Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1716/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1716/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 1716/2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1716/A
Ședința publică din data de 15 decembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C.-V. G.
JUDECĂTOR: F. P.
GREFIER: D. S.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul O. F.-V. împotriva Sentinței penale nr.489 din data de 29 septembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în Dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la termenul din data de 14 decembrie 2015 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, iar Curtea, potrivit art.391 alin.1 din Codul de procedură penală, a stabilit termen pentru pronunțarea hotărârii la data de 15 decembrie 2015, când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 489/29.09.2015, Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Penală în temeiul art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplic. art. 396 alin. 10 CPP și a art. 5 NCP, a condamnat pe inculpatul O. F.-V. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de refuz al unui conducător auto de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În temeiul art. 71 C.p., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și b VCP, pe durata executării pedepsei principale.
A constatat că infracțiunea dedusă judecății (faptă din 3012.2010) este concurentă cu infracțiunile pentru comiterea cărora inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 483/20.12.2013, pronunțată în dosarul penal nr._ al Tribunalului T. – Secția Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1088/A/19.12.2014 a Curții de Apel Timișoara (fapte din perioada anilor 2008-2010).
A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului O. F.-V. prin sentința penală nr. 483/20.12.2013 a Tribunalului T. – Secția Penală, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, și anume pedepsele de 8 ani și de 3 ani închisoare, respectiv pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a, b și c VCP. – dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o perioadă de 7 după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b VCP și a art. 35 alin. 1 VCP, a contopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în cauză pentru infracțiunea dedusă judecății, cu pedepsele de 8 ani și de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 483/20.12.2013 a Tribunalului T. – Secția Penală, astfel cum au fost descontopite și repuse în individualitatea lor, urmând ca, în final, inculpatul O. F.-V. să execute, în regim de detenție, pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a, b și c VCP. – dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o perioadă de 7 după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 71 C.p., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și b și c VCP, pe durata executării pedepsei principale.
A dispus anularea MEPI nr. 668/13 din data de 19.12.2014, emis în baza sentinței penale nr. 483/20.12.2013 a Tribunalului T. – Secția Penală și a dispus emiterea unui nou MEPI în baza sentințe.
În baza art. 36 alin. 3 VCP a dedus din durata pedepsei rezultante aplicate inculpatului prin sentință, durata pedepsei executată anterior de la 25.07.2014 la zi.
A menținut măsura de siguranță a sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor imobile și conturilor bancare ale inculpatului, dispuse față de acesta prin sentința penală nr. nr. 483/20.12.2013 a Tribunalului T. – Secția Penală.
În temeiul 398 raportat la art. 274 alin. 1CPP a obligat inculpatul la plata sumei de 2300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul emis la data de 22.11.2014, în dosarul penal nr. 15/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de arest în altă cauză, a inculpatului O. F. V., pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragerea de la prelevarea de probe biologice, prev. de art. 337 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.p.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută prin rechizitoriu corespunde adevărului, fiind avute în vedere mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, astfel cum au fost arătate anterior, probe care au fost recunoscute și însușite de către inculpat, precum și declarațiile date de către inculpat în fața instanței prin care a recunoscut comiterea faptei în modalitatea reținută prin actul de sesizare.
În fapt, la data de 30.12.2010, în jurul orei 00.05, inculpatul O. F.-V. a condus autoturismul marca Land Rover, cu nr. de înmatriculare P 9176 AK, pe . .. I., iar la un moment dat, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, la intersecția cu . fost implicat într-un accident de circulație. După prezentarea la locul faptei a lucrătorilor din cadrul DGPMB - Brigada de Poliție Rutieră, inculpatul a refuzat să se supună testării aerului expirat și recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Astfel, la data de 30.12.2010, organele de poliție din cadrul DGPMB Brigada de Poliție Rutieră s-au sesizat din oficiu cu privire la comiterea de către inculpatul O. F.-V. a infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice.
Potrivit procesul-verbal de constatare din data de 30.12.2010, s-a constat de către lucrătorii de poliție că, în jurul orei 00.05, inculpatul O. F.-V. a condus autoturismul marca Land Rover cu nr. de înmatriculare P 9176 AK pe . la intersecția cu . intrat în coliziune cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ . La controlul efectuat s-a constatat că inculpatul prezenta halenă alcoolică și avea un comportament neadecvat, însă nu a fost testat cu aparatul etilotest marca Drager, întrucât acesta a refuzat. Totodată, inculpatul a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Constatările lucrătorilor de poliție sunt confirmate de mențiunile din buletinul de examinare clinică, eliberat de către INML, potrivit căruia inculpatul a refuzat că se supună recoltării probelor biologice.
Fiind audiat, martorul Hămbășeanu C. a confirmat situația de fapt declarând că la data de 30.12.2010 s-a aflat în incinta INML M. Minovici și a asistat procedura de recoltare a probelor biologice de la inculpatului O. F. V.. Martorul a declarat că inculpatul O. F. V. emana halenă alcoolică, nu era coerent în vorbire și a refuzat să se supună activității de recoltare a probelor biologice.
În cauză, în vederea lămuririi situației de fapt a fost audiată martora R. N., persoană care a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, accidentat de către inculpat, aceasta declarând că la data de 29.12.2010, în timp ce conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, la intersecția . . fost lovită în partea lateral stângă de autovehiculul marca Range Rover cu nr. de înmatriculare P9170 AK, care circula cu viteză din direcția Vatra Luminoasă.
Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, inculpatul O. F. V. a recunoscut faptul că la data de 30.12.2014, în jurul orei 00.10, în timp ce conducea autovehiculul marca Range Rover, cu nr. de înmatriculare P9170 AK pe . șicanat în trafic de un autovehicul aparținând Poliției Locale. Inculpatul a declarat că le-a reproșat polițiștilor faptul că au efectuat o manevră fără să se asigure, iar ulterior, la intersecția . . observat că autovehiculul aparținând poliției locale avea în funcțiune semnalele luminoase, fapt ce i-a provocat o stare de temere și i-a distras atenția de la traficul rutier. În acest context a acroșat autovehiculul condus de numita R. N.. Inculpatul a mai declarat că din cauza schimbului de replici cu lucrătorii poliției locale nu și-a dat seama dacă a refuzat să se supună testului cu aparatul etilotest. Inculpatul a recunoscut și faptul că a fost condus la sediul INML M. Minovici și a refuzat că se supună recoltării probelor biologice motivat de faptul că îi este frică de înțepături cu acul, respectiv că nu cunoștea că săvârșește o infracțiune și nici organele de poliție nu i-au adus la cunoștință acest aspect. Inculpatul a mai declarat că nu a consumat băuturi alcoolice înainte de producerea accidentului de circulație.
Fiind audiat de către instanță, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, astfel cum s-a reținut prin actul de sesizare, declarațiile sale fiind coroborate, întru-totul, de celelalte probe administrate în cauză.
În ceea ce privește analiza, în drept, a faptei s-au făcut următoarele precizări:
Astfel, inculpatul a comis fapta dedusă judecății la data de 30.12.2010 când erau în vigoare Codul penal din 1969, fapta fiind susceptibilă de a fi încadrată ca fiind infracțiunea prev. și sancționată de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 rep., iar în prezent, după . noului Cod penal, aceeași faptă, prin raportare la conținutul constitutiv al infracțiunii, întrunește potrivit încadrării juridice dată prin rechizitoriu elementele constitutive ale infr. prev. de art. 337 C.p.
În această împrejurare, instanța a reținut că în cauză operează o succesiune de legi penale, fiind astfel incidente prev. art. 5 NCP, privind aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, urmând astfel a se aplica legea mai favorabilă.
Analizând comparativ sancțiunile prev. de cele două legi penale ce intră în această succesiune, dar mai cu seamă prevederile privind concursul de infracțiuni (inculpatul a suferit anterior o altă condamnare, la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, pentru o infracțiune concurentă, prin sentința penală nr. 483/20.12.2013, pronunțată în dosarul penal nr._ al Tribunalului T. – Secția Penală), instanța a constatat că sub aspect sancționator vechile reglementări de drept penal, respectiv Codul penal din 1969 și OUG nr. 195/2002 rep., sunt mai favorabile inculpatului.
Astfel, în drept, fapta reținută în sarcina inculpatului O. F.-V. constând în aceea că, la 30.12.2010, în jurul orei 00.05, a condus autoturismul marca Land Rover cu nr. de înmatriculare P 9176 AK, pe . .. I., iar după ce la intersecția cu . fost implicat într-un accident de circulație a refuzat să se supună testării aerului expirat și recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prev. și ped. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 rep., cu aplic. art. 5 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective elementul material constă în fapta inculpatului de a refuza să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, urmarea imediată constă în starea de pericol creată prin atitudinea inculpatului, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit fapta cu intenție, acesta prevăzând rezultatul faptei sale, l-a urmărit și a acceptat producerea acestuia, forma de vinovăție rezultând din ansamblul probator administrat în cauză.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCP, prev. art. 396 alin. 10 NCPP privind reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 în situația recunoașterii vinovăției, scopurile pedepsei, reținând în acest sens gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, consecințele acesteia – cauzarea unui accident rutier ce se putea solda cu victime, existența unei condamnări anterioare, persoana inculpatului și atitudinea sinceră manifestată de acesta pe parcursul procesului penal.
Astfel, instanța de fond a apreciat că natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, precum și împrejurările cauzei și persoana inculpatului, aspecte deja analizate, conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea dreptului de a fi ales în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, respectiv dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale, de care s-a folosit inculpatul la săvârșirea infr. pentru comiterea cărora a fost condamnat anterior, interzicerea acestor drepturi fiind proporțională cu gravitatea și urmările produse de fapta săvârșită de către inculpat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul O. F. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor invocate de inculpat, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 și art. 418 C.pr.pen., Curtea constată că apelul promovat este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea următoarelor argumente:
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite de prima instanță pe baza tuturor probelor legal administrate în cursul urmăririi penale și enunțate punctual la fila 2 a rechizitoriului, toate coroborate cu declarația inculpatului dată în cursul judecății, când a recunoscut comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor din dosarul de urmărire penală.
Curtea constată că judecătoria a dat și în drept o încadrare juridică corespunzătoare faptei reținute în sarcina inculpatului, constând în aceea că, la data de la 30.12.2010, în jurul orei 00.05, a condus autoturismul marca Land Rover cu nr. de înmatriculare P 9176 AK, pe . .. I., iar după ce la intersecția cu . fost implicat într-un accident de circulație a refuzat să se supună testării aerului expirat și recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă care întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 rep., cu aplic. art. 5 Cod penal, și pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Curtea constată că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă nelegală, respectiv sub minimul special redus cu o treime, care este de 1 an și 4 luni.
În condițiile în care s-a apreciat că nu sunt incidente circumstanțe atenuante și nici alte cauze de reducere a pedepselor, instanța de fond nu putea coborâ pedeapsa sub acest minim.
Cum în cauză nu există decât apelul inculpatului și nu i se poate agrava situația, această nelegalitate nu poate fi înlăturată.
Curtea mai reține că, în urma contopirii pedepsei de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 483/20.12.2013 a Tribunalului T. – Secția Penală, repuse în individualitatea lor, s-a dat inculpatului spre executarea pedeapsa cea mai grea de 8 ani 3 ani închisoare, pedeapsă ce era intrată în puterea lucrului judecat.
Curtea mai reține că, în mod legal și temeinic, a stabilit instanța de fond că legea penală mai favorabilă este Codul penal de la 1969, având în vedere că tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de vechea reglementare este mai blând, deoarece nu impune aplicarea unui spor obligatoriu de pedeapsă pe lângă pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.421 pct.1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O. F. V. împotriva sentinței penale nr.489/29.09.2015 a Judecătoriei Sectorului 2 București, pronunțată în dosarul penal nr._ .
În baza art. 36 alin. 3 C.pen. anterior, Curtea va deduce din durata pedepsei rezultante de 8 ani închisoare aplicată inculpatului durata pedepsei executate de la 25.07.2014 la 15.12.2015.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen., curtea va obliga pe apelantul - inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu de 260 lei se avansează din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O. F. V. împotriva sentinței penale nr.489/29.09.2015 a Judecătoriei Sectorului 2 București, pronunțată în dosarul penal nr._ .
În baza art. 36 alin. 3 C.pen. anterior deduce din durata pedepsei rezultante de 8 ani închisoare aplicate inculpatului durata pedepsei executate de la 25.07.2014 la 15.12.2015.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. obligă pe apelantul - inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu de 260 lei se avansează din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.12.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C.-V. G.F. P.
GREFIER
D. S.
Red. P.F.
Dact.G.P.
4 ex.
Red. T.F. C. – Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Penală
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1772/2015.... → |
|---|
