Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1915/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1915/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-10-2012 în dosarul nr. 1915/2012
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1915
Ședința publică din data de 10.10.2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: R. A. A.
JUDECĂTOR: C. V.
JUDECĂTOR: P. DUMITRIȚA
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror L. I..
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.327 din data de 20.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-inculpat T. D. A., personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat B. A., în baza delegației nr._ din data de 23.08.2012.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat depune la dosar copii de pe certificatele de naștere ale minorelor T. A. C. și T. C. Anais, certificatul de căsătorie . nr._/2007 și adeverința eliberată de . SRL.
Intimatul-inculpat T. D. A., personal, arată că își menține declarațiile date și nu dorește să fie audiat de instanță.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de propus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că își extinde motivele de recurs formulate, în scris, de P., arătând că intimatul-inculpat a recunoscut săvârșirea faptei, iar instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la aplicarea dispozițiilor art.320 ind.1 Cod proc. pen. Precizează că în prezenta cauză nu există un calcul retroactiv privind alcoolemia, instanța de fond luând în calcul concentrația de alcool în sânge de 1,25g‰, conform principiului „in dubio pro reo”. Precizează că această concentrație nu este cea de la momentul săvârșirii faptei, ci este cea de după două ore când inculpatul a fost prins de organele de poliție. Apreciază că nu se putea pronunța o hotărâre temeinică dacă nu a fost administrată proba cu recalcularea alcoolemiei.
Astfel că, în temeiul art.385 ind.15 alin.1 pct.2 lit.c Cod proc. pen., solicită admiterea recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria B., casarea în întregime a sentinței penale recurate și, în consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria B. pentru a administra probatoriului, întrucât nu se cunoaște care era alcoolemia inculpatului la momentul săvârșirii faptei.
În subsidiar, consideră că instanța de fond nu a avut în vedere toate aspectele cauzei, având în vedere că, deși inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, figurează în evidența operativă cu o amendă administrativă pentru favorizarea infractorului și pentru mărturie mincinoasă, fapta nu este de o gravitate scăzută pentru că este vorba de o alcoolemie destul de ridicată, fiind săvârșită pe timp de noapte. Față de acestea, solicită în temeiul art.385 ind.15, alin.1 pct.2 lit.d Cod proc. pen., casarea în întregime a hotărârii recurate, pronunțarea unei hotărâri de condamnare în baza art.87 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea dispozițiilor art.320 ind.1 Cpp, fără reținerea circumstanțelor atenuante, cu aplicarea pedepselor accesorii stabilite de art.71 Cp și art.64 Cp, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în temeiul art.81, 82 Cp și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat T. D. A. solicită, în temeiul art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod proc. pen., respingerea recursului, ca nefundat și menținerea hotărârii pronunțate de Judecătoria B., ca legală și temeinică. Consideră că achitarea inculpatului și aplicarea unei amenzi administrative este suficientă în raport de gravitatea faptei comise și de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, respectiv acesta a recunoscut fapta, este căsătorit, are doi copii minori în întreținere, lucrează și este cunoscut fără antecedente penale.
Intimatul-inculpat T. D. A., personal, în având cuvântul, arată că regretă fapta comisă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.327 din data de 20.06.2012 pronunțată de Judecătoria B., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 alin 1 lit b¹ C.p.p. cu aplicarea art. 18¹ C.p., art. 91 C.p. și art. 320¹ alin.7 C.p.p., s-a dispus achitarea inculpatului T. D. A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, rep. și s-a aplicat acestuia o amendă administrativă, în cuantum de 1000 lei.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului I..
În temeiul art. 192 al. 1 pct.1 lit.d Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr.2951/P/2011 din data de 10.05.2012 a fost trimis în judecată inculpatul T. D. A., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep.
În fapt, s-a reținut că la data de 21 mai 2011, ora 23:10, acesta a condus autoutilitara cu număr de înmatriculare_, pe raza comunei Chiajna, jud. I., pe . intersecția cu . tamponat ușor autoturismul cu numărul_, fiind oprit în trafic de către organele de poliție rutieră pentru un control de rutină, pe . class="Style13"> Conducătorului i s-au solicitat documentele și, având în vedere că acesta prezenta halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat valoarea de 0,67 mg/l alcool în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la cea mai apropiată unitate spitalicească, pentru recoltarea probelor biologice.
Astfel, din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.5373/21.11.2011, a rezultat că inculpatul avea la prima probă de sânge o îmbibatie alcoolică de 1,40 g/‰, iar la a doua probă sânge o îmbibatie alcoolică de 1,25 g/‰.
În cauză, a fost audiat martorul P. M. C., care a fost de fata la momentul testării inculpatului cu aparatul etilotest și care a confirmat situația de fapt expusă mai sus.
Inculpatul, fiind audiat, a recunoscut săvârșirea faptei și regretă aceasta.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost probată cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare, declarația martorului, declarațiile învinuitului și buletinul de analiză toxicologică.
Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul a arătat că recunoaște în întregime faptele pentru care a fost trimis în judecată, solicitând să fie judecat în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cu aplicarea art. 320¹ C.p.p.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut situația de fapt, astfel cum a fost prezentată în rechizitoriul Parchetului, concluzionând că în drept, fapta inculpatului care la data de 21 mai 2011, ora 23:10, a condus autoutilitara cu numărul de înmatriculare_, pe raza comunei Chiajna, jud. I., având în sânge o îmbibație ce depășește 0.80 g/ml alcool pur, este prevăzută de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 rep.
În raport de criteriile stabilite de art. 181 alin. 2 Cp - atingerea minimă adusă valorii sociale ocrotite de lege, împrejurările de săvârșire a faptei (aceasta fiind comisă într-o localitate din mediul rural la o ora târzie - 23:10, unde circulația nu este intensă, concentrația de alcool în sânge fiind la a doua proba de 1,25 g‰, conform principiului « in dubio pro reo » aceasta fiind cea care se va lua in calcul, fiind cea mai mică valoare), persoana și conduita făptuitorului (nu este cunoscut cu alte condamnări, având și vârsta de doar 25 de ani), rezultatele minime produse (fapta nefiind soldată cu alte urmări), judecătorul fondului a constatat că prin atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de lege și prin conținutul concret fapta fiind lipsită în mod vădit de importanță, aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Deși inculpatul s-a prevalat la termenul din data de 13.06.2012 de dispozițiile art.320¹ C.p.p., instanța de fond a considerat că nu se impune condamnarea acestuia și, având în vedere că probele deja existente la dosarul cauzei sunt suficiente, nemaifiind necesară administrarea de noi probe, dispunând achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 Cpp, ținând cont și de recunoașterea vinovăției acestuia.
Pentru aceste aspecte, judecătorul fondului a aplicat în baza art. 18 ind. 1 și art. 91 lit. c Cod penal, amenda administrativă în cuantum de 1000 lei, considerând că, în raport de circumstanțele specifice ale faptelor și inculpatului, sancțiunea este suficient de aspră pentru a îl determina pe acesta să își modifice atitudinea față de ordinea socială și să respecte dispozițiile legale în viitor.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și condamnarea inculpatului.
Extinzând motivele de recurs, procurorul de ședință a solicitat, în principal, în temeiul art.385 ind.15 alin.1 pct.2 lit.c Cod proc. pen., admiterea recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria B., casarea în întregime a sentinței penale recurate și, în consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria B. pentru a administra probatoriului, întrucât nu se cunoaște care era alcoolemia inculpatului la momentul săvârșirii faptei, nefiind calculată retroactiv alcoolemia și, în subsidiar, în temeiul art.385 ind.15, alin.1 pct.2 lit.d Cod proc. pen., casarea în întregime a hotărârii recurate, pronunțarea unei hotărâri de condamnare în baza art.87 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea dispozițiilor art.320 ind.1 Cpp, fără reținerea circumstanțelor atenuante, cu aplicarea pedepselor accesorii stabilite de art.71 Cp și art.64 Cp, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în temeiul art.81, 82 Cp și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, întrucât, deși inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, figurează în evidența operativă cu o amendă administrativă pentru favorizarea infractorului și pentru mărturie mincinoasă, fapta nu este de o gravitate scăzută pentru că este vorba de o alcoolemie destul de ridicată, fiind săvârșită pe timp de noapte.
Examinând sentința penală recurată, față de motivele invocate și din oficiu, conform art.385/6 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Cu privire la solicitarea de casare a sentinței penale recurate și trimitere a cauzei spre rejudecare în vederea efectuării expertizei medico-legale privind calcularea retroactivă a alcoolemiei, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată.
Astfel, expertiza medico-legalã privind calculul retroactiv al alcoolemiei nu este obligatorie.
Totodată, aceasta oferă valori teoretice aproximative, pe baza acestui calcul neputându-se determina o valoare certă a alcoolemiei, astfel cum se întâmplã în cazul analizei probelor biologice, alcoolemia rezultată din probele biologice este determinată prin măsurători directe, iar calculul retroactiv presupune aprecieri ale specialiștilor bazate pe experiment și observație.
În speță, o astfel de probă nu este utilă cauzei având în vedere că probele administrate nu sunt contradictorii, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu le-a contestat și nu a solicitat recalcularea retroactivă a alcoolemiei, prevalându-se de procedura prevăzută de art. 320 ind.1 Cpp.
Chiar dacă s-ar fi dovedit utilitatea probei respective, aceasta ar fi putut fi administrată în fața instanței de recurs potrivit art. 385 ind.6 al.3 Cpp și nu în fața primei instanțe.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din materialul probator administrat pe parcursul procesului penal (procesul verbal de depistare, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, declarațiile martorului-asistent și declarațiile inculpatului), rezultând fără echivoc vinovăția inculpatului T. D. A. cu privire la săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
În acord cu prima instanță, Curtea apreciază că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni raportat la criteriile prevăzute de art. 18 ind.1 al.2 Cp având în vedere împrejurările de comitere a faptei, respectiv în mediul rural, la o oră târzie, valoarea alcoolemiei, precum și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu alte condamnări și este tânăr.
P. a arătat că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, aplicându-i-se o amendă administrativă pentru favorizarea infractorului și mărturie mincinoasă, însă această sancțiune nu constituie antecedent penal și nu se referă la fapte incriminate de OUG nr.195/2002, neputând constitui singurul element care să dea faptei gradul de pericol social al unei infracțiuni .
În consecință, în baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p, va respinge ca nefondat recursul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.327 din data de 20.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
În baza art. 192 al.3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. împotriva sentinței penale nr.327 din data de 20.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.10.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. A. A. C. V. P. DUMITRIȚA
GREFIER
D. T.
red.R.A.A.
dact.L.G.
ex.2/26.10.2012
red.E.D.-Jud.B.
| ← Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 618/2013. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1914/2012.... → |
|---|
