Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 463/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 463/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 463/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 463/A
Ședința publică din 24.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. C. - N.
JUDECĂTOR – D. L.
GREFIER – S. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror E. D..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul R. E. J. împotriva sentinței penale nr.39/04.02.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședință publică de la 17.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, instanța a stabilit termen de pronunțare a soluției la data de 24.03.2015, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.39 din 04.02.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în temeiul art.386 C.proc.pen. coroborat cu art.5 C.pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului R. E. J. din infracțiunea de furt calificat prev. de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.b și d C.pen. cu aplic. art.41 alin.1 C.pen. în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit. g, i C.pen.1969 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a C.pen.
În baza art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit. g, i C.pen.1969 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a C.pen.1969, cu aplic. art.5 C.pen., cu aplic. art. 396 alin.10 C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul R. E. J. (fiul lui G. și G., născut la data de 01.03.1983, în Drăgănești O., jud. O., CNP_, în prezent încarcerat în P. C.), la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă din 09/10.01.2010, persoane vătămate ADPDU Sector 6 București, C. L. și Ș. D. I.).
În temeiul art.71, alin.1 și 2 C.pen. C.proc.pen., cu aplic. art.5 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64, alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.61, alin.1 teza a doua C.pen. (1969), cu aplic.art.5 C.pen. a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 1 an și 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1519/21.08.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr.713/05.11.2008 a Tribunalului București, din care s-a constatat rămas neexecutat restul de 112 de zile închisoare, pe care îl contopește cu pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
S-a luat act că persoanele vătămate ADPDU Sector 6 București, C. L. și Ș. D. I., nu s-au constituit părți civile în cauză.
S-a luat act că inculpatul a fost cercetat în stare de detenție în altă cauză.
S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.323/11.05.2010 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr.1614/21.10.2010 a Curții de Apel București sunt concurente cu infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința apelată.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.323/11.05.2010 a Judecătoriei Sectorului 6 București în pedepsele componente de:
- 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b, alin.2 ind.1 lit.c C.pen.1969, cu aplic. art.37 alin.1 lit.a C.pen.1969 (faptă din 20/21.02.2010);
- 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 271 C.pen.1969. (faptă din 20/21.02.2010);
În baza 36 alin. 1 C.pen.1969, art. 33 lit.a și art.34 lit.b C.pen.1969 a fost contopită pedeapsa rezultantă parțială aplicată prin prezenta, de 3 ani închisoare cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr.323/11.05.2010 a Judecătoriei Sectorului 6 București, de 7 ani închisoare, respectiv 2 luni închisoare, dându-se spre executare pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art.71, alin.1 și 2 C.pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64, alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 36 alin 3 Cod penal 1969, s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare, prevenția de la 21.02.2010 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza sentinței penale sentința penală nr.323/11.05.2010 a Judecătoriei Sectorului 6 București și emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată.
În baza art.118 alin.1 lit.b C.pen.1969 s-a confiscat de la inculpat o șurubelniță de 19 cm lungime, inscripționată „Stanley” uzată, ridicată de la inculpat potrivit dovezii . nr._ din 28.06.2013.
În baza art. 118 alin.1 lit.e C.pen.1969 s-a confiscat de la inculpat suma de 150 lei.
În baza art.35 alin.4 C.pen.1969 rap. la art.118 alin.1 lit b C.pen.1969 a fost menținută măsura de siguranță a confiscării patentului, șurubelniței, cuțitului, dispusă prin sentința penală nr.1519/2008 a Judecătoriei Sectorului 5 București.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în cuantum de 2.300 lei.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 944/P/2014 din data de 27.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, înregistrat la data de 28.10.2014 sub număr de dosar_, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de detenție în altă cauză, a inculpatului R. E. J. pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, lit. d C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a reținut că la data de 09/10.01.2010, în jurul orei 22.00, inculpatul R. E. J., folosindu-se de o șurubelniță metalică pe care o avea asupra sa, a forțat fereastra de tâmplărie PVC de la etajul 1 al imobilului situat în București, Sector 6, bld. Regiei, nr. 8, unde se află sediul ADPDU – Sector 6, de unde a sustras un hanorac, un pulover, două laptopuri marca IBM și HP și două monitoare marca Fujitsu Siemens LCD, valoarea totală a prejudiciului fiind de 4000 lei.
În momentul sustragerii, în imobil nu se afla nicio persoană, întrucât instituția nu desfășoară activități de lucru pe perioada weekend-urilor.
Imediat după comiterea faptei, inculpatul R. E. J. l-a contactat telefonic pe martorul T. M. I., pe care îl cunoaște din anul 2009, întrucât fusese coleg de cameră cu fratele său în P. Jilava, căruia i-a spus că a sustras anumite bunuri pe care intenționează să le valorifice, întrebându-l dacă îl poate îndruma în acest scop.
A doua zi, în jurul orei 10.00, inculpatul R. E. J. s-a întâlnit cu martorul T. M. I. și s-au deplasat împreună la un amanet situat pe Șoseaua Giurgiului, nr. 18A, Sector 5, S.C. TRANSGOLD IMPEX S.R.L., unde inculpatul a amanetat bunurile. Cu această ocazie au fost încheiate două contracte de amanet pe numele inculpatului, având ca obiect un laptop și un monitor, respectiv un contract de amanet pe numele martorului, împuternicit fiind inculpatul, având ca obiect un monitor.
Bunurile depuse la amanet au fost recuperate de către organele de poliție și restituite persoanelor vătămate.
Așa cum a rezultat din coroborarea declarațiilor martorilor I. Ș. F., G. M. R., I. G., P. I., B. D. G. A., P. M. V., D. N. M., B. I. A. și T. C., în data de 08.01.2010, în jurul orei 14.00, instituția ADPDU Sector 6 București și-a încetat activitatea, angajații părăsind sediul acesteia, urmând să revină la serviciu în data de 11.01.2010, începând cu ora 08.00.
Coroborând aceste mijloace de probă cu declarațiile persoanelor vătămate C. L., Ș. D. I., G. Ș. I. și P. D. I. și cu declarația martorei Ș. G. I., instanța de fond a stabilit că în data de 10.01.2010, persoanele vătămate au fost anunțate de către alți colegi de serviciu cu privire la faptul că birourile din clădirea în care acestea își desfășoară activitatea, aparținând angajatorului ADPDU Sector 6, situată în București, Sector 6, bld. Regiei, nr. 8 orei 12.30, au fost sparte, din interior fiind sustrase următoarele bunuri: un hanorac aparținând persoanei vătămate C. L., un pulover aparținând persoanei vătămate G. Ș. I., un laptop marca HP aparținând persoanei vătămate P. D. I., un laptop marca IBM aparținând persoanei vătămate Ș. D. I., respectiv două monitoare LCD marca Fujitsu Siemens aparținând ADPDU Sector 6.
În urma apelului efectuat la sediul Secției 20 Poliție în data de 10.01.2010 de către numitul T. G., la fața locului s-a deplasat un echipaj de siguranță publică, care a constatat că sesizarea petentului vizând o posibilă intrare prin efracție se confirma, motiv pentru care a solicitat prezența echipei operative din cadrul Biroului de Investigații Criminale din cadrul Secției 20 Poliție.
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de către lucrătorii de poliție și din planșa fotografică judiciară realizată cu această ocazie a rezultat faptul că una dintre ferestrele clădirii situate în București, Sector 6, bld. Regiei, nr. 8, aparținând ADPDU Sector 6 București, prezintă urme de forțare cu corp contondent, fereastra fiind găsită în poziția deschis, iar în interior, în două dintre birouri, se constată urme de răvășire a lucrurilor. Din aceste birouri s-a reclamat dispariția bunurilor aparținând persoanelor vătămate.
Pătrunderea în incinta instituției ADPDU Sector 6 București și sustragerea obiectelor anterior menționate au fost realizate de către inculpatul R. E. J., în noaptea de 09/10.01.2010, în timp ce în instituție nu se afla niciun angajat, fiind liberi pe timpul weekend-ului.
Instanța de fond reține că în data de 12.01.2010, inculpatul R. E. J. a fost depistat de către un echipaj de siguranță publică din cadrul Secției 20 Poliție, în timp ce se deplasa pe . intersecției cu . pentru un control de rutină, în urma legitimării sale, a fost controlat și conținutul bagajului pe care inculpatul îl avea asupra sa, cu această ocazie, printre alte bunuri, fiind găsite și următoarele instrumente: șurubelniță dreaptă cu mânerul galben cu negru, șurubelniță dreaptă cu mânerul portocaliu cu negru, patent având izolație de culoare roșie, clește tip spic, foarfecă de tăiat tablă, levier hexagonal, cutter de culoare galben cu negru, aspecte ce au rezultat din procesul-verbal de depistare a inculpatului și procesul-verbal de identificare și ridicare bunuri și planșa fotografică judiciară aferentă.
Având în vedere urmele de forțare produse asupra tâmplăriei PVC a ferestrei aparținând clădirii ADPDU Sector 6, organele de poliție au procedat la ridicarea mulajelor acestor urme, aspecte redate în procesul-verbal de ridicare mulaje urme de forțare și planșa fotografică judiciară aferentă.
Ulterior, tot în cursul urmăririi penale, s-a procedat la efectuarea unei constatări tehnico-științifice traseologice având ca obiect evaluarea posibilității ca urmele de forțare ridicate cu ajutorul mulajelor să fi fost create de instrumentele descoperite asupra inculpatului și ridicate în vederea efectuării de cercetări. Cu această ocazie, Serviciul Criminalistic din cadrul D.G.P.M.B. a întocmit un raport de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 25.01.2010, care la capitolul V, intitulat “Concluzii”, precizează că o parte dintre urmele de forțare ridicate prin mulaje au fost create cu șurubelnița dreaptă cu mâner de culoare galben cu negru găsită asupra inculpatului cu ocazia depistării sale.
Fiind audiat asupra acestor aspecte de către organele de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în data de 09.01.2010, în jurul orei 22.00. Pentru acest motiv, s-a procedat la efectuarea unei reconstituiri, în prezența inculpatului, a modalității de comitere a faptei, ocazie cu care inculpatul a condus organele de poliție la locul comiterii faptei și a indicat cu precizie modalitatea de pătrundere prin efracție, precum și birourile în care a pătruns și din care a sustras bunurile persoanelor vătămate. Aceste aspecte au fost cuprinse în procesul-verbal de reconstituire și planșa fotografică judiciară aferentă.
Astfel, cu ocazia audierii de către organele de urmărire penală, inculpatul a precizat că imediat după comiterea faptei s-a deplasat cu aceste bunuri în camera dezafectată din complexul studențesc Regie, unde locuiește din noiembrie 2009, iar a doua zi s-a deplasat în zona Târgul V., unde a vândut unei persoane necunoscute laptopul marca IBM contra sumei de 150 lei. Acest laptop nu a putut fi recuperat. Celelalte bunuri au fost amanetate cu ajutorul prietenului T. M. I..
Bunurile amanetate au fost recuperate de către lucrătorii de poliție, astfel cum reiese din procesul-verbal ridicare bunuri amanetate coroborat cu declarația martorei I. M., fiind supuse procedurii de recunoaștere de către persoanele vătămate. Cu această ocazie au fost întocmite procese-verbale de recunoaștere bunuri, bunurile fiind ulterior restituite persoanelor vătămate. Faptul că persoana vătămată P. D. I. este proprietara laptop-ului marca HP este confirmat de certificatul de garanție al laptopului HP.
Instanța de fond a analizat cauza sub aspectul aplicării mai multor legi penale de la data comiterii infracțiunii, respectiv a Codului penal 1968 și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (Codul penal în continuare), precum și dispozițiile art. 5 C.pen., potrivit cărora instanța are obligația de aplicare a legii penale mai favorabile.
De asemenea, a fost avută în vedere și decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 C.pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin hotărârea nr. 5/2014 pronunțată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 470 din 26 iunie 2014, a stabilit că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată global și nu pe instituții.
Pentru a determina legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză inculpatului R. E. J., instanța a analizat comparativ dispozițiile art. 208 alin. 1 –art. 209 alin. 1 lit. g, lit. i C.pen. 1968 și pe cele ale art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, lit. d C.pen., având în vedere drept criterii, conținutul infracțiunii și pedeapsa (natura și limitele acesteia). A fost analizat și regimul sancționator aplicabil recidivei postcondamnatorii din perspectiva Codului penal 1968 și a Codului penal actual.
Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului întrunește atât elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. 1 –art. 209 alin. 1 lit. g, lit. i C.pen. 1968, cât și elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, lit. d C.pen.
Pedeapsa prevăzută de art. 208 alin. 1 –art. 209 alin. 1 lit. g, lit. i C.pen. 1968 este închisoarea de la 3 la 15 ani, iar potrivit art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, lit. d C.pen. pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.
S-a mai reținut că inculpatul R. E. J. a mai fost condamnat la pedepse cu închisoarea, constatându-se că:
Prin sentința penală nr. 1743/05.09.2005, pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul penal nr. 4782/2005, definitivă prin nerecurare, a fost contopită pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2888/19.11.2003 de Judecătoria Sectorului 4 București cu pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1573/2004 de Judecătoria Sectorului 4 București, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
Prin sentința penală nr. 1743/05.09.2005, pronunțată de Judecătoria Slobozia, inculpatul R. E. J. a fost liberat condiționat, rămânând de executat un rest de 132 zile închisoare.
Prin sentința penală nr. 1519, pronunțată în dosarul penal nr._ de către Judecătoria Sectorului 5 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 713/05.11.2008 pronunțată de Tribunalul București, inculpatul R. E. J. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 9 luni pentru săvârșirea, în termenul de încercare al liberării condiționate, a infracțiunii de tentativă la furt calificat. S-a dispus revocarea liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani închisoare și în urma contopirii inculpatul trebuia să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an și 9 luni închisoare.
Prin aceeași sentință, inculpatul R. E. J. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 5 luni pentru săvârșirea, în termenul de încercare al liberării condiționate, a unei infracțiuni de port ilegal de cuțit. S-a dispus revocarea liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani închisoare și în urma contopirii inculpatul trebuia să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 luni închisoare.
În urma contopirii celor două pedepse rezultante, inculpatul urma să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an și 9 luni închisoare.
În data de 10.11.2009, inculpatul a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de 1 an și 9 luni închisoare, rămânând de executat un rest de pedeapsă de 112 zile. Infracțiunea urma a fi considerată ca executată în data de 28.02.2010.
Prin sentința penală nr. 323/11.05.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1614/21.10.2010, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I.a penală, modificată prin decizia penală nr. 444/18.06.2010 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, inculpatul R. E. J. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 7 ani pentru săvârșirea, în termenul de încercare al liberării condiționate, respectiv 20/21.02.2010, a infracțiunii de tâlhărie. S-a dispus revocarea liberării condiționate din pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare și în urma contopirii inculpatul trebuia să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani închisoare.
Prin aceeași sentință, inculpatul R. E. J. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 luni pentru săvârșirea, în termenul de încercare al liberării condiționate, respectiv 20/21.02.2010, a unei infracțiuni de nerespectare a hotărârilor judecătorești. S-a dispus revocarea liberării condiționate din pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare și în urma contopirii inculpatul trebuia să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 112 zile închisoare.
În urma contopirii celor două pedepse rezultante, inculpatul urma să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani închisoare.
Infracțiunea supusă judecății în cauză, fiind săvârșită la data de 09.01.2010, a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv în termenul de încercare al liberării condiționate din executarea pedepsei de 1 an și 9 luni închisoare, fiind în stare de concurs real cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 323/11.05.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1614/21.10.2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I-a penală, modificată prin decizia penală nr. 444/18.06.2010 a Tribunalului București – Secția a II-a penală.
Pentru acest motiv, instanța a efectuat un examen al legii penale mai favorabile cu privire la tratamentul ce urmează a fi aplicat în cazul săvârșirii unei infracțiuni în termenul de încercare al liberării condiționate.
În consecință, instanța a analizat disp. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen.1968 comparativ cu art. 41 alin. 1 C.pen., respectiv disp. art. 61 alin. 1 teza a II-a din C.pen. 1968 comparativ cu disp. art. 104 alin. 2 C.pen.
Verificând tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii astfel cum este reglementat în ambele legi, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este vechea lege penală, întrucât prevede sistemul juridic al contopirii pedepsei stabilite pentru noua infracțiune cu pedeapsa stabilită pentru infracțiunea anterioară, respectiv cu restul rămas de executat din pedeapsa anterioară, or potrivit noii legislații, este prevăzut sistemul cumulului aritmetic, ceea ce în mod cert este nefavorabil.
Pe de o parte, potrivit art. 61 alin. 1 teza a II-a C.pen. 1968, în cazul în care în intervalul de timp de la liberare până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat a comis o nouă infracțiune, instanța are posibilitatea fie să mențină liberarea condiționată pronunțată, fie să o revoce, având în vedere gravitatea infracțiunii. Pe de altă parte, potrivit disp. art. 104 alin. 2 C.pen., dacă în termenul de supraveghere, reprezentat de intervalul de timp de la eliberare până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, instanța nu mai are posibilitatea de a alege între menținerea liberării condiționate sau revocarea acesteia, ci este obligată de textul de lege să dispună revocarea liberării și executarea restului de pedeapsă.
Din acest punct de vedere, instanța a luat act că legea penală mai favorabilă este Codul penal 1969.
Mergând mai departe cu acest examen, instanța de fond a constatat că în cazul săvârșirii unui concurs de infracțiuni în termenul de încercare al liberării condiționate, potrivit C.pen. 1969, se va revoca liberarea condiționată, se vor stabili pedepse pentru fiecare infracțiune comisă în termenul de încercare potrivit dispozițiilor prev. la art. 61alin.1 C.pen.1969 după care, pedepsele rezultante ca urmare a contopirii, se vor contopi din nou potrivit regulilor de la concurs, urmând a se executa pedeapsa rezultantă cea mai grea, la care se va putea adăuga un spor de până la 5 ani.
Potrivit noii reglementări, concursului de infracțiuni comis în termenul de supraveghere al liberării condiționate îi va fi aplicat fie tratamentul sancționator al pluralității intermediare, care trimite la tratamentul aplicat în caz de concurs, fie tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii, în funcție de circumstanțele cauzei. Indiferent în ce condiții ar fi comis concursul de infracțiuni –pluralitate intermediară sau recidivă postcondamnatorie, instanța a constatat că pedeapsa la care s-ar ajunge ca urmare a aplicării noii reglementări ar fi mai mare față de cea care ar putea fi stabilită conform vechii reglementări, întrucât noua reglementare prevede spor fix obligatoriu pentru concursul de infracțiuni, tratamentul sancționator pentru recidivă atrage o pedeapsă și mai mare, iar veghea reglementare este mai favorabilă inculpatului și sub acest aspect.
În concluzie, instanța a apreciat că, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul penal din 1969.
Pentru cele reținute, instanța de fond a dispus, în temeiul art.386 C.proc.pen. coroborat cu art.5 C.pen., schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului R. E. J. din infracțiunea de furt calificat prev. de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.b și d C.pen. cu aplic. art.41 alin.1 C.pen. în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit. g, i C.pen.1969 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a C.pen.
Instanța a constatat că, în drept, fapta inculpatului R. E. J. care, în data de 09.01.2010, în jurul orei 22.00, folosindu-se de o șurubelniță metalică pe care o avea asupra sa, a forțat fereastra de tâmplărie PVC de la etajul 1 al imobilului situat în București, Sector 6, bld. Regiei, nr. 8, unde se află sediul ADPDU – Sector 6, de unde a sustras un hanorac, un pulover, două laptopuri mărcile IBM și HP și două monitoare marca Fujitsu Siemens LCD, valoarea totală a prejudiciului fiind de 4000 lei, fără consimțământul persoanelor vătămate, în scopul însușirii pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, în stare recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit. g, i C.pen.1969 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a C.pen.1969, cu aplic. art.5 C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, instanța a constatat că elementul material al infracțiunii de furt constă în acțiunea de luare a unui bun mobil – hanorac, pulover, două laptopuri mărcile IBM și HP și două monitoare marca Fujitsu Siemens LCD, din posesia sau detenția altuia – C. L., Ș. D. I., G. Ș. I., P. D. I., fără consimțimântul acestora – dedus din faptul că inculpatul a pătruns prin efracție, forțând fereastra din tâmplărie PVC aparținând imobilului în care ADPDU Sector 6 își desfășura activitatea, sustrăgând din interior bunurile, în timp ce niciun angajat nu se afla la serviciu, fiind liber pe timpul weekend-ului, în scopul însușirii pe nedrept.
Astfel, acțiunile inculpatului R. E. J. se circumscriu acțiunii de deposedare, adică de scoatere a bunurilor din sfera de stăpânire a persoanelor vătămate, respectiv de împosedare, care reprezintă trecerea acestora în sfera de stăpânire a inculpatului.
Urmarea imediată din structura laturii obiective constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la posesia bunurilor mobile și producerea unei pagube, prin diminuarea patrimoniului persoanelor vătămate cu valoarea obiectelor sustrase.
Sub aspectul legăturii de cauzalitate, instanța a constatat că aceasta rezultă din materialitatea faptei, întrucât prin mijlocul utilizat, respectiv prin acțiunea de forțare a tâmplăriei PVC a ferestrei situate la etajul 1 al imobilului situat în București, Sector 6, bld. Regiei, nr. 8, unde se află sediul ADPDU – Sector 6, profitând de faptul că niciun angajat al instituției nu se afla la serviciu, fiind liberi pe timpul weekend-ului, urmată de sustragerea obiectelor de valoare din interiorul birourilor, s-a realizat scopul urmărit, respectiv însușirea acestor bunuri pe nedrept, fără consimțământul persoanelor vătămate.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, astfel cum este reglementată de art. 19 alin. 1 lit. a C.pen. 1969, întrucât a prevăzut rezultatul păgubitor pentru patrimoniul persoanelor vătămate și a urmărit producerea lui prin sustragerea bunurilor.
Infracțiunea s-a consumat în momentul aproprierii bunurilor enumerate anterior, prin părăsirea locului faptei de către inculpat.
Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin. 2 C.proc.pen., în sensul că fapta a fost săvârșită cu vinovăție, constituie infracțiune și s-a dispus condamnarea, iar infracțiunea săvârșită la data de 09.01.2010, cu intenție, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an (închisoarea de la 3 la 15 ani), a fost comisă înainte de împlinirea duratei pedepsei, deci în timpul executării pedepsei mai mari de 6 luni închisoare (1 an și 9 luni închisoare), pentru o infracțiune intenționată, fără a fi incident vreunul dintre cazurile de la art. 38 C.pen. 1968, instanța urmând a reține incidența art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. 1969.
La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art. 52 Cpen. 1969 și criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72 alin. 1 C.pen. 1969, respectiv dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Față de disp. art. 181 alin. 2 C.pen., instanța a reținut că inculpatul a avut de la început intenția de a sustrage bunurile (intenție inițială), fapta a fost comisă pe timpul nopții, profitând de adăpostul oferit de acest moment în vederea comiterii faptei antisociale, un moment în care capacitatea de prevenire și combatere a acestui tip de infracțiuni era îngreunată din cauza instalării întunericului, într-o zonă necirculată, prin forțarea ferestrei din tâmplărie PVC cu o șurubelniță, aspecte ce denotă o dexteritate deosebită a inculpatului în utilizarea acestui mod de operare, fiind astfel specializat în zona comiterii infracțiunilor contra patrimoniului, aspecte ce denotă dezinhibiție în săvârșirea unor fapte antisociale. Pe de altă parte, o parte dintre bunurile sustrase au fost recuperate, însă nu din voința de a repara prejudiciul, ci datorită diligențelor depuse de organele de poliție.
Instanța a mai reținut că inculpatul R. E. J. avea la momentul comiterii faptei un grad de dezvoltare psihică și intelectuală normale, determinat de vârsta matură (27 ani), ce i-au permis să înțeleagă de la început caracterul antisocial al faptei, dar și împrejurarea că mai fusese condamnat definitiv anterior pentru infracțiuni de furt calificat. Executarea pedepsei închisorii în regim de detenție nu l-a împiedicat pe inculpat să se specializeze pe linia comiterii infracțiunilor de furt și furt calificat, acesta săvârșind acest tip de infracțiuni la scurtă vreme de la eliberarea din regimul de detenție. Beneficul oferit de autoritățile statele prin dispunerea eliberării condiționate anterior comiterii infracțiunii nu a fost de natură a reprezenta pentru inculpat un motiv de îndreptare. Perseverența infracțională a creat la inculpat un tip de comportament lipsit de scrupule, disprețuitor vizavi de forța coercitivă a statului.
Cu privire la circumstanțele atenuante, instanța a constatat că existența condamnărilor anterioare înlătură posibilitatea reținerii conduitei bune anterioare infracțiunii (art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. 1969); bunurile recuperate nu au fost restituite persoanelor vătămate prin voința inculpatului, ci prin diligențele organelor de poliție, motiv pentru care nu se impune reținerea disp. art. 74 alin. 1 lit. b C.pen. 1969; atitudinea de recunoaștere a faptei a fost deja valorificată prin aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. Deși aplicarea acestui text nu exclude, în sine, reținerea art. 74 alin. 1 lit. c C.pen. 1969, în cauză nu se impune acordarea unei relevanțe și mai substanțiale poziției de recunoaștere a inculpatului.
Față de cele reținute, în baza art. 208 alin. 1 –art. 209 alin. 1 lit. g, lit. i C.pen. 1969 cu aplicarea art. 37 alin. 1, lit. a C.pen. 1969 și a art. 5 C.pen. coroborat cu art. 396 alin. 10 C.proc.pen. instanța a condamnat pe inculpatul R. E. J. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, pedeapsă pe care a contopit-o conform celor menționate mai sus.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, în baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, instanța a aplicat pedepse accesorii potrivit Codului penal 1969, care a fost stabilit ca fiind lege penală mai favorabilă.
Având în vedere decizia nr. LXXIV/2007 pronunțată de Î.C.C.J., obligatorie conform art. 474 alin. 4 C.proc.pen., instanța nu a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C.pen. 1969 în mod automat, prin efectul legii, ci a apreciat conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen. 1969.
Se mai arată că natura și gravitatea faptei conduc la concluzia nedemnității exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau funcții publice elective și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. 1969. Nu s-ar putea concepe posibilitatea ca o persoană cu un astfel de comportament perseverent infracțional îndreptat împotriva valorilor sociale ce gravitează în jurul patrimoniului unei persoane, să aibă posibilitatea, chiar și numai teoretică, să reprezinte valorile sociale și dorințele electoratului. Demnitatea și probitatea morală sunt trăsăturile de caracter specifice pentru a avea vocația generală de a exercita drepturile descrise anterior, or, în cauza de față, inculpatul a demonstrat lipsa lor desăvârșită.
Infracțiunea săvârșită nu are implicații electorale și nu există o legătură între dreptul de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorului, astfel încât dreptul de a alege nu este reținut în conținutul pedepsei accesorii.
Inculpatul nu s-a folosit de o anumită funcție, profesie sau activitate pentru comiterea infracțiunii și nu există o legătură între infracțiunea comisă și drepturile părintești – cu atât mai mult cu cât inculpatul nu are copii - sau dreptul de a fi tutore, astfel încât drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. c-e C.pen. 1969 nu au fost interzise inculpatului.
În consecință, potrivit disp. art. 71, alin.1 și 2 C.pen.1969, cu aplic. art.5 C.pen instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64, alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul R. E. J. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la sporul aplicat și deducerea efectuată.
Examinând actele dosarului și sentința apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.417 alin.2 C. pr. pen., Curtea apreciază că apelul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Soluționarea cauzei s-a făcut în procedura simplificată a judecății, fiind întrunite cerințele impuse de art.374 alin.4, art.375 și art.396 alin.10 C. pr. pen.
Situația de fapt reținută de instanța de fond nu a fost criticată în apel, Curtea însăși constatând, în virtutea efectului integral devolutiv al căii de atac declarate, temeinicia hotărârii din această perspectivă.
Astfel, probatoriul administrat (respectiv: declarațiile părților vătămate C. L., Ș. D. I., G. Ș. I. și P. D. I.; declarațiile martorilor I. M., T. M. I., Ș. G. I., I. Ș. F., G. M. R., I. G., P. I., B. D. G. A., P. M. V., D. N. M., B. I. A., T.; procesul-verbal de investigații; procesele-verbale de recunoaștere bunuri; procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică judiciară aferentă; înscrisuri reprezentând contract de amanet nr. 3155/11.01.2010 încheiat între S.C. TRANSGOLD IMPEX S.R.L. și inculpat, anexa la acest contract, contract nr. 3159/11.01.2010 încheiat între S.C. TRANSGOLD IMPEX S.R.L. și inculpat, anexa la acest contract; procesul-verbal de depistare inculpat și procesul-verbal de identificare și ridicare bunuri și planșa fotografică judiciară aferentă; procesul-verbal de ridicare mulaje urme de forțare și planșa fotografică judiciară aferentă; raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 25.01.2010; procesul-verbal de reconstituire și planșa fotografică judiciară aferentă; procesul-verbal de recunoaștere de pe planșă fotografică și planșa fotografică judiciară realizată; procesul-verbal ridicare bunuri amanetate; certificatul de garanție al laptopului HP; declarațiile inculpatului R. E. J.; fișa de cazier judiciar emisă pe numele inculpatului) confirmă neîndoielnic situația de fapt reținută de către instanța de fond, care, în esență, constă în următoarele:
În noaptea de 09.10.01.2010, prin escaladarea și forțarea unei ferestre, a pătruns în clădirea din ., sector 6, unde se află sediul ADPDU Sector 6 și a sustras un hanorac, un pulover, două laptop-uri marca IBM și HP și două monitoare marca Fujitsu Siemns LCD, valoarea totală a prejudiciului fiind de 4000 lei.
Faptei descrise mai sus i s-a dat o corectă încadrare juridică, respectiv infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g și i C. pen. de la 1968, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a din același act normativ.
Se mai constată că, dând eficiență dispozițiilor art.5 alin.1 C. pen., instanța de fond a identificat corect ca fiind mai favorabilă vechea lege penală, îndeosebi datorită tratamentului sancționator al recidivei și concursului de infracțiuni.
La individualizarea pedepsei s-a ținut cont de criteriile prevăzute de lege, referitoare atât la infracțiunea comisă, cât și la persoana inculpatului, aplicându-i-se acestuia pedeapsa minimă prevăzută de lege.
Este legală și dispoziția de aplicare a pedepsei accesorii, precum și cea de revocare a liberării condiționate din executarea pedepsei de 1 an și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1519/2008 a Judecătoriei sectorului 5 și contopire a restului neexecutat de 112 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în cauză.
De asemenea, se constată că în mod justificat s-a reținut existența concursului de infracțiuni în raport de faptele ce au atras coordonarea inculpatului prin sentința penală nr.323/2010 a Judecătoriei Sectorului 6 București și după descontopirea pedepsei rezultante s-a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art.36 alin.1, art.33 lit.a și art.34 lit.b C. pen. de la 1968, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final urmând să execute 7 ani și 6 luni închisoare.
Sporirea pedepsei se justifică prin multitudinea faptelor pentru care a fost condamnat inculpatul și specializarea sa în comiterea infracțiunilor contra patrimoniului, fiind menită să reprezinte un tratament juridic adecvat prin raportare la ansamblul activității infracționale, situație în care critica inculpatului sub acest aspect se vădește a fi nefondată.
De asemenea, nu poate fi primită critica inculpatului privitoare la deducerea perioade executate, în condițiile în care acesta a fost privat de libertate la data menționată în hotărârea de condamnare, respectiv 21.02.2010, fiind arestat în altă cauză. Astfel, din pedeapsa stabilită în final se deduce perioada executată din 21.02.2010 la zi.
Și celelalte aspecte (latura civilă, măsura de siguranță a confiscării, cheltuielile judiciare, onorariul pentru avocat din oficiu) au primit o rezolvare legală și temeinică, nefiind identificate motive de desființare ale hotărârii care să fie invocate din oficiu.
Așa fiind, Curtea în temeiul art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R. E. J..
În temeiul art.275 alin.2 C. pr. pen. va fi obligat la 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Văzând și disp. art. 82 alin.1 din Legea nr. 51/1995, republicată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R. E. J. împotriva sentinței penale nr.39/04.02.2015, pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul la 500 lei, cheltuieli judiciare statului.
Onorariul cuvenit avocatului din oficiu, de 200 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 martie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
L. N. C. D. L.
GREFIER,
S. N.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex.
Jud. Sect. 6 București – jud.: G. O.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 447/2015.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
