Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1437/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1437/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 1437/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1437/A
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
JUDECĂTOR: C.-V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva Sentinței penale nr.1547 din data de 23 mai 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul inculpat H. C.-L., personal (legitimat cu C.I. . nr._, eliberată la data de 14 noiembrie 2014, CNP_), aflat în stare de libertate și asistat juridic de apărătorul ales, avocat R. B., din cadrul Baroului București, în baza împuternicirii . nr._/2014 (atașată la fila 20 din dosar) și de apărătorul desemnat din oficiu, avocat S. V., în baza delegației nr._/2014, emisă de Baroul București (atașată la fila 12 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat solicită să se ia act de încetarea delegației sale, ca urmare a prezentării apărătorului ales și să se dispună asupra plății onorariului parțial cuvenit.
Fiind întrebat, intimatul inculpat precizează că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, afirmând că își menține declarația de recunoaștere a faptei, formulată în fața primei instanțe.
Curtea, în temeiul art.374 alin.5 din Codul de procedură penală, acordă cuvântul în probațiune.
Apărătorul ales al intimatului inculpat solicită încuviințarea administrării, în circumstanțiere, a probei cu înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune administrării acestei probe.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba solicitată de intimatul inculpat, care este administrată prin depunerea la dosar a înscrisurilor prezentate (atașate la filele 22-28).
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau alte probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Reprezentantul Ministerului Public, susținând apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București, critică hotărârea primei instanțe, pe motiv de netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei principale aplicate inculpatului. Astfel, consideră că reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.74 alin.1 lit.a din vechiul Cod penal este justificată, însă se impune aplicarea unei pedepse principale cu o durată mai mare și cu executare în regim de detenție, având în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat, respectiv trafic de droguri de mare risc, împrejurarea că aceasta nu a avut un caracter accidental și, nu în ultimul rând, amploarea acestui fenomen infracțional. În situația în care va fi menținută suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, solicită impunerea obligației prevăzute de art.863 alin.3 lit.f din vechiul Cod penal, întrucât, din actele dosarului, rezultă că inculpatul este dependent de droguri. De asemenea, solicită să se rețină incidența dispozițiilor art.5 din noul Cod penal, în baza cărora trebuie făcută aplicarea legii penale mai favorabile, apreciind că, în mod greșit, prima instanță a făcut referire, sub acest aspect, la prevederile art.13 din vechiul Cod penal. În consecință, solicită admiterea apelului Parchetului, desființarea parțială a sentinței penale atacate și, în rejudecarea pe fond a cauzei, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în sensul celor anterior menționate.
Apărătorul ales al intimatului inculpat consideră că argumentele invocate de P. cu privire la pedeapsa principală stabilită prin sentința penală apelată sunt oarecum paradoxale, întrucât, în fața primei instanțe, însuși reprezentantul Ministerului Public a solicitat reținerea de circumstanțe judiciare atenuante, conform art.74 rap. la art.76 din vechiul Cod penal și aplicarea unei pedepse principale cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, concluzii cu care apărare a fost de acord, acesta fiind și motivul pentru care inculpatul nu a atacat hotărârea respectivă. De asemenea, apreciază că sentința primei instanțe este corectă și sub aspectul aplicării legii penale vechi, ca lege penală mai favorabilă, raportat la toate instituțiile de drept penal și de drept procesual penal aplicabile în speță. Totodată, consideră că, față de înscrisurile depuse la dosar, nu este necesar ca instanța să dispună obligarea inculpatului la tratament medical, întrucât acesta a urmat deja un tratament de specialitate, iar, în prezent, nu mai are niciun fel de tangență cu consumul sau cu traficul de droguri, are un loc de muncă stabil și este integrat în societate. D. urmare, în temeiul art.421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, solicită respingerea apelului declarat de P., ca nefondat.
Intimatul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că îi pare rău de ceea ce a făcut și precizează că, în prezent, nu mai consumă droguri.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.1547 din data de 23 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul București – Secția I Penală a hotărât astfel:
Conform art.13 din vechiul Cod penal, în temeiul art.2 alin.1, 2 din Legea nr.143/2000 (în reglementarea în vigoare la data faptei) cu aplic. art.396 alin.10 din Codul de procedură penală și art.74 alin.1 lit.a rap. la art.76 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal, a condamnat pe inculpatul H. C.-L. (fiul lui P. și R.-L., născut la data de 01 mai 1987 în municipiul Reghin, județul M., cu domiciliul în aceeași localitate, ..13E, ., CNP_) la pedeapsa principală de 3 ani și 4 luni închisoare și la pedeapsa complementară constând în interzicerea, pe o perioadă de 2 ani, a exercitării drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
În temeiul art.71 din vechiul Cod penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsa accesorie, exercitarea acelorași drepturi.
În temeiul art.861-862 din vechiul Cod penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, pe un termen de încercare de 6 ani.
În temeiul art.863 alin.1 din vechiul Cod penal, a dispus ca, pe durata termenului de încercare anterior menționat, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M.; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice orice schimbare a locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art.71 alin.5 din vechiul Cod penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
A pus în vedere inculpatului dispozițiile art.864 rap. la art.83 din vechiul Cod penal, referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere.
A constatat că fragmentele vegetale mărunțite, în cantitate de 2,08 grame, ce conțin psilocine, ridicate de la inculpat, au fost consumate în procesul analizelor de laborator.
În temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală, a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 5.200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, onorariile apărătorilor din oficiu, în cuantum total de 250 lei, rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul (sesizat prin rechizitoriul nr.1911/D/P/2013 din data de 12 decembrie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București), a stabilit următoarea situație de fapt:
La data de 07 octombrie 2013, lucrătorii de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate, Serviciul Antidrog, Biroul Zonal 2 s-au sesizat, din oficiu, cu privire la faptul ca inculpatul H. C.-L. era implicat în traficul de droguri de mare risc și de risc, respectiv ciuperci halucinogene și cannabis.
Prin ordonanța nr.77A/2013 din data de 08 octombrie 2013, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București a dispus, pentru o perioadă de 30 de zile (de la data respectivă și până la data de 06 noiembrie 2013), autorizarea introducerii în cauză a investigatorului sub acoperire „B. L.” și a colaboratorului „R. P.”, precum și autorizarea procurării cantităților de 200 grame de ciuperci halucinogene și respectiv de 300 grame de cannabis, de către investigator, direct sau prin intermediul colaboratorului său, de la inculpatul H. C.-L. și de la alte persoane aflate în anturajul acestuia.
După efectuarea activităților necesare realizării acțiunii de prindere în flagrant a inculpatului H. C.-L. (consemnarea seriilor bancnotelor destinate a fi folosite la cumpărarea drogurilor, înmânarea lor către investigator, verificarea autoturismului ce urma a fi folosit de acesta și colaboratorul său, pentru deplasare), colaboratorul „R. P.” și inculpatul au stabilit telefonic să se întâlnească în zona Dristor, în vederea perfectării tranzacției.
Conform înțelegerii stabilite, la data de 15 octombrie 2013, ora 1530, investigatorul „B. L.” și colaboratorul „R. P.” au parcat autoturismul pe care l-au folosit în parcarea supermarket-ului „Billa” din zona Dristor, după care colaboratorul l-a contactat telefonic pe inculpat, anunțându-l că a sosit acolo, împreună cu cumpărătorul. La scurt timp, în acel autoturism, a intrat inculpatul H. C.-L., care i-a comunicat investigatorului că avea drogurile („vreo paișpe porții…psilocibine și…amanite, vreo șapte porții”), pe care le vindea cu suma de 200 euro. După ce investigatorul i-a arătat suma de 900 lei (echivalentul a 200 euro), inculpatul a părăsit autoturismul respectiv, pentru a aduce drogurile.
După aproximativ 10-15 minute, inculpatul H. C.-L. a revenit în același autoturism, având asupra lui o sacoșă din pânză albă, în care se aflau două pungi mari din plastic. Într-una din acele pungi se aflau 7 bucăți de celofan, care conțineau fragmente vegetale de culoare roșiatică, iar cealaltă pungă conținea fragmente vegetale uscate, sub forma unor ciuperci și o bucată de celofan, în care se aflau fragmente vegetale uscate. După ce a primit de la inculpat cele două pungi cu substanțe vegetale, investigatorul i-a dat acestuia suma de 900 lei, compusă din bancnotele anterior înseriate.
Având asupra lui suma de 900 lei, obținută din vânzarea drogurilor, inculpatul H. C.-L. a părăsit autoturismul, iar, la un scurt interval de timp, a fost imobilizat de către lucrătorii de politie aflați în zonă.
În prezența martorului asistent A. M. V., lucrătorii de poliție au procedat la percheziționarea corporală a inculpatului H. C.-L., ocazie cu care, asupra acestuia, au fost găsite, între altele, 9 bancnote din cupiura de 100 lei, având seriile identice cu cele consemnate în procesul-verbal întocmit anterior realizării acțiunii de prindere în flagrant.
Cele două pungi cu substanțe vegetale, remise de inculpat investigatorului sub acoperire, au fost introduse într-un plic sigilat cu sigiliul tip M.I. nr._, iar, ulterior, au fost predate Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, în vederea efectuării de analize. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._, întocmit la data de 30 octombrie 2013, din cantitatea totală de 109,68 grame de fragmente vegetale, vândută de inculpat, numai cantitatea de 2,08 grame de fragmente vegetale mărunțite, consumată integral în analizele de laborator, conținea, ca substanță activă, psilocine (drog de mare risc, conform tabelului anexă nr.I din Legea nr.143/2000).
Această situație de fapt a fost stabilită de Tribunal pe baza următoarelor mijloace de probă: raportul întocmit de investigatorul sub acoperire „B. L.”, declarația colaboratorului „R. P.”, procesele-verbale de redare a discuțiilor purtate în mediul ambiental între investigator și inculpat, procesul-verbal de înseriere a bancnotelor folosite la realizarea tranzacției, procesul-verbal de prindere în flagrant, declarațiile martorului asistent Atodurei M. V., raportul de constatare tehnico-științifică anterior menționat și declarația inculpatului (care, la termenul din data de 08 mai 2014, a recunoscut învinuirea, în modalitatea arătată în actul de sesizare).
Cu privire la încadrarea juridică, Tribunalul a constatat că fapta inculpatului H. C.-L., constând în aceea că, la data de 15 octombrie 2013, i-a vândut investigatorului sub acoperire „B. L.” cantitatea netă de 2,08 grame de fragmente vegetale mărunțite, care conțineau, ca substanță activă, psilocine, cu suma de 900 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.1, 2 din Legea nr.143/2000.
Referitor la legea penală mai favorabilă inculpatului, Tribunalul, ținând seama de Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale, a apreciat că aceasta este legea penală veche, sens în care a avut în vedere următoarele argumente:
Deși legea penală actuală (în vigoare începând cu data de 01 februarie 2014) prevede limite ale pedepsei principale mai mici decât cele din legea penală aplicabilă la data săvârșirii infracțiunii, legea penală anterioară reglementa o gamă mult mai largă de situații și împrejurări ce pot fi reținute drept circumstanțe atenuante judiciare și stabilea condiții mai favorabile pentru suspendarea executării pedepsei principale, dar și obligații mai puține ce ar putea fi impuse inculpatului pe durata termenului de încercare, chiar dacă acesta ar fi mai redus, potrivit legii penale noi. Or, conform art.16 alin.2 din Legea nr.187/2012, pentru determinarea legii penale mai favorabile, cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, potrivit art.5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării, conform legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau de supraveghere.
La individualizarea pedepsei principale, Tribunalul a avut în vedere limitele speciale din norma de incriminare reținută a fi incidentă, reduse cu o treime, potrivit art.396 alin.10 din Codul de procedură penală (de ale cărui dispoziții inculpatul beneficiază, întrucât a recunoscut, în totalitate, fapta menționată în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se realizeze numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală), datele personale ale inculpatului (necunoscut cu antecedente penale), valorificate prin prisma circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.74 alin.1 lit.a din vechiul Cod penal, cu consecința coborârii pedepsei respective sub limita specială minimă anterior redusă (de 6 ani și 8 luni închisoare), conform art.76 alin.1 lit.b din același cod, precum și atitudine procesuală sinceră a acestuia.
Cu privire la forma de executare a pedepsei principale, stabilită în condițiile anterior menționate la o durată de 3 ani și 4 luni închisoare, Tribunalul, reținând că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, a recunoscut și a regretat infracțiunea săvârșită, dar este el însuși consumator de droguri, a apreciat că nu este necesară privarea de libertate a acestuia, scopul pedepsei respective putând fi atins și fără executare efectivă, întrucât pronunțarea condamnării, însoțită de instituirea unor măsuri de supraveghere care să permită un control strict din partea instituțiilor statului, potrivit art.863 alin.1 din vechiul Cod penal, este suficientă pentru ca inculpatul să nu mai comită alte infracțiuni.
Referitor la pedepsele complementare și accesorii, Tribunalul, ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, a apreciat că se impune a interzice inculpatului, cu ambele titluri, exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal, executarea pedepsei accesorii fiind suspendată însă, pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, conform art.71 alin.5 din același cod.
Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel în termenul legal (la data de 28 mai 2014) P. de pe lângă Tribunalul București.
Cererea de apel a Parchetului, însoțită de motivele scrise întocmite de acesta (filele 4-6, d.a.), a fost înaintată de Tribunal și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 06 octombrie 2014.
Potrivit motivelor scrise de apel, P. a criticat sentința penală atacată numai sub aspectul individualizării pedepsei principale, solicitând înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art.74 alin.1 lit.a, c din vechiul Cod penal (deși cea din urmă nu a fost reținută de prima instanță) și stabilirea duratei pedepsei respective înăuntrul limitelor speciale prevăzute în norma de incriminare a faptei deduse judecății, reduse cu o treime, conform art.396 alin.10 din Codul de procedură penală.
În dezbaterile orale de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), reprezentantul Ministerului Public, menținând critica formulată, nu a mai contestat acordarea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.74 alin.1 lit.a din vechiul Cod penal (singura reținută în favoarea inculpatului prin sentința penală apelată), ci a solicitat, în principal, doar majorarea duratei pedepsei principale și dispunerea executării acesteia în regim de detenție, iar, în subsidiar, în ipoteza menținerii dispoziției de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei respective, stabilirea în sarcina inculpatului, pe durata termenului de încercare, a obligației prevăzute de art.863 alin.3 lit.f din vechiul Cod penal, pe motiv că acesta este consumator de droguri. De asemenea, în ambele situații, a solicitat înlăturarea aplicării dispozițiilor art.13 din vechiul Cod penal și reținerea incidenței prevederilor art.5 din Codul penal actual, pe motiv că, numai în raport cu acestea din urmă, trebuie făcută aplicarea legii penale mai favorabile.
Cu ocazia judecării apelului, Curtea nu a putut proceda la ascultarea inculpatului intimat H. C.-L., potrivit art.420 alin.4 din Codul de procedură penală, întrucât acesta, fiind în mod expres întrebat, la termenul de astăzi, nu a dorit să dea o nouă declarație, precizând însă că își menține declarația de recunoaștere a faptei, formulată în fața primei instanțe.
La cererea inculpatului intimat, pusă în discuție și încuviințată de Curte, a fost administrată, în circumstanțierea acestuia, proba cu înscrisuri, constând în acte medicale, o caracterizare de la locul de muncă și o recomandare din partea preotului (filele 22-28, d.a.).
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de P., precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost sesizată este fondat, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Prima instanță a stabilit o situație de fapt conformă cu probatoriul cauzei, recunoscută, ca atare, de către inculpat, care a optat pentru procedura simplificată de judecată, iar, ulterior, nu a atacat hotărârea pronunțată de instanța respectivă.
Astfel, s-a reținut în mod corect că, la data de 15 octombrie 2013, inculpatul a vândut unui investigator sub acoperire, cu suma de 900 lei (găsită asupra sa, în bancnote în prealabil înseriate), cantitatea de 2,08 grame de fragmente vegetale ce conțineau, ca substanță activă, psilocine (drog de mare risc, în accepțiunea art.1 lit.c din Legea nr.143/2000, fiind menționat în tabelul anexă nr.I din acea lege).
De asemenea, prima instanță a stabilit o încadrare juridică legală pentru fapta probată, în afara oricărui dubiu, a fi fost săvârșită de inculpat (aspect nici el contestat în calea de atac) și a reținut, în mod just, că legea penală mai favorabilă acestuia, în ansamblul său, conform interpretării date prin Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale, este legea penală veche (aspect care, la rândul său, nu a fost contestat).
În schimb, sub cel din urmă aspect, prima instanță a reținut, în mod nelegal, incidența prevederilor art.13 din Codul penal anterior, întrucât, în cazul, incident și în speță, al unei succesiuni de legi între momentul săvârșirii infracțiunii și cel al judecării definitive a cauzei, aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului, chiar dacă aceasta este identificată a fi legea penală veche, se face în raport cu dispozițiile legii penale active, acestea fiind cele ale art.5 din actualul Cod penal, care au și făcut obiectul analizei de constituționalitate realizate prin decizia anterior menționată, la care însăși instanța respectivă a făcut referire.
În consecință, constatând fondată critica Parchetului, susținută în dezbateri de reprezentantul Ministerului Public, Curtea va proceda la reformarea corespunzătoare a sentinței penale apelate, în sensul înlăturării aplicării prevederilor art.13 din vechiul Cod penal și respectiv al aplicării dispozițiilor art.5 din actualul Cod penal.
Referitor la pedeapsa principală aplicată inculpatului de prima instanță, Curtea constată nefondate toate criticile Parchetului, atât cea expusă în motivele scrise de apel, cât și cele susținute de reprezentantul Ministerului Public în dezbaterile orale.
Astfel, Curtea constată, mai întâi, că reținerea, în favoarea inculpatului, a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.74 alin.1 lit.a din vechiul Cod penal (singura acordată acestuia de prima instanță), pe care și reprezentantul Ministerului Public a renunțat la a o mai contesta, este justă, întrucât inculpatul, în vârstă de 27 de ani, a avut, anterior săvârșirii infracțiunii, un comportament social adecvat, caracterizat, potrivit fișei de cazier judiciar (fila 57, d.u.p.), prin lipsa de antecedente penale și absența oricărei forme de încălcare, chiar minoră, a legii penale, iar, conform înscrisurilor prezentate instanței de apel (filele 22-28, d.a.), prin afecțiune față de familie (îndeosebi, față de tatăl grav bolnav), hărnicie și cumpătare, din aceleași înscrisuri rezultând și faptul că, începând cu data de 02 iulie 2014, acesta s-a angajat ca bucătar, fiind apreciat la locul de muncă pentru seriozitatea, corectitudinea și profesionalismul său. De asemenea, gravitatea, în concret redusă, a infracțiunii comise (care a avut, drept obiect material, o cantitate foarte mică dintr-un drog de mare risc, vândut, printr-un singur act material, exclusiv în formă de fragmente vegetale) justifică, prin raportare la aspectele pozitive ce caracterizează persoana inculpatului, acordarea circumstanței atenuante analizate.
Curtea constată, în al doilea rând, că nu există argumente pertinente, nici pentru majorarea duratei pedepsei principale stabilite de prima instanță, nici pentru schimbarea formei de executare a acesteia, în detenție efectivă, sens în care, pe lângă împrejurările anterior menționate, referitoare la fapta comisă (lipsită de o gravitate concretă deosebită) și la persoana inculpatului (caracterizată în mod favorabil de comportamentul lui social), reține că acesta a adoptat, în cursul judecății, o conduită procesuală sinceră, dovedind că își asumă consecințele acțiunii sale și este dispus să se îndrepte, astfel că recuperarea și reintegrarea lui socială, deja începută prin încadrarea recentă în muncă, sunt posibile și fără a fi încarcerat.
În schimb, Curtea constată fondată solicitarea Parchetului, susținută în dezbateri de reprezentantul Ministerului Public, de a-i fi impusă inculpatului, pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, și obligația prevăzută de art.863 alin.3 lit.f din vechiul Cod penal, respectiv aceea de a se supune măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
În acest sens, Curtea reține, pe baza scrisorii medicale eliberate la data de 24 ianuarie 2014 de către Spitalul de Psihiatrie Tulgheș din județul Harghita (fila 23, d.f.), că, în antecedentele medicale ale inculpatului, se află internări repetate în clinici de psihiatrie, acesta prezentând un tablou psihopatologic dominat, între altele, de comportament bizar, aplatizare afectivă, fenomene de depersonalizare, irascibilitate, impulsivitate, toleranță scăzută la stres și frustrare și fiind diagnosticat cu „tulburare de personalitate de tip schizoid”, pe fondul dependenței de substanțe psihoactive. Chiar dacă, potrivit mențiunilor din același înscris, inculpatul s-a declarat la momentul respectiv abstinent, Curtea apreciază că impunerea obligației anterior menționate este necesară, întrucât evaluează a fi major riscul reluării consumului de substanțe similare, astfel că măsurile preventive de control, iar, la nevoie, cele de tratament și îngrijire, destinate în special dezintoxicării, sunt indispensabile pentru a asigura o supraveghere eficientă a comportamentului inculpatului pe durata termenului de încercare.
D. urmare, Curtea va proceda la reformarea sentinței penale apelate, și sub acest aspect, impunând inculpatului obligația la care s-a făcut anterior referire, urmând ca supravegherea executării acesteia să fie încredințată, conform art.863 alin.4 din vechiul Cod penal, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul M..
Față de toate considerentele anterior expuse, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București, va desființa, doar în parte, sentința penală atacată, în limitele deja precizate și, realizând o rejudecare în fond a cauzei, va hotărî în sensul celor anterior menționate.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în privința cărora nu se constată, nici din oficiu, motive de reformare.
Potrivit art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului admis al Parchetului vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul parțial al avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a inculpatului intimat, în baza delegației nr._/2014, emisă de Baroul București (fila 12, d.a.), până la prezentarea apărătorului ales al acestuia, va fi acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva Sentinței penale nr.1547 din data de 23 mai 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art.13 din vechiul Cod penal și face aplicarea dispozițiilor art.5 din actualul Cod penal.
În temeiul art.863 alin.3 lit.f și alin.4 din vechiul Cod penal, impune inculpatului H. C.-L. ca, pe durata termenului de încercare stabilit prin sentința penală apelată, să respecte și obligația de a se supune măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării, supravegherea executării acestei obligații urmând să fie realizată de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 50 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
O. R.-N. C.-V. G.
GREFIER,
D. S.
Red.jud.C.V.G. / Th.red.jud.C.V.G./gref.V.M.C.
Ex.2 / 04 decembrie 2014
Trib.București - jud.I.R.B.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 125/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
