Coruperea sexuală a minorilor. Art.221 NCP. Decizia nr. 1102/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1102/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 1102/2015
ROMÂNIA
C. DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1102 / A
Ședința publică din data de 10 septembrie 2015
C. constituită din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. S. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CORNETU împotriva sentinței penale nr. 156 din data de 14.05.2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspunsintimatul-inculpat C. G., personal, în stare de libertate, asistat de apărătorul ales, avocat V. T., care depune în ședință împuternicirea avocațială nr._ din data de 10.09.2015, emisă de Baroul București (fila 14 din dosar), și pentru intimata-parte civilă C. M. E. a răspuns reprezentantul său legal, C. D., personal, asistată de apărătorul desemnat din oficiu, avocat R. K., care depune în ședință delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._ din data de 04.09.2015, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară (fila 13 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
C. aduce la cunoștință intimatului-inculpat prevederile art. 420 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 83 lit. a C.pr.pen., în sensul că are dreptul de a nu da nicio declarație, atrăgându-i atenția că dacă refuză să dea declarație nu va suferi nico consecință defavorabilă, iar dacă va da declarație aceasta va putea fi folosită ca mijloc de probă împotriva sa.
Intimatul-inculpat, având personal cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date în cauză.
C., nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 420 alin. 6 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu și, rejudecând, să se reindividualizeze pedeapsa aplicată inculpatului, apreciind-o ca fiind prea mică în raport cu gravitatea faptei comise, care a stârnit o puternică repulsie a societății.
Totodată, solicită să se rețină și efectul faptelor inculpatului asupra minorei, avându-se în vedere și concluziile raportului psihologic efectuat în cauză, inculpatul oferind minorei suma de 50 de lei pentru întreținerea de relații sexuale.
Apreciază că lipsa antecedentelor penale este o stare de normalitate.
De asemenea, apreciază că în cauză se impune executarea pedepsei în regim de detenție, cu aplicarea pedepselor accesorii și complementare, cu deducerea perioadei reținerii și arestării preventive a inculpatului.
Apărătorul intimatului-inculpat, având cuvântul, solicită cenzurarea concluziile reprezentantului Ministerului Public, întrucât inculpatul nu a negat niciodată înmânarea sumei de 50 de lei, dar aceasta a fost dată după ce inculpatul a conștientizat și regretat faptele sale.
Totodată, solicită respingerea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, apreciind pedeapsa aplicată inculpatului ca fiind corect individualizată, fiind suficientă pentru corectarea comportamentului său, acesta săvârșind fapta într-un moment de rătăcire.
În ceea ce privește lipsa antecedentelor penale, apreciază că în mod corect s-a reținut că această împrejurare constituie o circumstanță atenuantă, în condițiile în care, dacă inculpatul ar fi avut antecedente penale, acestea ar fi fost reținute ca circumstanțe agravante.
De asemenea, arată că inculpatul este de acord să achite prejudiciul.
Reprezentantul legal al părții civile minore C. M. E., C. D., având cuvântul, arată că inculpatul i-a oferit fiicei sale suma de 50 de lei și solicită pedepsirea acestuia pentru fapta săvârșită. De asemenea, arată că nu crede că inculpatul este la prima faptă de acest gen.
Intimatul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, precizează că regretă săvârșirea faptei.
C. constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
C.,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Sentința penală apelată
Prin sentința penală nr. 156/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 396 alin. 2 și 10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul C. G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de coruperea sexuală a minorilor, prevăzută de art. 221 alin. 1 C. pen. (faptă comisă în data de 23.02.2015, persoană vătămată C. M. E.).
În temeiul art. 67 alin. 1 C.pen. rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, n și o C.pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 4 ani, exercițiul următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a comunica și de a se apropia de victimă; dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima desfășoară activități sociale.
În temeiul art. 65 alin. 1 C.pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n și o C.pen.
În temeiul art. 91 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, termen stabilit în condițiile art. 92 C.pen. și care curge de la data rămânerii definitive a sentinței.
În temeiul art. 93 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune I., la datele stabilite de această instituție; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b C.pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului obligația să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții de comunitate.
În temeiul art. 93 alin. 3 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare sau Primăriei Berceni, pe o perioadă de 120 de zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.
Un exemplar al sentinței se comunică Serviciului de Probațiune I. la data rămânerii definitive.
În baza art. 404 alin. 2 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C.pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 19 alin. 1 C.pr.pen. și art. 23 alin. 3 C.pr.pen., precum și la art. 1357 C.civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de C. D. F., în calitate de reprezentant legal (părinte) al părții civile minore C. M. E. (născută în data de 05.11.2002) și, în consecință, a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 10.000 de lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.
În temeiul art. 241 alin. 1 lit. C.pr.pen., s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive luată față de inculpat prin încheierea din data de 24.02.2015, dispusă în dosarul nr._ al Judecătoriei Cornetu.
În temeiul art. 399 alin. 3 lit. b C.pr.pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 21/24.02.2015.
În temeiul art. 72 alin. 1 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la data de 24.02.2015 până la zi.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, la data rămânerii definitive a sentinței, urmând ca, în temeiul art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.
În temeiul art. 272 alin. 1 și art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al persoanei vătămate urmând a fi avansat, potrivit art. 272 C.pr.pen., din fondurile Ministerului Justiției.
În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale, Judecătoria a reținut următoarele:
I. Situația de fapt și încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu
Prin rechizitoriul nr. 1136/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu a fost trimis în judecată, în stare de arest, inculpatul C. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 221 alin. 1 C.pen.
În actul de sesizare, în esență, s-a reținut că în fapt, în data de23.02.2015, în jurul orelor 18:20, inculpatul a mers cu persoana vătămată C. M. E., în vârstă de 12 ani, în locuința sa unde i-a dat o bancnotă de 50 lei spunându-i să îl lase să o pupe pe obraz. Fără să mai aștepte răspunsul persoanei vătămate, inculpatul s-a aplecat asupra minorei și a început să o sărute în zona gâtului și a buzelor, iar cu mâna stângă a pipăit-o în zona organelor genitale, moment în care minora s-a speriat și a plecat din încăpere.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu s-a reținut în baza următoarelor mijloace de probă menționate în actul de sesizare: declarația părții civile C. M. E.; procesul-verbal de reconstituire din data de 24.02.2015 și planșa foto; declarațiile martorilor E. F. și B. G.; raportul preliminar de evaluare psihologică nr. SR/7252/25.02.2015 cu privire la partea civilă; raportul de expertiză medico-legală nr.A1/J/55/2015 emis de S.M.L.; declarațiile inculpatului; înscrisuri.
II. Camera preliminară
Prin încheierea din data de 06.05.2015, judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecării cauzei, constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privindu-l pe inculpat, nefiind formulate cereri ori invocate excepții de către părți cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
III. Desfășurarea cercetării judecătorești
La termenul de judecată din data de 13.05.2015, inculpatul a solicitat aplicarea art. 374 alin. 4 și art. 375 C.pr.pen. privind procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii, declarând că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei și solicitând ca judecata să se desfășoare doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care le cunoaște și pe care și le însușește în totalitate, cerere care a fost admisă.
IV. Situația de fapt reținută de instanță
Având în vedere probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, observând și poziția procesuală adoptată de inculpat, prima instanță a reținut aceeași situație de fapt precum cea expusă în cuprinsul actului de sesizare.
Astfel, inculpatul, în cursul zilei de 23.02.2015, aflându-se la un priveghi pe . ., a întâlnit-o pe minora C. M. E. în vârstă de 12 ani cu care a inițiat o conversație și ulterior a convins-o să-l însoțească la domiciliul său cu intenția de a întreține raporturi sexuale cu aceasta. Aici, a invitat-o în bucătăria locuinței, iar după ce a închis ușa în urma sa, i-a înmânat minorei suma de 50 lei spunându-i să îl lase să o sărute. Fără a mai aștepta răspunsul minorei, s-a aplecat asupra acesteia, a sărutat-o pe gât și buze și a pipăit-o în zona genitală, în timp ce aceasta era îmbrăcată, context în care persoana vătămată C. M. E. s-a speriat și i-a spus inculpatului să o lase să plece, a deschis ușa încăperii și a ieșit în exterior. Inculpatul a condus persoana vătămată până la poarta locuinței, iar acesta a ieșit din curtea inculpatului și a reușit să ajungă la domiciliul său, unde a relatat cele întâmplate bunicii, martorei B. G. și ulterior mamei.
Situația de fapt astfel cum a fost expusă rezultă din coroborarea mijloacelor de probă menționate administrate în cursul urmăririi penale.
Astfel, din declarația persoanei vătămate C. M. E. a rezultat faptul că în data de 23.02.2015, în jurul orelor 17:30, la recomandarea bunicii sale, martora E. F., s-a deplasat pe . ., pentru a participa la o înmormântare ca și reprezentant al familiei. Aici, a fost abordată de un bărbat în vârstă care, după ce s-a interesat din partea cui este, în jurul orelor 18:30, când aceasta a declarat că vrea să se întoarcă la domiciliu, s-a arătat interesat să o conducă. Au plecat împreună de la înmormântare, iar inculpatul i-a solicitat minorei să-l însoțească până acasă unde a invitat-o în bucătărie. Aici, după ce a închis ușa, i-a oferit suma de 50 de lei și a sărutat-o pe gât și buze, după care a pipăit-o în zona organelor genitale. Persoana vătămată s-a speriat și a fugit din încăpere, îndreptându-se către ieșirea din curte, fiind însoțită de inculpate căruia i-a înapoiat suma de 50 de lei.
În cauză s-a procedat la efectuarea unei reconstituiri cu persoana vătămată, iar din procesul-verbal de reconstituire din data de 24.02.2015 și planșa foto aferentă a reieșit că persoana vătămată a indicat traseul pe care l-a urmat de la domiciliu către înmormântare și mai departe către imobilul inculpatului situat în .. 1, jud. I., respectiv drumul de întoarcere către domiciliu.
Martora E. F. a declarat faptul că în cursul zilei de 23.02.2015, în jurul orelor 17:15, a trimis-o pe nepoata sa, persoana vătămată C. M. E., să asiste la o înmormântare în ., în calitate de reprezentant al familiei. În jurul orelor 18:30 persoana vătămată a revenit la domiciliu, împrejurare în care aceasta i-a povestit că un bărbat în vârstă de aproximativ 70 de ani, care s-a recomandat "G.", a rugat-o să îl conducă la locuința acestuia, acesta spunându-i că nu i se va întâmpla nimic, întrucât o consideră ca și fiica sa. În momentul în care au ajuns la domiciliul inculpatului, acesta a invitat-o în locuință, unde a început să o sărute și să o atingă în zona organelor genitale, însă s-a speriat, l-a împins pe inculpat și a fugit.
Totodată, martora B. G. a declarat că în data de 23.02.2015, în jurul orelor 18:00, a fost contactată telefonic de către martora E. F. care a chemat-o la domiciliul acesteia. Acolo, martora E. F. i-a povestit cele relatate de persoana vătămată C. M. E. și a rugat-o să meargă cu nepoata sa, persoana vătămată C. M. E., să îl identifice pe inculpat. Martora B. G. și persoana vătămată s-au deplasat pe jos, iar la indicațiile persoanei vătămate au ajuns în dreptul imobilului cu nr. 1 situat pe . în care martora B. G. și-a dat seama că în acel imobil locuiește inculpatul.
În cauză s-a dispus și s-a efectuat un raport preliminar de evaluare psihologică nr. SR/7252/25.02.2015 cu privire la persoana vătămată C. M. E., din care a rezultat că persoana vătămată nu conștientizează gravitatea faptelor la care a fost supusă, inculpatul, profitând de naivitatea minorei, a manipulat-o și a dus-o la domiciliul lui unde, sub pretextul că „nu-i face nimic rău, că este ca și copilul lui", a sărutat-o pe gât și pe gură, a pipăit-o în zona genitală, oferindu-i și o sumă de bani. Minora a descris cu lux de amănunte cum a fost sărutată și atinsă în zona organelor genitale, acțiuni care au speriat-o și au determinat-o să-l îndepărteze și să-l roage să o lase să plece acasă singură, deoarece toate acestea i-au creat o stare de temere, frică. S-a concluzionat că acțiunile și faptele cu tentă sexuală la care minora a fost supusă contra voinței acesteia de către inculpat îi pot afecta pe viitor dezvoltarea psihică și emoțională, recomandându-se includerea minorei într-un program de consiliere psihologică.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. A1/J/55/2015 emis de S.M.L. I. a reieșit că persoana vătămată este virgină, nu prezintă leziuni traumatice și nu necesită îngrijiri medicale.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei declarând că în data de 23.02.2015, în jurul orelor 18:20, a asistat la un priveghi în apropierea locuinței sale, unde a abordat-o pe persoana vătămată C. M. E. și au plecat împreună spre domiciliu, convingând-o să-l însoțească pe traseul ales de inculpat sub pretextul că e mai scurt. Când au ajuns în dreptul locuinței inculpatului, acesta a invitat persoana vătămată în bucătăria locuinței, a închis ușa fără a o încuia. Inculpatul s-a apropiat de persoana vătămată care stătea în picioare în fața sa și i-a dat o bancnota de 50 de lei spunându-i să îl lase să o pupe pe obraz. Fără să mai aștepte răspunsul persoanei vătămate, inculpatul s-a aplecat asupra minorei și a început să o sărute în zona gâtului și a buzelor, iar cu mâna stângă a pipăit-o în zona organelor genitale, moment în care persoana vătămată a ieșit din cameră spunându-i inculpatului că pleacă. În timp ce se îndreptau către poarta de acces în curtea locuinței persoana vătămată i-a înapoiat suma de bani inculpatului. De asemenea, inculpatul a precizat că intenționa să întrețină raporturi sexuale cu persoana vătămată.
Așadar, prima instanță a reținut că situația de fapt, astfel cum aceasta a fost reținută, și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză.
V. Încadrarea juridică a faptei reținută de către instanță
În drept, fapta inculpatului care în cursul zilei de 23.02.2015, în jurul orelor 18:20, a mers cu persoana vătămată C. M. E., în vârstă de 12 ani, în locuința sa unde i-a dat o bancnotă de 50 de lei spunându-i să îl lase să o pupe pe obraz, ca, mai apoi, fără să mai aștepte răspunsul persoanei vătămate, să se aplece asupra minorei și să o sărute în zona gâtului și a buzelor, iar cu mâna stângă să o pipăie în zona organelor genitale, în timp ce aceasta era îmbrăcată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de coruperea sexuală a minorilor, prevăzută de art. 221 alin. 1 C.pen.
În ceea ce privește elementul material al laturii obiective acesta constă în acțiunea inculpatului de a o săruta în zona gâtului și a buzelor pe minoră și de a o pipăi cu mâna în zona organelor genitale. Aceste acte reprezintă fiecare în parte comportamente sexuale explicite săvârșite asupra unei minore.
Urmarea imediată a elementului material al infracțiunii de corupere sexuală a minorilor săvârșită de inculpat constă în lezarea relațiilor sociale referitoare la viața sexuală a persoanei, care implică un climat normal de dezvoltare a minorului, prin ferirea acestuia de actele de natură sexuală, altele decât cele prevăzute în art. 220 C.pen., ce ar putea fi săvârșite asupra sau în prezența sa.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție direct.
VI. Individualizarea judiciară a pedepsei
La individualizarea pedepsei principale aplicate inculpatului pentru infracțiunea reținută prin prezenta în sarcina sa, prima instanță a avut în vedere criteriile enumerate de art. 74 C. pen.
Prima instanță, analizând fișa de cazier judiciar, a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Prima instanță a mai reținut că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Raportat la acest aspect, se reține că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei, îl are pericolul social al faptelor, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru reeducarea inculpatului.
Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, aceasta trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii sale, gravității faptelor comise, potențialului de pericol social pe care, în mod real, îl prezintă persoana inculpatului, care a recunoscut atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății săvârșirea faptei, urmând a se avea astfel în vedere aptitudinea acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are - pe lângă scopul său represiv - și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportarea făptuitorului. Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Operațiunea de individualizare a pedepselor este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Prima instanță a reținut pericolul social concret al infracțiunii, care este unul ridicat față de vârsta persoanei vătămate (12 ani), modul în care inculpatul a încercat să o atragă pe aceasta și să o determine să suporte comportamentul său sexual (inculpatul a profitat de credulitatea, naivitatea și imaturitatea persoanei vătămate, specifice vârstei). S-a avut în vedere că săvârșirea unor infracțiuni de corupție sexuală a minorilor prezintă un grad ridicat de risc pentru dezvoltarea fizică și mai ales mentală a persoanelor vătămate, fiind necesar ca instanțele judecătorești să descurajeze comiterea unor asemenea fapte.
Referitor la pedepsele accesorii și complementare, prima instanță a reținut că natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat îi vor fi interzise inculpatului pe o durată de 4 ani, sancțiune necesară și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia. În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, s-a apreciat că, în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
Totodată, ținând cont de împrejurările cauzei, s-a apreciat că se impune interzicerea pentru inculpat și a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. n și o C.pen.
Având în vedere circumstanțele personale și reale reținute, cât și consecințele faptei comise, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei constând în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni poate fi atins fără ca pedeapsa stabilită să fie executată în regim de detenție. Astfel, condamnarea inculpatului este de natură să atragă atenția asupra importanței respectării legii penale. Perspectiva executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni (care ar atrage incidența art. 96 C.pen. în sensul revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, instituția suspendării sub supraveghere a executării pedepsei asigurând eficiența și efectivitatea rolului preventiv al pedepsei. La alegerea modalității de executare a pedepsei stabilite s-a ținut cont de faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, de vârsta acestuia (64 de ani), precum și de timpul petrecut de acesta în stare de arest preventiv (aproximativ trei luni) - răstimp, în opinia instanței, de natură a-l conștientiza pe inculpat cu privire la gravitatea faptei comise.
D. urmare, în temeiul art. 91 C.pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
S-a apreciat, în raport de art. 93 alin. 2 lit. b C.pen., că pentru reeducarea inculpatul este necesar ca acesta să desfășoare unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții de comunitate, care sunt apte să inoculeze în mentalitatea acestuia respectul pentru valorile sociale protejate de normele penale și să contribuie la reintegrarea socială.
VII. Soluționarea acțiunii civile
Reprezentantul legal al persoanei vătămate minore C. M. E., C. D. F., în calitate de părinte, prin apărător desemnat din oficiu, la termenul de judecată din data de 13.05.2015, s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 de lei, reprezentând daune morale în favoarea părții civile minore.
În ceea ce privește această solicitare, s-a menționat că stabilirea cuantumului daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârșirea unei infracțiuni înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a implicațiilor acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate.
S-a apreciat asupra pierderilor părții civile pe plan fizic, psihic, social, profesional și familial în ceea ce ar însemna o viață normală pentru aceasta, în momentul săvârșirii faptei penale, dar și în viitor.
În raport de prevederile art. 1357 C.civ., s-a constatat că în cauză sunt pe deplin îndeplinite toate cele patru condiții de existență ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției făptuitorului.
Partea civilă a fost victima unei infracțiuni privitoare la viața sexuală, fiind în mod evident și indiscutabil afectată atât persoana sa, cât și sensibilitatea sa fizică și psihică.
În acest sens, prima instanță a reținut concluziile raportului preliminar de evaluare psihologică nr. SR/7252/25.02.2015 cu privire la minoră, potrivit cărora acțiunile și faptele cu tentă sexuală la care minora a fost supusă contra voinței acesteia de către inculpat îi pot afecta pe viitor dezvoltarea psihică și emoțională.
Deoarece daunele morale reprezintă despăgubiri echivalente unui prejudiciu nepatrimonial și ele nu exprimă o realitate materială susceptibilă de o constatare fixă și obiectivă, cuantumul acestora se determină de completul de judecată pe baza unor aprecieri subiective, ținând cont de specificul cauzei deduse judecății și de aceea stabilirea cuantumului acestora include o doză de aproximare.
Suma stabilită sub forma daunelor morale, întotdeauna, trebuie să fie acordată într-un cuantum rezonabil și suficient, proporțional și adecvat scopului preventiv-educativ, dar și reparator al răspunderii civile delictuale. Astfel, raportat la contextul în care a fost comisă fapta penală, la circumstanțele personale ale persoanei vătămate, precum și la prejudiciul moral suferit de această parte civilă și ținând cont de suferințele cauzate, s-a apreciat că solicitarea formulată, din punct de vedere al cuantumului daunelor morale, nu este deloc exagerată, suma de 10.000 lei fiind în măsură să compenseze suferința psihică la care partea civilă minoră a fost expusă și totodată, va constitui o reparație justă, proporțională și echitabilă a suferințelor provocate, pe toate planurile vieții sociale, nereprezentând o îmbogățire fără justă cauză.
De altfel, s-a reținut că la termenul de judecată din data de 13.05.2015, inculpatul a recunoscut în integralitate pretențiile de natură civile ale părții civile.
Împotriva acestei sentințe penale, în data de 19.05.2015, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentinței, prin adresa nr. 1698/III-2/2015 P. de pe lângă Judecătoria Cornetu a declarat apel pe care l-a motivat în scris (motivele de apel aflate la filele 4-8 din prezentul dosar).
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în data de 11.06.2015 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).
Motivele de apel
P. de pe lângă Judecătoria Cornetu a precizat că sentința penală apelată este netemeinică, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate și al modalității sale de executare.
În motivarea în fapt a apelului, P. de pe lângă Judecătoria Cornetu a apreciat că în mod greșit prima instanță a făcut aplicarea art. 74 C.pen., privind criteriile generale de individualizare a pedpesei, aplicând inculpatului o pedeapsă prea mică, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia. În raport de aceste aspecte, s-a apreciat că se impune a se ține seama de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, astfel cum acestea au fost prezentate de către prima instanță. Astfel, inculpatul a premeditat fapta, cunoscând din ce familie provine partea civilă, minoră în vârstă de 12 ani, pe care a abordat-o la o înmormântare și pe care, sub pretextul de a o conduce acasă, a convins-o să îl însoțească la domiciliul său unde, profitând de lipsa de experiență a părții civile minore, a încercat să întrețină relații sexuale cu aceasta, deși cunoștea vârsta sa fragedă.
S-a mai precizat că lipsa antecedentelor penale reprezintă starea de normalitate care își pierde orice relevanță față de periculozitatea dovedită de inculpat prin modul concret de săvârșire a infracțiunii.
Mai mult decât atât, s-a apreciat că o suspendare a executării pedepsei aplicate nu poate duce la îndreptarea inculpatului, având în vedere caracterul deviant al comportamentului sexual avut în raport cu partea civilă în vârstă de numai 12 ani.
În ceea ce privește urmările infracțiunii, s-a apreciat ca fiind relevant raportul preliminar de evaluare psihologică din care a rezultat că partea civilă nu conștientizează gravitatea faptelor la care a fost supusă, raportul concluzionând că acțiunile și faptele cu tentă sexuală la care minora a fost supusă contra voinței ei de către inculpat îi pot afecta pe viitor dezvoltarea psihică și emoțională, recomandându-se includerea minorei într-un program de consiliere psihologică.
De asemenea, prin aplicarea unei pedepse inculpatului, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, ar conduce la scăderea încrederii opiniei publice în capacitatea justiției penale de a reprima astfel de fapte comise față de minori și la crearea unui climat negativ, anarhie și haos în comunitățile mici, rurale sau urbane.
Pentru aceste motive, s-a apreciat că prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă prea mică, raportat la criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen., criterii cărora ar fi trebuit să le acorde o eficiență în egală măsură.
În consecință, s-a solicitat aplicarea unei pedepse mai ferme, care să implice o perioadă mai mare de detenție, timp în care inculpatul să poată asimila mai profund noțiunile educative învederate de organele de specialitate ce funcționează în cadrul sistemului penitenciar și, în acelați timp, să se aplice funcția de eliminare temporară din societate a inculpatului, sancțiune care să descurajeze săvârșirea de fapte similae.
În drept, au fost invocate prevederile art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen.
C., examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelant, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Situația de fapt
Referitor la situația de fapt, C. constată că, pe de o parte a fost descrisă în mod amplu în considerentele sentinței penale apelate, iar pe de altă parte, că, la judecata în primă instanță, la termenul din data de 13.05.2015, intimatul-inculpat a adoptat o atitudine procesuală constantă de recunoaștere a comiterii faptei pentru care a fost cercetat, astfel că s-a prevalat de dispozițiile art. 374 alin. 4 și art. 375 rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., recunoscând săvârșirea faptei în modalitatea în care aceasta a fost reținută în rechizitoriu, fiind de acord cu mijloacele de probă administrate în timpul urmării penale.
Totodată, C., efectuând propriul examen analitic asupra situației de fapt, prin raportare la ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, constată că situația de fapt a fost în mod corect reținută de către prima instanță, motiv pentru care își însușește pe deplin argumentația expusă de către prima instanță, apreciind, așadar, că mijloacele de probă administrate dovedesc, dincolo de orice dubiu rezonabil, împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost cercetat.
Mijloacele de probă
1. Mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale
C. reține că în această fază procesuală au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarația părții civile C. M. E.; procesul-verbal de reconstituire din data de 24.02.2015 și planșa foto; declarațiile martorilor E. F. și B. G.; raportul preliminar de evaluare psihologică nr. SR/7252/25.02.2015 cu privire la partea civilă; raportul de expertiză medico-legală nr.A1/J/55/2015 emis de S.M.L., mijloace de probă ce se coroborează cu depozițiile date de intimatul-inculpat prin care a recunoscut săvârșirea faptei.
2. Mijloacele de probă administrate în cursul judecării cauzei de către instanța de apel
Din acest punct de vedere, C. constată că în cursul judecării cauzei în apel nu s-a solicitat și nici administrat vreun mijloc de probă.
În drept
C. constată că faptele reținute în sarcina intimatului-inculpat întrunesc, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de coruperea sexuală a minorilor, prevăzută de art. 221 alin. 1 C.pen., motiv pentru care își însușește pe deplin argumentele expuse de Judecătorie în analizarea acestor aspecte.
Analiza motivului de apel
C. constată, având în vedere cicumstanțele reale de săvârșire a faptei, că intimatul-inculpat a comis fapta de corupere sexuală a minorilor profitând de naivitatea și indubitabila lipsă de experiență de viață a părții civile în vârstă de numai 12 ani, pe care a ademenit-o la locuința sa, a sărutat-o pe buze și a pipăit-o în zona organelor genitale, oferindu-i o sumă de bani în scopul de a întreține relații sexuale cu aceasta. Totodată, C. evidențiază și urmările deosebite pe care fapta inculpatului le-a avut asupra integrității psihice a minorei, în acest sens fiind avut în vedere raportul de evaluare psihologică care a concluzionat în sensul că acțiunile cu tentă sexuală la care minora a fost supusă contra voinței acesteia de către inculpat îi pot afecta pe viitor dezvoltarea psihică și emoțională, recomandându-se includerea minorei într-un program de consiliere psihologică.
Totodată, referitor la circumstanțele personale ale intimatului-inculpat, din fișa de cazier judiciar a acestuia (aflată la fila 71 din dosarul nr._ al Judecătoriei Cornetu), C. reține că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale. De asemenea, C. are în vedere și vârsta inculpatului, de 64 de ani.
În consecință, având în vedere aspectele de natură, deopotrivă, faptică și criminologică, anterior prezentate, C. constată că în cauză nu se impune reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul dispunerii majorării cuantumului pedepsei, atitudinea procesuală adoptată de inculpat, de recunoaștere a faptei comise, fiind, de altfel, valorificată, din punct de vedere procesual-penal, la momentul judecării cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii prevăzute de art. 374 alin. 4 și art. 375 rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen.
Prin urmare, C. apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de către Judecătorie, respectiv într-un cuantum orientat spre maximul special prevăzut de lege, de 3 ani și 4 luni închisoare, astfel cum a fost redus ca urmare a reținerii art. 396 alin. 10 C.pr.pen., corespunde, întru-totul, gradului de pericol social concret prezentat de intimatul-inculpat, fiind avute în vedere și circumstanțele personale ale acestuia.
Așadar, C. apreciază că Judecătoria a dat deplină eficiență ansamblului criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. 1 C.pen., fiind reținută și împrejurarea constând în aceea că în cursul judecării cauzei în primă instanță intimatul-inculpat a fost de acord cu solicitarea părții civile de acordare a sumei de 10.000 de lei, cu titlu de despăgubiril civile reprezentând daune morale.
Referitor la modalitarea de executare a pedepsei, C. apreciază că în cauză nu se impune executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate inculpatului, apreciind, în acest sens, ca fiind îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 91 alin. 1 C.pen. Astfel, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare, nu este cunoscut cu antecedente penale, iar în fața primei instanțe și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității. De asemenea, în raport de vârsta inculpatului, pensionar în vârstă de 64 de ani, de atitudinea sa de recunoaștere a faptei comise și, implicit, de asumare și conștientizare a gravității deosebite a faptei comise, precum și de împrejurarea că inculpatul a fost de acord să îi achite părții civile despăgubirile civile în cuantumul solicitat pentru daunele morale pe care i le-a pricinuit, C. apreciază, în deplin acord cu prima instanță, că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. Din acest ultim punct de vedere, C. constată că în mod corect i-a impus prima instanță inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere și a obligațiilor prevăzute de art. 93 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 3 C.pr.pen., a căror executare este în măsură a crea convingerea instanței în sensul că, în cauză, executarea pedepsei în regim de detenție nu este nici oportună, nici necesară.
În consecință, C. constată că în mod corect a individualizat prima instanță pedeapsa principală aplicată, a cărei executare a suspendat-o sub supraveghere, pe durata termenului maxim de supraveghere de 4 ani prevăzut de art. 92 alin. 1 C.pen.
Analiza celorlalte dispoziții ale sentinței penale apelate
În acest sens, C. are în vedere nu numai împrejurarea că prezenta cale de atac a apelului este integral devolutivă atât în fapt, cât și în drept, potrivit art. 417 alin. 2 C.pr.pen., ceea ce impune ca instanța de control judiciar să analizeze toate dispozițiile luate de prima instanță în soluționarea cauzei, dar și faptul că instanța de control judiciar trebuie să respecte prevederile art. 424 alin. 1 C.pr.pen. referitoare, cu precădere, la expunerea temeiurilor de fapt și de drept incidente cu privire la toate aspectele analizate în cauză.
Astfel, C. constată că în mod corect a făcut prima instanță aplicarea prevederilor legale referitoare la pedepsele complementare și accesorii, potrivit art. 65 alin. 1 și 3, art. 67 alin. 1 și art. 68 alin. 1 lit. b rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, n și o C.pen.
Totodată, C. reține că, potrivit art. 3 și art. 4 alin. 1 rap. la art. 7 din Legea nr. 76/2008, în cazul pronunțării unei soluții de condamnare la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de coruperea sexuală a minorilor, menționată la pct. 21 al anexei la această lege, instanța dispune prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, pentru prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni, printre care și cea de corupere sexuală a minorilor, prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, în special dreptului la integritatea fizică și psihică a minorilor, cum este cazul și al infracțiunii pentru care a fost cercetat inculpatul. În consecință, C. apreciază că în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de Legea nr. 76/2008 în vederea dispunerii prelevării de probe biologice de la inculpat.
În fine, având în vedere soluția de condamnare a inculpatului, C. constată că în mod corect prima instanță a aplicat art. 274 alin. 1 cu referire la art. 272 alin. 1 C.pr.pen., în sensul obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Referitor la latura civilă a cauzei, C. constată că aceasta nu a constituit motiv de apel, întrucât apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu a vizat, potrivit art. 409 alin. 1 lit. a teza I C.pr.pen., exclusiv latura penală a cauzei.
Pentru toate aceste motive, C. apreciază că sentința pronunțată de către Judecătorie este legală și temeinică.
Soluția ce va fi pronunțată de către instanța de control judiciar
În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, C., în baza art. 421 pct. 1 lit. bC.pr.pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul P. DE PE L. JUDECĂTORIA CORNETU.
Va face aplicarea art. 275 alin. 3 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul P. DE PE L. JUDECĂTORIA CORNETU împotriva sentinței penale nr. 156/14.05.2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului, din care suma de 260 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata - parte civilă, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.09.2015.
Președinte, Judecător,
C. B. I. C.
Grefier,
R. S.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.
15.09.2015 / 2 ex.
Judecătoria Cornetu
Dosar nr._
Judecător Fond: Livișor D.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1085/2015.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
