Violenţa în familie. Art.199 NCP. Decizia nr. 61/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 61/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 61/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.61/A
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2016
Curtea constituită din:
Președinte: D. M.
Judecător: A.-E. B.
Grefier: E.-A. N.
**************
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. S..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul formulat de inculpatul B. S. împotriva sentinței penale nr.113 din data de 18 iunie 2015, a Judecătoriei A., pronunțată în dosarul_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul-inculpat B. S., arestat în altă cauză și asistat de apărător din oficiu-avocat Ș. O., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București, lipsind intimata-parte vătămată, pentru care se prezintă apărător din oficiu-avocat R. C., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea Curții, apelantul-inculpat B. S. arată că își menține declarațiile date în prezenta cauză și nu dorește să dea declarații suplimentare în fața instanței de apel.
În continuare, la interpelarea Curții apelantul-inculpat B. S. arată că nu a suferit și nici nu suferă de boli psihice.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat B. S., având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, iar, pe fond, rejudecând, reindividualizarea pedepsei, în sensul micșorării cuantumului acesteia.
Arată că inculpatul regretă fapta și are o relații bune cu copiii lui.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat, și menținerea sentinței penale ca fiind legală și temeinică, apreciind că instanța de fond a făcut o corectă individualizare, raportat și la cazierul amplu al acestuia.
Apelantul-inculpat B. S., personal, în ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.113 din data de 18.06.2015, Judecătoria A. a hotărât următoarele:
În baza art. 193 alin. 1, raportat la art. 199 Cod penal, a condamnat pe inculpatul B. S. la 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violență în familie, fapta din 09.03. 2014 ( parte vătămată B. C. E.).
În baza art. 66 alin. ( 1 ) lit. a ), b ), e ), f ), n ), o ) Cod penal a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, drepturile părintești, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a mai comunica cu minora B. C. E., cu ceilalți copii ai săi, ori de a se apropia de aceștia, dreptul de a se apropia de locuința, de școala în care activează minora, sau de instituția unde este instituționalizată minora, respectiv Centrul Teritorial pentru Protecția de Tip Familial A., județ Teleorman, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, în condițiile art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin.(1 ) lit. a ), b ), e ), f ), n ),o) Cod penal a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, drepturile părintești, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a mai comunica cu minora B. C. E., cu ceilalți copii ai săi, ori de a se apropia de aceștia, dreptul de a se apropia de locuința, de școala în care activează minora, sau de instituția unde este instituționalizată minora, respectiv Centrul Teritorial pentru Protecția de Tip Familial A., județ Teleorman, pe o perioadă de 5 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 alin. 3 Cod penal.
În baza art. 397 alin. ( 1 ) Cod procedură penală a luat act că partea vătămată nu se constituie parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin. ( 1 ) Cod procedură penală a obligat pe inculpat la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariile avocaților din oficiu în cauză, pentru inculpat, avocat P. C., în cuantum de 200 lei și pentru partea vătămată, avocat A. S., în cuantum de 200 lei, s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Teleorman .
Din analiza coroborată cu întregtul material probatoriu administrat în cauză, respectiv declarații parte vătămată, declarații inculpat, raport de constatare medico-legală, proces verbal de cercetare la fata locului, declarații martori, judecătorul fondului a reținut următoarele:
La data de 09.03. 2014, în jurul orei 10:00, numita B. P. de 66 de ani din comuna Mîrzănești, . Teleorman, a sesizat pe apelul de urgență SNUAU 112, reclamând că fiul său, inculpatul B. S. a agresat-o fizic pe nepoate sa ( respectiv fiica inculpatului ) partea vătămată B. C. E., în vârstă de 13 ani . Fiind audiată, B. P. a declarat că la data de 09.03. 2014, ora 10:00, se afla la domiciliul său care se învecinează cu locuința fiului său, inculpatul B. S., timp în care l-a văzut pe acesta zicându-i fiicei sale, partea vătămată B. C. E. să-l însoțească în satul Teleormanu, la niște rude iar aceasta i-a spus tatălui său că nu poate merge deoarece trebuie să-ți facă temele pentru școală.
Văzând că fiica sa refuză să-l însoțească, inculpatul B. S. a început să o lovească pe aceasta cu palmele și cureaua de la pantaloni până ce partea vătămată B. C. E. a căzut din cauza loviturilor primite, după care a dus-o în locuință, continuând să o lovească. Cu ocazia adierii în prezența psihologului din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman ( unde minora se află în prezent ) partea vătămată B. C. E. a declarat că în ziua de 09.03. 2014, după ce a refuzat pe tatăl său, inculpatul B. S. să-l însoțească la niște rude, acesta, fără niciun motiv a lovit-o cu o curea peste tot corpul până ce a căzut din cauza durerilor.
Tot din declarația părții vătămate a rezultat că în repetate rânduri tatăl său, inculpatul B. S. avea acest comportament agresiv, violent, atât față de ea cât și de frații și sora sa și aceștia tot minori .
Din certificatul medico – legal nr. 343/B/2014 din 11.03. 2014, eliberat de S.M.L. Teleorman a reieșit faptul că la data de 11.03. 2014, partea vătămată B. C. E. a fost examinată medico – legal, ocazia cu care s-a constatat că prezintă leziuni de violență ce s-au putut produce cu un corp dur și pot data din 09.03. 2014.
Fiind audiat în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, inculpatul a avut o poziție de recunoaștere parțială a faptelor reținute în sarcina, încercând să minimalizeze, să subevalueze activitatea sa infracțională desfășurată asupra propriei fiice, declarând că a lovit-o pe partea vătămată o singură dată, cu palma pe picior, părintește, pe motivul că aceasta ar fi refuzat să îl însoțească atunci când a vrut să plece în . o posibilitate faptică care ar fi avut loc în ziua respectivă, precizând, ușor nedumerit, că acele leziuni identificate pe corpul copilului si materializate la examenul medico-legal s-ar fi putut produce prin autolovire de către victimă, care s-a jucat în ziua respectivă cu alți copii.
Această teză defensivă a inculpatului nu a putut fi primită și s-a apreciat că nu are suport probator, instanța reținând că activitatea infracțională a inculpatului, astfel cum a fost prezentată în actul de sesizare, se confirmă prin declarațiile constante și consecvente ale părții vătămate B. C. E., care a fost audiată în faza de cercetare penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, în prezența unui psiholog, coroborate cu declarațiile martorului ocular B. P., bunica victimei, cât și cu concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză de SML Teleorman.
Astfel, instanța a reținut cu certitudine că în ziua respectivă, în data de 09.03.2014, pe fondul unor solicitări venite din partea inculpatului către fiica sa minoră în vârstă de 13 ani, de a-l urma în . ajuta la diverse treburi gospodărești, față de refuzul copilei, inculpatul B. S. i-a aplicat părții vătămate o . lovituri cu cureaua de la pantaloni, peste tot corpul. În urma acestor lovituri primite, victima a căzut la pământ, inculpatul încetând exercitarea violentelor și continuând să-i adreseze injurii. La fața locului a fost prezentă și martora B. P., bunica victimei, care a asistat la acest eveniment agresiv derulat de inculpat, care a declarat că fiul său a lovit-o pe minoră cu palmele și cu cureaua peste corp până când aceasta a căzut jos, după care a dus-o în casă. Această martoră a mai relatat că inculpatul a continuat să o lovească pe fiica sa și după ce a dus-o în casă, aspect pe care i l-a relatat sora victimei, martora B. N., prezentă și aceasta la fața locului.
Deși martora B. P. a încercat în faza de cercetare judecătorească să își schimbe declarațiile date în faza de urmărire penală, relatând o altă situație faptică și încercând să acrediteze ideea că în acea zi inculpatul B. S., fiul său, ar fi lovit-o doar cu palma pe partea vătămată, B. C., părintește, ca o corecție, totuși, instanța va reține, în contextul coroborării tuturor mijloacelor de probă administrate în dosar, că acele declarații date în prima fază la organele de poliție exprimă adevărul în cauză și sunt verosimile pe latură penală pe aspectele privind acțiunile de lovire exercitate de inculpat.
Constatările medico-legale materializate în raportul de constatare nr. 343B/2014 din 11.03.2014, la trei zile de la producerea evenimentului, efectuat în faza de urmărire penală, confirmă existența unor echimoze violacee pe abdomenul și hemitoracele părții vătămate B. C., dispuse în bandă, cu dimensiuni de 13/3,5 cm, pe partea stângă și pe coapsa stângă o echimoză de 11/2,5 cm, care pot data din 09.03.2014.
S-a apreciat că tot în acest sens sunt și declarațiile martorei B. N., sora părții vătămate, fila 84 dosar, care a relatat că în ziua respectivă se afla acasă și a perceput direct cum inculpatul B. S., tatăl său, a lovit-o de mai multe ori cu cureaua pe B. C..
Atât martora B. P., cât și martora B. N. au declarat că au fost de față când au venit organele de poliție la domiciliul inculpatului și au auzit cum acesta din urmă a recunoscut că a lovit-o de mai multe ori pe fiica sa B. C. cu cureaua peste corp.
La individualizarea pedepsei judecătorul fondului a avut în vedere:
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere: limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de lovire si alte violente în art. 193 alin.1 Cod penal, cu majorarea maximului special prevăzut de lege cu o pătrime, în condițiile art. 199 Cod penal, gravitatea infractiunii savarsite de inculpat, prin acțiuni repetate de lovire cu obiect dur, curea, asupra fiicei sale minore, în vârstă de 13 ani, mijloacele folosite, faptul că infracțiunea s-a consumat în locuinta partii vatamate, pe perioada în care se afla sub îngrijirea și ocrotirea singurului părinte, prin folosirea unui obiect dur, curea, starea de ebrietate preexistentă a inculpatului. De asemenea, instanța a avut în vedere și împrejurarea că valoarea socială ocrotită în acest caz prin incriminarea faptei ca infracțiune este una importantă, respectiv integritatea si sanatatea fizica a persoanei.
Instanța a avut în vedere și persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat în trecut pentru infracțiuni contra patrimoniului și pentru infracțiuni de tulburare a ordinii și liniștii publice, în prezent acesta fiind arestat preventiv într-o altă cauză penală în care a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de viol, asupra unui alt membru de familie, asupra unei alte fiice minore care se afla în grija și ocrotirea sa.
Tot aici, instanța a avut în vedere și conduita inculpatului dupa savarsirea faptei și pe tot parcursul cercetarii penale si judecații, acesta avand o atitudine de negare constantă a acțiunilor sale, încercând să minimizeze activitatea sa infracțională, să îi ofere o justificare și o legalitate, grefată pe aplicarea unor corecții părintești copiilor săi, fără a conștientiza consecințele faptelor sale de natură să producă nu doar leziuni în plan fizic, ci și traume psihice.
În raport de natura infracțiunii, de specificul concret al acesteia, gravitatea faptei, persoana inculpatului, instanța a apreciat că se impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi pe lângă pedeapsa principală, în temeiul art. 67 alin.1 Cod penal.
În contextul specific al săvârșirii acestei infracțiuni de către inculpatul B. S., în calitate de părinte al părții vătămate, instanța a apreciat că acesta se face nedemn să mai exercite drepturile părintești cu privire la persoana copiilor săi, pe o anumită perioadă de timp după executarea pedepsei, astfel că în baza art. 66 alin. ( 1 ) lit. a ), b ), e ), f ), n ), o ) Cod penal, a dispus interzicerea cu titlu de pedeapsă complementară exercitării drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, drepturile părintești, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a mai comunica cu minora B. C. E. cu ceilalți copii ai săi, ori de a se apropia de aceștia, dreptul de a se apropia de locuința, de școala în care activează minora, sau de instituția unde este instituționalizată minora, respectiv Centrul Teritorial pentru Protecția de Tip Familial A., județ Teleorman, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, în condițiile art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin.(1 ) lit. a ), b ), e ), f ), n ),o) Cod penal, instanța a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, drepturile părintești, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a mai comunica cu minora B. C. E., cu ceilalți copii ai săi, ori de a se apropia de aceștia, dreptul de a se apropia de locuința, de școala în care activează minora, sau de instituția unde este instituționalizată minora, respectiv Centrul Teritorial pentru Protecția de Tip Familial A., județ Teleorman, pe o perioadă de 5 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 alin. 3 Cod penal.
Instanța a arătat că interzicerea față de inculpat, cu titlu de pedeapsă complementară și accesorie, a exercițiului drepturilor părintești se impune în cauză, pe o perioadă maximă prevăzută de lege, 5 ani de zile, apreciind că prin întreaga sa activitate infracțională desfășurată atât în cauza pendinte, cât și în cealaltă cauză în care acesta a fost condamnat pentru viol, a pus în pericol viața, sănătatea și dezvoltarea copiilor săi, prin relele tratamente aplicate acestora, traumele psihice la care i-a supus, prin consumul de alcool, violențele și agresivitatea exprimată nemijlocit față de ei sau în preajma lor, aducând atingere gravă interesului superior al copiilor.
Sentința a fost apelată de inculpat pentru motive legate de netemeinicie ce țin de individualizarea pedepsei dată spre executare de instanța fondului și apreciată ca fiind prea severă în raport de atitudinea sa procesuală de regret a faptei săvârșite și de relațiile bune avute cu proprii copii.
În urma efectuării propriului demers analitic al criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art.74 Codul penal, Curtea consideră că pedeapsa aplicată de instanța fondului inculpatului B. S. este just cuantificată reflectând în mod echilibrat toate aceste repere de individualizare fiind suficientă și aptă pentru realizarea scopului său coercitiv, preventiv și de exemplaritate.
Totodată, împrejurările cauzei relevă faptul că . inculpatului s-a manifestat asupra propriului copil și pentru un motiv minor (refuzul acestuia de a-l însoți într-un alt .) corelate cu trimiterea sa în judecată pentru comiterea infracțiunii de viol asupra unei alte fiice minoră conturează ideea unui potențial criminogen ridicat și posibilități minime de reinserție socială, înlăturând deopotrivă, activitatea în favoarea sa a vreuneia din circumstanțele atenaunte prevăzute de art.75 alin.2 Codul penal.
Pe de altă parte, este demn de subliniat că, deși inculpatul se prevalează de atitudinea sa de regret față de fapta săvârșită, pe parcursul procesului penal acesta a încercat să-și minimalizeze acțiunea violentă doar la o palmă pe picior „părintește” acreditând ideea, contrazisă de probele cauzei, ale unei atuoaccidentări a victimei, care s-a jucat în ziua respectivă cu alți copii. Toate acestea denotă lipsa căinței profunde a inculpatului.
În raport de considerațiile care preced, cum nu se constată nici motive care se iau în vedere din oficiu, conform art.371 alin.2 Codul de procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. S., în baza art.421 alin.1 pct.1 lit.b Codul de procedură penală.
În baza art.274 alin.2 Codul de procedură penală, apelantul – inculpat, aflat în culpă procesuală, va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat B. S. împotriva sentinței penale nr.113 din data de 18 iunie 2015, a Judecătoriei A., pronunțată în dosarul_ .
Obligă inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare, din care 260 lei onorariu avocat din oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2016.
Președinte, Judecător,
D. M. A. E. B.
Grefier,
E. - A. N.
Red.A.E.B.
Tehnored.V.D./5 ex./25.01.2016
Jud.A. – jud.M.I.M.
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 109/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 436/2015.... → |
|---|
