Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 618/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 618/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 618/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 618
Ședința publică de la 04 aprilie 2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE C.-B. I.-T.
JUDECĂTOR R. G.
JUDECĂTOR C. C.
GREFIER I. P.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a participat procuror M. C..
Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurentul inculpat, D. M. V. M. împotriva Sentinței penale nr.536 din data de 14 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în Dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, D. M. V. M., personal în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, dna. avocat N. D. C., în baza delegației nr._/25.03.2013, depusă la dosar (fila 11), lipsă fiind intimatul parte civilă B. A. și intimații părți vătămate G. G. și P. O..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile întrebate fiind de către instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu, având cuvântul, critică hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Solicită să se constate incident cazul de casare prevăzută de art.3859 pct.14 Cod procedură penală și să fie admis recursul, casată hotărârea atacată și rejudecând cauza să fie aplicată o pedeapsă într-un cuantum mai mic, dându-se eficiență maximă circumstanțelor personale ale inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că prima instanță a făcut o corectă și justă individualizare a pedepsei aplicate, a avut în vedere modalitatea de comitere a faptelor de către inculpat, care relevă pericolul social al acestora și lipsa totală de respect față de valorile sociale ocrotite de lege, o stare de pericol pentru bunurile și persoanele pe care le-a întâlnit, întrucât în starea în care se afla, inculpatul putea comite fapte mult mai grave. A mai reținut atât faptul că inculpatul nu are ocupație și că este recidivist, precum și conduita procesuală sinceră adoptată de către acesta.
Pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat a arătat că regretă fapta comisă și solicită să-i fie redus cuantumul pedepsei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.536 din data de 14 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în Dosar nr._ s-ai hotărât următoarele:
I.În baza art.1608a alin.6 Cod procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul D. V.-M..
II. În baza art.217 alin.1 Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal și cu aplic. art.3201 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul D. V.-M. (fiul lui M. și V., născut la 22.02.1972 în București, cetățenie română, recidivist, cu domiciliul în București, ..8, ., CNP_, deținut în Penitenciarul Rahova) la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art.321 alin.1 Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal și cu aplic. art.3201 Cod procedură penală, a mai fost condamnat inculpatul D. V.-M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite anterior și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la data de 03.11.2012 la zi.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului D. V.-M. (mandat de arestare preventivă nr.142/UP/03.11.2012 emis de Judecătoria Sector 4 București).
III. S-a constatat că părțile vătămate P. O. (cu domiciliul în București, ..13, ., ., sector 4) și G. G. (cu domiciliul în București, ..13, ., sector 4) nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
În baza art.14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală, a fosr admisă acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3000 lei către partea civilă B. A. (cu domiciliul în Moreni, ., ., ., jud.Dâmbovița, citat la adresa din București, ..15, ., .), reprezentând despăgubiri materiale.
În baza art.112 lit.f, art.118 alin.1 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea unei bare metalice de aproximativ 80 cm, indisponibilizată conform dovezii . nr._.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În dimineața zilei de 03.11.2012, în jurul orei 07:00, inculpatul D. V.-M. a intrat în incinta magazinului aparținând S.C. T. Deli .. și a distrus cu o rangă metalică mai multe recipiente din sticlă și un cântar electronic, părăsind apoi magazinul. În continuare, acesta a lovit mai multe autoturisme parcate în vecinătate, printre care cele ale părților vătămate B. A., G. G. și P. O., după care și-a continuat deplasarea, abandonând obiectul contondent pe ..3.
Martorul T. C. a apelat numărul de urgență 112, iar în urma deplasării la fața locului, organele de poliție l-au identificat și imobilizat pe inculpat, găsind și ranga folosită la comiterea faptelor.
Au fost identificate patru autoturisme avariate, respectiv:
- autoturismul Citroen C3 de culoare albă cu număr de înmatriculare_, având geamul portierei stânga față spart, proprietatea părții vătămate G. G.;
- autoturismul Daewoo Matiz de culoare gri cu număr de înmatriculare_, având zgârieturi pe geamurile portierelor de pe partea dreaptă, proprietatea părții vătămate P. O.;
- autoturismul Kia C’eed de culoare albă cu număr de înmatriculare_, având luneta spartă și parbrizul crăpat, proprietatea părții vătămate B. A..
Este de menționat că inculpatul a avariat prin lovire cu ranga și autoturismul Opel Vectra de culoare argintie cu număr de înmatriculare P5549AT, însă proprietarul acestuia, numitul C. M., cumnatul inculpatului, a declarat că nu dorește să formuleze plângere prealabilă.
Nici reprezentanții S.C. T. Deli .. nu au formulat plângere.
Cu privire la autoturismul Opel Astra de culoare neagră cu număr de înmatriculare_, aparținând numitei T. D., s-a constatat că acesta fusese avariat în alte împrejurări.
Manifestarea violentă în spațiul public a inculpatului a tulburat ordinea și liniștea publică, cauzând întreruperea temporară a activității S.C. T. Deli .., panicarea martorilor oculari, luarea unor măsuri de conservare a bunurilor (cazul martorului Nefta E.), apelarea forțelor de ordine.
Inculpatul nu a oferit o explicație concretă pentru acțiunile sale, motivând că ar fi consumat substanțe etnobotanice, sub influența cărora se afla.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, însușindu-și probele administrate în cursul urmăririi penale, sens în care a solicitat aplicarea dispozițiilor art.320¹ Cod procedură penală.
Această situația de fapt a fost reținută de instanță pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit de agenții Secției 14 Poliție (filele 17-18 d.u.p.), declarațiile părții vătămate B. A. (filele 19-20, 79 d.u.p.), proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (filele 21-23 d.u.p.), declarațiile părții vătămate G. G. (filele 24-25, 78 d.u.p.), declarațiile părții vătămate P. O. (filele 26-27, 77 d.u.p.), procese-verbale de cercetare la fața locului și planșe foto (filele 28-35, 44-45 d.u.p.), declarațiile martorilor S. M. (filele 46-47 d.u.p.), I. M.-S. (filele 48-50 d.u.p.), T. C. (filele 51-52 d.u.p.), Nefta E. (filele 57-58 d.u.p.), procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere de pe planșa fotografică (filele 53-56, 59-62 d.u.p.), planșă foto (fila 74 d.u.p.) coroborate cu declarațiile inculpatului (filele 65-66, 68-70 d.u.p.).
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului D. V.-M. - care la data de 03.11.2012 a lovit cu un obiect contondent și a adus distrugeri autoturismelor aparținând părților vătămate B. A., G. G. și P. O. - întrunește sub aspectul laturii obiective și subiective elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prev. de art.217 alin.1 Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal, iar fapta aceluiași inculpat - care la data de 03.11.2012, în public, a săvârșit acte și s-a dedat la manifestări prin care s-a tulburat liniștea și ordinea publică - întrunește sub aspectul laturii obiective și subiective elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.321 alin.1 Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal.
Referitor la starea de recidivă postexecutorie, instanța de fond a reținut că primul termen al recidivei îl constituie condamnarea la pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.28/26.01.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr._/301/2008 (filele 19-22), pedeapsa executându-se în perioada 04.12._12, fiind întrunite și celelalte condiții prevăzute de lege pentru reținerea stării de recidivă.
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.345 alin.2 Cod procedură penală, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei principale și a modului de executare a acesteia, judecătorul fondului s-a raportat la criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială (cu incidența dispozițiilor art.3201 Cod procedură penală), gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Față de aspectele reținute mai sus, având în vedere gravitatea concretă a infracțiunilor, împrejurările comiterii acestora, modalitatea de săvârșire, necesitatea responsabilizării inculpatului și îndreptării sale, în vederea atingerii scopului educativ și preventiv prevăzut de art.52 Cod penal, instanța de fond a aplicat pedepse cu închisoarea, dispunând ca pedeapsa rezultantă să se execute în regim de detenție, ținând seama și de circumstanțele personale ale acestuia.
Instanța de fond a avut în vedere modalitatea de comitere a faptelor de către inculpat, care relevă pericolul social al acestora și lipsa totală de respect față de valorile sociale ocrotite de lege, o stare de pericol pentru bunurile și persoanele pe care le-a întâlnit, întrucât în starea în care se afla, inculpatul putea comite fapte mult mai grave.
De asemenea, au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului constând în aceea că nu are ocupație și nici loc de muncă, este recidivist, iar pe parcursul procesului penal a avut o conduită procesuală sinceră, însă dat fiind faptul că a fost depistat în flagrant, s-a apreciat că atitudinea sa era una oarecum inerentă față de materialul probator administrat.
În privința antecedenței penale a inculpatului s-a reținut că potrivit fișei de cazier judiciar (filele 24-25 din dosarul instanței) acesta a fost condamnat în repetate rânduri pentru săvârșirea de infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, ceea ce conduce la concluzia că nu s-a îndreptat și trebuie aplicată o pedeapsă corespunzătoare pentru reeducarea acestuia, proporțională și necesară îndeplinirii scopurilor prevăzute de lege.
Aceste elemente au conturat, în opinia judecătorului fondului, parametrii în care s-a realizat operațiunea de individualizare a pedepsei, instanța apreciind că pentru ambele infracțiuni trebuie aplicate pedepse orientate spre mediu, în funcție de limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, instanța de fond a menținut arestarea preventivă a inculpatului D. V.-M. (mandat de arestare preventivă nr.142/UP/03.11.2012 emis de Judecătoria Sector 4 București), având în vedere că temeiurile reținute la luarea măsurii preventive se mențin, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea faptei, circumstanțele sale personale și frecvența săvârșirii acestui tip de infracțiuni pe raza municipiului București.
Având în vedere aceste considerente, ținând seama de gravitatea faptelor, pericolul concret pentru ordinea publică demonstrat prin probe, impactul social al faptelor reținute în sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă, durata arestului, persoana inculpatului, vârsta, antecedentele penale și sănătatea acestuia, instanța de fond - în baza art.1608a alin.6 Cod procedură penală – a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul D. V.-M..
Trecând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a constatat că părțile vătămate P. O. și G. G. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
Instanța a mai reținut că partea vătămată B. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 3000 lei, constând în paguba produsă prin degradarea autoturismului.
S-a observat că inculpatul, prin declarația dată la termenul din 06.02.2013, a precizat că este de acord să plătească suma solicitată de partea civilă, achiesând la pretențiile acesteia.
Având în vedere recunoașterea totală a acestor pretenții (art.161 alin.3 Cod de procedură penală), instanța fondului a găsit că nu mai este necesară administrarea altor probe suplimentare cu privire la cuantumul prejudiciului.
Ca atare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art.14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală, instanța de fond a admis acțiunea civilă și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 3000 lei către partea civilă B. A., reprezentând despăgubiri materiale.
În baza art.112 lit.f, art.118 alin.1 lit.b Cod penal, instanța de fond a luat măsura confiscării speciale cu privire la bunul folosit la săvârșirea infracțiunii - bara metalică de aproximativ 80 cm, indisponibilizată conform dovezii . nr._ (fila 76 d.u.p.).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal (la data de 20 februarie 2013), a declarat recurs inculpatul D. V. M..
Recursul inculpatului a fost înaintat de Judecătorie și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 07 martie 2013.
Cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astăzi, 14 martie 2013, consemnate în pacticaua prezentei decizii, apărătorul desemnat din oficiu pentru a asigura asistența juridică obligatorie pentru inculpatul recurent, invocând greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate acestuia de către instanța fondului, considerată ca fiind excesivă în raport cu gravitatea concretă a faptelor comise și cu referințele personale ale inculpatului care și-a recunoscut vinovăția, a solicitat admiterea recursului declarat și rejudecând pe fond, să se dispună aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, dându-se eficiență maximă circumstanțelor personale ale inculpatului.
Analizând sentința atacată, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivul anterior menționat, precum și din oficiu, conform art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Mai întâi, Curtea constată din oficiu că instanța de fond a realizat o evaluare judicioasă și obiectivă a ansamblului probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale, determinând în mod corect situația de fapt dedusă judecății și vinovăția inculpatului D. V. M., iar în raport cu elementele de fapt ce caracterizează activitatea infracțională a acestuia, a stabilit în mod corespunzător și încadrarea juridică a infracțiunii reținută în sarcina lui, aspecte care de altfel nici nu au făcut obiectul vreunei contestații din partea inculpatului, care optând pentru desfășurarea judecății potrivit procedurii simplificate, bazată pe recunoașterea vinovăției, în condițiile reglementate de art.3201 din Codul de procedură penală, a înțeles să-și asume responsabilitatea comiterii faptei ce-i este imputată.
În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpatului prin sentința recurată, aspect contestat de acesta prin prisma faptului că instanța de fond nu ar fi dat eficiența cuvenită referințelor sale personale favorabile, Curtea constată, contrar acestor critici, că instanța de fond, dând eficiența cuvenită tuturor criteriilor prevăzute în art.72 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedepse legale și în mod corect individualizate, neexistând motive temeinice care să justifice reducerea acestora fie și până la limita minimului special rezultat în urma aplicării cauzei legale de atenuare a răspunderii penale prev. de art.3201 Cod de procedură penală care are ca efect reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute în normele de incriminare incidente.
În acest sens, Curtea constată că pedepsele respective, orientate către limita minimă la care se poate ajunge ca efect al reținerii incidenței cauzei legale de reducere a limitelor de pedeapsă, prevăzută de art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală, este proporțională cu gradul concret de pericol social al infracțiunilor săvârșite, astfel cum este relevat de circumstanțele reale de comitere a acestora și de urmările socialmente periculoase efectiv produse (fiind vorba despre un comportament public turbulent al inculpatului, pus de acesta pe seama consumului de substanțe cu efecte psihotrope și pe fondul căruia, folosindu-se de un obiect contondent a provocat distrugerea unor obiecte din incinta unui magazin, iar apoi a lovit mai multe autoturisme parcate în vecinătate) și, în același timp, reflectă în mod corespunzător și referințele personale ale inculpatului care deși este o persoană tânără, în plină putere de muncă (are vârsta de 41 de ani), nu are ocupație și nici loc de muncă pentru a avea asigurate în mod licit și constant veniturile necesare existenței și nu în ultimul rând, a dat dovadă de o perseverență remarcabilă pe calea infracțională.
Cu privire la acest din urmă aspect, este de observat că potrivit fișei de cazier judiciar (fila 64 d.u.p.), inculpatul a fost anterior condamnat definitiv de patru ori la pedepse cuprinse între 1 an și 4 ani închisoare pentru infracțiuni de furt calificat, din executarea celei din urmă pedepse, de 3 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.28/2009 a Judecătoriei sector 3 București și care constituie primul termen al recidivei postexecutorii pentru infracțiunile deduse judecății în cauza de față, fiind liberat condiționat la data de 30.08.2011 cu un rest rămas neexecutat de 370 de zile închisoare.
Raportat la aspectele anterior evidențiate, Curtea consideră că încălcarea în mod repetat a ordinii de drept și a regulilor de conviețuire socială, reflectată de această prodigioasă activitate infracțională prin care s-a făcut remarcat inculpatul, dovedește un grad ridicat de incorigibilitate a acestuia și lipsa unor preocupări efective și serioase din partea sa pentru dobândirea unei atitudini corecte față de muncă, de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
În ceea ce privește atitudinea procesuală sinceră și cooperantă pe care o clamează inculpatul în susținerea solicitării de îmblânzire a tratamentului sancționator aplicabil, trecând peste faptul că această asumare a responsabilității faptelor comise nu a făcut altceva decât să confirme ceea ce probele temeinice de vinovăție existente în cauză dovedeau cu prisosință, Curtea consideră că, mai ales în contextul susținutei activități infracționale de care de-a lungul timpului inculpatul s-a dovedit capabil și a lipsei oricăror preocupări reale și efective din partea acestuia de a desfășura vreo activitate utilă socialmente, respectiva conduită procesuală nu este de natură a justifica manifestarea unui grad mai sporit de clemență față de situația inculpatului
De asemenea, Curtea constată că probatoriul cauzei nu relevă vreo împrejurare din care să rezulte că inculpatul ar fi manifestat vreo vagă stăruință pentru recuperarea prejudiciului cauzat părții civile B. A. în împrejurările anterior descrise, astfel încât nici din această perspectivă nu poate fi reținută vreo circumstanță atenuantă care să conducă la diminuarea cuantumului pedepsei.
În consecință, Curtea găsește că durata pedepselor asupra cărora s-a orientat instanța de fond constituie deja expresia unei suficiente clemențe și sub niciun motiv nu se justifică o reevaluare a întinderii acestora, pedepsele în discuție fiind adecvate și realizării scopului lor punitiv, dar și educativ preventiv, astfel cum este definit de dispozițiile art.52 Cod penal.
Față de toate aceste considerente și întrucât, nici din oficiu, nu se constată motive de casare a sentinței atacate, Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D. V. M..
În temeiul art.38517 alin.4 Cod procedură penală rap. la art.383 alin.2 Cod procedură penală din pedeapsa aplicată recurentului inculpat se va deduce durata reținerii și a arestării preventive de la data de 03.11.2012 la zi.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul cuvenit avocatului din oficiu urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul D. M. V. M. împotriva Sentinței penale nr.536 din data de 14 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în Dosar nr._ .
In temeiul art.38517 alin.4 Cod procedură penală rap. la art.383 alin.2 Cod procedură penală și art.88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada prevenției de la 03.11.2012 la zi.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-B. I.-T. R. G. C. C.
GREFIER,
I. P.
red.jud.C.C.
ex.2
red.jud.M-C.-Jud.Sect.4 București
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1915/2012.... → |
|---|
