Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 109/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 109/2016
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.109/A
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2016
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
JUDECĂTOR: C.-V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul M. G. împotriva Sentinței penale nr.257/F din data de 20 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelantul inculpat M. G., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat A. I., în baza delegației nr._/2016, emisă de Baroul București (atașată la fila 11 din dosar), intimata persoană vătămată M. M., personal (legitimată cu carte de identitate . nr._, eliberată la data de 18.01.2013, atașată în copie la fila 22 din dosar), intimata persoană vătămată T. M., personal (legitimată cu carte de identitate . nr._, eliberată la data de 18.01.2013, atașată în copie la fila 22 din dosar) și intimatul persoană vătămată U. M., personal (legitimat cu carte de identitate . nr._, eliberată la data de 18.02.2014, atașată în copie la fila 22 din dosar), lipsă fiind intimatul parte civilă S. M. Urziceni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Fiind întrebat de Curte, apelantul inculpat precizează că este de acord să fie asistat de un apărător din oficiu și că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, afirmând că își menține declarația de recunoaștere a săvârșirii faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Intimatele persoane vătămate, prezente în sala de judecată, precizează că nu doresc să formuleze alte declarații în fața instanței de apel, afirmând că își mențin poziția procesuală exprimată pe parcursul procesului penal.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau alte probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat M. G. susține că singurul motiv pentru care inculpatul a înțeles să declare apel, chiar dacă în fața instanței de fond a uzat de procedura simplificată de judecată, este acela că dorește să se rețină în favoarea sa circumstanța judiciară atenuantă prev.de art.75 alin.1 lit.a din Codul penal, respectiv starea de provocare din partea persoanelor vătămate și, pe cale de consecință, să se reducă cu o treime pedeapsa stabilită în sarcina sa, pentru toate faptele săvârșite la data
de 27 iulie 2015. Sub aspectul situației de fapt, solicită a se reține că lovirea minorei T. M., cu nuiaua, s-a produs ca urmare a faptului că inculpatului i s-a imputat, de către aceasta, că a venit acasă într-o stare avansată de ebrietate, aspect corespunzător adevărului, însă destul de supărător pentru inculpat. Mai solicită a se reține că după producerea evenimentului relatat, la fața locului s-a prezentat un lucrător de poliție, care s-a limitat doar la a consemna că inculpatul nu se afla la domiciliu, fără a întreprinde demersuri de căutare a acestuia, pentru a preveni săvârșirea celorlalte acte materiale de care inculpatul a fost acuzat și, ulterior trimis în judecată. Mai solicită a se reține și faptul că, anterior producerii evenimentelor care au stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului, persoana vătămată U. a exercitat acte de violență asupra acestuia, prin aruncarea unei găleți cu lături. În consecință, admiterea apelului, desființarea parțială a sentinței penale atacate și, în rejudecarea pe fond a cauzei, pronunțarea unei soluții legale în sensul deja precizat.
Reprezentantul Ministerului Public susține că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, inclusiv sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului și se impune a fi menținută ca atare. Consideră că este nefondată solicitarea inculpatului, prin apărător, de a se reține circumstanța atenuantă a provocării, întrucât din actele dosarului nu rezultă nicio provocare din partea persoanelor vătămate, prin violență, atingere gravă a demnității sau altă acțiune ilicită gravă, inculpatul fiind cel care a avut un comportament violent, pe fondul unui consum de alcool. În acest sens, susține că momentul în care persoana vătămată U. a aruncat găleata cu apă asupra inculpatului a fost în partea de final a conflictului, pentru a pune capăt comportamentului violent a acestuia. Apreciază că aspectele învederate de apărător sunt în contradicție cu probatoriul administrat și cu modul în care se reține că s-au derulat faptele, aspect ce a fost recunoscut și de inculpat, acesta uzând de procedura simplificată de judecată, astfel încât, textul de lege invocat nu are nicio legătură cu situația de fapt reținută. În consecință, solicită respingerea, ca nefondat a apelului declarat de inculpat.
Intimata persoană vătămată M. M. solicită tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Intimatul persoană vătămată U. M. arată că nu mai are nimic de adăugat.
Intimata persoană vătămată T. M. afirmă că este bolnavă și că inculpatul a bătut-o cu nuiaua, deși nu i-a făcut nimic.
Apelantul inculpat M. G., personal, în ultimul cuvânt, arată că îi pare rău și că nu mai are nimic de adăugat la cele menționate de apărătorul său.
CURTEA
Prin Sentința penală nr.257 din data de 20 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr._, instanța de fond a hotărât astfel:
„1.În baza art.32 alin. 1 rap. la art. 188 Cod penal, cu aplicarea art.199 al.1 Cod penal și făcând aplicarea art.396 al.10 Cod pr.penală condamnă pe inculpatul M. G., fiul lui T. și I., născut la data de 26.01.1958, în . Ialomița, domiciliat în comuna S. G., ., județul Ialomița, cu antecedente penale, necăsătorit, fără ocupație, posesor al CI . nr._, CNP_ arestat preventiv, la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor asupra unui membru de familie.
În temeiul art. 67 alin. 2 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
2.În temeiul art. 193 al.2 Cod penal Cod penal, cu aplicarea art.199 al.1 Cod penal și făcând aplicarea art.396 al.10 Cod pr.penală, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe săvârșite asupra unui membru de familie.
3.În temeiul art.193 al.2 Cod penal cu aplicarea art.396 al.10 Cod pr.penală, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
4.În temeiul art.193 al.2 Cod penal cu aplicarea art.396 al.10 Cod pr.penală, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În temeiul art. 38-39 lit. b Cod penal și art. 45 Cod penal, dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din pedepsele de 9 luni, de 6 luni și de 6 luni, respectiv 7 luni închisoare, acesta urmând a executa 6 ani și 7 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal.
În temeiul art.60 Cod penal dispune executarea pedepsei în regim de închisoare.
În temeiul art.65 Cod penal, interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.399 al.1 Cod pr.penală menține starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art.72 Cod penal scade din durata pedepsei perioada executată în reținere din data de 29/30.07.2015 și arestarea preventivă de la 30.07.2015 la zi.
Face aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 și dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare .
În temeiul art.112 Cod penal, confiscă de la inculpat un tricou, o pereche de chiloți, un cuțit, o pereche de pantalon scurt din material textil de culoare crem, o unealtă de grădină (săpăligă), un fragment de material lemnos, un pantalon blue-jeans și un tricou din material textil, depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Ialomița.
Ia act că persoanele vătămate M. M., T. M. și U. M., nu s-au constituit părți civile în cauză.
În temeiul art.19 și art.397 Cod pr.penală obligă inculpatul la plata sumei de 132,97 lei despăgubiri civile către partea civilă S. M. Urziceni, cu sediul în Urziceni, ., jud. Ialomița.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocat oficiu în sumă de 520 lei pentru inculpat rămâne în sarcina statului.
Cu apel în 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută”
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a constatat că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, nr. 275/P/2015 din 07.09.2015, înregistrat la nr._ din 09.09.2015 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului M. G., fiul lui T. și I., născut la data de 26.01.1958, în . Ialomița, domiciliat în comuna S. G., ., județul Ialomița, cu antecedente penale, necăsătorit, fără ocupație, posesor al CI . nr._, CNP_, arestat preventiv,cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- tentativă la omor asupra unui membru de familie, prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin. 2 cu aplic. art. 199 alin. 1 C.p.
- lovire sau alte violențe săvârșite asupra unui membru de familie, prev. de art. 193 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 199 alin. 1 C.p.;
- două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 C.p.;
totul cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p.
S-a reținut în actul de sesizare al instanței, că inculpatul M. G. zis „C.”, în seara zilei de 28.07.2015, i-a aplicat o lovitură cu un cuțit surorii sale M. M., producându-i plagă penetrantă în cavitatea peritoneală cu leziune de epiploon și hemiperitoneu, leziuni traumatice ce au necesitat 30-35 zile îngrijiri medicale și au pus viața victimei în primejdie.
Același inculpat în data de 28.07.2015, a lovit-o cu o nuia, pe nepoata sa de soră, T. M., producându-i leziuni traumatice ce au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale.
În seara zilei de 28.07.2015, l-a lovit, cu un cuțit, în zona lombal stângă, pe numitul U. M., producându-i leziuni traumatice ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.
În data de 22.07.2015, l-a lovit peste mână, cu o săpăligă, pe numitul U. M., producându-i leziuni traumatice ce au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale.
În faza de urmărire penală, situația de fapt este dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces – verbal de cercetare la fața locului, planșă fotografică, declarații martori, declarații inculpat, înscrisuri medico – legale (raport medico – legal nr. 2586/A1/217, din data de 29.07.2015 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Ialomița, raport de primă expertiză medico – legală cu examinarea persoanei nr. 2587/A1/218 din data de 29.07.2015, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Ialomița).
În procedura de cameră preliminară, prin încheierea de ședință din data de 05.10.2015, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
S-a dispus începerea judecății, încheierea judecătorului de cameră preliminară fiind definitivă.
În fața instanței de fond, persoanele vătămate au solicitat să se ia act că nu se constituie parte civilă în cauză.
Din oficiu, la primul termen de judecată în ședință publică, instanța a solicitat relații de la S. M. Urziceni, în sensul dacă se constituie parte civilă în cauză cu cheltuielile efectuate cu spitalizarea persoanei vătămate U. M..
A comunicat prin adresa nr.5504/30.10.2015 că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 132,97 lei.
Prezent în fața instanței, după aducerea la cunoștință a acuzațiilor și a drepturilor, inculpatul a recunoscut învinuirea, solicitând ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, conform art. 374 alin. 4 Cod procedură penală.
La cererea inculpatului, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea situație de fapt:
Inculpatul M. G. locuiește în .. Ialomița, într-un imobil situat în aceeași curte cu un alt imobil ce aparține surorii sale M. M.. Aceasta se află într-o relație de concubinaj cu numitul U. M., împreună cu ei locuind și T. M., fiica numitei M. M..
În seara de 28.07.2015, pe fondul consumului de alcool, inculpatul M. G. a lovit-o, cu o nuia, pe T. M., deranjat fiind de o remarcă a acesteia legată de starea de ebrietate în care a ajuns acasă.
Persoana vătămată s-a deplasat imediat la Postul de Poliție din comună, unde l-a găsit pe șeful de post, căruia i-a reclamat .. Apoi, împreună cu un alt agent de poliție s-a întors acasă, însă inculpatul nu a fost găsit în curte.
La un moment dat a venit de la muncă numitul U. M. și aflând că M. a fost bătută de către M. G., în condițiile existenței unor relații încordate între cei doi, aceștia au început să se certe. A intervenit și M. M. iar certa a
degenerat în altercație fizică, numitul U. M. aruncându-i inculpatului o găleată cu apă în cap.
În acest context inculpatul M. G. i-a agresat cu un cuțit pe cei doi, surorii sale provocându-i plagă înjunghiată penetrantă supraombilicală iar lui U. M., o plagă tăiată lombar stâng.
În urmă cu o săptămână, mai exact pe data de 22.07.2015, în aceeași familie a mai avut loc un scandal, inculpatul M. G. lovindu-l cu o săpăligă peste mâna dreaptă, pe U. M. și producându-i astfel leziuni traumatice ce au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt reținută anterior se dovedește cu mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală.
Astfel, persoana vătămată M. M., a declarat că în data de 28.07.2015, în jurul orei 1630 – 1700, fratele său M. G. a lovit-o fără vreun motiv pe fiica sa T. M.. Deoarece acesta era sub influența alcoolului nu i-a reproșat nimic însă, când a venit acasă, concubinul său U. M., i-a cerut explicații în legătură cu motivul pentru care a lovit-o pe M., în condițiile în care știe că aceasta este bolnavă.
M. G. s-a enervat și având în mână un cuțit, s-a îndreptat către U. M.. M. M. a intervenit între ei iar fratele său a lovit-o cu cuțitul în zona abdomenului, după care s-a repezit la concubinul său și l-a înțepat în spate. După aceea inculpatul s-a ascuns în podul casei unde a fost găsit de către organele de poliție.
Persoana vătămată U. M. a confirmat derularea faptelor astfel cum au fost descrise de către concubina sa M. M. (nu precizează însă dacă acesta a intervenit între ei) și declară următoarele:
„Când eu am venit acasă, pe fata concubinei mele, T. M., nu am găsit-o acasă. Am aflat că ea fusese bătută de către unchiul ei, M. G. și se afla la poliție… Arăt că înainte ca eu și concubina mea să reușim să intrăm în casă la noi, M. G. ne-a atacat pe amândoi cu un cuțit de bucătărie, pe soția mea înțepând-o în burtă, iar pe mine la spate, lateral partea stângă. M. M. a sunat imediat la poliție după ce amândoi ne-am încuiat în casă și când a venit agentul de poliție R. din comună M. G. se încuiase în casa în care locuiește, casa nouă”.
Inculpatul M. G., a recunoscut faptele săvârșite atât cele din data de 28.07.2015 cât și cea din 22.07.2015 însă, pretinde că la baza comportamentului său se află provocările celorlalți, constând în aceea că, T. M. l-a făcut bețiv iar sora și fratele său i-au reproșat că le-a furat păsările și nutrețul din curte:
„Când eu am venit acasă, sora mea M. M. și concubinul ei, U. M. se certau între ei; făceau apropouri în sensul că le-am luat eu puii și niște nutreț pe care l-am dat cuiva să-mi dea brânză… U. M. mi-a pus în cap o găleată cu apă sau cu lături, nu-mi mai amintesc și atunci eu m-am enervat foarte tare pe ei. Este adevărat că eram și sub influența băuturilor alcoolice și, având cuțitul în mână, am lovit-o cu acel cuțit prima dată pe sora mea, M. M., și apoi pe concubinul ei, U. M..
Puțin mai devreme, în aceeași zi, am lovit-o și pe nepoata mea, T. M., cred că cu o cracă, aceasta deoarece și ea m-a enervat, făcându-mă bețiv.”
Prezent în fața instanței, inculpatul a recunoscut în totalitate faptele așa cum au fost prezentate în actul de inculpare, solicitând ca judecata să aibă lor pe baza procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, potrivit art.374 Cod pr.penală.
Instanța a admis cererea, potrivit art.375 Cod pr.penală, iar inculpatul a declarat că își însușește probele administrate la urmărirea penală și nu mai solicită administrarea altor probe, urmând a beneficia de dispozițiile art.396 al.10 Cod pr.penală.
În drept, Tribunalul a considerat că fapta inculpatului M. G. zis „C.”, care în seara zilei de 28.07.2015, i-a aplicat o lovitură cu un cuțit surorii sale M. M., producându-i plagă penetrantă în cavitatea peritoneală cu leziune de
epiploon și hemiperitoneu, leziuni traumatice ce au necesitat 30-35 zile îngrijiri medicale și au pus viața victimei în primejdie, constituie infracțiunea de tentativă la omor asupra unui membru de familie, prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin. 2 cu aplic. art. 199 alin. 1 C.p.
Fapta inculpatului M. G. zis „C.”, care în data de 28.07.2015, a lovit-o cu o nuia, pe nepoata sa de soră, T. M., producându-i leziuni traumatice ce au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale constituie infracțiunea de lovire sau alte violențe săvârșite asupra unui membru de familie, prev. de art. 193 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 199 alin. 1 C.p.;
Fapta inculpatului M. G. zis „C.”, care în seara zilei de 28.07.2015, l-a lovit, cu un cuțit, în zonalombal stângă, pe numitul U. M., producându-i leziuni traumatice ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale constituie infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 C.p.;
Fapta inculpatului M. G. zis „C.”, care în data de 22.07.2015, l-a lovit peste mână, cu o săpăligă, pe numitul U. M., producându-i leziuni traumatice ce au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale constituie infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 C.p. totul cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, pericolul pentru valoarea socială ocrotită ( ce vizează valoarea supremă – viața persoanei ) împrejurările și modul de comitere ( prin violență nejustificată ), precum și urmările infracțiunilor.
Pentru infracțiunea de tentativă de omor, în temeiul art. 67 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani, ce se va executa după executarea pedepsei închisorii.
Conform art. 65 alin. 1 Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii, se va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
Cum infracțiunile sunt săvârșite în concurs, în temeiul art. 38-39 lit. b Cod penal și art. 45 Cod penal, Tribunalul a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea la care se adaugă 1/3 din celelalte pedepse și pedeapsa complementară.
În temeiul art.60 Cod penal a dispus executarea pedepsei în regim de închisoare.
În temeiul art.65 Cod penal, a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.399 al.1 Cod pr.penală a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art.72 Cod penal scade din durata pedepsei a dedus perioada executată în reținere din data de 29/30.07.2015 și arestarea preventivă de la 30.07.2015 la zi.
A făcut aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 și a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare .
În temeiul art.112 Cod penal, a confiscat de la inculpat un tricou, o pereche de chiloți, un cuțit, o pereche de pantalon scurt din material textil de culoare crem, o unealtă de grădină (săpăligă), un fragment de material lemnos, un pantalon blue-jeans și un tricou din material textil, depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Ialomița.
A luat act că persoanele vătămate M. M., T. M. și U. M., nu s-au constituit părți civile în cauză.
În temeiul art.19 și art.397 Cod pr.penală a obligat inculpatul la plata sumei de 132,97 lei despăgubiri civile către partea civilă S. M. Urziceni (sediul).
Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel în termenul legal, la data de 24 noiembrie 2015 inculpatul M. G..
Cererea de apel a fost înaintată de Tribunal și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 10 decembrie 2015.
Prin motivele de apel invocate oral inculpatul apelant M. G., prin apărătorul din oficiu desemnat în cauză, a criticat sentința apelată solicitând în principal în baza reindividualizarea pedepsei aplicate, apreciind că se impuneau reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.75 alin.1 lit.a cod penal, faptele din data de 28.07.2015 fiind săvârșite în stare de provocare.
La termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2016, inculpatul apelant, fiind în mod expres întrebat, a precizat că nu dorește să dea o nouă declarație, că își menține declarația de recunoaștere a faptelor, formulată în fața primei instanțe.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 cod proc.pen., sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost învestită este nefondat, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Cu privire la situația de fapt, Curtea constată, pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală (necontestat) și a declarațiilor constante, de recunoaștere, ale inculpatului apelant, că inculpatul M. G. în data de 22.07.2015, l-a lovit peste mână, cu o săpăligă, pe persoana vătămată U. M., producându-i leziuni traumatice ce au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Același inculpat în seara de 28.07.2015, pe fondul consumului de alcool, a lovit-o, cu o nuia, pe persoana vătămată T. M. (fiica surorii inculpatului), deranjat fiind de o remarcă a acesteia legată de starea de ebrietate în care a ajuns acasă, producându-i leziuni traumatice ce au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale. În momentul în care la domiciliu a venit de la muncă persoana vătămată U. M. și aflând că persoana vătămată T. M. a fost bătută de către inculpat, în condițiile existenței unor relații încordate între cei doi, aceștia au început să se certe. A intervenit și M. M. iar certa a degenerat în altercație fizică, partea vătămată U. M. aruncându-i inculpatului o găleată cu apă în cap. În acest context inculpatul M. G. i-a agresat cu un cuțit pe cei doi, surorii sale M. M. provocându-i o plagă penetrantă în cavitatea peritoneală cu leziune de epiploon și hemiperitoneu, leziuni traumatice ce au necesitat 30-35 zile îngrijiri medicale și au pus viața victimei în primejdie, iar persoanei vătămate U. M., o plagă tăiată lombar stâng, leziune traumatică ce a necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului M. G., Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului întrunesc atât sub aspect obiectiv cât și sub aspect subiectiv elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor asupra unui membru de familie prevăzută de art.32 alin.1 rap. la art.188 Cod penal, cu aplicarea art.199 alin.1 Cod penal (persoană vătămată M. M.), două infracțiuni de lovire sau alte violențe prevăzute de art.193 alin.2 Cod penal (persoană vătămată U. M.) și o infracțiune de lovire sau alte violențe asupra unui membru de familie prevăzută de art. 193 alin.2 Cod penal Cod penal, cu aplicarea art.199 alin.1 Cod penal (persoană vătămată T. M.).
Curtea constată că în cauză nu se impune a fi reținută circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art.75 alin.1 lit.a cod penal în raport de faptele de agresiune săvârșite în data de 28.07.2015 asupra persoanelor vătămate T. M., M. M. și U. M..
Provocarea există atunci când infracțiunea s-a săvârșit sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o acțiune din partea persoanei vătămate constând în violență, atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Pentru a se reține această circumstanță atenuată, provocarea trebuie să îndeplinească anumite condiții cumulative.
Astfel, pentru reținerea stării de provocare în primul rând trebuie să existe o anumită activitate de provocare din partea persoanei vătămate. În cauză se observă că după ce consumase băuturi alcoolice, în data de 28.07.2015 inculpatul a revenit la domiciliu său, acesta locuind în imediata apropiere a persoanelor vătămate. Întâlnindu-se cu persoana vătămată minoră, T. M., aceasta i-a reproșat inculpatului că se află sub influența băuturilor alcoolice. Deși conștientiza că anterior consumase o anumită cantitate de băuturi alcoolice care ar fi putut produce o stare de ebrietate, aspect recunoscut chiar de inculpat personal, acesta i-a aplicat o corecție fizică persoanei vătămate minore cu o nuia.
Curtea consideră că motivul aparent al conflictului, acuzațiile privind starea de ebrietate a inculpatului, nu poate constitui vreun act de violență sau o atingere gravă a demnității persoanei sau o altă acțiune ilicită gravă, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a negat faptul că se afla în stare de ebrietate. Prin urmare nu este îndeplinită condiția unei acțiuni de provocare din partea persoanei vătămate M. M..
Nefiind îndeplinită condiția privind actul de provocare, nu mai este necesară în privința agresiunii exercitate asupra persoanei vătămate T. M. și analiza celorlalte trei condiții privind nedeterminarea actului provocator de către inculpat, existența unei tulburări sau emoții, care îi răpește acestuia posibilitatea de control asupra acțiunilor sale și săvârșirea faptei sub imperiul acestei stări împotriva provocatorului.
De asemenea, în raport de acțiunea persoanei vătămate U. M., care în cursul aceleași seri, aflând de . persoanei vătămate minore T. M., pe fondul conflictului preexistent, i-a aruncat o găleată cu apă pe fața inculpatului, ceea ce a determinat ulterior agresarea acestuia și a persoanei vătămate M. M. cu un cuțit nu poate constitui starea de provocare. Acceptând că acțiunea de a arunca o găleată cu apă pe fața inculpatului poate constitui un act de violență sau o altă acțiune ilicită gravă, care să îi fi produs inculpatului o tulburare sau emoție, care îi răpește acestuia posibilitatea de control asupra acțiunilor sale, totuși inculpatul a fost cel care a determinat actul provocator deoarece anterior a agresat-o pe persoana vătămată minoră, lovind-o cu o nuia și provocându-i 11-12 zile îngrijiri medicale. În aceste condiții nu poate fi reținută starea de provocare dacă inculpatul a fost cel care a determinat inițierea actului provocator din partea persoanei vătămate.
La individualizarea pedepsei principale privind infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art.32 cod penal raportat la art.188 cod penal cu aplicare art.199 alin.1 cod penal reținută în sarcina inculpatului M. G., Curtea apreciază că în cauză nu se impune o nouă reindividualizare a pedepsei, apelul declarat de inculpat urmând a fi respins cu privire la acest aspect, instanța de fond stabilind în mod judicios pedeapsa aplicată. Curtea va avea în vedere, potrivit criteriilor prevăzute de art.74 alin.1 cod penal, gravitatea infracțiunii (printr-o contribuție de autor a inculpatului apelant la agresarea persoanei vătămate), împrejurările și modalitățile de comitere (prin lovirea persoanei vătămate cu un obiect tăietor înțepător, într-o zonă vitală, cavitatea peritoneală cu leziune de epiploon și hemiperitoneu), consecințele produse (producerea de leziuni traumatice care au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale si care i-au pus viața in primejdie), lipsa de antecedente penale ale inculpatului apelant, mobilul faptei (în scop de răzbunare la adresa persoanei vătămate pentru un conflict anterior existent între aceasta și concubinul persoanei vătămate, numitul U. M., care la rândul său a fost rănit cu ocazia respectivă), conduita procesuală (caracterizată prin asumarea faptei săvârșite, prin recunoașterea și cooperarea cu organele de urmărire penală), precum și datele personale (inculpatul apelant fiind fără ocupație, sau pregătire profesională adecvată).
În ceea ce privește infracțiunile de lovire sau alte violențe săvârșite asupra persoanei vătămate U. M. în datele de 22.07.2015 și 28.07.2015, Curtea apreciază de asemenea că în cauză nu se impune o nouă reindividualizare a pedepsei, apelul declarat de inculpat urmând a fi respins și cu privire la acest aspect. Curtea va avea în vedere, potrivit criteriilor prevăzute de art.74 alin.1 cod penal, gravitatea infracțiunii (printr-o contribuție de autor a inculpatului apelant la agresarea persoanei vătămate), împrejurările și modalitățile de comitere (prin lovirea persoanei vătămate în data de 22.07.2015 cu un obiectul tăietor, o săpăligă, iar în data de 28.07.2015 cu un obiect tăietor înțepător), consecințele produse (producerea de leziuni traumatice care au necesitat 11-12 zile îngrijiri medicale pentru prima agresiune, respectiv 8-9 zile îngrijiri medicale pentru cea de-a două agresiune), lipsa de antecedente penale ale inculpatului apelant, mobilul faptei (în scop de răzbunare la adresa persoanei vătămate pe fondul unui conflict preexistent), conduita procesuală (caracterizată prin asumarea faptei săvârșite, prin recunoașterea și cooperarea cu organele de urmărire penală), precum și datele personale (inculpatul apelant fiind fără ocupație, sau pregătire profesională adecvată)
Aceleași argumente rămân valabile și în ceea ce privește menținerea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanță pentru fapta de lovire sau alte violențe asupra unui membru de familie, în care victimă a fost o persoană minoră, cunoscută cu afecțiuni medicale grave, (retard mintal ușor), inculpatul manifestând o agresivitate ieșită din comun, atunci când, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a înțeles să aplice o corecție „adecvată” unui copil minor care îndrăznise să facă o remarcă cu privire la starea de ebrietate în care să găsea acesta.
Curtea va mai reține că în cauză inculpatulM. G. a săvârșit fapta pe fondul consumului de băuturi alcoolice și pe fondul unui conflict anterior avut cu victimele, inculpatul considerându-se îndreptăți să le aplice o corecție corespunzătoare victimelor, care în ziua de 28.07.2015 îndrăzniseră să îi atragă atenția că se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Curtea consideră de asemenea că nu se impune reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.75 alin.2 lit.a cod penal în condițiile în care nu au fost identificate eforturi depuse de inculpat pentru a înlătura urmele infracțiunii comise. Nu sunt îndeplinite și condițiile impuse de art.75 alin.2 lit.b cod penal întrucât, în speță, nu se identifică împrejurări legate de infracțiunile comise, care să diminueze gravitatea acestora sau periculozitatea autorului, ci, dimpotrivă, aspectele deja evidențiate relevă că infracțiunile respective au fost suficient de grave, iar împrejurările și modalitatea de săvârșire, coroborate cu mobilul faptelor, răzbunarea asupra victimelor pentru conduita presupus necorespunzătoare pe care acestea le-au avut anterior, probează, din partea inculpatului o mare îndrăzneală infracțională și un potențial criminogen ridicat.
Față de toate considerentele anterior expuse, Curtea, în temeiul art.421 pct.1 lit.b cod proc.pen., va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. GHEORGE G. împotriva Sentinței penale nr.257 din data de 20 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr._ .
În temeiul art.424 alin3 din Codul de procedură penală, va deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului prin sentința penală apelată durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 29 iulie 2015 la zi.
În temeiul art.275 alin.2 cod proc.pen. îl va obliga pe inculpatul apelant la plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 390 lei se avansează din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 alin.1 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. GHEORGE împotriva Sentinței penale nr.257 din data de 20 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr._ .
În temeiul art.424 alin3 din Codul de procedură penală, deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului prin sentința penală apelată durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 29 iulie 2015 la zi.
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 400 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru apelantul inculpat, în cuantum de 390 de lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
O. R.-N. C.-V. G.
GREFIER,
D. S.
Red. jud.R.N.O.
Ex.2 /03 februarie 2016
T. O.– T.Ialomița.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1772/2015.... | Violenţa în familie. Art.199 NCP. Decizia nr. 61/2016. Curtea... → |
|---|
