Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 159/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 159/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 159/2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.159/C
Ședința publică din data de 23 martie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror M. S..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpatul U. G. împotriva încheierii din data de 12 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală în Dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul inculpat U. G., personal, aflat în stare de libertate și asistat juridic de apărătorul ales, avocat R. C., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015 (atașată la fila 9 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau alte probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației cu care a fost sesizată.
Apărătorul ales al contestatorului inculpat, având cuvântul, susține că motivul pentru care a declarat prezenta contestație, vizează împrejurarea că dosarul din care s-a disjuns sesizarea cu acordul de recunoaștere a vinovăției a rămas în continuare în cercetare la Direcția Națională Anticorupție, inculpatului fiindu-i prelungită măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 30 de zile. În același timp, arată că instanța de fond, sesizată cu acordul de recunoaștere a vinovăției, a menținut față de inculpat măsura preventivă a controlului judiciar, măsură care a fost luată în fapt, de către Direcția Națională Anticorupție, or, în aceste condiții, apreciază că clientul său se află sub puterea a două măsuri preventive a controlului judiciar. Consideră că la momentul de față, măsura preventivă a controlului judiciar luată de către instanța de fond față de inculpat este inutilă, având în vedere că la data de 25.03.2015 dosarul va fi soluționat pe fond, motiv pentru care solicită admiterea contestației, așa cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulate de inculpat, ca nefondată și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe, întrucât criticile formulate de apărare vizează inutilitatea acesteia și nicidecum nelegalitatea sau netemeinicia măsurii preventive, nefiind invocate niciun fel de motive care să demonstreze că această măsură preventivă nu s-ar impune a mai fi menținută. Cât despre împrejurarea că inculpatul este nemulțumit de o măsură similară dispusă de către Direcția Națională Anticorupție într-un alt dosar, arată că aceasta nu face obiectul prezentei cauze, așa cum a reținut și instanța de fond, și, mai mult decât atât, nu este nimic neobișnuit ca două măsuri preventive că funcționeze în paralel pentru fapte diferite.
Contestatorul inculpat U. G., personal, în ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea Curții.
CURTEA
Prin încheierea de ședință publică din data de 12.03.2015 s-a constatat în temeiul art.208 alin.5 cod proc.pen. legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar față de inculpatul U. G., menținându-se această măsură până la următoarea verificare.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că la data de 06.03.2015, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ialomița, sub nr._ 15, acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție cu inculpatul U. G., fiul lui I. și Zeta, născut la data de 19.09.1960 în Slatina, județul O., domiciliat în Slobozia, .. 81, ., ., județul Ialomița, C.N.P._, cercetat în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin.1 din codul penal anterior.
În conformitate cu prevederile 362 alin. 2 Cod procedură penală, în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit art. 208 Cod procedură penală.
Conform. alin. 2 al art.208 Cod procedură penală, instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
În urma propriei analize a materialului aflat la dosarul de urmărire penală instanța reține că sunt întrunite condițiile generale prevăzute de art. 202 cod procedură penală pentru luarea măsurilor preventive, cât și condițiile speciale prevăzute la art. 208 alin. 4 Cod procedură penală, în ceea ce privește menținerea acestora.
Instanța de fond a constatat că prin Ordonanța din data de 15.01.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție s-a luat față de inculpatul U. G. măsura controlului judiciar prevăzută de art. 211 și 215 Noul cod de procedură penală.
Prin OUG nr. 82 din 10.12.2014, publicată în M.of. Nr. 911 din 15.12.2014 “La articolul 208, după alineatul (4) s-a introdus un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:
În tot cursul judecății, instanța verifică prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri. Dispozițiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător."
Din actele și lucrările dosarului instanța constată că măsura preventivă a fost luată față de inculpat cu respectarea dispozițiilor procesual - penale.
S-a apreciat că din probele dosarului rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul U. G. a săvârșit fapte prevăzute de legea penală, respectiv infracțiuni de corupție care fac obiectul cercetărilor penale. În acest context măsura controlului judiciar luată față de acesta era necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, servind la o necesară supraveghere a activităților desfășurate de inculpat fiind, în același timp, proporțională cu scopul urmărit.
Pe de altă parte, având în vedere stadiul procesual în care se găsește în prezent cauza, precum și faptul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă, se apreciază de către instanță că este necesară menținerea în continuare a măsurii controlului judiciar luat față de inculpat.
În contra susținerilor apărării, instanța de fond a apreciat că încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției între Direcția Națională Anticorupție și inculpat pentru o singură infracțiune, nu se constituie într-un element care să permită revocarea măsurii preventive luată față de U. G. .
În consecință, în baza art. 362 alin.2 Cod procedură penară rap. la art. 208 alin. 5 Cod procedură penală, introdus prin OUG nr. 82 din 2014 și art. 215 Noul Cod penal, cu aplic. art. II alin. 1 și 2 din OUG nr. 82 din 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 911 din 15.12.2015, a constatat legală și temeinică măsura controlului judiciar luată față de inculpat și, pentru argumentele expuse, a menținut-o.
Împotriva acestei încheieri a declarat contestație inculpatul U. G..
Analizând încheierea atacată, Curtea apreciază ca nefondată contestația inculpatului.
Astfel, în cauză sunt cel puțin probe și indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă - ca elemente de fapt care servesc la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea făptuitorilor, la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, - că inculpatul U. G. a săvârșit fapta care face obiectul dosarului.
Curtea are în vedere sub acest aspect mijloacele de probă prezentate de procuror în acordul de recunoaștere al vinovăției, mijloace de probă însușite în totalitate de acest inculpat, care a acceptat soluționarea cauzei prin aplicarea procedurii reglementate de art.478 și următoarele cod proc.pen.
Curtea reține de asemenea ca fiind îndeplinită și cea de-a doua condiția impusă de ar.202 alin.1 cod proc.pen. la care art.211 cod proc.pen. face trimitere, pentru a se putea dispune menținerea pe mai departe a măsurii preventive a controlului judiciar față de acest inculpat în condițiile în care este în interesul unei bune administrări a procesului penal existența unei forme de control a inculpatului, control materializat în obligarea acestuia să se prezinte la fiecare chemare a organelor judiciare, să nu părăsească teritoriul țării și să respecte programul de supraveghere impus în cauză.
Nu prezintă relevanță la acest moment faptul că instanța a fost sesizată prin acordul de recunoaștere al vinovăției cu infracțiunea ce face obiectul prezentului dosar, deoarece conform art.208 alin.5 din Codul de procedură penală (modificat și completat prin art.I din OUG nr.82/2014), în tot cursul judecății, instanța este datoare să verifice, prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acesteia, dispozițiile art.207 alin.3-5 din același cod aplicându-se în mod corespunzător. Or, cât timp instanța de judecată a fost sesizată cu un acord de recunoaștere al vinovăției, aceasta este datoare, până la pronunțarea unei soluții cu privire la acest acord, să verifice măsurile preventive existente în cauză înainte de expirarea lor, fapt realizat prin încheierea penală contestată.
De asemenea, nu prezintă relevanță faptul că pentru infracțiunile disjunse din acest dosar și cu privire la care inculpatul nu a înțeles să beneficieze de procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, organele de urmărire penală au dispus măsura disjungerii și formării unui nou dosar separat în care au emis o nouă ordonanță prin care au luat măsura preventivă a controlului judiciar. Cu privire la această măsură preventivă, inculpatul poate formula contestație în condițiile art. 213 cod proc.pen., la judecătorul de drepturi și libertăți competent. Nu se poate aprecia că față de inculpat subzistă două măsuri preventive pentru aceleași infracțiuni, deoarece în prezenta cauză, măsura preventivă a controlului judiciar produce efecte în raport de infracțiunea de dare de mită care face obiectul acordului de recunoaștere a vinovăției, în timp ce în cauza disjunsă măsura preventivă a controlului judiciar produce efecte în raport de infracțiunile care fac obiectul respectivului dosar.
Față de cele arătate, va fi respinsă ca nefondată contestația declarată de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul U. G. împotriva încheierii de ședință din data de 12.03.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Penală în dosarul nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen. obligă pe inculpat plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
R. N. O. S. D.
Red.R.N.O.
Th.red. R.N.O./30.03.2015/2 ex.
Jud. T Ialomița/ Jud. G. C.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 463/2015. Curtea de... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
