Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1176/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1176/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 1176/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr.1176/A
Ședința publică din data de 18 septembrie2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: A. S. N.
GREFIER: VICTORIȚA S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală – a fost reprezentat de procuror R. P..
Pe rol, se află soluționarea cauzei având ca obiect contestația în anulare formulată de contestatoarea ., împotriva deciziei penale nr.862A/08.06.2015, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, în dosar nr._./3/2006.
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 04 septembrie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 18 septembrie 2015, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.07.2015, sub nr._ , petenta .. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.862/A din 08.06.2015, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, în dosarul nr._./3/2006, prin care a solicitat desființarea parțială a acesteia.
În motivarea contestației, petenta a arătat, în esență, că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, dată fiind împrejurarea că nu a participat la proces, nefiind în măsură să formuleze apărări cu privire la măsura sechestrului asigurator dispusă asupra propriilor bunuri, această măsură fiind luată fără ca dreptul la o instanță să fie real și efectiv.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art.426 lit.a Cod procedură penală.
S-a atașat la dosarul cauzei copia deciziei penale nr.862/A/08.06.2015 a Curții de Apel - Secția a II-a Penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată și reține următoarele:
Potrivit art.427 alin. 1 cod procedură penală, contestația în anulare poate fi formulată de oricare dintre părți, de persoana vătămată sau de către procuror.
Aceste dispoziții reglementează în mod expres, imperativ și limitativ persoanele ce pot formula contestația în anulare, calitatea acestora, aspecte ce decurg din însăși natura contestației în anulare, aceea de cale de atac. Extinderea acestei instituții juridice ar pune în discuție un principiu fundamental al statului de drept, respectiv principiul securității juridice.
Dispozițiile art. 428 alin. 1 cod procedură penală, ce reglementează termenul în care se poate formula contestație în anulare, nu pot adăuga dispozițiilor art. 427 alin. 1 cod procedură penală sub aspectul persoanelor ce pot formula contestație în anulare. Prin urmare, sintagma „persoana împotriva căreia se face executarea” trebuie înțeleasă în limitele art. 427 alin. 1 cod procedură penală, respectiv partea sau subiectul procesual principal împotriva căreia se face executarea.
Persoana împotriva căreia a fost pus în executare a unui sechestru asigurator nu are calitatea de parte în sensul art. 32 cod procedură penală, prin urmare, pornind de la aspectele anterior expuse, deși este o persoană împotriva căreia s-a pus în executare o hotărâre, nu are calitate procesuală pentru formularea unei contestații în anulare.
Asemenea persoane intră sub protecția art. 8 al Directivei 2014/42/UE însă această Directivă nu a fost transpusă, iar termenul de transpunere, prevăzut de art. 12 alin. 1 din aceeași Directivă - 04.10.2015- încă nu s-a împlinit, directiva nefiind în prezent aplicabilă. Mai mult, această Directivă nu reglementează în mod explicit cadrul procesual, stadiul procesual în care poate fi contestată măsura asiguratorie, neinstituind obligativitatea acordării unei căi extraordinare de atac în favoarea persoanei ale cărei bunuri sunt afectate de măsura sechestrului asigurator. În prezent asemenea persoane au acces la justiție în cadrul unor proceduri speciale - contestație la executare în temeiul art. 598 alin. 1 lit. c cod procedură penală, contestații privind măsura asiguratorie în temeiul art. 250 cod procedură penală.
Decizia CEDO în cauza Silickiene vs Lituania (10.04.2012), par. 50, statuează, cu titlul de principiu, că persoanelor a căror proprietate este confiscată trebuie să li se acorde în mod formal statutul de parte în cadrul procedurii în cadrul căreia se dispune confiscarea.
În aplicarea acestui principiu dispozițiile art. 366 alin. 3 cod procedură penală permit persoanei ale cărei bunuri sunt supuse confiscării să intervină în procesul penal, putând fi reprezentate de avocat, formula cereri, ridica excepții și pune concluzii cu privire la măsura confiscării.
Standardul de protecție este și trebuie să fie diferit între persoanele ale căror bunuri sunt supuse confiscării și cele ale căror bunuri sunt afectate de un sechestru asigurator întrucât confiscarea afectează însăși esența dreptului de proprietate, în timp ce sechestrul asigurator are ca finalitate indisponibilizarea temporară a bunului sechestrat („înghețarea bunului”).
Prin raportare la cele ce preced, apreciem că persoana asupra bunurilor căreia a fost instituit un sechestru asigurator nu poate promova o contestație în anulare, având posibilitatea de a contesta măsura sau însăși executarea pe calea unor proceduri speciale, iar această împrejurare răspunde exigențelor europene aplicabile în prezent în materie.
Pe cale de consecință, Curtea și-a format convingerea că nu sunt întrunite condițiile cerute de dispozițiile art.427 Cod procedură penală cu referire la art.431 alin.2 Cod procedură penală. Astfel, contestația nu este făcută de o parte care, conform dispozițiilor art.32 Cod procedură penală sunt: inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente.
Or, temeiul contestației constă tocmai în invocarea faptului că .. nu a fost parte în cauza penală nr._/3/2006.
Pe cale de consecință, contestația în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art.431 Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.
Obligă contestatoarea . la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. T. A. S. N.
GREFIER,
Victorița S.
Red:A.S.N./24.09.2015
Dact.V.D./5 ex./24.09.2015
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1091/2015. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1203/2015. Curtea de... → |
|---|
