Delapidarea. Art.295 NCP. Decizia nr. 405/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 405/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 405/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.405/A
Ședința publică din la data de 16 martie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: M.-A. M.
Judecător: I. C.
Grefier: E.-A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror Amaryl S..
Pe rol pronunțarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de apelanta-inculpată C. S. împotriva sentinței penale nr.4295 din data de 11 decembrie 2014, a Judecătoriei Sectorului 4 București, pronunțată în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02 martie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitatea apelantei-inculpate C. S. să depună concluzii scrise la dosar, Curtea a amânat pronunțarea, inițial, la data de 09 martie 2015 și, apoi, pentru astăzi, 16 martie 2015 și a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 4295 pronuntata la data de 11.12.2014 de Judecătoria Sector 4 București, in dosarul nr._, s-a dispus „În baza art.295 alin.1 Cod penal rap. la art.308 Cod penal cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal, condamnă pe inculpata C. S. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, în formă continuată.
În baza art.67 Cod penal aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prev. de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă a cărei executare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, conform art.68 alin.1 lit.b Cod penal.
În baza art.65 alin.1, 3 Cod penal interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b Cod penal.
În baza art.91 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art.92 Cod penal.
În baza art.93 alin.1 lit.a-e Cod penal obligă inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.93 alin.3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare sau în cadrul Administrației Domeniului Public - Sector 4 București, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
În baza art.94 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art.93 alin.1 lit.c-e se comunică Serviciului de Probațiune București.
În baza art.94 alin.2 Cod penal, supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art.93 alin.3 și 5 se face de Serviciul de Probațiune București.
În baza art.91 alin.4 Cod penal atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul în care va săvârși noi infracțiuni, nu va îndeplini integral obligațiile civile, nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
Dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de supraveghere.
În baza art.19 rap. la art.397 Cod procedură penală, admite acțiunea civilă formulată de ASOCIAȚIA DE proprietari ., ., sector 4. Obligă pe inculpată la plata sumei de 43.876,64 lei către partea civilă, reprezentând despăgubiri materiale.
În baza art.276 alin.1 Cod procedură penală obligă pe inculpată la plata sumei de 11.200 lei către partea civilă, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art.404 alin.4 lit.c rap. la art.249 și urm. Cod procedură penală, menține măsura sechestrului asigurător asupra imobilului situat în București, ., ., proprietate a inculpatei C. S., luată prin încheierea din data de 19.11.2014, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare, până la concurența valorii acestora”
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr._/P/2009 din data de 21.07.2014 emis de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei C. S., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art.295 alin.1 Cod penal rap. la art.308 Cod penal cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal.
S-a dispus clasarea cauzei față de numitul B. M. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare prev. de art.295 alin.1 Cod penal rap. la art.308 Cod penal cu aplic. art.5 Cod penal, întrucât fapta nu există.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatei că în perioada 17.11._09, în calitate de administrator-casier al Asociației de P. ., ., sector 4, și-a însușit din casieria asociației suma de 38.496,93 lei.
Cauza a fost înregistrată pe rol la data de 21.07.2014.
Prin încheierea din 19.09.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2009 din data de 21.07.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei.
La termenul de judecată din 19.11.2014 a fost audiată inculpata (fila 47).
La termenul de judecată din 19.11.2014 partea civilă a precizat în scris (fila 38) că solicită obligarea inculpatei la suma de 38.496,93 lei, reprezentând prejudiciu, precum și a sumei de 16.579,71 lei, care se compune din 1637,98 lei penalități percepute de RADET către asociație, 3533,77 lei – contravaloarea cartelelor telefonice cumpărate de inculpată pentru uzul său personal, fără aprobarea comitetului asociației și a adunării generale, 207,96 lei – cheltuieli transport taxi efectuate de inculpată fără aprobarea comitetului asociației și a adunării generale, 5700 lei onorariu expert și 5500 lei onorariu avocat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că situația de fapt descrisă în actul de sesizare corespunde pe deplin adevărului, din coroborarea declarațiilor martorilor cu celelalte probe administrate în faza urmăririi penale rezultând în mod indubitabil că inculpata se face vinovată de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpata solicitând admiterea apelului și desființarea sentinței instanței de fond iar în rejudecarea cauzei penale achitarea inculpatei sub aspectul săvarșirii infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, avand în vedere că materialul probatoriu administrat în cauză nu probează existența infracțiunilor sau a vinovăției în raport de aceste infracțiuni. Curtea, analizând apelul declarat în cauză în raport de art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:
La data de 17.09.2009 Asociația de Proprietari ., ., sector 4, prin reprezentant legal B. M. I., a formulat plângere penală cu privire la C. S., întrucât în perioada 17.11._09 cât a deținut funcțiile cumulate de administrator și casier conform contractului de mandat 217/17.11.2007, aceasta și-ar fi însușit sume de bani din patrimoniul asociației.
Conform raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză, prejudiciul cauzat asociației de proprietari este de 38.496,93 lei și reprezintă minus de numerar din casieria asociației, neexistând documente care să ateste că administratorul a predat asociației, total sau parțial, această sumă de bani, minusul de numerar rezultând din analiza situației încasărilor și plăților efectuate de administratorul asociației, inculpata C. S..
Fiind audiată în faza de urmărire penală, inculpata nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetată. În fața instanței de fond, și-a menținut această poziție, oferind însă o nouă explicație, care nu fusese prezentată până la acel moment și care nu este susținută de niciun mijloc de probă, în sensul că nora sa, care se afla în concediu postnatal, întocmea listele de întreținere și registrul de casă. Datorită lipsei oricărui mijloc de probă care să ateste veridicitatea susținerilor inculpatei, coroborat cu faptul că declarațiile date de inculpată cuprind evidente neconcordanțe, Curtea, în deplin acord cu prima instanță, consideră că susținerile inculpatei nu reflectă adevărul.
Din declarația martorei B. E. rezultă faptul că, în calitate de președinte al comisiei de cenzori, a constatat unele nereguli cu ocazia întocmirii listelor de întreținere și a adus la cunoștința comitetului asociației când a constatat neachitarea facturilor de la furnizori iar inculpata îi răspundea că a achitat facturile dar „nu găsește chitanțele”.
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar în perioada noiembrie 2007-martie 2008, listele de calcul ale cotelor de întreținere au fost întocmite de S.C. T & D Exim Software ADM 2000 S.R.L. în program electronic de calcul, pe baza facturilor emise de furnizorii de utilități și a consumurilor locatarilor. În perioada aprilie 2008-aprilie 2009 inculpata s-a ocupat de întocmirea listelor, cu unele deficiențe: în luna mai 2008 listele de calcul nu au centralizatorul cheltuielilor cu repartizarea acestora, nu toate listele sunt semnate de cenzor, președinte și administrator (mai 2008, decembrie 2008, februarie 2009), listele de calcul aferente lunii martie 2009 nu sunt semnate de președinte și administrator. În această perioadă inculpata este persoana care s-a ocupat de încasarea cotelor de întreținere de la locatari, de întocmirea registrului de casă și de achitarea facturilor către furnizorii de servicii, neexistând o altă persoană care să își fi putut însuși banii lipsă din gestiune.
Instanța de fond a reținut în mod corect că modul prin care s-a produs prejudiciul este reprezentat de însușirea și folosirea banilor asociației de către inculpată, iar penalitățile datorate către RADET îi sunt imputabile tot inculpatei, întrucât existau disponibilități bănești în casierie dar facturile emise în perioada 30.12._09 nu au fost achitate la termen.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, Curtea reține că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de delapidare, constând în faptul că și-a însușit sume de bani aparținând asociației de proprietari, pe care le gestiona, cauzând un prejudiciu în patrimoniul acesteia.
În ceea ce privește aplicarea principiului legii penale mai favorabile față de inculpată, Curtea reține că instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile legale la momentul pronunțării acestei sentințe, avand în vedere că prin decizia Curții Constituționale nr. 256/06.05.2914 s-a arătat că principiul aplicării legii penale mai favorabile urmează a fi incident, însă nu prin combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, pentru că, în caz contrar, s-ar anula voința mai sus relevată care are în vedere ansamblul de norme ce au fost integrate organic într-un nou cod și nicidecum dispoziții ori instituții autonome. Altfel spus, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală. Însă, prin aceeași decizie s-a mai arătat că Curtea Constituțională a sancționat punctual un înțeles contrar principiului legii penale mai favorabile în cazul unor instituții de drept penal material (a se vedea în acest sens Decizia nr.1.092 din 18 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.67 din 31 ianuarie 2013 — referitoare la prescripția specială, Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011 — referitoare la acordul de recunoaștere a vinovăției) nu contravine argumentelor de mai sus, deoarece, în acele decizii, norma mai favorabilă s-a integrat în cuprinsul aceluiași act normativ, nefiind modificată viziunea de ansamblu a reglementării. Astfel, legea de modificare a termenului de prescripție specială (art.I pct.3 din Legea nr.63/2012) a fost încorporată în legea de bază (respectiv Codul penal din 1969), pierzându-și identitatea și integrându-se deplin în filosofia de ansamblu a reglementării existente, situația fiind în mod vădit diferită în cazul succesiunii în timp a două coduri penale, întrucât într-o atare ipoteză se schimbă opțiunea puterii legislative cu privire la însăși filosofia politicii penale. Din acest raționament rezultă că aplicarea legii penale mai favorabile în mod global este obligatorie în cazul în care s-ar dispune combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, respectiv cele două coduri penale.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă în acest caz, Curtea apreciază că limitele pedepsei au suferit modificări esențiale, noua reglementare penală fiind mai favorabilă inculpatului avand în vedere și modalitățile mai blande de individualizare a modalității de executare a pedepsei.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate de prima instanță pentru inculpată și a modalității de executare a acesteia, Curtea consideră că aceasta a fost una corectă în raport cu atitudinea acesteia, starea de sănătate a inculpatei, vârsta acesteia, faptul că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale și cu gravitatea concretă a faptelor acesteia. De asemenea prejudiciul va putea fi mai lesne acoperit în condițiile în care pedeapsa nu va fi executată în regim de detenție.
Astfel, deși executarea efectivă a pedepsei aplicate nu este necesară, în acord cu instanța de fond, Curtea consideră că este necesară o supraveghere atentă a comportamentului inculpatei pentru o perioadă determinată de timp, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fiind cea mai bună modalitate de reeducare a inculpatei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, privind existența unui prejudiciu de ordin material, nereparat încă, a faptei ilicite a inculpatei și a legăturii de cauzalitate existente între fapta inculpatei, comisă cu intenție, și producerea prejudiciului, cuantumul acestuia fiind probat de înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Față de cele arătate anterior,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1 lit. b CPP. respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta inculpată C. S. impotriva sentintei penale nr. 4295 pronuntata la data de 11.12.2014 de Judecătoria Sector 4 București, in dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă apelanta inculpată la plata sumei de 500 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a apelantei inculpate se va avansa din fondurile MJ către Baroul București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. A. M. I. C.
GREFIER, E.-A. N.
Red./Dact.jud.M.A.M.5 ex
J.S.4 B.- jud.M.C
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 422/2015. Curtea de... | Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 439/2015. Curtea de... → |
|---|
