Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1085/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1085/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 1085/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIE PENALĂ NR. 1085/A
Ședința publică de la 10 septembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C. .
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul V. Ș. împotriva sentinței penale nr. 318 din 5 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelantul inculpat, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
La interpelarea Curții, apelantul inculpat arată că apărătorul său ales este in imposibilitate de prezentare, deoarece se află la Judecătoria B. V..
In continuare, arată că înțelege să-și retragă apelul formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se lua act de manifestarea de voință a apelantului inculpat, în sensul retragerii căii de atac.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 318 din 5 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ s-a dispus:
„În baza art. 5 Cp constată că legea penală mai favorabilă este art. 87 alin 1 din OUG nr. 195/2002 republ.
În baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, republ. cu aplicarea art. 375 alin. 1, 2 și art. 396 alin. 10 C.pr.pen. condamnă pe inculpatul V. Ș. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare.
În baza art. 12 din legea 187/2012 și art. 71 C.pen. din 1969 interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1969.
În baza art. 81 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 15 din Legea 187/2012 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani .
Atrage atenția inculpatului asupra dispoz. art. 83 C.pen. din 1969.
În baza art. 71 al. 5 C.pen. din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.”
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut:
Prin Rechizitoriul nr. 2234/P/2011 din data de 17.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecatoria G. a fost trimis în judecata, în stare de libertate, inculpatul V. Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că, în data de 09.05.2011, ora 00.00, numitul V. Ș. a condus autoturismul marca BMW cvu nr. de înmatriculare_ pe .. Adunații C., jud. G., fiind oprit pentru control de un echipaj de poliție rutieră. În urma identificării sale, conducătorul auto a fost testat de către organele de poliție cu aparatul alcooltest marca Drager, acesta indicând o valoare de 1,01 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 00.13, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Județean G. unde i-a fost prelevată o probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, inculpatul refuzând recoltarea celei de-a doua probe. La ora 00.50, inculpatului i s-a recoltat o probă de sânge, acesta indicând valoarea de 2,35 g%0.
Pentru a dispune sesizarea instanței organul de urmărire penală a avut în vedere procesul verbal de constatare a infracțiunii, procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, declarațiile inculpatului, declarații martor, buletin de analiză toxicologică, buletin aparat etilotest, buletin de examinare clinică.
În procedura camerei preliminare inculpatul nu a formulat cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar prin încheierea din data de 09.09.2014,judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin 2 Cpp a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 2234/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G. și a dispus începerea judecății cauzei.
La primul termen cu procedura completă, respectiv la termenul din data de 21.01.2015 inculpatul a solicitat aplicarea prevederilor art. 375 alin. 1, 2 și art. 396 alin. 10 C.pr.pen declarând că recunoaște fapta reținută în actul de sesizare solicitând astfel ca judecata să se desfășoare pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale.
Instanța, analizând întregul material probator a constatat și reținut că fapta dedusă judecății există și a fost săvârșită de inculpatul V. Ș..
Având în vedere că de la momentul săvârșirii faptei până la pronunțarea condamnării a intervenit o lege penală nouă, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal cu privire la legea penală mai favorabilă.
Instanța a reținut că infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă reglementată de dispozițiile art.87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 republicată (dispoziții în vigoare la data comiterii faptei reținute în sarcina inculpatului) se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani, în timp ce infracțiunea de conducerea unui autovehicul sub influența alcoolului, faptă prev. de art. 336 alin.1 din Codul penal (dispoziții în vigoare la momentul judecării), se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani sau cu amendă.
Având în vedere că în cauza dedusă judecății, instanța s-a orientat spre o pedeapsă cu închisoare și ținând cont că din perspectiva limitelor de pedeapsă niciuna dintre cele două legi penale succesive nu este identificată ca fiind mai favorabilă, s-au apreciat ca fiind mai favorabile dispozițiile legii vechi, reținând ca argument împrejurarea că această din urmă lege permite suspendarea condiționată a pedepsei aplicate, dispoziții care sunt mai favorabile în raport cu dispozițiile care reglementează amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere (atât amânarea aplicării pedepsei cât și suspendarea sub supraveghere impun măsuri de supraveghere și obligații).
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, atitudinea sinceră adoptată de acesta pe parcursul procesului penal precum și gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, ținând cont de pedeapsa aplicată și de faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, ținând seama de decizia nr. LXXIV/2007 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art.474 alin.4 Cod procedură penală și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, instanța nu va dispune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a–c din Codul penal din 1969 în mod automat, prin efectul legii, a apreciat conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art.71, alin.3 din Codul penal din 1969.
Astfel, natura și gravitatea faptei conduc la concluzia nedemnității în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64 lit.a, teza a doua și lit.b. din Codul penal din 1969, motiv pentru care exercitiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei. Însă, referitor la dreptul de a alege, prevăzut de art.64, lit.a, teza întâi din Codul penal din 1969, întrucât infracțiunea săvârșită nu are implicații electorale și nu există o legătură între dreptul de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorului, acesta nu a fost reținut în conținutul pedepsei accesorii.
În temeiul art. 359 alin 1 C.proc.pen. instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare al suspendării condiționate.
În baza art. 71 alin.5 din Codul penal din 1969 a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei.
Dată fiind soluția de condamnare pronunțată în cauză, instanța în temeiul art. 274 al 1 C.proc.pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 200 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care nu a depus motivele de apel, iar la termenul din data de 10.09.2015, a arătat că înțelege să renunțe la apel.
Analizând actele dosarului în raport de cele invocate de apelant în ședința publică de la acest termen de judecată, Curtea va lua act de manifestarea de voință în sensul celor invocate.
Potrivit art. 415 din Codul de procedură penală, până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat, retragerea trebuind să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deținere, desigur aceasta în măsura în care petentul nu se prezintă personal. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel.
Consecința retragerii căii de atac este imposibilitatea instanței învestite cu soluționarea căii de atac de a trece la judecarea și examinarea pe fond a cauzei, față de manifestarea explicită de voință a părții în sensul arătat, astfel încât, reținând voința părții, prevalentă față de orice altă dispoziție, instanța nu poate păși la analiza nici a legalității nici a temeiniciei soluției dispuse, singura soluție fiind aceea de a lua act de manifestarea voinței în sensul retragerii căii de atac, astfel încât, trecând chiar peste eventuale nelegalități, nu mai poate interveni asupra hotărârii .
Față de dispozițiile arătate, care prevăd explicit condițiile și termenele exercitării căilor de atac, Curtea constată că petentul și-a exprimat clar și fără echivoc voința și în raport de aceasta, reținând că nu poate trece la analiza pe fond a apelului, Curtea va lua act de retragerea apelului declarat legal de inculpat și îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 415 alin 1 CPP ia act de retragere a apelului formulat de apelantul inculpat V. Ș. împotriva sentinței penale nr. 318/05.02.2015, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul penal nr_ .
În temeiul art. 275 alin 2 CPP obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2015
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. C. C. C.
GREFIER
G. A. I.
Red. și tehnored. C.M.
4 ex.
Red. A. P. – Judecătoria G.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1046/2015.... | Coruperea sexuală a minorilor. Art.221 NCP. Decizia nr.... → |
|---|
