comodat din partea . SRL deoarece nu a fost semnat în prezența sa, el semnând primul după care numitul M. P. l-a lăsat să aștepte pe hol, la sediul ORC C.. Potrivit depozițiilor martorului, . SRL nu a desfășurat niciodată activitate la adresa din localitatea Băneasa, ., județul C..

Cu privire la administratorul . SRL Băneasa s-a constatat că și acesta a fost folosit de numitul M. P., pentru înființarea unei societăți comerciale. Astfel, fiind audiat, martorul A. C. D., administrator statutar al . SRL, a declarat că în iarna anului 2012 când lucra fără forme legale pentru numitul M. P., zis M., din localitatea C. V., județul C., acesta i-a înmânat mai multe documente pe care le-a semnat sub pretextul angajării. După o perioadă de timp, când unchiul martorului i-a spus acestuia că M. P. se folosea de datele sale pentru a înființa o societate comercială, martorul a ”fugit” de la familia lui M. P. din localitatea C. V..

La data de 02.04.2014 în cauză a fost audiat în calitate de martor numitul M. P., care a declarat că s-a folosit de . SRL și . împreună cu alți rromi din . C. pentru a comercializa fier vechi către punctele de colectare din localitate sau din Medgidia. M. P. a mai declarat că nu deține documentele contabile ale . SRL și ., acestea fiind la administratorii celor două societăți, că nu-l cunoaște pe B. G. M. și nu a livrat niciodată fier vechi către . Fetești, societate comercială de care nu a auzit niciodată.

Cu prilejul cercetării penale s-a apelat inclusiv la examinarea cu tehnica poligraf, răspunsurile numitului M. P. la întrebările relevante producând reacții specifice comportamentului simulat al subiectului, ceea ce este explicabil prin caracterul ilicit al activităților pe care acesta le desfășura în numele celor două societăți comerciale.

În cauză s-a întocmit și o constatare criminalistică referitoare la documentele contabile completate în fals și înregistrate în evidența contabilă a . Fetești, pentru a se stabili dacă acestea au fost completate în tot sau în parte de aceeași persoană și dacă acestea au fost completate în tot sau în parte de inculpatul B. G. M. sau de martorul M. S. (acesta fiind singurul dintre posibili reprezentanți în fapt ai celor 3 societăți comerciale care a afirmat că știe să scrie, unul dintre fiii martorei G. Tasia, administrator al .).

Potrivit concluziilor Raportului de constatare criminalistică numărul_ din data de 08.11.2014, pe documentele în litigiu, (facturi, chitanțe, avize de însoțire a mărfii, formulare de încărcare-descărcare), a fost descoperit un număr de cinci categorii de scris, ce conținea, fiecare, elemente caracteristice generale și individuale specifice unui singur scriptor și care nu au fost executate de inculpatul B. G. M. sau de martorul M. S..

Așadar, din concluziile constatării criminalistice a rezultat, pe de o parte, că scrisul de pe documentele contabile în litigiu nu a fost executat nici de inculpatul B. G. M., nici de martorul M. S., iar pe de altă parte, că au fost identificate pe aceste documente 5 categorii se scris ce conținea, fiecare, elemente caracteristice generale și individuale specifice unui singur scriptor.

Ori deși s-a constatat, așa cum era firesc, că documentele contabile în litigiu au fost completate de către mai multe persoane, și anume de către 5 persoane, totodată s-a constatat și faptul că documentele care ar fi trebuit să fie emise de persoane juridice diferite nu au fost completate de persoane diferite, dimpotrivă, se poate observa, spre exemplu, că aceeași persoană, care a executat o anumită categorie de scris, a completat atât facturi în numele . București, . SRL Băneasa și . Băneasa cât și chitanțe emise în numele acestor trei societăți comerciale.

Acestor probe li s-a adăugat și o recunoaștere din grup în care a fost inclus M. P. (administrator de fapt al . SRL și ., o confruntare între inculpat și martorul menționat.

În urma analizei avizelor de însoțire a mărfii întocmite în numele ., . și . SRL s-a procedat și la verificarea numerelor de înmatriculare înscrise pe acestea, în baza de date D.E.P.A.B.D., în vederea identificării proprietarilor autoutilitarelor.

Fiind audiați în acest sens, Păiașu G., S. I., T. M., N. I. L., P. R., I. G. F., T. F., M. C., G. O., G. M. E. F., J. A. și G. D. M., administratori ai unor firme de transport, au declarat faptul că nu au transportat niciodată deșeuri de fier vechi în beneficiul . Fetești sau ., . și . SRL, iar unele dintre autoutilitarele respective nici nu au fost folosite vreodată pentru a transporta fier vechi.

De asemenea, în cauză a fost audiată și numita C. M. care a declarat faptul că la solicitarea inculpatului s-a ocupat de contabilitatea . Fetești, astfel că în baza înțelegerii verbale a înregistrat toate documentele înmânate de numitul B. G. M. în evidența contabilă a societății, printre acestea și facturile de achiziție aparent emise de cei trei furnizori.

În faza urmăririi penale, inculpatul a susținut realitatea relațiilor comerciale desfășurate cu . București, . SRL Băneasa și . Băneasa, constând în achiziționarea de fier vechi și a oferit amănunte privind desfășurarea acestora.

În faza judecății, inculpatul a adoptat, așa cum s-a arătat, o poziție de recunoaștere, solicitând urmarea procedurii simplificate, cu consecința însușirii probelor de la urmărirea penală, mai puțin a raportului de constatare tehnico – științifică, întocmit de specialistul antifraudă, referitor la prejudiciul estimat.

Așadar, inculpatul a recunoscut inclusiv fictivitatea facturilor fiscale înregistrate în contabilitatea ., în deplin acord cu celelalte probe ale cauzei, contestând însă prejudiciul reținut urmare a acestor operațiuni ilicite.

Din probele dosarului s-a constatat că facturile fictive înregistrate în evidența contabilă a societății au fost următoarele:

- facturi emise în numele .: nr.: 303 – 307/03.01.2013, 308/14.01.2013, 310/21.01.2013, nr. 309/14.04.2013, nr. 256 – 261/29.11.2012, nr. 253 – 255/26.11.2012, nr. 246 – 252/23.11.2012, nr. 244,245/20.11.2012, nr. 237 – 243/19.11.2012, nr. 232 – 236/14.11.2012, nr. 228–231/13.11.2012, nr. 222 – 227/12.11.2012, nr. 211 – 221/06.11.2012, nr. 296-299/28.12.2012, nr. 285–295/21.12.2012, nr. 279–284/20.12.2012, nr. 271 – 278/11.12.2012, nr. 262 – 270/ 03.12.2012, nr. 300 – 302/ 29.12.2012;

- facturi emise în numele . SRL: nr.: 752,753/01.03.2013, 754/02.03.2013, 755/03.03.2013, 656–665/03.01.2013, 666/18.01.2013, 667–674/ 21.01.2013, 675–678/ 22.01.2013, 679–687/ 30.01.2013, 688/04.02.2013, 689–694/06.02.2013, 695,696/07.02.2013, 697– 699/08.02.2013, 700–702/10.02.2013, 703–705/11.02.2013, 706–715/14.02.2013,716–718/15.02.2013,719/_,720,721/19.02.2013,722–724/20.02.2013, 725–727/21.02.2013, 728/22.02.2013, 729/23.02.2013, 730/24.02.2013, 731, 732/25.02.2013, 733 – 737/27.02.2013, 738 – 751/ 28.02.2013;

- facturi emise în numele . :nr.: 121 – 129/07.03.2013, 130,131/09.03.2013, 132–134/10.03.2013,135– 142/12.03._/14.03.2013, 147/14.03.2013,148/15.03.2013, 149,150/14.03.2013, 151,152/18.03.2013, 153–161/19.03.2013, 162–164/20.03.2013, 165,166/ 21.03.2013, 167–171/23.03.2013, 172–177/26.03.2013, 178–191/27.03.2013, 117/04.03.2013, 118–120/05.03.2013, nr. 202 – 205/11.04.2013, nr. 196 – 201/08.04.2013, nr. 189 – 195/ 05.04.2013, nr. 184 – 188/02.04.2013;

Au fost întocmite în fals și următoarele chitanțe:

- Chitanțe emise în numele .: nr.: 281 – 310/01.2013; 212 – 218, 220, 221/06.11.2012, 257/29.11.2012, 252/23.11.2012, 222, 223, 226, 227/12.11.2012, 228–231/13.11.2013, 232 – 236/14.11.2012,237–243/19.11.2012, 224,225/12.11.2013, 244, 245/20.11.2013, 246–249,253/ 23.11.2012, 250, 251/fără dată, 254, 255/26.11.2013, 256/29.11.2012, 258 – 261/ 29.11.2012, 211/06.11.2012, 262–264/03.12.2012, 265/10.12.2012, 266–270/ 03.12.2012, 271-273 /11.12.2012, 274 – 280/12.2012.

-Chitanțe emise în numele . SRL: 747/fără dată, 745 – 751,754,741,746/28.03.2013, 706/01.01.2013; 707 – 715/14.01.2013 ;716,719/15.01.2013,720/16.01.2013,721,722/19.01.2013,723/20.01.2013, 656 - 668, 669 - 688 – 702, 704, 705/02.2013, 753/01.03.2013, 752/ 28.02.2013, 724,725/20.02.2013, 726, 728/21.02.2013, 729/22.02.2013, 730/ 23.02.2013, 731/ 24.02.2013, 732,733/25.02.2013, 734 - 738/27.02.2013- 739, 740, 742 – 744/28.02.2013;

-Chitanțe emise în numele .: nr.: 146 – 148, 149 - 155, 140 – 144, 135 - 139, 165, 166, 159, 160, 164, 170 – 188, 156 - 158, 161 – 163 toate fără dată; 133, 134, 128 – 131, 118 – 120, 117, 121 - 127,/.03.2013, 167 -169/15.03.2013, 184 – 191,189, 190, 191 - 216/ fără dată, - 217 – 232/.04.2013.

Mai mult decât atât, în susținerea celor de mai sus, din extrasele de cont bancar emise de BRD GROUPE SOCIETE GENERALE a rezultat că inculpatul nu a efectuat nicio plată către ., . sau . SRL, ci a efectuat numai retrageri de numerar de la ghișeu sau de la ATM – uri, sumele retrase provenind din încasările de la beneficiarii . și ..

La data de 26.08.2014 specialistul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă T. Ialomița a întocmit un raport de constatare prin care s-a concluzionat că achizițiile de fier vechi înregistrate de către . Fetești de la . București, . SRL Băneasa și . Băneasa constând în:

-cheltuieli cu achiziții de fier vechi de la . București, în baza unor facturi în sumă totală de 300.537 lei înregistrate în contabilitate în lunile noiembrie și decembrie 2012;

-cheltuieli cu achiziții de fier vechi de la . București, în baza unor facturi în sumă totală de 106.353 lei înregistrate în luna ianuarie 2013;

-cheltuieli cu achizițiile de fier vechi de la . SRL Băneasa în baza unor facturi în sumă totală de 385.398 lei înregistrate în trimestrul I 2013;

-cheltuieli cu achizițiile de fier vechi de la . Băneasa în baza unor facturi în sumă totală de 335.811 lei înregistrate în luna martie 2013,

nu au la bază operațiuni comerciale reale, fiind operațiuni fictive, înregistrate în contabilitate pentru a diminua profitul impozabil și implicit impozitul pe profit datorat.

În motivare s-a arătat că aceste facturi nu au putut fi considerate ca fiind documente justificative ale cheltuielilor înregistrate în contabilitatea societății, deoarece nu fac dovada efectuării operațiunilor, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 4 lit. f din Legea nr. 571/2003, ținându-se seama și de faptul că . București, . SRL Băneasa și . Băneasa nu au declarat tranzacțiile financiare pe care . Fetești le-a înregistrat în evidența contabilă.

Având în vedere aceste constatări, specialistul antifraudă a stabilit ca prejudiciu adus statului de către reprezentantul . Fetești prin înregistrarea în contabilitate de operațiuni fictive, suma de 180.496 lei reprezentând impozit pe profit calculat pentru perioada 11.07.2012 – 31.03.2013.

Cu privire la suma de 1.128.099 care, potrivit chitanțelor fictive, figurează în actele contabile ale societății, ca fiind plătită către furnizori, specialistul antifraudă a concluzionat că aceasta a fost folosită de administratorul B. G.-M. pentru achiziția de fier vechi de la diverse persoane fizice, fără a evidenția acest fapt în contabilitatea societății.

Pe baza acestui raport de constatare, întocmit de specialistul antifraudă și a extraselor de cont bancar emise de BRD GROUPE SOCIETE GENERALE și aflate la dosarul cauzei, în rechizitoriu s-a reținut că această sumă, de 1.128.099 lei, provine din încasările prin contul bancar de la beneficiarii mărfurilor vândute de . Fetești, respectiv de la . și . și a fost retrasă de inculpat prin mai multe acte efectuate în perioada 11.07.2012 – 31.03.2013.

Astfel, specialistul antifraudă a reținut că inculpatul a obținut, din vânzarea de mărfuri, venituri în sumă de 1.128.099, iar prin înregistrarea în evidența contabilă de documente ce nu corespund adevărului, în privința realității tranzacției și a prețului de achiziție, constând din cheltuieli fictive, în aceeași sumă, s-a sustras de la plata impozitului pe profit, de 16%, calculat la suma totală de 1.128.099, în actul de inculpare reținându-se infracțiunea de evaziune fiscală în variante înregistrării unor cheltuieli fictive.

Aceeași sumă, a considerat expertul antifraudă, în realitate inculpatul a folosit-o pentru achiziție de fier vechi de la persoane fizice, fără a evidenția acest lucru în contabilitate, în rechizitoriu reținându-se infracțiunea de folosire cu rea credință a creditului sau a bunurilor societății. Altfel spus, s –a considerat că plățile s –au efectuat în folosul personal al inculpatului, ca administrator al societății.

Inculpatul nu a negat fictivitatea tranzacțiilor cu ., . Elsperanța Avantaj SRL Băneasa, dar a contestat cuantumul prejudiciului, sens în care a solicitat efectuarea în cauză a unui raport de expertiză contabilă.

T. a admis proba cu expertiză, singura ce respectă exigențele impuse de codul de procedură penală și, implicit, exigențele impuse de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu atât mai mult cu cât constatarea tehnico – științifică este un mijloc de probă care nu permite participarea unor specialiști numiți de parte, iar concluziile acestei constatări, sub aspectul prejudiciului, au fost contestate în conformitate cu dispozițiile art. 172 alin. 12 cod procedură penală.

În opinia Tribunalului, în raport de materialul probator existent, de concluziile raportului de expertiză, dar și de recunoașterea inculpatului, infracțiunea de evaziune fiscală a fost dovedită, în varianta expusă în rechizitoriu mai puțin aprecierea referitoare la cuantumul prejudiciului, reprezentând impozit pe profit, întemeiată pe concluziile expertului antifraudă, singura probă științifică, aptă să stabilească în ce măsură statul a fost prejudiciat, fiind proba cu expertiză contabilă dispusă în cauză.

Expertul contabil a avut în vedere că suma de 1.128.100 lei a rezultat din valorificare de fier vechi, dar documentele contabile înregistrate în contabilitate fiind fictive, a reconsiderat cheltuielile cu achiziții de fier vechi de la persoane fizice, luând în considerare profitul rezultat din valorificarea fierului vechi, de 20% din prețul de vânzare, stabilind astfel cheltuieli cu achiziția de fier vechi la suma de 902.480 lei, și rezultând un profit impozabil de 225.620, cu un impozit pe profit de 36.099 lei, calculat prin aplicarea procentului de 16 % asupra sumei, ( 225.620 x 16: 100 ).

Așadar, expertul a aplicat procentul de 20% sumei de_ lei, obținând astfel profitul impozabil de 225.620 lei. Ori diferența dintre suma disponibilă la un moment dat, de 1.128.100 lei, obținută din vânzare de fier vechi, și profitul obținut urmare a revânzării fierului vechi cumpărat cu această sumă, ( acesta fiind obiectul de activitate al societății ), a fost tocmai contravaloarea cheltuielilor cu achiziția fierului vechi, de_ lei.

După cum a reieșit și din declarația expertului audiat în cauză, reconsiderarea cheltuielile aferente veniturilor înregistrate de societate în perioada 11.07.2012 – 31.03.2013, s-a realizat folosind metoda cost plus, luând în considerare că o societate comercială care desfășoară activități are ca scop obținerea de profit, iar ca obiect de activitate revânzarea fierului vechi și având în vedere că profitul impozabil este diferența dintre veniturile rezultate din orice sursă, ( 1.128.100 lei ) și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, ( 902.480 lei ), din care se mai scad, dacă este cazul, veniturile neimpozabile și la care se adaugă, eventual, cheltuielile nedeductibile.

Inspectorul antifraudă a calculat impozitul pe profit direct la suma de 1.128.100 lei, apreciată drept profit. Ori suma respectivă fiind înscrisă în facturi fictive, iar ceea ce interesează fiind prejudiciul real, în opinia Tribunalului s-a reținut drept cheltuieli cu achiziții de fier vechi suma recalculată de expertul contabil, respectiv 902.480 lei.

Pe baza acestora s-a reținut în sarcina inculpatului B. G. M. prejudicierea bugetului consolidat al statului cu suma de 36.099 lei, reprezentând impozit pe profit, calculat la un profit impozabil de 225.620 lei, la care s-au adăugat majorări de 917 lei, conform raportului de expertiză contabilă, ceea ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală, în varianta prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 vechiul cod penal, ( având în vedere, după cum se va arăta în continuare, perioada comiterii faptei și legea penală mai favorabilă ).

Așadar, fapta este aceeași cu cea reținută în rechizitoriu, diferind doar modul de calcul al prejudiciului și valoarea acestuia.

Cu privire la cel de-al doilea obiectiv al expertizei, referitor la sumele de bani retrase de inculpat din conturile societății și însușite de acesta, expertul contabil a considerat suma de 1.128.100 lei, înscrisă în facturile fictive, ca fiind, la un moment dat, profitul societății, ( obținută din vânzări de fier vechi ).

A apreciat însă că nu ar fi corect să se considere că această sumă ar fi fost folosită integral în interes personal, însuși specialistul antifraudă a reținut că inculpatul B. G. a folosit-o pentru achiziția de fier vechi de la diferite persoane fizice, fără a evidenția acest lucru în contabilitatea societății.

Așa cum s-a arătat, expertul a calculat impozitul pe profit datorat statului la venitul, ( profitul ), rezultat din revalorificarea fierului vechi achiziționat cu suma de 1.128.100 lei, reținând că inculpatul a făcut totuși niște cheltuieli de achiziții fier vechi, căci acesta era obiectul de activitate al societății, dar nu de la cele trei firme, . București, . SRL Băneasa și . Băneasa, ci de la persoane fizice.

Referitor la cea de-a doua faptă, de folosire cu rea credință a bunurilor sau a creditului de care se bucură societatea comercială, prevăzută de art. 272 alin. 1 lit. b din legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 35 alin. 1 cod penal, în sensul celor de mai sus și în conformitate și cu concluziile expertului contabil, T. a apreciat că nu se poate reține această infracțiune în sarcina inculpatului, pentru următoarele considerente:

Este adevărat că în perioada 11.07.2012 – 31.03.2013, inculpatul B. G., în calitate de administrator al . Fetești, a retras suma de 1.128.099 lei, din conturile societății dar, așa cum a reținut specialistul antifraudă, banii au fost folosiți pentru achiziții de fier vechi de la persoane fizice, fierul fiind revândut apoi, în scopul obținerii de profit, scopul oricărei societăți comerciale.

Așadar, în opinia Tribunalului, a considera că inculpatul a folosit această sumă în interes personal și contrar scopului societății comerciale, doar pentru faptul că există dovezi în sensul unor retrageri în numerar, ar însemna ca acuzația în sensul comiterii infracțiunii prevăzute de aer. 272 din legea nr. 31/90 să se bazeze pe o simplă supoziție.

Ceea ce i se poate imputa inculpatului, după cum s-a reținut în raportul de expertiză, este neachitarea unui impozit pe venitul din dividende, dividendele de plată fiind de 188.778, adică diferența dintre profitul impozabil, ( obținut urmare a revânzării fierului vechi achiziționat cu suma de 1.128.099 lei ), de 225.620 lei și impozitul pe profit.

Acestui venit din dividende i s-a aplicat impozitul de 16%, rezultând 30.204 lei, sumă neachitată de inculpat bugetului de stat, la care s-au adăugat majorări și penalități de întârziere.

Fiind vorba de un venit, aceste dividende sunt supuse impozitării, rezultând un impozit pe dividende de 30.204 lei, ( 188.778 x 16: 100), la care s-au calculat penalități și majorări de întârziere, iar în raport de toate acestea, ceea ce s-ar putea reține în sarcina inculpatului ar putea fi, eventual, infracțiunea prevăzută de art. 6 din legea nr. 241/2005, referitor la reținerea și nevărsarea, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu stopaj la sursă.

Această infracțiune nu face însă obiectul prezentei sesizări, însuși procurorul pronunțând clasarea în privința respectivei acuzații, mai mult, incriminarea reglementată de art. 6 din legea pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale a fost declarată neconstituțională, prin Decizia Curții Constituționale nr. 363/2015, altfel spus, fapta ce ar putea fi reținută în sarcina inculpatului nu mai este prevăzută în acest moment de legea penală.

Pentru considerentele expuse, în opinia Tribunalului, inculpatul B. G. M., urmează a fi sancționat penal doar pentru infracțiunea de evaziune fiscală, cu încadrarea juridică mai sus menționată, pentru cealaltă infracțiune urmând a se pronunța achitarea, sens în care instanța, reținând aceeași situație de fapt cu cea descrisă în rechizitoriu și recunoscută de inculpat, mai puțin valoarea prejudiciului, ( stabilită ulterior, în faza judecății, pe baza unui raport de expertiză contabilă, fapt ce nu modifică sub aspectul elementelor constitutive, acuzația penală adusă inculpatului ), s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 cod procedură penală, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime.

Pentru infracțiunea de folosire cu rea credință a bunurilor sau a creditului de care se bucură societatea, prevăzută și pedepsită de art. 272 alin. 1 lit. B din legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 35 alin. 1 cod penal, a fost pronunțată achitarea, în temeiul art. 396 alin. 5 coroborat cu art. 16 lit. b cod procedură penală.

T. a avut în vedere că de la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și până în prezent legea nr. 241/2005 a suferit mai multe modificări, nu în ceea ce privește însă cuantumul pedepselor prev. și ped. de art. 9 alin.1 lit. c din legea nr. 241/2005 și nici conținutul pedepsei complementare, reținându-se incidența dispozițiilor art. 5 cod penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, raportat la aplicarea pedepsei pentru infracțiunea continuată și la modalitatea executării pedepsei ce a fost aplicată.

La stabilirea pedepsei s-a ținut seama de împrejurările și modul de comitere, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, consecințele produse, constând din afectarea directă a veniturilor destinate bugetului de stat, dar și de faptul că societatea administrată de inculpat avea o cifră de afaceri relativ modică, ce s-a regăsit și în valoarea pagubei aduse statului, precum și de persoana inculpatului.

Referitor la persoana inculpatului, s-a reținut că acesta este o persoană aflată încă la o vârstă tânără, cu studii medii, cu familie și ocupație, dar care a perseverat în comiterea unei fapte de evaziune fiscală, în condițiile în care însuși mediul de afaceri din România se confruntă în prezent cu activități infracționale de acest gen. Pe de altă parte, s-a reținut drept element favorabil, calitatea de infractor primar, precum și atitudinea de cooperare cu organele judiciare și de prezentare în fața acestora.

Pentru considerentele expuse, T. a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea, pronunțată între limitele speciale, astfel cum au fost reduse urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 cod procedură penală, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit.c din legea nr. 241/2005, este aptă și suficientă pentru a conduce la realizarea scopurilor prevăzute de lege în cazul inculpatului de față.

Ca modalitate de executare, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse pentru justa soluționare a cauzei, precum și de posibilitățile reale de îndreptare, T. a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executare efectivă, fiind suficientă o supraveghere a conduitei, pentru o perioadă determinată.

Sub acest aspect, s-a apreciat că legea veche este mai favorabilă inculpatului în condițiile în care pentru aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu se prevede obligativitatea prestării unei munci neremunerate în folosul comunității, chiar dacă termenul de supraveghere calculat potrivit art. 86 ind.2 din vechiul cod penal este superior ca durată celui stabilit conform noii legi penale.

Vechiul cod penal apare ca fiind mai favorabil și sub aspectul punerii în executare a pedepsei complementare. Astfel, în timp ce potrivit noului cod penal executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe, în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, potrivit art. 68 alin. 1 lit. b, vechiul cod penal nu conține o dispoziție similară. În principiu, potrivit vechiului cod penal, o asemenea pedeapsă complementară nu mai ajunge să fie pusă în executare întrucât, pe durata termenului de încercare ea nu poate opera, dat fiind că se pune în executare doar după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, ( art. 66 vechiul cod penal ), iar la expirarea termenului de încercare, potrivit art. 86 vechiul cod penal, condamnatul este reabilitat de drept, astfel că nu mai este posibilă punerea în executare a pedepsei complementare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86 ind.1– art. 86 ind.2 din vechiul cod penal și s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de doi ani.

A fost încredințată supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune Ialomița.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86 ind. 3 alin. 1 vechiul cod penal.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86 ind.4 – art. 86 ind. 5 vechiul cod penal, în sensul că s-a atras atenția inculpatului asupra măsurilor de supraveghere obligatorii impuse de instanță și a căror nerespectare are drept consecință revocarea sau anularea suspendării sub supraveghere, precum și asupra consecințelor comiterii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

În raport de dispozițiile art. 9 alin. 1 din legea nr. 241/2005 care prevăd obligativitatea aplicării pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi și de dispozițiile art. 64 – art. 65 vechiul cod penal, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a, teza a II a, lit.b și c cod penal, ( dreptul de a fi asociat, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale ).

În baza art. 71 –art. 64 alin.1 cod penal, pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercițiul acelorași drepturi, ca pedeapsă accesorie, a cărei executare s-a suspendat, de asemenea, conform art. 71 alin. 5 vechiul cod penal.

S-a făcut în cauză inclusiv aplicarea dispozițiilor art. 12 din legea nr. 241/2005, în sensul că s-a interzis inculpatului dreptul de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant al unei societăți comerciale ori se dispune decăderea din respectivele drepturi, în funcție de situație.

Întrucât prejudiciul nu a fost recuperat, Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a finanțelor Publice Ialomița, prin adresa nr.116.332 din data de 21.01.2015, s-a constituit parte civilă în procesul penal, în faza urmăririi penale, cu suma totală de 382.703 lei, constituită din următoarele: 181.239 lei reprezentând impozit pe profit și 4.511 lei reprezentând majorări impozit pe profit, rezultând din procesul verbal nr. 402.236/20.06.2013; 173.546 lei impozit pe venit din dividende, 6.988 lei, majorări impozit pe venitul din dividende și 16.419 lei reprezentând penalități la impozitul pe venitul din dividende.

Aceleași pretenții și le-a menținut partea civilă și cu ocazia judecății pe fond, conform adresei nr._ din 30.04.2015.

În cauză nu au fost identificate bunuri mobile sau imobile aflate în proprietatea inculpatului, aceeași fiind situația și în faza judecății, conform adresei nr._/03.09.2015, emisă de Serviciul Taxe și Impozite al Municipiului Fetești.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă și dispozițiile art.19 cod procedură penală, raportat la art. 397 cod procedură penală, în opinia Tribunalului acțiunea părții civile a fost întemeiată numai în parte, pronunțându-se obligarea inculpatului doar la plata impozitului pe profit și a majorărilor astfel cum au fost stabilite prin respectiva probă științifică, precum și a obligațiilor accesorii aferente, calculate în continuare până la data plății, ca și prejudiciu efectiv.

În considerarea acestei argumentații, T. a avut în vedere caracterul obiectiv și științific al expertizei, aspectul că partea civilă nu a contestat concluziile expertizei, mulțumindu-se să trimită la dosar adresa de constituire ca parte civilă și să indice drept înscrisuri doveditoare propriile procese – verbale întocmite cu ocazia controlului întreprins de organele sale fiscale, precum și faptul că profitul pe dividende solicitat nu face obiectul prezentei sesizări.

Tot raportat la latura civilă a cauzei, instanța a dispus anularea înscrisurilor falsificate întocmite în prezenta cauză, respectiv a facturilor fiscale, și a chitanțelor aparent emise de . București, . SRL Băneasa și . Băneasa.

S-a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 241/2005, privind comunicarea Oficiului Național al Registrului Comerțului a unei copii de pe dispozitivul prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă T. Ialomița și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 09.11.2015 sub nr._ (_ )

Ministerul Public a arătat în motivarea apelului că hotărârea este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

1. In cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.p.. consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă, în condițiile în care inculpatul a contestat prejudiciul reținut în rechizitoriu.

Contestarea prejudiciului și efectuarea în cauză a unei expertize contabile înlătură posibilitatea inculpatului de a beneficia de reducere a pedepselor prevăzute de art. 396 al. 10 Cod de Procedură Penală.

În urma expertizei contabile efectuate în cauză, cuantumul prejudiciului a fost diminuat considerabil, însă această diminuare nu a rezultat dintr-o eroare de calcul matematic, ci dintr-o schimbare a modului de calcul, mod de calcul care a avut în vedere o altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și anume prin luarea în considerare a cheltuielilor făcute cu achiziționarea „la negru" a fierului vechi.

Metoda de calcul aleasă de expert la obiectivul nr. 1 din expertiza contabilă, nu are nici un fel de legătură cu situația de fapt descrisă în rechizitoriu. Și nici cu normele legale aplicabile în materie.

Au fost invocate și aplicate dispoziții din Codul Fiscal, respectiv art. 11 și din Normele de aplicare ale Codului Fiscal (art. 22-26 din H.G. 44/2004, actualizată), care nu au aplicabilitate în cauză, acestea fiind prevăzute pentru a determina prețul real (prin calcularea prețului de piață) în cazul în care tranzacțiile au loc între persoane afiliate (art. 11 alin. 2).

Aplicabile în cauză sunt dispozițiile art. 19 al.6 din Legea 571/2003, conform cărora: „în scopul determinării profitului impozabil contribuabilii sunt obligați să evidențieze în registrul de evidență fiscală veniturile impozabile realizate din orice sursă într-un an fiscal, potrivit alineatului 1, precum și cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora, inclusiv reglementate prin acte normative în vigoare, potrivit art.21".

Totodată, art. 19 al. 1 din Legea 571/2003, prevede: „ profitul impozabil calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltui efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scai veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirei profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor s cheltuielilor potrivit normelor de aplicare".

Dispozițiile art. 21 alin. 1 din Legea 571/2003, statuează că: „pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv ce ie reglementate prin acte normative în vigoare".

De asemenea, conform art. 21 al. 4 Cod Fiscal nu sunt deductibile „cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau a intrării în gestiune după caz, conform normelor legale".

Rezultă așadar, că nu sunt cheltuieli deductibile cheltuielile fictive și nici cheltuielile efectuate cu achiziții de pe piața neagră, acestea nefiind efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, ci în scopul obținerii de venituri neimpozabile exclusiv în patrimoniul inculpatului, și prin urmare deducerea lor de către expertul contabil este contrară dispozițiilor legale.

Rezultă așadar că instanța de fond a reținut în mod nelegal dispozițiile art. 396 alin. 10 C.p.p., cu consecința reducerii limitei de pedeapsă, în condițiile în care, prejudiciul contestat de inculpat a ajuns să aibă o valoare net inferioară, nu datorită unei erori de calcul matematic, ci datorită reținerii de către expert a unei alte situații de fapt decât cea reținută în rechizitorii aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 272 al.l lit. b din Legea 241/2005 este de asemenea nelegală, pe aceleași considerente .

2. Soluția de achitare a inculpatului B. G. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.272 alin.1 lit.b din Legea 241/2015 este nelegală.

In motivarea soluției de achitare pentru infracțiunea prev. de art. 272 alin. 1 lit. b din Legea 31/1990, instanța a arătat că ceea ce se impută inculpatului după cum se reține și în raportul de expertiză, este de fapt neachitarea unui impozit pe dividende și nu infracțiunea prevăzută de art. 272 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990, rezultând din această motivare că atât expertul cât și instanța de fond nu fac distincție între cele două aspecte.

Din probele administrate de procuror rezultă că, retragerile im numerar de către inculpat au fost justificate ca fiind plăți către societățile comerciale partenere, plăți care s-au demonstrat a fi fictive și care s-au dus realitate pentru achiziția mărfurilor de pe piața neagră, că aceste plăți nu au fose înregistrate în contabilitate pentru că nici nu aveau cum atâta timp cât s-au întocmit chitanțele fictive și prin urmare nu putem să le considerăm venituri din dividende, atâta timp cât nu au fost evidențiate în contabilitate ca atare, cu determinarea impozitului aferent, urmată de reținerea și nevărsarea acestuia la bugetul de stat.

Argumentele de mai sus au fost ignorate de instanța de fond, luând în considerare doar punctul de vedere al expertului din raportul de expertiză, care nu are nicio justificare legală.

Având în vedere că raportul de expertiză a fost cel care a influențat în mod decisiv soluția instanței de fond, se solicită aplicarea dispozițiilor art. 103 din Codul de procedură penală, conform cărora probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege, ele sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

3. Individualizarea modului de executare a pedepsei aplicate inculpatului B. G. M. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 V.C.pen., art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 C.pen., este netemeinică, raportat la modalitatea de săvârșire a faptei reținută în sarcina inculpatului și consecințele constând în producerea unui prejudiciu către bugetul de stat, într-un cuantum considerabil.

Astfel, instanța trebuia să se orienteze la aplicarea unei pedepse cu închisoarea față de inculpatul B. G. M., care să fie executată în regim de detenție.

Raportat la situația de fapt reținută în cauză și din care a rezultat că inculpatul B. G. M. a înregistrat în actele contabile ale societății mai multe facturi fiscale, reprezentând achiziții de mărfuri în valoare totală de 1.128.099 lei de la un număr de 3 societăți comerciale, documentele respective neavând la bază operațiuni comerciale reale, consecința activității infracționale fiind producerea unui prejudiciu la bugetul de stat în sumă de 180.496 leu reprezentând impozit pe profit, activitate infracțională derulată într-un interval d timp destul de mare, respectiv 11.07._13, ar fi trebuit să conving nța de fond să aplice inculpatului B. G. M. o pedeapsă cu executare privare de libertate.

Așa cum a mai precizat, instanța de fond trebuia să țină cont în stabilirea modului de executare a pedepsei aplicate inculpatului, intervalul de timp relativ e de săvârșire a infracțiunii de evaziune fiscală, suma totală a operațiunilor comerciale fictive, reprezentând achiziții nereale de mărfuri, pe care le-a înregistrat inculpatul în contabilitatea firmei pe care o administra, precum și cuantumul prejudiciului produs bugetului de stat ca urmare a derulării activității infracționale

Având în vedere aceste aspecte, în mod netemeinic instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86 ind. 1 și urm. C.pen. 1968, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului.

Față de cele prezentate în temeiul art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate în sensul înlăturării dispozițiilor art.396 alin.10 C.pr.pen., aplicarea unei pedepse proporționale cu gravitatea faptei de evaziune fiscală, în regim de executare, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.272 alin.1 lit.b din Legea 31/1990 cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen, totul cu aplic art.38 alin.1 C.pen, la o pedeapsă proporțională cu gravitatea faptei.

Partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate având în vedere următoarele motive:

Nu a fost respectata procedura privind administrarea probei cu expertiza contabila, in sensul ca, potrivit art.178 (5) din Legea 135/2010, întrucât expertiza a fost efectuata in lipsa părților, partea civilă nefiind încunoștințată cu privire la dreptul la studierea raportului, astfel încât sa-si poată exprima punctul de vedere cu privire la concluziile acesteia.

Din acest punct de vedere, a consideră apelanta că nu a fost respectat principiul contradictorialității in administrarea probei cu expertiza contabilă.

În acest sens, soluția instanței de judecata cu privire la latura civila a cauzei apare vădit nelegala prin adoptarea în mod unilateral a opiniei expertului contabil, fără a ține seama de argumentele pății civile si de constatările organului de inspecție fiscala cuprinse in procesele verbale întocmite in cauza cu privire la consecințele in plan fiscal a faptelor săvârșite de inculpat.

Pentru cele arătate solicită, admiterea apelului așa cum a fost formulat si desființarea Sentinței Penale nr.231 / 23.10.2015 pronunțata de către T. Ialomița, cu privire la latura civila a cauzei, având in vedere ca instanța de fond nu a luat in considerare prejudiciul solicitat de partea civila prin cererea de constituire parte civila nr._ / 30.04.2015.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține următoarele:

Mai întâi, în ceea ce privește situația de fapt, instanța de apel constată că aceasta nu a fost contestată de nici unul dintre participanții la proces. De altfel, în fața primei instanțe, inculpatul și-a însușit situația de fapt reținută prin rechizitoriu, recunoscând săvârșirea faptelor de care a fost acuzat și contestând strict cuantumul prejudiciului imputat. Totodată, soluția primei instanțe cu privire la cuantumul prejudiciului are efect doar pe latura civilă, iar achitarea pronunțată cu privire la fapta de folosire cu rea-credință a creditului societății s-a bazat pe doar pe susținerile specialiștilor antifraudă care au întocmit raportul de constatare tehnico-științifică realizat în faza de urmărire penală.

În aceste condiții, atâta timp cât inculpatul a recunoscut săvârșirea tuturor infracțiunilor de care a fost acuzat, nu există nici un motiv pentru ca acesta să piardă beneficiul oferit de procedura simplificată de judecată, astfel cum a solicitat parchetul prin apelul declarat.

Revenind la situația de fapt, curtea reține că inculpatul este acuzat că în perioada 11.07._13 a înregistrat în contabilitatea . din Fetești, jud. Ialomița mai multe facturi fiscale reprezentând achiziții de fier vechi în valoare totală de 1.128.099 lei de la . București, . SRL Băneasa și . Băneasa, fără însă ca aceste documente să aibă la bază operațiuni comerciale reale. În acest fel, inculpatul a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 180.496 lei reprezentând impozit pe profit. Totodată, s-a reținut că inculpatul a folosit suma de bani menționată (1.128.099 lei) în interes propriu.

Curtea apreciază că este de necontestat faptul că facturile menționate au la bază operațiuni comerciale fictive, societatea administrată de inculpat nedesfășurând niciodată relații de afaceri cu . București, . SRL Băneasa și . Băneasa. Spre această concluzie duce întregul material probator administrat în faza de urmărire penală (declarațiile administratorilor acestor societăți, imposibilitatea inculpatului de a recunoaște pe vreuna dintre aceste persoane, declarațiile administratorilor firmelor de transport menționate ca fiind cele care au asigurat transportul deșeurilor de fier la societatea inculpatului B. G. M., neefectuarea prin bancă a presupuselor plăți către aceste societăți), coroborat cu declarația de recunoaștere dată de inculpat în fața primei instanțe.

Instanța de apel reține și că societatea inculpatului B. G. M. a deținut în fapt cantitățile de fier vechi menționate în facturile cu caracter fictiv (aceste cantități au fost comercializate de către .), însă acestea au avut o altă sursă de proveniență.

În acest context, expertul contabil care a realizat expertiza dispusă în fața primei instanțe a apreciat că se impune a fi scăzute din cuantumul prejudiciului estimat a fi fost produs de către inculpat bugetului de stat sumele pe care acesta le-ar fi achitat în fapt, fără vreun document justificativ, pentru achiziția fierului vechi comercializat de societatea sa. Deoarece nu a dispus de nici un document din care să rezulte prețul cu care inculpatul ar fi achiziționat fierul vechi, expertul a estimat acest preț aplicând prin analogie anumite prevederi din Normele metodologice ale Codului fiscal. Curtea observă și că expertul contabil a folosit pentru estimarea prețului o metodă care i-a permis să decidă că inculpatul a practicat pur și simplu o cotă de profit de 20%, diferența dintre prețul de vânzare și această cotă reprezentând suma plătită de acesta pentru achiziția fierului vechi.

Instanța de apel apreciază însă că întregul procedeu folosit de expert este în mod vădit incorect. Astfel, conform art. 19 alin. 1 din Codul fiscal (instanța se referă la Legea nr. 571/2003, aflată în vigoare la data epuizării activității infracționale a inculpatului și la forma acestuia act de la acel moment – 31.03.2013), profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. Totodată, potrivit art. 21 alin. 1 din același act normativ, pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.

În fine, conform art. 21 alin. 4 lit. f din Codul fiscal, nu sunt deductibile cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor.

D. urmare, reținând aceste ultime dispoziții legale și constatând că inculpatul a fost trimis în judecată tocmai pentru faptul că a înregistrat în contabilitate facturi fictive, care nu pot reprezenta documente justificative în sensul art. 21 alin. 4 lit. f Cod fiscal, rezultă că legea nu permitea expertului contabil să estimeze niște cheltuieli presupus a fi fost efectuate de inculpat pentru care nu exista în fapt nici un document justificativ. Procedând astfel, expertul a dus practic în derizoriu obligația oricărei societăți comerciale de a deține documente justificative legale pentru toate operațiunile comerciale efectuate și pentru toate bunurile puse în circulație.

Mai mult, expertul pare a considera că, în orice situație în care o persoană fie nu întocmește acte contabile, deși are această obligație, fie introduce în contabilitate documente false, care reflectă operațiuni comerciale fictive, organele statului ar avea obligația vădit imposibilă de a estima cheltuielile reale făcute de aceasta în cadrul activității comerciale desfășurate.

În ce privește dispozițiile legale invocate de expert pentru a justifica estimările efectuate, Curtea constată că acestea nu au nici o legătură cu situația inculpatului. Astfel, art. 11 alin. 2 din Codul fiscal prevedea că în cadrul unei tranzacții între persoane române și persoane nerezidente afiliate, precum și între persoane române afiliate, autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta prețul de piață al bunurilor sau al serviciilor furnizate în cadrul tranzacției. La stabilirea prețului de piață al tranzacțiilor între persoane afiliate se folosește cea mai adecvată dintre următoarele metode:

a) metoda comparării prețurilor, prin care prețul de piață se stabilește pe baza prețurilor plătite altor persoane care vând bunuri sau servicii comparabile către persoane independente;

b) metoda cost-plus, prin care prețul de piață se stabilește pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzacție, majorat cu marja de profit corespunzătoare;

c) metoda prețului de revânzare, prin care prețul de piață se stabilește pe baza prețului de revânzare al bunului sau serviciului vândut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vânzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului și o marjă de profit;

d) orice altă metodă recunoscută în liniile directoare privind prețurile.

Expertul nu a putut justifica motivul pentru care a apreciat că în cauză ar fi incidente aceste dispoziții legale, în condițiile în care tranzacțiile efectuate de inculpat nu au fost realizate cu persoane afiliate în sensul art. 7 pct. 21 din Codul fiscal, fiind pur și simplu operațiuni comerciale fictive.

De altfel, o asemenea justificare nici nu poate exista, expertul apelând la niște norme legale care nu aveau absolut nici o incidență în cauză. Normele incidente în situația inculpatului erau cele anterior menționate de instanță, anume dispozițiile art. 19 și 21 din Codul fiscal, care nu permit estimarea cheltuielilor presupus realizate de acesta pentru achiziția de fier vechi.

D. urmare, prima instanță a reținut în mod greșit cuantumul prejudiciului produs de inculpat bugetului de stat prin infracțiunea de evaziune fiscală ca fiind doar de 37.759 lei. Acest prejudiciu se cifrează la suma de 180.496 lei, astfel cum a fost reținut în rechizitoriu, reprezentând impozitul pe profit calculat asupra sumei de 1.128.099 lei.

Totodată, instanța de apel constată că toate considerentele expertului și ale primei instanțe referitoare la impozitul pe dividende nu au nici o relevanță în cauză. Din hotărârea atacată rezultă că expertul și prima instanță au considerat că suma de 188.788 lei, rezultată după scăderea din suma de 1.128.099 lei a cheltuielilor presupus efectuate de inculpat pentru achiziția fierului vechi și a impozitului pe profit neachitat statului ar reprezenta „dividende”.

Curtea de apel nu se poate ralia însă unui asemenea raționament. Regimul dividendelor în cazul societăților cu răspundere limitată cu asociat unic (aceasta fiind situația .) este clar stabilit de regimul art. 194 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 (forma în vigoare la data de 31.03.2013) coroborat cu disp. art. 196 ind. 1 alin. 1 și 2 din același act normativ, din care rezultă că repartizarea profitului net se efectuează de către asociatul unic, care consemnează în scris, de îndată, orice decizie luată în acest sens.

Cum, în speță, profitul net la care s-au raportat prima instanță și expertul nu avea o existență contabilă (deoarece fusese mascat prin introducerea în contabilitate a unor cheltuieli fictive), este evident că inculpatul nu putea să ia din punct de vedere legal decizia de a și-l distribui sie însuși ca „dividend”.

În aceste condiții, referirile primei instanțe la dividende și la impozitul pe acestea nu au nici o relevanță în cauză.

De asemenea, neîntemeiată este și soluția primei instanțe de achitare a inculpatului pentru infracțiunea de folosire cu rea-credință a creditului societății. Practic, prima instanță a considerat că suma de 1.128.099 lei retrasă de inculpat din conturile . în baza unor facturi fictive a fost folosită integral pentru achiziția de fier vechi, adică în interesul societății. Curtea observă însă că, în lipsa unor înregistrări contabile legale din care să rezulte destinația dată de inculpat acestei sume, faptul că aceasta ar fi fost folosită pentru achiziția de fier vechi este o supoziție. Instanța nu neagă că, probabil, o parte a sumei menționate a fost folosită în acest scop, însă în nici un caz întreaga sumă. Dacă ar fi așa, ar rezulta că prețurile menționate în facturile fictive înregistrate de inculpat în contabilitate ar fi de fapt cele reale, aspect care însă, în mod evident, nu poate subzista.

Curtea reține că, în mod obișnuit, în cazul tipului de evaziune fiscală folosit de inculpat, prin folosirea facturilor fictive se urmărește, pe lângă fraudarea bugetului de stat, fie ascunderea achiziției de fier vechi de la persoane fizice care nu îl dețin în mod legal (persoane implicate în furtul de fier vechi), fie camuflarea unor circuite economice evazioniste în care societăți comerciale care au dobândit în mod nelegal fier vechi (de obicei tot prin achiziția sa din surse ilicite) îl vând mai departe, fără întocmirea documentelor legale, către alte societăți comerciale. Totodată, în toate aceste cazuri, prețurile de achiziție a fierului vechi sunt mult reduse față de prețul pieței sau față de prețul la care acesta este înstrăinat ulterior prin tranzacții efectuate legal.

În aceste condiții, aprecierea primei instanțe în sensul că suma de 1.128.099 lei retrasă de inculpat în numerar din conturile . ar fi fost folosită în interesul societății este lipsită de orice suport probator. Practic, atunci când un administrator retrage, în baza unor acte false, sume de bani din conturile societății pe care o conduce acele sume nu au cum să fie folosite în totalitate în interesul societății comerciale.

D. urmare, se impune condamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a creditului societății a cărei săvârșire acesta a și recunoscut-o de altfel în fața primei instanțe de judecată.

În aceste condiții, reținând vinovăția inculpatului și pentru cea de-a doua infracțiune de care este acuzat, Curtea constată că legea penală mai favorabilă acestuia este vechiul Cod penal, care nu cuprinde un spor obligatoriu de pedeapsă în cazul concursului de infracțiuni.

D. urmare, se va schimba calificarea infracțiunii de folosire cu rea-credință a creditului societății pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. G. M. din infracțiunea prev. de art. 272 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 35 al. 1 C.pen. și art. 5 C.pen. în infracțiunea prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.

Instanța va aplica inculpatului pedeapsa minimă pentru această infracțiune, reținând lipsa antecedentelor sale penale, vârsta acestuia și atitudinea sinceră din fața primei instanțe.

Totodată, Curtea va reduce pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de prima instanță inculpatului la 2 ani închisoare. Practic, cuantumul ridicat al pedepsei era oricum nejustificat în raport de suma foarte mică reținută de prima instanță în sarcina inculpatului ca prejudiciu și, nici chiar după majorarea acestei sume pentru considerentele anterior arătate, nu se impune aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare pentru această infracțiune.

Față de aceste considerente, Curtea va admite apelurile declarate de P. de pe lângă T. Ialomița și de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen. va desființa în parte sentința penală nr. 231/F/23.10.2015 pronunțată de T. Ialomița și, rejudecând:

Va schimba calificarea faptei de folosire cu rea-credință a creditului societății pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. G. M. din infracțiunea prev. de art. 272 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 35 al. 1 C.pen. și art. 5 C.pen. în infracțiunea prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.

În baza art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.proc.pen. va condamna pe inculpatul B. G. M. la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a creditului societății.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.proc.pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 – 34 lit. b C.pen. din 1969 va contopi pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.pen. din 1969 (dreptul de a fi asociat, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale) aplicată inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală cu pedeapsa de 8 luni închisoare menționată mai sus, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.pen. din 1969 (dreptul de a fi asociat, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale).

În baza art. 71 C.pen. va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.pen. din 1969 (dreptul de a fi asociat, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale).

În baza art. 86¹ C.pen. din 1969 și art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 va dispune suspendarea sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

În baza art.86³ C.pen. din 1969, pe durata termenului de încercare inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Ialomița desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ C.pen. din 1969 privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în termenul de încercare, neachitare cu rea-credință a obligațiilor civile stabilite în sarcina sa și a nerespectării măsurilor de supraveghere.

Va majora cuantumul despăgubirilor pe care inculpatul a fost obligat să le achite părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală la suma de 180.496 lei, la care se vor adăuga obligațiile fiscale accesorii calculate de la data scadenței până la data plății efective.

Va majora limita sechestrului asigurator dispus asupra bunurilor prezente și viitoare ale inculpatului la suma de 180.496 lei plus obligații fiscale accesorii calculate de la data scadenței până la data plății efective.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă T. Ialomița și de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței penale nr. 231/F/23.10.2015 a Tribunalului Ialomița.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen. desființează în parte sentința penală nr. 231/F/23.10.2015 pronunțată de T. Ialomița și, rejudecând: Schimbă calificarea faptei de folosire cu rea-credință a creditului societății pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. G. M. din infracțiunea prev. de art. 272 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 35 al. 1 C.pen. și art. 5 C.pen. în infracțiunea prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.

În baza art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.proc.pen. condamnă pe inculpatul B. G. M. la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a creditului societății.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.proc.pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 – 34 lit. b C.pen. din 1969 contopește pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.pen. din 1969 (dreptul de a fi asociat, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale) aplicată inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală cu pedeapsa de 8 luni închisoare menționată mai sus, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.pen. din 1969 (dreptul de a fi asociat, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale).

În baza art. 71 C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.pen. din 1969 (dreptul de a fi asociat, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale).

În baza art. 86¹ C.pen. din 1969 și art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 dispune suspendarea sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

În baza art.86³ C.pen. din 1969, pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Ialomița desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ C.pen. din 1969 privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în termenul de încercare, neachitare cu rea-credință a obligațiilor civile stabilite în sarcina sa și a nerespectării măsurilor de supraveghere.

Majorează cuantumul despăgubirilor pe care inculpatul a fost obligat să le achite părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală la suma de 180.496 lei, la care se vor adăuga obligațiile fiscale accesorii calculate de la data scadenței până la data plății efective.

Majorează limita sechestrului asigurator dispus asupra bunurilor prezente și viitoare ale inculpatului la suma de 180.496 lei plus obligații fiscale accesorii calculate de la data scadenței până la data plății efective.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12.02.2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

O. B. I. V. V.

GREFIER,

I. D.

Red.jud.I.V.V.

Dact.EA-29.02.2016/5 ex

T.Ialomița – jud.D.V.

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 55/2016....		Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 284/2016. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 66/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 189/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 55/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 284/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 259/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 342/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP. Decizia nr. 99/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI