Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 439/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 439/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 439/2015

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

DOSAR NR._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 439/A

Ședința publică din 18.03.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – V. I. V.

JUDECĂTOR – B. F. V.

GREFIER – T. S.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..

Pe rol se află soluționarea apelurilor formulate de asigurătorul S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A și părțile civile M. C. E., M. M. și M. M. împotriva sentinței penale nr. 359/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .

Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședință publică de la 10.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, instanța a rămas în pronunțare asupra soluției, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală.

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor penale de față.

Prin sentința penală nr.325 pronunțată de Judecătoria B. la data de 16.10.2014 s-a dispus în baza art. 386 CPP schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului S. A., născut la data de 09.10.1969 în ., domiciliat în Germania, Munchen, ., ffl în Voluntari, sat P., . nr. 82-84, jud. I., CNP_, din infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 2 cod penal din 1968, în infracțiunea prev. de art. 192 alin. 1 și 2 NCP cu aplic. art. 5 alin. 1 NCP.

În baza art. 192 alin. 1 și 2 NCP cu aplic art. 5 alin. 1 NCP și art. 396 alin. 10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul S. A. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii, potrivit art. 92 C.pr.pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul I., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit.b C. pen., inculpatul frecventează un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul I. sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., inculpatul prestează o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile în cadrul uneia dintre instituțiile din comunitate cu care Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul I. are încheiat protocol de colaborare.

În baza art. 93 alin.5 C.p.p. inculpatul va îndeplini integral obligațiile civile stabilite prin prezenta hotărâre cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 274 alin. 1 CPP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut căprin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. cu nr. 4284/P/2013 din data de 23.04.2014 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul S. A. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin.1 și 2 cod penal, constând în aceea că, la data de 03.07.2013, în jurul orelor 13:50, a condus autovehiculul marca Mercedes S 350, cu nr. de înmatriculare_, pe . curtea imobilelor situate la nr. 82 – 84, pe . (din orașul Voluntari, .), când a ajuns în intersecția cu . angajat în efectuarea unui viraj la stânga, în mod insuficient asigurat, neacordând prioritate de trecere motocicletei marca Honda CBR, cu nr. de înmatriculare_, ce era condusă de către numitul M. A., pe . (dinspre . Național 1), provocând accidentul în urma căruia a rezultat decesul acestuia din urmă.

In cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto și schița accidentului de circulație, raport de necropsie medico-legală, raport de expertiză tehnică judiciară auto, declarații martori, declarații persoană vătămată, declarații inculpat.

La termenul din 23.09.2014, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul S. A., a declarat că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără administrarea altor probe, conform procedurii prevăzute de art.396 alin 10 C.pr.pen.

Instanța a admis cererea formulată de inculpatul S. A., de judecarea cauzei în procedura simplificată prev. de art. 396 alin.10 c.p.p. și a dispus disjungerea cauzei cu privire la latura civilă a cauzei.

În cursul cercetării judecătorești, a fost audiat inculpatul S. A., în temeiul art.374 alin 4 rap la art 396 alin 10 Cod procedură penală.

Analizând materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarele:

În data de 03.07.2013, în jurul orelor 13:50, inculpatul a condus autovehiculul marca Mercedes S 350, cu nr. de înmatriculare_, pe . curtea imobilelor situate la nr. 82 – 84, pe . (din orașul Voluntari, .), iar când a ajuns în intersecția cu ., s-a angajat în efectuarea unui viraj la stânga, în mod insuficient asigurat, neacordând prioritate de trecere motocicletei marca Honda CBR, cu nr. de înmatriculare_, ce era condusă de către numitul M. A., pe . (dinspre . Național 1), provocând accidentul în urma căruia a rezultat decesul acestuia din urmă.

Așa cum a rezultat din certificatul medical constatator al decesului nr. 164/4.07.2013 si din raportul de autopsie medico legala nr. A3/J/164/2013 moartea victimei a fost violenta, datorându-se hemoragiei si dilacerarii meningo cerebrale consecutiva unui traumatism cranian cu . de baza craniana in cadrul unui politraumatism. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu si de corpuri/planuri dure in condițiile unui accident rutier si sunt in legătura de cauzalitate directa necondiționata cu decesul.

Situația de fapt reținută a reieșit din procesul verbal de cercetare la fața locului, întocmit în data de 16.07.2013, semnat inclusiv de inculpat, fără obiecțiuni, și astfel însușit în conținutul său.

În ceea ce privește dinamica producerii accidentului, așa cum a rezultat din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar ing. P. A., s-a reținut că în momentele imediat premergătoare producerii accidentului, autoturismul Mercedes cu nr. înmatriculare_, condus de inculpat, circula dinspre curtea imobilului nr. 82-84 către partea carosabila, pătrunzând pe ., pe sensul de mers către DN1, iar motocicleta Honda cu nr. de înmatriculare_ se deplasa pe . tot pe sensul de mers catre DN1, circulând cu o viteza de cca 74 km/h.

Expertul a reținut ca si in cazul in care configurația drumului putea micșora vizibilitatea, deplasarea autoturismului nu se putea realiza in orb, conducatorul auto Avand obligația stipulata in art. 135 lit. f din RA OUG nr. 195/2002 de a se asigura la pătrunderea pe drumul public venind de pe o proprietate alăturata acestuia, iar in condițiile in care nu ar fi avut suficienta vizibilitate nu pătrundea pe carosabil.

O stare de pericol potential a fost generata de conducătorul motocicletei Honda, numitul M. A., care a circulat cu o viteza de cca 74 km/h, valoarea superioara celei maxim autorizate pe sectorul respectiv de drum. Starea de pericol efectiv a fost generata de conducătorul autoturismului Mercedes, inculpatul S. A., care a rulat dinspre curtea imobilului nr. 82-84 catre partea carosabila in mod insuficient asigurat si fara a acorda prioritate de trecere motocicletei Honda.

Probele administrate pe parcursul urmăririi penale, sus-enunțate, au fost însușite întocmai de inculpat, ca urmare a cererii sale de parcurgere a procedurii prevăzute de art. 396 alin.10 Cod procedură penală și declarației date în acest sens .

În drept, fapta inculpatului S. A. care, în data de 03.07.2013, în jurul orelor 13:50, inculpatul a condus autovehiculul marca Mercedes S 350, cu nr. de înmatriculare_, pe . curtea imobilelor situate la nr. 82 – 84, pe . (din orașul Voluntari, .), iar când a ajuns în intersecția cu ., s-a angajat în efectuarea unui viraj la stânga, în mod insuficient asigurat, neacordând prioritate de trecere motocicletei marca Honda CBR, cu nr. de înmatriculare_, ce era condusă de către numitul M. A., pe . (dinspre . Național 1), provocând accidentul în urma căruia a rezultat decesul acestuia din urmă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, în formă agravată, prevăzută de art. 178 alin.1 și alin. 2 Cod penal.

Potrivit textului legal, uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activități, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

In ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, comparând prevederile art. 178 alin.1 si 2 din Codul penal anterior cu cele ale art. 192 alin.1 si 2 Noul cod penal, instanța a reținut ca limitele de pedeapsa sunt aceleași.

Totodata, întrucât instanța s-a orientat catre o pedeapsa orientata sub minimul special, a carei executare a fost suspendata sub supraveghere, iar in ceea ce privește determinarea concreta a legii penale mai favorabile, aceasta vizează aplicarea legii in mod global, si nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea si noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, instanta a reținut in cauza dispozițiile noului cod penal, ale cărui prevederi reglementează un termen de supraveghere mai redus.

Prin urmare, in baza art. 386 CPP a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului S. A., din infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 2 cod penal din 1968, în infracțiunea prev. de art. 192 alin. 1 și 2 NCP cu aplic. art. 5 alin. 1 NCP.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii a constat în acțiunea inculpatului de a conduce autovehiculul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, de pe . curtea imobilelor situate la nr. 82 – 84, pe ., cu încălcarea prevederilor legislației rutiere în vigoare la data săvârșirii faptei (respectiv art. 135 lit. f din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, (care impun conducătorului auto obligația de a se asigura la pătrunderea pe drumul public) și de a accidenta victima prin acroșarea, cu partea frontală a autoturismului pe care îl conducea, vătămare care a condus la moartea acesteia în data de 03.07.2013.

Urmarea imediată a constat în moartea acestei victime. Raportul de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată a fost deopotrivă dovedit în cauză.

Astfel, din raportul medico-legal de necropsie nr. A3/J/164/2013 moartea victimei a fost violenta, datorându-se hemoragiei si dilacerarii meningo cerebrale consecutiva unui traumatism cranian cu . de baza craniana in cadrul unui politraumatism. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu si de corpuri/planuri dure in conditiile unui accident rutier si sunt in legătura de cauzalitate directa necondiționata cu decesul.

Inculpatul, în momentul producerii accidentului efectua activitatea de conducere a unui autovehicul, în privința căreia există dispoziții legale de reglementare, încălcate de inculpat (OUG nr. 195/2002 și HG nr. 1391/2006- art. 135 lit. f, instituind în sarcina sa obligația de a a se asigura corespunzator), ceea ce determină reținerea formei agravate a infracțiunii, prevăzute de alin. 2 al art. 178 Cod penal.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea din culpă cu prevedere, în accepțiunea art. 19 pct. 2 lit. a Cod penal. Inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce. La această concluzie instanța a ajuns ca urmare a, pe de o parte, personalității inculpatului, acesta, la data săvârșirii faptei, având vârsta de aproximativ 44 ani, studii medii, ceea ce denotă un grad de instruire și de educație superior și dexteritate în condus, precum și, pe de altă parte, ca urmare a împrejurării că acesta, în mod ușuratic, a sperat că rezultatul nu se va produce, bazându-se pe elemente obiective ce țin de condițiile în care a avut loc accidentul, precum și pe cele subiective, dintre care, dexteritatea în condus amintită.

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 74 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege (închisoarea de la 2 la 7 ani).

De asemenea, instanța a reținut în sarcina inculpatului și cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (în consecință, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită de inculpat au fost reduse cu o treime, devenind închisoarea de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni).

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere împrejurarea că fapta a avut drept consecință pierderea vieții unei persoane și că s-a realizat forma agravată a infracțiunii de ucidere din culpă (ca urmare a nerespectării măsurilor de prevedere pentru efectuarea unei activități).

Pe de altă parte însă, instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, și anume: faptul că săvârșirea infracțiunii reprezintă un incident izolat în viața sa, inculpatul nefiind cunoscut cu antecedente penale; este bine integrat din punct de vedere social, având un loc de muncă stabil, de asemenea este căsătorit, are doi copii minori. Inculpatul a cooperat cu organele judiciare penale, participând la cercetarea la fața locului care a avut loc, având o atitudine sinceră, de recunoaștere a săvârșirii faptei, prezentându-se în fața autorității, atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, la fiecare termen de judecată.

Instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum orientat sub minimul special prevăzut de lege și redus în condițiile art. 3296 alin. 10 Cod procedură penală, dar peste minimul general, și anume, o pedeapsă de 1 an si 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, în forma agravată, prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanța a reținut că natura faptei săvârșite nu relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală. În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

Instanța nu a interzis inculpatului exercițiul altor drepturi prevăzute de art. 66 Cod penal, întrucât săvârșirea unei infracțiuni de ucidere din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii nu relevă un comportament nedemn, care să vatăme interesul copiilor sau care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator (cauza S. și P. contra României). Nici dreptul de a conduce nu îi va fi interzis acestuia, pornind de la împrejurarea că infracțiunea săvârșită este una din culpă, iar nerespectarea acestor dispoziții legale referitoare la circulația pe drumurile publice are un caracter izolat, inculpatul fiind la prima abatere .

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanța, făcând din nou trimitere la situația inculpatului, a reținut că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în penitenciar, constatând îndeplinite și condițiile referitoare la cuantumul pedepsei aplicate și lipsa unei condamnări anterioare, în baza art. 91 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 2 ani, stabilit în condițiile art. 92 Cod penal.

Potrivit art. 404 Cod procedură penală instanța a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

Prin sentința penală nr.359/22.10.2014 a Judecătoriei B., s-a soluționat latura civilă a cauzei.

Astfel, prin sentința menționată s-a dispus, în baza art.25, 397 C. proc. pen. rap. la art. 1357 Cod civil, cu aplic. art. 50 și 54 din Legea nr. 136/1995, admiterea în parte a acțiunii civile formulate de părțile civile M. M., M. M. și M. C. E., cu domiciliul ales la C.A P. G., ., ..

A fost obligat inculpatul S. A. la plata sumei de _ lei cu titlu de daune materiale către partea civilă M. M., precum și la plata, către fiecare dintre părțile civile M. M., M. M. și M. C. E., a sumei de 50.000 Euro (echivalent în lei la cursul BNR la data plății) cu titlu de daune morale, în total 150.000 Euro.

În temeiul dispozițiilor art. 50 alin.1 și art.55 alin.1 din Legea nr. 136/1995, s-a arătat că dispozițiile cu privire la daunele materiale și morale sunt opozabile asigurătorului de răspundere civilă . VIENNA INSURANCE GROUP SA, cu sediul în sector 2 București, Bulevardul C. I, nr.31, acesta fiind obligat să achite despăgubirile către părțile civile.

Prima instanță a reținut că în precizarea cererii de constituire parte civilă, moștenitorii victimei (parinti si sora) au arătat în esență, că daunele materiale pretinse (totalizând 50.000 euro) sunt reprezentate de: 1) cheltuieli efectuate cu înmormântarea și parastasele in cuantum de_ euro; 2) contravaloarea motocicletei avariate – 2700 Euro si 3) contravaloare servicii medico legale effectuate de INML / 300 euro.

Raportat la daunele morale solicitate (totalizând 1.600.000 euro), aceleași părți civile au arătat că acestea decurg din suferințele psihice cauzate de producerea accidentului, trauma psihică derivând din pierderea intempestivă a fiului/fratelui.

În probațiune, partile civile au depus la dosar înscrisuri, respectiv facturi, chitante si bonuri fiscale emise pentru servicii de înhumare, alte servicii funerare, alimente parastase si cheltuieli inmormantare.

Cât privește îndeplinirea în cauză a condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale, instanța a reținut că, articolul 1357 din Codul civil prevede că cel ce cauzează altuia prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

Reglementând răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, din textul legal de mai sus precum și din prevederile art. 1349 Cod civil, se desprind, ca și condiții ale angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, următoarele: a) existența unei fapte ilicite, b) săvârșite cu vinovăție, c) care să fi provocat părții civile un prejudiciu, d) între faptă și prejudiciu existând o legătură de cauzalitate. Atât prejudiciul patrimonial, cât și cel nepatrimonial reprezintă elemente structurale ale răspunderii civile delictuale, alături de cele deja menționate.

În privinta daunelor materiale instanta a retinut că urmatoarele cheltuieli au fost dovedite cu inscrisurile depuse la dosar:

Suma de 4500 lei reprezentand c/val servicii funerare, potrivit contractului nr. 34/4.07.2013
Suma de 2735,20 lei reprezentand contravaloare alimente parastas (6.07.2013)
Suma de 5546 lei reprezentand cheltuieli inmormantare (5.07.2013)
Suma de 744 lei onorariu certificat mostenitor
Suma de 480 lei servicii funerare (4.07.2013)
Suma de 100 lei taxa inhumare (4.07.2013)
Suma de 186 lei onorariu declaratii notariale mostenitori
Suma de 200 lei taxa concesiune (3.03.2014),

Totalizand 14.491,20 lei.

Instanța a arătat că diferenta dintre aceasta suma, dovedita cu inscrisuri (_,20 lei) si suma solicitata cu titlu de contravaloare cheltuieli cu inmormantarea si respectarea obiceiurilor crestinesti (47.000 Euro) este exagerata si nu are o explicatie rezonabila.

Instanta a retinut pe de alta parte ca este de notorietate faptul ca, dupa decesul unei persoane, cu prilejul inmormantarii si ulterior, pentru respectarea datinilor, sunt efectuate si alte cheltuieli pentru care nu se solicita sau nu se elibereaza chitante justificative (ex. sume platite preotilor, sume platite lucratorilor care pregatesc locul de veci), insa asemenea cheltuieli nu puteau depasi in cauza, in mod rezonabil, suma de 3000 lei.

Privitor la suma de 300 euro solicitata cu titlu de contravaloare servicii medico-legale prestate de INML M. Minovici, instanta a retinut ca, potrivit chitantelor din data de 13.08.2013 si 9.01.2014, platitor este o terta persoana, iar partile civile nu au facut dovada suportarii acestor costuri, motiv pentru care capatul de cerere privitor la aceasta suma va fi respins, ca neintemeiat.

Pe de alta parte, instanta a reținut ca a fost dovedit prejudiciul material constand in contravaloarea motocicletei avariate in accidentul rutier, respectiv suma de 2700 Euro (potrivit contractului de vanzare cumparare a unui vehicul folosit, din data de 27.02.2012), motiv pentru care va obliga inculpatul la plata catre partea civila M. M. a sumei de 2700 Euro (12.000 lei, la cursul BNR de la data pronuntarii hotararii).

Având în vedere că în cauză a fost dovedită existența unei fapte ilicite săvârșită cu vinovăție care a fost cauzatoare de prejudicii pentru părțile civile, dovedite partial prin înscrisurile depuse la dosar, instanța a arătat că urmează să admită in parte acțiunea civilă, obligând inculpatul alături de asigurator la plata catre partea civila M. M. a despăgubirilor materiale în sumă de 30.000 lei (18.000 lei cheltuieli cu inmormantarea si parastasele si 12.000 lei contravaloare motocicleta Honda).

Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule. Art. 50 din același act normativ prevede că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare […] persoanelor păgubite prin vătămare corporala […], iar art. 54 prevede că în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită in prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.

Cât privește daunele morale solicitate de părțile civile, instanța a reținut că acestea reprezintă un prejudiciu nepatrimonial, ce este definit ca fiind acele consecințe dăunătoare, fără valoare economică, reprezentând suferințele psihice determinate de cauzarea morții unei persoane iubite sau a unei rude apropiate .

Acoperirea acestor prejudicii se asigură prin compensarea lor cu plata unor sume de bani pentru trauma suferită, iar nu prin reparare, acestea neavând o valoare materială și fiind imposibil de acoperit în totalitate printr-o sumă de bani. Aceste compensații sunt destinate sa creeze condiții de viață care să aline într-o oarecare măsură suferințele psihice ale persoanelor afectate de moartea rudei apropiate.

Art. 1391 din Codul civil reglementează ”Repararea prejudiciului nepatrimonial” astfel: (1) În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială. (2) Instanța judecătoreasca va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenta unui asemenea prejudiciu.

Ordinele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sunt repere pentru stabilirea condițiilor de acordare atât a daunelor materiale, cât și a celor morale, în caz de vătămare corporală sau deces al unei persoane în urma unei accident rutier, cât și pentru stabilirea limitelor maxime pe care o societate de asigurare RCA le poate suporta.

Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 stabilește la art. 24, punctul 2 lit. b): “pentru vătămări corporale si decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente produse în anul 2011, la un nivel de 3.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naționala a României. Pentru accidente produse începând cu anul 2012, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabilește la un nivel de 5.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României”.

În aceste condiții, în virtutea art. 1391 Cod civil, instanța a apreciat că părțile civile au dreptul la obținerea despăgubirilor, existența traumelor psihice legate de moartea fiului, respectiv fratelui, fiind subînțeleasă.

Cu privire la cuantumul despăgubirilor ce pot fi acordate, instanța a evaluat prejudiciul nepatrimonial în funcție și de datele subiective și obiective care certifică acest fapt, îndeosebi: importanța valorii lezate prin săvârșirea faptei ilicite (dreptul la viață), posibilitatea victimei de a evita accidentul (astfel cum rezulta din raportul de expertiza, daca numitul M. A. ar fi circulat cu viteza de 51 km/h, impactul putea fi evitat), existența unor strânse legături afective între victima si parinti, respective sora.

Ținând cont de nivelul despăgubirilor stabilite prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011, precum și de criteriile arătate mai sus, instanța consideră că suma de 50.000 euro pentru fiecare dintre părțile civile este adecvată acoperirii prejudiciilor morale suferite de părți.

Ca și regulă, instanța a reținut că potrivit art. 14 alin. 1 Cod procedură penală, acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului și a părții responsabile civilmente, iar . Vienna Insurance Group SA nu are niciuna din aceste calități, ci, pe cea de asigurător. Cu toate acestea, din analiza dispozițiilor legale enunțate deja, art. 49, 54 din Legea nr. 136/1995, dar și a principiilor de drept aplicabile în materia răspunderii civile, rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare producerea unui prejudiciu pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală bazată pe art. 1357 cod civil a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.

Prin urmare, în procesul penal în care asiguratul este inculpat, părții civile constituită în cadrul procesului penal, asigurătorul îi va acorda despăgubirile la care va fi obligat chiar inculpatul în temeiul răspunderii civile delictuale, art. 1349 și 1357 Cod civil, dar ca urmare a angajării răspunderii sale contractuale, respectându-se dreptul părții civile la opțiune referitor la tragerea la răspundere civilă.

Prevederile legii asigurărilor stabilesc în mod expres că persoana prejudiciată poate acționa în pretenții atât pe asigurat, cât și pe asigurător.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, asiguratorul . VIENNA INSURANCE GROUP SA și părțile civile M. C. E., M. M. ȘI MORȚ M.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București la data de 27.11.2014 sub nr._ (_ ).

Părțile civile M. M., M. M. și M. C. E. în motivarea apelului a arătat că o primă cheltuială ce nu a fost admisă de către instanța de judecată ca prejudiciu material a constat într-o sumă de 300 euro ce a fost achitată către INML cu titlul de contravaloare servicii medicale în datele de 13.08.2013 și 09.01.2014.

Motivul pentru care instanța a înlăturat această sumă de bani. din cuprinsul prejudiciului material a constat în aceea că persoana care a achitat sumele de bani nu ar fi fost partea civilă M. M. ci o terță persoană. Ceea ce nu a observat prima instanță este împrejurarea că această terță persoană este chiar avocatul părții civile M. M., av. Pavai G., care avea dreptul să achite această sumă de bani în numele părții civile în temeiul contractului de asistență juridică încheiat cu aceasta.

Astfel, din acest punct de vedere, s-a apreciat că această sumă de bani este dovedită ca făcând parte integrantă din prejudiciul material încercat de persoana vătămată M. M., solicitând obligarea inculpatului și a asigurătorului și la plata acestei sume.

Mai mult, prima instanță a reținut că diferența de bani dintre prejudiciul material dovedit cu documente justificative și cel de 50.000 euro solicitat ar fi exagerată și lipsită de o explicație rezonabilă, însă tot prima instanță a admis că este evident că nu pot fi probate integral toate cheltuielile efectuate cu prilejul datinilor creștinești ce se impun a fi efectuate după moartea unei persoane, datorită înseși naturii acestor datini,

Pe de altă parte însă, prima instanță a apreciat că aceste cheltuieli nu ar putea depăși, în mod rezonabil, suma de 30.000 lei, raționament pe care îl consideră neîntemeiat în condițiile în care un singur parastas poate depăși ușor acest plafon stabilit în mod arbitrar de către instanța de fond, iar nu toate cheltuielile ocazionate de o asemenea datină pot fi justificate cu factură și chitanță.

Mai mult, s-a apreciat că și cheltuielile de judecată efectuate de către părțile civile în cauză pot fi plătite de către asigurător, acesta având obligația acoperirii integrale a prejudiciului material cauzat, prejudiciu material ce include și aceste cheltuieli,

În ceea ce privește prejudiciul moral acordat a apreciat că acesta este nejustificat de mic față de cuantumul solicitat.

Părțile civile solicită instanței admiterea apelului, astfel cum a fost formulat și acordarea daunelor materiale ce au fost detaliate pe larg, precum și a daunelor morale până la cuantumul solicitat. În acest sens, a arătat că instanța de fond se contrazice în cuprinsul motivării și suma dispusă în final. De asemenea, a arătat că nici un mijloc de probă nu poate dovedi cuantumul daunelor morale, însă acesta ar trebui raportat la jurisprudență și înscrisurile depuse. Totodată, a solicitat instanței respingerea apelului formulat de asigurător, ca neîntemeiat.

Asigurătorul S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A consideră ca aceasta sentința este netemeinica si nelegala pentru următoarele motive:

In ceea ce privește daunele materiale asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule este reglementata de dispozițiile imperative ale Normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. A. obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule este reglementata de dispozițiile imperative ale Normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Astfel potrivit Ordinul CSA 5/2010 prevede ca în cazul vătămării corporale asiguratorul acordă despăgubiri pentru

-" diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale și indemnizația primita din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea, si/sau, dupa caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat pe perioada spitalizării si a concediului medical;

eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentara, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, si care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările in vigoare."

Pe cale de consecința, daunele materiale solicitate de partea civila sunt suportate de asigurator numai daca sunt probate cu documente justificative.

In ceea ce privește daunele acordate părților civile constituite in cauza, despăgubiri al căror cuantum este mare, instanței de judecata ii revine misiunea ca, la calculul sumelor acordate cu titlu de daune morale, sa tina seama de efectul compensatoriu pe care asemenea sume trebuie sa îl aibă, iar nicidecum ca aceste sume sa se constituie in venituri nejustificate pentru victimele daunelor.

Acordarea acestor daune morale tinde sa acopere un prejudiciu moral ce nu poate fi cuantificabil pecuniar si de aceea, întinderea lor nu trebuie sa fie excesiva, ci doar sa compenseze . produsa, pentru a nu cădea, in caz contrar, sub imperiul unei alte instituții de drept civil, astfel, indemnizația acordata pentru repararea prejudiciului moral trebuie sa reprezinte o reparare a acestuia in sensul unei compensații sau satisfacții compensatorii.

De asemenea, instanța de judecata trebuie să aibă in vedere la acordarea daunelor morale si unele criterii obiective, de exemplu raportarea pretențiilor la condițiile socio-economice individuale ale părților civile precum si la nivelul general( venitul mediu la nivel național etc) astfel încât stabilirea unui cuantum al despăgubirilor să aibă o susținere obiectiva care sa constituie baza pe care se formează convingere judecătorului. In niciun caz ,instanța nu trebuie sa se limiteze la a acorda nemotivat, integral sumele solicitate, fara a aplica o măsura respectivelor pretenții, validându-le necondiționat.

Arată că sumele solicitate cu titlu de daune morale in prezenta cauza sunt nejustificat de mari.

Faptul ca despăgubirile morale urmează sa fie preluate de asigurătorul RCA in baza unui contract de asigurare nu poate constitui motiv de amplificare a nivelului acestor despăgubiri numai pentru ca are cine si de unde sa plătească". O astfel de abordare, fara justificare in prevederi legale, creează grave inechități si discrepante intre diversele categorii de victime, desi nu se poate considera că suferința pricinuita prin vătămare este mai mica in cazul infracțiunilor (mai ales ca sunt săvârșite cu intenție) pentru care nu exista un asigurător care sa preia plata despăgubirilor morale.

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 417 alin. 2 C.pr.pen., Curtea apreciază fondat apelul formulat de asigurătorul S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A și nefondate apelurile părților civile M. C. E., M. M. și M. M. pentru următoarele considerente :

În primul rând, după cum s-a arătat anterior, Curtea constată că inculpatul S. A. a fost condamnat prin sentința penală nr.325 pronunțată de Judecătoria B. la data de 16.10.2014 la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În fapt, s-a reținut că în data de 03.07.2013, în jurul orelor 13:50, inculpatul a condus autovehiculul marca Mercedes S 350, cu nr. de înmatriculare_, pe . curtea imobilelor situate la nr. 82 – 84, pe . (din orașul Voluntari, .), iar când a ajuns în intersecția cu ., s-a angajat în efectuarea unui viraj la stânga, în mod insuficient asigurat, neacordând prioritate de trecere motocicletei marca Honda CBR, cu nr. de înmatriculare_, ce era condusă de către numitul M. A., pe . (dinspre . Național 1), provocând accidentul în urma căruia a rezultat decesul acestuia din urmă.

Expertul a reținut ca si in cazul in care configurația drumului putea micșora vizibilitatea, deplasarea autoturismului nu se putea realiza in orb, conducătorul auto având obligația stipulata in art. 135 lit. f din RA OUG nr. 195/2002 de a se asigura la pătrunderea pe drumul public venind de pe o proprietate alăturata acestuia, iar in condițiile in care nu ar fi avut suficienta vizibilitate nu pătrundea pe carosabil.

O stare de pericol potențial a fost generata de conducătorul motocicletei Honda, numitul M. A., care a circulat cu o viteza de cca 74 km/h, valoarea superioara celei maxim autorizate pe sectorul respectiv de drum. Starea de pericol efectiv a fost generata de conducătorul autoturismului Mercedes, inculpatul S. A., care a rulat dinspre curtea imobilului nr. 82-84 catre partea carosabila in mod insuficient asigurat si fara a acorda prioritate de trecere motocicletei Honda.

Prin urmare, în privința accidentului de circulație s-a stabilit că a existat o culpă comună, în proporții egale, a inculpatului și a victimei M. A., în condițiile în care ambii avea posibilitatea evitării producerii accidentului, primul dacă ar fi acordat prioritate de trecere, iar secundul dacă ar fi circulat cu viteza legală.

Curtea observă că prima instanță nu a avut în vedere, în motivarea soluției pronunțate asupra laturii civile, această împrejurare esențială, respectiv culpa comună a autorului și victimei accidentului de circulație, aspect pe care Curtea îl va avea în vedere în privința soluționării apelurilor.

Prin urmare, pornind de la aceste considerente, Curtea constată încă de la început că apelurile părților civile nu sunt întemeiate, ținând seama că în evaluarea prejudiciilor materiale și morale pretinse de acestea prima instanță nu a ținut seama de faptul că există o culpă comună a autorului și victimei accidentului, împrejurare ce are drept consecință diminuarea corespunzătoare, în limita culpei, a daunelor pe care este ținut să le plătească inculpatul (și asigurătorul, pe cale de consecință); apelul asigurătorului este întemeiat, însă numai cu privire la cuantumul daunelor morale.

În privința daunelor materiale, în mod corect prima instanță a stabilit cuantumul acestora, respectiv 30.000 lei. Curtea observă că din înscrisurile administrate de părțile civile a rezultat efectuarea unor cheltuieli legate de înmormântare în cuantum de_,20 lei, prima instanță acordând în mod corect suma de 18.000 lei cheltuieli legate de înmormântare, ținând seama că într-o astfel de situația rudele decedatului nu sunt în măsură să preconstituie înscrisuri pentru toate cheltuielile efectuate; de asemenea în mod corect s-a acordat și contravaloarea motocicletei distruse în accident, respectiv 12.000 lei. Ținând seama de faptul că în cauza decesul victimei s-a produs din culpa comună a acesteia și a inculpatului, suma acordată cu titlu de despăgubiri materiale este una echitabilă, inculpatul neputând să fie ținut să repare integral prejudiciul material produs (al cărui cuantum pretins de părți, de 50.000 EUR, nu a fost dovedit oricum); ca atare, criticile formulate de apelanții părți civile și de către asigurător nu sunt fondate.

Cu privire la cuantumul daunelor morale, Curtea constată următoarele aspecte. În primul rând, daunele morale reprezintă o modalitate, creată jurisprudențial, de acoperire a prejudiciului suferit de victima unei infracțiuni ori delict civil ce nu se obiectivează în realitatea înconjurătoare, în contrast cu daunele materiale, ce antrenează o micșorare a patrimoniului victimei ca urmare a producerii faptei păgubitoare (respectiv distrugeri de bunuri, cheltuieli pentru tratamente medicale, pentru decesul victimei etc.).

Daunele materiale, deci, nu reprezintă o micșorare a patrimoniului victimei, ci reprezintă un prejudiciu de natură pur psihică al victimei ori rudelor acesteia, ce poate cuprinde mai multe componente. Astfel, în speță daunele morale le reprezintă suferințele subiective ale apropiaților unei victime decedate, provocate de faptul decesului persoanei.

Curtea apreciază că în astfel de cazuri trebuie să fie stabilită o sumă apreciată ca suficientă pentru acoperirea daunelor morale (suferințe îndurate, etc.), ce se stabilește de la caz la caz, în funcție de particularitățile fiecărei spețe.

Astfel, cu privire la daune morale acordate în caz de deces, Curtea observă că suferințele persoanelor apropiate victimei au un caracter definitiv, în sensul că se produc și se manifestă în întregime la data morții celui în cauză, oricât de puternice ar fi acestea, iar ulterior, în mod obișnuit, se produce un proces de atenuare treptată a acestor suferințe. Prin contrast, suferințele morale în caz de vătămări corporale se prelungesc în timp, dincolo de momentul producerii lor, pe perioadă nedefinită (uneori, pentru tot restul vieții victimei), fiecare zi reprezentând o nouă încercare psihică și fizică pentru victimă, ceea ce justifică în anumite cazuri acordarea unor daune morale mai mari în caz de vătămări corporale față de cele acordate în caz de deces.

Din acest motiv, nu există nici un criteriu (nici măcar jurisprudențial) pentru stabilirea cuantumului acestor daune, fiind lăsate la aprecierea instanței, de la caz la caz.

În speță, Curtea constată că părțile civile M. M., M. M. și M. C. (părinți și soră) au suferit un astfel de prejudiciu în urma decesului victimei, având în vedere strânsele legături afective dintre părinți și copii ori frate și soră și împrejurarea că aceștia își acordă sprijin material și moral reciproc. În principiu, decesul unei persoane apropiate își pune amprenta în mod negativ asupra vieții unei persoane, afectând-o sub toate aspectele. Când rudele decedatului sunt persoane majore, astfel de efecte negative sunt însă atenuate de gradul de dezvoltare și experiența de viață a acestora, deoarece acestea sunt capabile să-și asigure existența și a căror evoluție ulterioară este mai puțin afectată în raport, spre exemplu, de un copil minor care la o vârstă fragedă își pierde părintele. Totodată, pierderea unui copil minor este de natură să afecteze intens și de durată viața părinților, ținând seama că legăturile afective părinte-copil minor sunt în mod normal foarte strânse, părintele fiind prezent în fiecare aspect din viața copilului; desigur că și pierderea copilului major provocată intense suferințe părinților acestuia, cu observația că legăturile dintre părinte și copilul major nu mai sunt atât de strânse, întrucât copilul major își creează propria viață, reducând legăturile cu părinții.

Față de aceste aspecte, în cauză se justifică acordarea unor daune morale, însă cuantumul stabilit de către prima instanță nu este justificat, daunele acordate nefiind de altfel motivate numai prin raportare la suferința îndurată de către părțile civile și fără a se lua în considerare faptul că, în parte, culpa aparține și victimei (prima instanță a menționat, pe scurt, acest criteriu, însă nu i-a dat, practic, nicio relevanță).

Pentru aceste motive, Curtea va reduce cuantumul daunelor morale acordate părților civile M. M., M. M. și M. C. la suma de câte 15.000 EUR, în echivalent lei la cursul BNR la data plății, pentru fiecare parte civilă.

Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelul declarat de apelanta . Vienna Insurance Group SA împotriva sentinței penale nr.359/22.10.2014 a Judecătoriei B..

Va desființa în parte sentința penală nr.359/22.10.2014 a Judecătoriei B. și, rejudecând:

Va reduce cuantumul daunelor morale acordate părților civile M. M., M. M. și M. C. de la câte 50.000 EUR la câte 15.000 EUR, în echivalent lei la cursul BNR la data plății, pentru fiecare parte civilă. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art.421 pct.1 lit.b Cpp, va respinge ca nefondate apelurile formulate de părțile civile M. M., M. M. și M. C. împotriva sentinței penale nr.359/22.10.2014 a Judecătoriei B..

În baza art.275 al.2 Cpp, va obliga pe fiecare dintre apelanții M. M., M. M. și M. C. la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.272 al.1 Cpp, onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul S. A., în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de apelanta . Vienna Insurance Group SA împotriva sentinței penale nr.359/22.10.2014 a Judecătoriei B..

Desființează în parte sentința penală nr.359/22.10.2014 a Judecătoriei B. și, rejudecând:

Reduce cuantumul daunelor morale acordate părților civile M. M., M. M. și M. C. de la câte 50.000 EUR la câte 15.000 EUR, în echivalent lei la cursul BNR la data plății, pentru fiecare parte civilă.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art.421 pct.1 lit.b Cpp, respinge ca nefondate apelurile formulate de părțile civile M. M., M. M. și M. C. împotriva sentinței penale nr.359/22.10.2014 a Judecătoriei B..

În baza art.275 al.2 Cpp, obligă pe fiecare dintre apelanții M. M., M. M. și M. C. la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.272 al.1 Cpp, onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul S. A., în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

V. I. V. B. F. V.

GREFIER,

T. S.

Red.jud.B.F.V.

Dact.BFV/EA-2 ex.25.04.2015

J.B. – jud.T.A.

← Delapidarea. Art.295 NCP. Decizia nr. 405/2015. Curtea de Apel...		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 447/2015.... →

Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 439/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 439/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI