Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 455/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 455/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 455/2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 455/A
Ședința publică din data de 24 martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: C.-C. C.
GREFIER: R. E. V.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror N. A. M..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de partea civilă M. E. împotriva sentinței penale nr. 1060 din data de 17.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 04.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, Curtea stabilind data pronunțării la data de 18.03.2015, termen la care s-a stabilit pronunțarea pentru data de 24.03.2015, când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului declarat ,constată următoarele:
Judecătoria Sectorului 3 București ,prin sentința penală nr. 1060 din data de 17.12.2014, pronunțată în dosarul nr._ ,a hotărât următoarele:
În baza art. 181 alin. 1 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 NCP, condamnă pe inculpatul H. A. I. (fiul lui Jean și E., născut la data de 02.07.1980 în mun. București, domiciliat în mun. București, .. 13, ., CNP_, cetățean român, stare civilă - necăsătorit, stagiu militar – nesatisfăcut, studii medii, fără ocupație și loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale) la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală (faptă săvârșită la data de 09.10.2012).
În temeiul art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 NCP, interzice inculpatului, pe perioada executării pedepsei principale aplicate, următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 33 alin. 1 lit. a C. pen. constată că fapta ce face obiectul prezentei cauze se află în concurs real cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 934/26.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, definitivă prin neapelare la data de 16.10.2012.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 85 alin. 1 din C. pen. din 1969 anulează suspendarea executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 934/26.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, definitivă prin neapelare la data de 16.10.2012.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 934/26.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București și repune în individualitatea lor cele două pedepse componente de 1 an închisoare, respectiv de 2 ani închisoare.
În baza art. 36 alin. 1 C.p. din 1969 raportat la art. 33 lit. a și 34 alin. 1 lit. b. C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 NCP contopește pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare și cu pedeapsa de 2 ani închisoare, ambele aplicate prin sentința penală nr. 934/26.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, definitivă prin neapelare la data de 16.10.2012, urmând ca inculpatul să execute pedepasa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 861 alin. 1 C.p. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 NCP, suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 3 închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 (șase) ani, stabilit conform art. 862 alin. 1 C.p. din 1969, calculat de la 16.10.2012, data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 934/26.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
În temeiul art. 863 alin. 1 C. pen., pune în vedere inculpatului ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la sediul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de consilierii de probațiune; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul art. 863 alin. 2 lit. d C. pen., pune în vedere inculpatului ca, pe durata termenului de încercare să nu intre în legătura cu partea civilă M. E. (domiciliat în București, .. 13, ., .) și cu martorii A. G. L. (domiciliat în București, .. 13, .. 1, .), Basa C. (domiciliat în București, .. 13, .), B. B. C. (domiciliat în București, .. 8, ., .), Basaru V. F. (domiciliat în București, .. 13, ., .), D. M. (domiciliat în București, .. 13, ., .).
În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 și art. 83 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. 5 C. pen., dispune suspendarea executării pedepselor accesorii stabilite, prevăzute de art. 71 alin. 1 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 19 și art. 397 C. pr. pen., raportat la art. 1349 C. civ. din 2009, admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul de Urgență „Sf. P.” cu sediul în mun. București, ., sect. 2, în contradictoriu cu inculpatul H. A. I. și, în consecință, obligă inculpatul la plata sumei de 3433,75 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 19 și art. 397 C. pr. pen., raportat la art. 1349 C. civ. din 2009, admite în parte acțiunea civilă, astfel cum a fost modificată, exercitată de partea civilă M. E. domiciliat în mun. București, .. 13, ., . și, în consecință, obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 450,79 lei reprezentând daune materiale și contravaloarea în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 1000 de euro, cu titlu de daune morale. Respinge restul pretențiilor civile.
În temeiul art. 274 alin. 1 NCPP, obligă inculpatul la plata sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat inculpatului, av. I. A., în cuantum de 200 lei, urmează să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 276 alin. 1 NCPP, obligă inculpatul la plata către partea civilă a cheltuielilor judiciare avansate de aceasta în cuantum de 63 lei reprezentând taxă pentru expertiză.
Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2012 din data de 18.11.2013 al Parchetului de pe langă Judecătoria Sectorului 3 București, a fost trimis în judecată in stare de libertate inculpatul H. A. I. - pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 C. pen. din 1969.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti la data de 19.11.2013 sub nr._ .
În fapt, s-au reținut în actul de sesizare următoarele:
La data de 09.10.2012, în jurul orei 21.00, inculpatul H. A. I. i-a aplicat mai multe lovituri, cu pumnii si picioarele, persoanei vătămate M. E., cauzându-i leziuni ce au necesitat circa 30 zile de îngrijiri medicale.
Astfel, la data menționată, in jurul orei 21.00, organele de politie din cadrul Secției 13 au fost anunțate prin intermediul numărului unic 112 că o persoană a fost agresată in fața magazinului „Mini Market Milly Total” situat pe .. 15, sector 3. Persoana vătămată, aflata in stare de inconștiență, a fost identificată drept M. E., iar din primele verificari a rezultat faptul că persoana care l-a agresat se numește H. A..
S-a mai retinut în actul de sesizare ca inculpatul H. A. a declarat initial ca avusese anterior un conflict cu persoana vatamata, iar cand s-au intalnit la magazin, aceasta i-ar fi spus sa iasa afara si, de frica, a lovit persoana vatamata, o singura data, cu pumnul, in zona capului. Ulterior, inculpatul nu a mai recunoscut savarsirea faptei, considerand ca este nevinovat.
Se precizeaza în actul de sesizare că declaratiile inculpatului nu se coroboreaza cu probatoriul administrat in cauza, că din procesul-verbal de vizionare a inregistrarilor camerelor de supraveghere ale magazinului „Mini Market Milly Total” reiese ca persoana vatamata este lovita cu pumnul in zona fetei iar, dupa ce aceasta cade la pamant, persoana care il lovise, identificata in persoana inculpatului H. A., ii aplica mai multe lovituri cu piciorul in zona capului. In urma agresiunii persoana vatamata M. E. a suferit un traumatism cranio-cerebral cu . de piramida nazala, necesitand circa 30 de zile de ingrijiri medicale, conform certificatului medico-legal A2/7181/22.10.2012.
Persoana vatamata M. E. a depus plangere prealabila sub aspectul agresiunii suferite, împotriva lui H. A., la data de 21.11.2012.
În declarațiile sale, persoana vatamata M. E., a aratat ca, in data de 09.10.2012, a fost agresat de catre H. A., care l-a lovit cu pumnii si picioarele. Se arată că declarațiile persoanei vătămate se coroboreaza cu declarațiile martorului A. G., care a arătat ca, la data mentionata, a asistat la agresarea persoanei vatamate M. E., vecinul sau, de catre o persoana pe care o cunoaste din cartier drept H.. Martorul a declarat ca l-a vazut pe cel pe care il cunoaste drept H., in timp ce calca cu piciorul pe cap persoana vatamata M. E.. Martorul Basa C. a declarat ca a fost de fata in momentul producerii agresiunii, vazand cum o persoana pe care o cunoaste sub numele de H., a lovit cu pumnul in zona fetei partea vatamata M. E., iar dupa ce acesta a cazut la pamant, l-a calcat pe cap de mai multe ori, apoi a fugit. Martorul M. G. a declarat ca a vazut cum o persoana pe care o cunoaste drept H. s-a repezit la un barbat, dar nu a vazut daca barbatul respectiv a fost lovit.
Martorul Basaru V. a declarat ca a vazut partea vatamata M. E. cazuta la pamant, în timp ce o persoana pe care o cunoaste sub numele de H. A., sarea cu picioarele pe capul persoanei vatamate. Se precizează că declaratiile anterior mentionate se coroboreaza si cu declaratia martorului B. B., precum si cu procesul–verbal si plansa foto, întocmite cu ocazia efectuarii cercetarii la fata locului.
De asemenea s-a mai arătat că martorii A. G. si Basa C. au mai declarat ca H. A. este cunoscut ca o persoana foarte violenta.
Pentru dovedirea situației de fapt expuse în rechizitoriu, sunt menționate următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului H. A.-I. (filele nr. 57, 70 d.u.p), declarațiile persoanei vătămate M. E. (filele nr. 10-12 d.u.p), declarațiile martorilor A. G. (filele nr. 27-28 d.u.p), Basa C. (filele nr. 29-33 d.u.p), Basaru V. (filele nr. 36-38 d.u.p) și B. B. (filele nr. 39-40 d.u.p), certificat medico-legal (fila nr. 14 d.u.p), proces-verbal de vizionare inregistrari camere de supraveghere (fila nr. 25 d.u.p).
Prin încheierea din data de 12.02.2014, constatându-se că nu s-a început cercetarea judecătorească în cauză, față de disp. art. 6 alin. 1 din Legea nr. 255/2013, s-a dispus trimiterea cauzei în procedura de camera preliminară în vederea parcurgerii procedurii prevăzute de art. 342-348 NCPP, i s-a adus la cunoștință inculpatului în ședință publică obiectul procedurii în cameră preliminară, astfel cum acesta este reglementat de disp. art. 342 NCPP respectiv verificarea competenței și legalității sesizării instanței precum și a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală și dreptul de a-și angaja un apărător luand act că în cauză inculpatul are angajat apărător din oficiu, punându-i-se în vedere inculpatului că are un termen de 20 de zile calculat de la 12.02.2014, dată când a confirmat că i s-a înmânat o copie de pe rechizitoriu, în care poate formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală (fila nr. 49 d.i).
Prin încheierea de cameră preliminară din data de 26.03.2014 (fila nr. 51 d.i), judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. 2 N.C.p.p., a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul H. A. I..
Persoana vatamata M. E. s-a constituit parte civila in cursul urmaririi penale cu suma de 2000 lei daune materiale si_ euro daune morale (fila nr. 8 d.i). Ulterior, partea civilă, la termenul de judecată din data de 10.12.2014 a majorat pretențiile civile cu suma de 20.000 lei reprezentând venituri nerealizate din muncă.
De asemenea, în cauză s-a constituit parte civila Spitalul de Urgență "Sfantul P.”, cu suma 3433,75 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, prin cererea depusă la data de 09.12.2013 (fila nr. 21 d.i).
A fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila nr. 17 d.i).
La termenul de judecată din data de 23.04.2014 a fost audiată partea civilă M. E. (fila nr. 60 d.i).
La termenul de judecată din 21.05.2015 a fost audiat inculpatul H. A. I. (fila nr. 78 d.i) și martorii M. G. (fila nr. 80 d.i), Băsaru V. F. (fila nr. 81 d.i).
La termenul de judecată din 18.06.2014 s-au audiat martorii A. G. L. (fila nr. 105 d.i), Basa C. A. (fila nr. 106 d.i).
În ședința din data de 03.09.2014 s-au audiat martorii B. B. C. (filele nr. 114-115 d.i), D. M. (filele nr. 116-117 d.i), iar la termenul din 10.12.2014 a fost audiat martorul T. D. F. (filele nr. 144-145 d.i).
La termenul din data de 21.05.2014 a fost încuviințată la solicitarea părții civile M. E., efectuarea unei expertize medico-legale, în baza examinării persoanei vătămate și a analizei actelor medicale relevante din dosar și prezentate de parte, având următoarele obiective:
1) să se stabilească numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de partea civilă;
2) să se stabilească dacă leziunile suferite au determinat o infirmitate sau dacă au pus în primejdie viața.
De asemenea, s-a solicitat Institutului de Medicină Legală “M. Minovici” ca la efectuarea expertizei medico-legale încuviințate să fie avute în vedere și concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A2/7181/22.10.2012, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală “M. Minovici”, urmând să se procedeze și la examinarea părții civile.
Raportul de expertiză medico-legală a fost depus la dosarul cauzei la data de 05.12.2014 (filele nr. 136-138 d.i).
Analizand intreg materialul probatoriu administrat in cauza, în raport cu susținerile părților și dispozițiile legale incidente, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
La data de 09.10.2012 in jurul orelor 21:00, partea civila M. E. se afla pe .. 15, sect. 3, în magazinul Mini Market Milly Total, iar în același loc se afla și inculpatul H. A. I.. Pe fondul unui conflict mai vechi, inculpatul a lovit-o pe partea civila cu pumnul în față, în apropierea ușii de acces în magazin, moment în care aceasta a căzut în afara magazinului, după care, pe trotuarul din fața magazinului, inculpatul a lovit cu picioarele partea civilă căzută la pământ, de mai multe ori, în zona capului.
In urma loviturilor primite partea civila a fost transportat la Spitalul de Urgenta "Sfantul P." cu un traumatism cranio-cerebral cu . de piramida nazala.
Din concluziile raportului de expertiza medico-legala (filele nr. 136-139 d.i) reiese că leziunile traumatice suferite de partea civila au necesitat pentru vindecare 50-55 de zile de ingrijiri medicale. De asemenea retine instanta din certificatul medical nr. A2/7181/22.10.2012 (fila nr. 14 d.u.p) ca initial partea civila M. E. a necesitat 30 de zile de ingrijiri medicale, insa din cauza evolutiei negative a bolii, la intocmirea raportului de expertiza medico-legala nr. A_ (filele nr. 136-138 d.i) s-a constatat ca acesta necesita 50-55 de zile de ingrijiri medicale.
Situația de fapt reținută rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză:
În acest sens, instanța are în vedere declaratia martorului B. C. (fila nr. 116 d.i) care relateaza ca in timp ce se afla in magazin a auzit o bubuitura, iar ulterior a vazut ca M. E. era calcat pe cap de inculpat. Declaratia martorului B. C. se coroboreaza atat cu declaratia martorului Basa C. A. (fila nr. 106 d.i), care mentioneaza ca a "vazut cum inculpatul sarea cu picioarele pe M. E." cat si cu declaratia martorului A. G. L. consemnata la dosarul cauzei (fila nr. 105 d.i). Aceste mijloace de probă confirmă declarațiile administrate în faza de urmărire penală și se coroborează cu procesul-verbal de vizionare a imaginilor video (fila nr. 120 d.i) din care rezultă că inculpatul a lovit-o pe partea civilă cu pumnii și cu picioarele, situația de fapt fiind confirmată – în parte – și de inculpat în declarația din fața instanței (fila nr. 77 d.i). În aceste condiții, instanța nu va reține declarația de nerecunoaștere a inculpatului dată în calitate de învinuit (fila nr. 57 d.u.p) deoarece aceasta nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
In ceea ce priveste afirmatia inculpatului cu privire la faptul ca a lovit-o pe partea civila M. E., dupa ce acesta, fiind insotit de un grup de 4-5 persoane care îl amenința (fila nr. 78 verso), instanta nu poate retine aceasta stare de fapt deoarece din imaginile video se poate observa că partea civilă nu era însoțită de alte persoane în momentul agresiuni, iar inculpatul o lovește fără ca aceasta să fie provocat.
Totodată, instanța reține din declaratiile martorilor audiați, coroborate cu declarația inculpatului care a arătat că are un conflict mai vechi cu partea civilă și grupul acesteia de prieteni, si ca anterior acestui eveniment inculpatul H. A. I. a avut un comportament agresiv fata de partea civila M. E., aspect reiesit din declaratiile martorului D. M. (fila nr. 115 d.i) care relateaza ca inculpatul a amenintat ca o sa-i omoare atat pe martor cat si pe partea civila.
Relatiile conflictuale dintre inculpat si partea civila, dar si comportamentul agresiv al inculpatului fata de M. E. erau de notorietate în cartier, mobilul săvârșirii faptei fiind, în mod evident, răzbunarea.
Desi inculpatul sustine ca lovit-o pe partea civila deoarece in prealabil fusese lovit si talharit de aceasta, instanta considera aceasta aparare neintemeiata, cat timp inculpatul desi sustine ca s-a prezentat la Spitalul B. A., nu a depus nicio dovada care sa confirme existenta unor urme de agresiune. De asemenea, instanta constata ca certificatul medico-legal nr. A2/955/28.02.2014 (fila nr. 74 d.i) depus de inculpat la dosarul cauzei, dateaza din anul 2014, în timp ce plângerea penală formulată de acesta (la care a făcut referire în declaratie), a fost depusă la data de 26.10.2012 (se află la dosarul de urmărire penală – fila nr. 47), împrejurări în care instanța nu poate reține susținerile inculpatului având în vedere perioada mare de timp scursă de la data depunerii plângerii până la constatarea leziunilor.
Cu toate că nu există probe pentru a se reține circumstanța atenuantă a provocării, instanța va reține și va avea în vedere la individualizarea executării pedepsei, că starea conflictuală pe fondul căreia a avut loc . a fost întreținută și de partea civilă, precum și de grupul acesteia de prieteni. Acest aspect rezultă nu numai din declarația inculpatului și a martorului T. D. (filele nr. 144-146 d.i) din care rezultă că între inculpat și grupul acesteia de prieteni exista o stare conflictuală de care nu se făcea vinovat numai inculpatul, ci și din declarațiile martorilor care fac parte din grupul de prieteni al părții civile. Din declarația martorului D. M. din faza de urmărire penală (filele nr. 41-42 d.u.p) rezultă că la data de 03.10.2012, în timp ce se afla împreună cu partea civilă și martorul Basa A., a venit martorul T. D. care vorbea obscen și le adresa injurii, motiv pentru care aceștia l-au “gonit”. Totodată, din susținerile martorului din faza de urmărire penală rezultă că, la scurt timp după acest incident, martorul T. D. a venit însoțit de inculpatul H. care i-a întrebat de ce l-au înjurat și pe el (“după aproximativ cinci minute T. D. a venit împreună cu H. A.. Acesta din urmă s-a năpustit asupra mea, mi-a băgat mâna în gât, rupându-mi cămașa și zgârându-mă pe gât și m-a întrebat de ce l-am înjurat pe el și pe T. D., eu și vecinii mei”). Totodată, martorul T. D. la întrebarea de ce l-a sunat tocmai pe inculpat când a fost înjurat de partea civilă și de personele din grupul acesteia de prieteni a arătat că acestea l-au înjurat și pe inculpat, aspect care confirmă faptul că partea civilă și grupul acesteia de prieteni din care la data săvârșirii faptei făceau parte martorii A. G. L., Basa C., B. B. C., Basaru V. F. și D. M., manifestau o stare de adversitate față de inculpat, stare ce rezultă fără îndoială din faptul că aceștia îl înjurau pe inculpat deși acesta nu se afla de față.
Analizând probatoriul administrat instanța a reținut situația de fapt expusă anterior și pe cale de consecință, instanța a apreciat că probatoriul administrat dovedește situația de fapt astfel cum a fost reținută.
În drept, fapta inculpatului H. A. I. constând în aceea că in data de 09.10.2012, în jurul orei 21.00, i-a aplicat mai multe lovituri, cu pumnii si picioarele, persoanei vătămate M. E., cauzându-i leziuni ce au necesitat circa 50-55 zile de îngrijiri medicale intruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala, fapta prev. de art. 181 alin 1 C. pen. din 1969.
Elementul material al infracțiunii constă în vatamarea integritatii corporale a partii civile M. E. prin lovirea cu pumnii si cu picioarele.
Urmarea imediata este reprezentata de leziunile traumatice pe care partea civila le-a suferit si pentru vindecarea carora au fost necesare 50-55 de zile de ingrijire medicale.
Legătura de cauzalitate între fapta inculpatului și urmarea produsă este directă și necondiționată, așa cum rezultă din raportul de expertiza medico-legala nr. A_, concluziile acestuia fiind in sensul ca leziunile traumatice consemnate au putut fi produse prin lovirea cu si de corpuri dure si au necesitat pentru vindecare 50-55 de zile de ingrijiri medicale.
Sub aspectul laturii subiective, fapta inculpatului H. A. I. a fost săvârșită cu vinovăție în forma intentiei directe astfel cum aceasta este definita de art. 19 alin. 1 lit. a C. pen. din 1969, în condițiile în care inculpatul a prevazut rezultatul faptei sale si a urmărit producerea lui.
Față de data săvârșirii faptei, și anume 09.10.2012, precum și faptului că, anterior soluționării definitive a prezentei cauze penale, a intrat în vigoare Noul Cod penal care prevede o alta incriminare în cazul infracțiunii de vatamare corporala instanta a analizat legea penala aplicabila. Astfel, ținând seama de prevederile art. 5 Noul Cod penal și de Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, care stabilește modalitatea constituțională de interpretare a acestor dispoziții, pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie realizată o apreciere globală a tratamentului sancționator al faptei deduse judecății din perspectiva ansamblului normelor legale incidente potrivit ambelor legi penale. La o primă vedere, analizand conditiile de incriminare instanta a constatat ca pe vechea reglementare fapta poate fi incadrata la infractiunea de vatamare corporala prev de art 181 alin. 1 C. pen. din 1969, iar pe actuala regelementare fapta inculpatului se poate încadra in infractiunea loviri sau alte violente, prev. de art. 193 alin. 2 NCP. Instanta a constatat ca cele doua infractiuni prevad in cazul pedepsei inchisorii aceleasi limite de pedeapsa. Cu toate acestea, vechea lege pare să prevadă tratamentul cel mai blând, având în vedere că fapta dedusă judecații este concurentă cu alte fapte penale, iar aplicând noua lege s-ar ajunge la un cuantum mai mare al pedepsei, în cazul pluralității de infracțiuni Noul Cod penal prevăzând un tratament mai greu. De asemenea, vechea reglementare ramane mai favorabila si sub forma modalitatii de individualizare a pedepsei. În consecință, instanța a aplicat Codul penal din 1969 în ansamblul său.
Prin urmare, față de dispozițiile art. 396 alin. 2 C.p.p., instanța a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, ca fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșite de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză urmează a opera răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea săvârșita.
Astfel, la individualizarea judiciară a pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.p., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege (închisoare de la 6 luni la 5 ani), gradul de pericol social concret dedus din împrejurările comiterii faptei (inculpatul a lovit-o cu picioarele in zona capului pe partea civila M. E. pana cand aceasta si-a pierdut cunostinta). Referitor la gradul de pericol social concret, dedus din împrejurările comiterii faptei, constata instanța că . a avut loc pe fondul unei stări conflictuale mai vechi din cartier dintre partea civilă și grupul acesteia de prieteni, pe de o parte, inculpat și martorul T. D., de cealaltă parte.
La individualizarea pedepsei instanta a avut in vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care nu are loc de muncă și a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni la regimul circulației rutiere, urmând să aplice inculpatului o pedepsă de 3 (trei) ani închisoare, în raport cu toate criteriile prev. de art. 72 C.pen din 1969.
În raport cu toate aceste elemente de individualizare, având în vedere limitele de pedeasă, instanța a aplicat inculpatului pedepsa cu închisoarea de 3 (trei) ani pentru săvârșirea infracțiunii de vatamare corporala, fapta prev. de art. 181 alin. 1 C. pen. din 1969.
In baza art. 71 C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, ca pedeapsa accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit a teza a-II-a si lit. b C. pen. din 1969 si anume dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, inculpatul fiind nedemn de exercitarea acestor functii avand in vedere comportamentul acestuia in societate si lipsa acestuia de respect fata de valorile sociale.
Potrivit art 33 alin. 1 lit. a C. pen. din 1969, exista concurs de infractiuni cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana, inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele.
Instanta a constatat ca prin sentinta penala nr. 934/26.09.2012 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in dosarul nr._, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 si la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev.de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002. In baza art. 81 si art. 82 C. pen. din 1969 instanta a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
Avand in vedere data comiterii infractiunii ce face obiectul prezentei cauze, si anume 09.10.2012 dar si momentul ramanerii definitive a sentintei penala nr. 934/26.09.2012 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in dosarul nr._, 16.10.2012, instanta a constatat ca cele trei fapte sunt savarsite in concurs.
Potrivit art. 85 alin. 1 C. pen. din 1969 daca se descopera ca cel condamnat mai savarsise o infractiune inainte de pronuntarea hotararii prin care s-a dispus suspendarea sau pana la ramanerea definitiva a acestuia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa inchisorii chiar dupa expirarea termenului de incercare, suspendarea conditionata a executarii pedepsei se anuleaza.
Avand in vedere ca infractiunea din prezenta cauza a fost savarsita de inculpat inainte de ramanerea definitiva a sentintei penale nr. 934/26.09.2012 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in dosarul nr._, iar prin prezenta sentinta inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani inchisoare, instanta a anulat suspendarea conditionata a pedepsei stabilite prin sentinta aratata anterior.
Potrivit art. 36 C. pen. din 1969 daca infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurenta, se aplica dispozitiile art. 34 si 35 C. pen. din 1969.
Avand in vedere ca infracțiunea din prezenta cauză este concurenta cu infractiunile pentru care inculpatul H. A.-I. a fost condamnat prin sentinta penala nr. 934/26.09.2012 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in dosarul nr._, instanța a descontopit pedepsele rezultante aplicate prin sentinetele anterior mentionate si a repus în individualitatea lor pedepsele componente, astfel:
- 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002;
- 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev.de art. 89 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002.
În baza art. 36 alin. 1 rap. la art. 34 alin. 1 lit. b C. pen. din 1969 instanța a contopit pedepsele rezultante parțiale pentru infracțiunile ce intră în componența concursului de infracțiuni, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani inchisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prev. de art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a teza II și b C. pen. din 1969.
Modalitatea de executare a pedepsei, potrivit art. 86 ind. 1 C. pen. din 1969 a fost cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de incercare de 6 ani, stabilit potrivit art. 86 ind 2 alin. 1 C. pen. din 1969, fata de imprejurarea ca pedeapsa aplicata este mai mica de 4 ani, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an si s-a apreciat ca, tinand seama de persoana condamnatului, de comportamentul sau dupa comiterea faptei, ca pronuntarea condamnarii reprezinta un avertisment pentru acesta, si chiar fara executarea pedepsei condamnatul nu va mai savarsi infractiuni. Concluzia instanței se întemeiază și pe faptul că, din datele dosarului, rezultă că fapta a fost săvârșită pe fondul stării conflictuale dintre inculpat și grupul de prieteni al părții civile, conflict pe care și aceștia din urmă l-au întreținut, urmând ca pericolul săvârșirii unor noi infracțiuni să fie înlăturat prin obligația impusă inculpatului de a nu mai lua legătura cu aceste persoane.
Instanța, comparând dispozițiile referitoare la individualizarea executării pedepsei din legile penale incidente,a reținut că este mai favorabilă suspendarea executării pedpsei prev. de art. 86 ind. 1 C. pen. din 1969, această reglementare fiind mai favorabilă sub aspectul condițiilor de acordare. În noua reglementare acordarea suspendarii sub supraveghere de catre instanta este conditionata de acordul inculpatului de a presta o munca nerenumenarata in folosul comunitatii. Mai mult, in noua reglementarea, in cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere inculpatul este obligat sa presteze o munca neremunerata folosul comunitatii, aceasta dispoziti neexistand pe vechiul cod.
În baza art. 86 ind. 3 alin. (1) C. pen. din 1969 a pus in vedere inculpatului ca pe durata termenului de incercare să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probatiune de pelanga Tribunalul Bucuresti, la datele fixate de acesta;
b) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice si sa justifice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
De asemenea, având in vedere relatiile conflictuale dintre inculpat si partea civila și cu martorii A. G. L., Basa C., B. B. C., Basaru V. F. si D. M., comportamentul violent al inculpatului fata de acestia și pericolul săvârșirii unor noi infracțiuni în cazul în care aceste persoane vor mai lua legătura între ele, instanta a apreciat ca se impune obligarea inculpatului la respectarea obligatiei prev. de art 86 ind 3 alin 3 lit d Vechiul Cod penal, si i-a pus in vedere inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere sa nu intre in contact cu partea civila M. E. domiciliat in Bucuresti, .. 13, ., precum si cu martorii A. G. L. domiciliat in Bucuresti, .. 13, .. 1, ., Basa C. domiciliat in Bucuresti, .. 13, ., ., B. B. C. domiciliat in Bucuresti, .. 8, ., ., Basaru V. F. domiciliat in Bucuresti, .. 13, ., sect. 3 D. M. domiciliat in Bucuresti, .. 13, .. 65, ..
În baza art. 359 NCPP, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 și art. 83 C. pen. din 1969, privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. 5 C. pen. din 1969,a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii stabilite, prevăzute de art. 71 alin. 1 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
Referitor la latura civilă a cauzei, instanța a constatat că s-au constituit părți civile în procesul penal, persoana vatamata M. E. cu suma de 2000 de lei reprezentând despăgubiri materiale, si cu suma de_ euro reprezentând despăgubiri pentru daune morale. La ultimul termen de judecata partea civila a inteles sa-si majoreze pretentiile, solicitand_ de lei cu titlu de daune materiale. De asemenea, în cauză s-a constituit parte civila, prin cerere depusa la dosarul cauzei la fila nr. 21 Spitalul de Urgență „Sf. P.” cu suma de 3433,75 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Analizând pretențiile civile formulate de partea civila M. E., instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1349 alin. 1 C.civ. din 2009, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere drepturilor și intereselor legitime ale altor persoane, iar potrivit art. 1349 alin. 2 C. civ. cel ce cauzează un prejudiciu prin nerespectarea îndatorilor enunțate este obligat să îl repare.
Astfel, instanța a reținut că angajarea răspunderii civile delictuale a unei persoane implică îndeplinirea cumulativă a patru condiții: existența unei fapte ilicite, vinovăția făptuitorului, producerea unui prejudiciu, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs. Având în vedere situația de fapt reținută, aceste condiții sunt întrunite în speță întrucât există o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție de către inculpatul Horodin A. I. și s-a produs un prejudiciu părții civile ca urmare a loviturilor primite, existand legatura de cauzalitate.
Astfel, este neîndoielnic că fapta culpabilă a inculpatului a fost de natură sa-i cauze părtii civile, prejudicii de ordin moral și material, constând în suferinta fizica cauzata de traumatismele suferite dar si suferința psihică determinata de starea de teama generata de actiunile inculpatului.
Cu privire la întinderea prejudiciului material, instanta a constatat din probele depuse la dosar, respectiv înscrisurile reprezentând bonuri fiscale, facturi fiscale, chitanțe (fila nr. 76 d.i), ca acestea sunt in cuantum de 450,79 lei.
În consecință, pretențiile civile formulate cu titlu de daune materiale în cadrul prezentului proces penal de către partea civila M. E. au fost admise în parte, instanța acordându-i acestuia suma de 450,79 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de partea civilă M. E. in cuantum de 25.000 euro instanța a reținut că față de specificul prejudiciului moral nepatrimonial, nu se poate apela la mijloace de probă materiale pentru determinarea întinderii despăgubirilor acordate cu acest titlu, urmând ca în raport de ansamblul circumstanțelor de fapt ale cauzei, să se stabilească o sumă globală care să ofere o compensație părții civile pentru consecințele prejudiciabile suferite ca urmare a faptei inculpatului, având în vedere și faptul că despăgubirile acordate pentru daune morale nu sunt menite a avea un caracter represiv, ci reparator, fără a constitui totuși o sursă injustă de îmbogățire sau un pretium doloris (preț al durerii).
În consecință, la stabilirea întinderii despăgubirilor morale, instanța a avut în vedere faptul că, în mod evident loviturile primite i-au provocat partii civile insemnate suferinte fizice.
Față de toate aceste considerente, instanța a reținut că acordarea sumei de 1000 euro pentru partea civilă M. E., este justificată în cazul concret, constituind o compensare efectivă, dar și o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral nepatrimonial suferit ca urmare a loviturilor primite, suma pretinsă de partea civilă (25.000 euro) fiind, în mod evident, exagerată.
În ceea ce privește suma de_ lei solicitată cu titlul de daune materiale reprezentând o compensație a venitului pe care partea civilă nu l-a realizat prin muncă în perioada ulterioară faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, instanța a găsit-o ca nejustificată, urmând să nu o includă în cuantumul despăgubirilor civile. În raport cu probele administrate cu relevanță pe latura civilă a cauzei, instanța a reținut că nu este dovedit raportul de cauzalitate între vătămarea pe care a suferit-o partea civilă și faptul că aceasta nu și-a găsit un loc de muncă în perioada ulterioară. La dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte că partea civilă și-a căutat un loc de muncă și nu a putut să îl găsească ca urmare a vătămării suferite, astfel încât nu se poate reține că fapta ilicită a produs rezultatul indicat de partea civilă (negăsirea unui loc de muncă). În aceste condiții nu se poate reține că există o corelație între faptul că partea civilă nu și-a găsit un loc de muncă și fapta ilicită. Repararea prejudiciilor rezultate din pierderea unei șanse trebuie privită în lumina disp. art. 1385 alin. 4 C. civ. care prevede posibilitatea de a se acorda o reparație și pentru un prejudiciu rezultat din pierderea unei șanse. Din dispoziția legală menționată, rezultă că șansa trebuie să fie reală și serioasă iar pierderea sansei trebuie să fie consecința directă a faptei ilicite sau a altei împrejurări pentru care se angajează răspunderea delictuală. Șansa este reală și serioasă dacă faptul care compromite realizarea ei intervine în chiar cursul încercării sau exercitării realizării ei. Din probatoriul administrat nu rezultă că partea civilă, la data la care a fost vătămată de inculpat era pe cale să se angajeze sau că angajarea sa era iminentă. Mai mult, din același probatoriu instanța reține că nu există nici măcar aparența că partea civilă își căuta un loc de muncă, aceasta fiind o persoană care își petrecea mult timp la . de pariuri din zonă, fără mari preocupări profesionale. În acest sens relevantă este declarația martorului T. D. din care rezultă că partea civilă și prietenii săi sunt persoane fără ocupație care petrec mult timp la . de jocuri din apropiere aspect confirmat și de martorii ce fac parte din grupul de prieteni al părții civile.
Astfel, în raport cu aceste considerente și față de concluziile raportului de expertiza medico-legala nr. A_ (filele nr. 136-138) din care rezultă că auzul partii civile este in limite normale nu se poate reține că în perioada scursă de la data agresiunii până în prezent partea civilă a suferit un prejudiciu ca urmare a nerealizării sansei de se angaja, în condițiile în care din probatoriul administrat nu rezută nici un element care să obiectivizeze existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și pretinsul prejudiciu.
Prin urmare, instanța a reținut în cuntumul despăgubirilor civile cuvenite părții civile M. E. numai suma de 459,79 lei reprezentând daune materiale și suma de euro 1000 reprezentând daune morale.
De asemenea, referitor la acțiunea civila promovata de partea civila Spitalul de Urgență „Sf. P.”, în baza art. 19 și art. 397 C.pr.pen. raportat la art. 1349 C. civ. din 2009 și dispozițiile Legii nr. 95/2006, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și a admis acțiunea civila exercitata de aceasta și a obligat inculpatul la plata sumei de 3.353,308 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul de Urgență „Sf. P.”.
Partea civilă Spitalul de Urgență „Sf. P.” a dovedit pretentiile prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele nr. 22-23 d.i).
În temeiul art. 274 alin. 1 NCPP,a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat inculpatului, av. I. A., în cuantum de 200 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 276 alin. 1 NCPP, a obligat inculpatul la plata către partea civilă a cheltuielilor judiciare avansate de aceasta în cuantum de 63 lei reprezentând taxă pentru expertiză (fila nr. 97 d.i).
Împotriva acestei hotărâri a declarant apel,în termenul legal,partea civilă M. E. care a criticat atât latura penală,cât și latura civilă a cauzei,arâtând că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă și că despăgubirile materiale și morale sunt prea mici,solicitând 20 000 lei pentru îngrijiri medicale,3 800 lei contravaloarea unei proteze auditive,compensarea veniturilor nerealizate aferente perioadei ulterioare faptei,precizând că are urmare faptei deviație de sept ce necesită o intervenție chirurgicală și că nu și-a găsit un loc de muncă ulterior acestui incident.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 408 și urm. Cod procedură penală, Curtea constatată că apelul formulat este fondat pentru următoarele considerente:
Situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului H. A. I. au fost corect stabilite și reținute de instanța de fond.
Materialul probator existent la dosarul cauzei și la care instanța de fond a făcut referire în hotărârea atacată dovedește, fără dubiu, că inculpatul H. A. I., in data de 09.10.2012, în jurul orei 21.00, i-a aplicat mai multe lovituri, cu pumnii si picioarele, persoanei vătămate M. E., cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare circa 50-55 zile de îngrijiri medicale .
Având în vedere că de la data săvârșirii faptei deduse judecății și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege nouă, respectiv un nou Cod penal ce a intrat în vigoare la data de 01.02.2014, Curtea a avut în vedere, potrivit dispozițiilor art. 5 Cod penal și aplicarea legii penale mai favorabile.
În vederea stabilirii și aplicării legii penale mai favorabile, în doctrina penală și practica judiciară s-au stabilit criterii de determinare a legii penale mai favorabile în raport de situația juridică concretă a fiecărui inculpat, criterii ce vizează condițiile de tragere la răspundere penală a inculpatului și regimul sancționator și care se aplică ținând cont de toate instituțiile de drept penal incidente într-o cauză,care concură la stabilirea tratamentului juridic aplicabil într-o cauză .
Condițiile de incriminare,urmărire sau de judecată din legi penale succesive vor fi examinate în legătură cu toate consecințele pe care le atrage încadrarea juridică potrivit uneia sau celeilalte legi cu toate consecințele pe care le prevede,cu excluderea absolută a celeilalte legi,neputându-se combina dispozițiile mai favorabile din legile succesive,iar legea penală identificată ca fiind mai favorabilă se aplică cu toate dispozițiile pe care le cuprinde ,chiar dacă unele sunt mai aspre decât în cealaltă lege.
De altfel,în acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 265/06.05.2014 prin care a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția penală în dosarul nr. 5._ și a constatat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile,decizie definitivă și general obligatorie.
Analizând, având în vedere principiul fundamental de drept „mitior lex”, în ansamblu, dispozițiilor legale aplicabile în ceea ce-l privește pe inculpatul H. A. I. din ambele coduri penale, Curtea constată că în prezenta cauză instanța de fond a stabilit corect că legea penală mai favorabilă este Codul penal din anul 1969.
Curtea are în vedere în acest sens că, deși în actualul cod penal sunt prevăzute pentru fapta dedusă judecății aceleași limite de pedeapsă de la 6 luni la 5 ani închisoare ,însă alternativ cu pedeapsa amenzii, regimul concursului de infracțiuni reglementat în art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal ,prin stabilirea unui spor fix și obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite este mult mai aspru decât cel prevăzut în art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969, care lasă la aprecierea judecătorului dacă se aplică sau nu un spor de pedeapsă,în condițiile în care prima instanță a constatat ,în mod corect, că fapta ce face obiectul prezentei cauze se află în concurs real cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 934/26.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, definitivă prin neapelare la data de 16.10.2012.
De asemenea, și din prisma modalității de executare a pedepsei, stabilită de instanța de fond, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 86ind.1 și urm. din Codul penal din anul 1969 pe care o va menține(instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012,art.85 alin.1 C.p. din anul 1969,art.36 alin.1,art.33 lit.a și art.34 alin.1 lit.b toate din C.p. din anul 1969), Curtea constată că tot Codul penal din anul 1969 reprezintă legea penală mai favorabilă, în raport cu prevederile art. 83 și urm. Cod penal și art. 91 și urm Cod penal ce reglementează amânarea aplicării pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, având în vedere obligațiile ce trebuie impuse inculpatului și efectele suspendării.
De altfel,situația de fapt,încadrarea juridică și vinovăția inculpatului nu au fost contestate,calea de atac a apelului fiind exercitată în prezenta cauză numai de partea civilă.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului H. A. I., Curtea apreciază că au fost corect individualizată de instanța de fond,având în vedere atât dispozițiile art.72 C.p. din anul 1969 ,cât și criteriile consacrate prin art.74 C.p. atât în ceea ce privește cuantumul,cât și modalitatea de executare,impunându-se numai majorarea termenului de încercare .
Pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter strict personal și se aplică persoanei infractorului cu scopul de a împiedica comiterea de noi infracțiuni din partea acestuia, persoana infractorului fiind aceea asupra căruia trebuie să acționeze pedeapsa prin funcțiile sale.
Aptitudinea funcțională a pedepsei depinde de măsura în care aceasta corespunde persoanei infractorului, la stabilirea ei trebuind să se ținea seama de periculozitatea socială a acestuia, exprimat de gradul de înapoiere a conștiinței sale, de măsura în care sunt înrădăcinate în conștiința sa mentalitatea și deprinderile antisociale și deci de probabilitatea că în viitor el să săvârșească fapte socialmente periculoase, de trăsăturile specifice de temperament și de caracter ale infractorului, care determină un anumit mod de a reacționa sub influența pedepsei,iar o pedeapsă necorespunzătoare acestor particularități ale persoanei infractorului pierde din aptitudinea ei funcțională, putând duce la rezultate contrare celor urmărite prin aplicarea și executarea ei.
În prezenta cauză,Curtea apreciază că aplicând inculpatului H. A. I. o pedeapsă de 3 ani închisoare și dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei celei mai grele de 3 ani închisoare în condițiile art.86ind.1 și urm. C.p. din anul 1969 pe un termen maxim de încercare de 8 ani ,se realizează o justă individualizare a sancțiunii, în raport cu gravitatea în concret a faptei comise și periculozitatea autorului acesteia, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.
Curtea are în vedere în acest sens atât natura și gravitatea faptei comise,împrejurările concrete de săvârșire a acesteia,astfel cum sunt descrise în hotărârea atacată,urmarea produsă,dar și împrejurarea că acest incident a avut loc pe fondul unei stări conflictuale preexistente între cele două părți,precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului care nu avea antecedente penale la data comiterii faptei deduse judecății,însă a mai fost condamnat pentru fapte concurente,astfel cum corect s-a reținut și a avut o atitudine sinceră,recunoscând că a lovit-o pe partea civilă cu pumnii și picioarele.
Prin urmare,în opinia Curții ,împrejurările de fapt menționate,cert rezultate din actele dosarului sunt în măsură să justifice menținerea pedepsei stabilite de instanța de fond atât sub aspectul cuantumului,cât și a modalității de executare și majorarea termenului de încercare, dar neprivativă de libertate,ne fiind necesară executarea efectivă a acesteia.
Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei păstrează caracterul de măsură coercitivă penală, caracterul coercitiv constând în obligația impusă celui condamnat de a avea o bună conduită pe durata termenului de încercare pe o perioadă de timp mare,8 ani și de a nu mai comite noi infracțiuni, pe durata acestui termen de încercare inculpatul fiind amenințat să piardă beneficiul suspendării și să execute cumulat cele două pedepse în regim de detenție, în cazul comiterii unei noi infracțiuni, inculpatul putând scăpa de executarea pedepsei numai printr-o conduită corectă și deci prin reeducare.
De asemenea,față de împrejurarea că a fost identificată ca lege penală mai favorabilă codul penal din anul 1969 ,Curtea costată că și pedeapsa accesorie a fost corect stabilită în raport de natura faptelor comise, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele Adiționale și la jurisprudența CEDO în materie .
În ceea ce privește latura civilă a cauzei ,Curtea constată, referitor la daunele materiale, că,în mod justificat,instanța de fond ,în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei a stabilit cuantumul acestora la 450,79 lei.
Având în vedere că în fața instanței de apel partea civilă a depus noi înscrisuri în dovedire acestora,Curtea le va majora la suma de 700,79 lei,urmând a ține cont numai de factura și chitanța în valoare de 250 lei,reprezentând contravaloarea unor investigații medicale care în opinia Curții au legătură cu cauza.
Cât privește factura și chitanța în valoare de 300 lei,întrucât data menționată fie nu este lizibilă,fie este modificată ,nu au fost avute în vedere.
Sumele de bani solicitate de partea civilă M. E. necesare pentru achiziționarea unei proteze auditive și pentru efectuarea unei intervenții chirurgicale pentru a corecta deviația de sept reprezintă un prejudiciu incert, aceste cheltuieli nefiind efectuate.
În măsura în care partea civilă va proceda la cumpărarea protezei auditive și va fi supusă intervenției chirurgicale menționate ,are posibilitatea să solicite contravaloarea cheltuielilor astfel efectuate pe calea unei acțiuni civile separate.
Referitor la suma de bani solicitată de partea civilă reprezentând veniturile nerealizate aferente perioadei ulterioare faptei,întrucât anterior realiza venituri ,precizând că nu a găsit un loc de muncă ulterior acestui incident, în cauză partea civilă nu a făcut dovada existenței legăturii de cauzalitate între fapta comisă de inculpat și împrejurarea că datorită acesteia nu a reușit să mai realizeze venituri și să-și găsească un loc de muncă.
În ceea ce privește daunele morale, Curtea are în vedere că acestea au fost definite ca fiind consecințe de natura nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale daca fapta ilicita s-a produs în afara unui cadru contractual.
Prejudiciile morale sunt cele care rezulta din vătămarea unui interes personal nepatrimonial, durerea suferita de pe urma decesului unei rude apropiate fiind un astfel de prejudiciu.
La aprecierea prejudiciului moral se are în vedere importanta valorii lezate ca urmare a accidentului, gravitatea și intensitatea durerilor psihice, gradul de culpa al persoanei vătămate.
Recuperarea integrala a prejudiciului moral nu poate avea decât un caracter aproximativ, iar sumele acordate cu acest titlul nu trebuie sa reprezinte niste masuri executive pentru autorul pagubei și nici venituri nejustificate pentru persoana lezata.
Având în vedere caracterul neeconomic al acestui tip de prejudiciu,determinarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate trebuie să vizeze doar efectul compensatoriu și nu să încerce prețuirea valorii nepatrimoniale lezate,dreptul la viață și sănătate fiind inestimabile și incontestabile.
Cât privește repararea prejudiciul nepatrimonial cauzat prin vătămările corporale aduse sănătății părții civile M. E. constând în suferințele fizice și psihice pe care le-a suportat partea civilă de pe urma faptului ilicit, Curtea are în vedere că principiul reparării daunelor morale, așa cum se subliniază în Recomandările Comisiei Europene din 1969 de la Londra, trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei.
În lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, întinderea acestora se stabilește prin raportare la gravitatea vătămărilor produse și la intensitatea suferințelor cauzate.
În prezenta cauza,Curtea consideră că, în raport de valoarea lezata, respectiv integritatea fizica, sănătatea unei persoane și durerile fizice și psihice cauzate părții civile M. E. ca urmare a lovirii sale de către inculpat, se justifica acordarea daunelor morale în cuantum de 15 000 euro care reprezintă o reparație justa și echilibrata a prejudiciului moral suferit de partea civilă.
Curtea are în vedere în acest sens leziunile traumatice produse părții civile M. E.,în special la nivelul capului,astfel cum rezultă din actele medicale și medico legale existente la dosarul cauzei,numărul zilelor de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea acestora(50-55 zile de îngrijiri medicale),tratamentul medical la care a fost supus,urmările produse și diagnosticul stabilit(deviație obstruantă a septului nazal,hipoacuzie neurosenzorială medie ureche stângă,un deficit auditiv biaural de 19,75 dB),precum și împrejurările concrete în care s-a produs fapta dedusă judecății.
Ca atare,pentru considerentele arătate ,Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de partea civilă M. E. împotriva sentinței penale nr.1060 din data de 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._ .
Va desființa în parte sentința penală atacată și rejudecând,în fond:
Va majora termenul de încercare pentru inculpatul H. A. I. la 8 ani,stabilit în condițiile art.86ind.2 din C.p 1969.
Va majora cuantumul daunelor materiale acordate părții civile M. E. de la 450,79 lei la 700,79 lei .
Va majora cuantumul daunelor morale acordate părții civile M. E. de la 1000 euro la 15 000 euro .
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de partea civilă M. E. împotriva sentinței penale nr.1060 din data de 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând,în fond:
Majorează termenul de încercare pentru inculpatul H. A. I. la 8 ani,stabilit în condițiile art.86ind.2 din C.p 1969.
Majorează cuantumul daunelor materiale acordate părții civile M. E. de la 450,79 lei la 700,79 lei .
Majorează cuantumul daunelor morale acordate părții civile M. E. de la 1000 euro la 15 000 euro .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.03.2015.
Președinte, Judecător,
M. NițăCristina-C. C.
GREFIER
R. E. V.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 471/2015. Curtea de... → |
|---|
