Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1914/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1914/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-10-2012 în dosarul nr. 1914/2012
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.1914
Ședința publică din data de 10.10.2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: R. A. A.
JUDECĂTOR: C. V.
JUDECĂTOR: P. DUMITRIȚA
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror L. I..
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de inculpatul N. D. împotriva sentinței penale nr.268 din data de 24.05.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat N. D., personal, aflat în stare de arest preventiv în altă cauză și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Bolboaca V., în baza delegației nr._/25.09.2012.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat precizează ca la fila 7 din dosarul de urmărire penală, există o adresă de la Poliția orașului B., din care rezultă ca acesta la data de 19.09.2011, avea permisul de conducere reținut, în vederea suspendării, ci nu avea permisul suspendat. Față de această precizare, solicită emiterea unei adrese către Poliția orașului B., pentru a indica clar dacă inculpatul avea la acea data permisul suspendat.
Reprezentantul Ministerului Public se opune emiterii acestei adrese, nefiind utilă soluționării cauzei, Poliția orașului B., neavând ce să mai comunice în plus față de ce este menționat în această adresă.
Curtea respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, relațiile indicate în adresă, fiind clare.
Curtea procedează la audierea recurentului-inculpat N. D., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat N. D. solicită, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, pe fond, achitarea inculpatului, in temeiul disp. art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.a Cod proc. pen., având în vedere că fapta pentru care acesta a fost condamnat, cea de conducere pe drumurile publice, având permisul de conducere suspendat, nu există în cauză. În fapt, așa cum rezultă și din înscrisul aflat la fila 7 din dosarul de urmărire penală, inculpatul la data de 19.09.2011, avea permisul reținut în vederea suspendării, ci nu suspendat. Consideră că atâta timp cât nu exista o suspendare a dreptului de conducere, inculpatul nu poate fi acuzat și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere, având permisul de conducere suspendat.
În subsidiar, solicită redozarea pedepsei, având în vedere că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, în temeiul art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod proc. pen., respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat, considerând hotărârea recurată, ca fiind temeinică, cu obligarea inculpatului la cheltuielile judiciare avansate de stat. Așa cum rezultă din adresa emisă de Poliția orașului B., inculpatului i-a fost reținut permisul de conducere la data de 6.06.2006, în vederea suspendării. După această dată, așa cum rezultă din fișa de cazier a inculpatului, acesta a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul cu permisul suspendat și apoi i s-a aplicat o amendă de 800 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul neînmatriculat, având numere false, astfel că permisul i-a fost suspendat. De asemenea, tot din fișa de cazier a inculpatului rezultă că în anul 2010, acestuia i s-a mai aplicat o amendă, tot pentru săvârșirea infracțiunii de conducere având permisul suspendat. În aceste condiții, apreciază că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului este corectă. Într-adevăr inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere, însă acest aspect nu are relevanță, având în vedere că acesta a fost prins în flagrant. De asemenea, nu se poate reține în favoarea acestuia disp. art.74 lit.a pentru că nu este o persoană fără antecedente penale, săvârșind aceasta infracțiune în stare de recidivă postcondamnatorie.
În replică, apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, precizează că nu rezultă din niciun înscris aflat la dosar că permisul de conducere a fost suspendat la acea dată.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, precizează că a fost obligat să conducă, pentru a-și câștiga existența.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.268 din data de 24.05.2012, pronunțată de Judecătoria B., în baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, a fost condamnat inculpatul N. D., fiul lui Ș. și A., născut la data de 21.04.1957, în București, sector 2, domiciliat în București, .. 6, ., sector 3, FFL- com. Mogoșoaia, ., CNP-_, la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, acordate prin sentința penală nr.1125/23.06.2008, pronunțată de Judecătoria G. și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei, cumulând-o cu pedeapsa aplicată de 1 an închisoare.
Inculpatul execută – în final - pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare
În temeiul art. 71 C.p., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua si lit. b) Cp, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 191 alin. 1, Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata a 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În fapt, s-a reținut ca la data de 19 septembrie 2011, inculpatul N. D. a fost depistat de către organele de poliție a orașului B., judetul I. în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_ pe raza comunei Mogoșoaia. În urma verificărilor efectuate de către politie s-a stabilit faptul că inculpatul N. dan este posesor al permisului de conducere categoria B, . reținut în vederea suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice din data de 06.12.2011.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii; declarațiile date de către inculpat; declarația martorului M. D. Ș.; proces verbal de efectuare a actelor premergătoare; adrese de verificare.
A fost înlăturată declarația martorului M. D. Ș. din cursul urmăriri penale, raportat la declarația dată de către acesta în fața instanței de judecată, din care rezultă faptul că, în realitate nu a fost prezent în data de 19.09.2011 în locul în care, inculpatul N. D. ar fi fost surprins în trafic de către organele de poliție, semnarea procesului verbal de constatare a infracțiunii săvârșite de către acesta din urmă, petrecându-se la locul de muncă al martorului, respectiv la Școala nr.1 din localitatea B., județul I..
Instanța de fond a ținut cont de declarațiile de recunoaștere a inculpatului care, fiind audiat în cursul urmăriri penale a recunoscut faptul că, în data de 19.09.2011, a condus autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_ pe raza comunei Mogoșoaia, arătând totodată faptul că avea cunoștință despre împrejurarea că, permisul său de conducere este suspendat.
De asemenea, instanța fondului a avut în vedere adresa nr._ a D.G.P.M.B,. Brigada Rutieră din care rezultă faptul că la data de 19.09.2011 permisul de conducere a inculpatului N. D. figura ca fiind reținut.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului N. D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
La individualizarea pedepsei pentru infractiunea savarsită, instanta de fond a avut în vedere criteriile generale de invidualizare prevăzute de art.72 alin.1 C.pen.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerile orale, apărătorul inculpatului (desemnat de Curte din oficiu) a solicitat – în principal – achitarea în temeiul prev. art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.a Cod proc. pen., iar – în subsidiar – reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate.
Examinând cauza, în raport de motivele invocate, cât și sub toate celelalte motive, conform art.3859 alin.ultim Cod procedură penală, Curtea constată recursul inculpatului ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, pe baza probelor administrate la urmărirea penală, judecătorul fondului, în aplicarea prevederilor art.3201 din Codul de procedură penală, a reținut temeinic situația de fapt constând în aceea că, inculpatul la data de 19 septembrie 2011, a condus pe drumurile publice un autovehicul având permisul de conducere reținut.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care are permisul de conducere reținut în vederea suspendării, elementul material al laturii obiective a fost realizat prin fapta inculpatului de a conduce autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe raza localității Mogoșoaia, județul I., având permisul de conducere reținut. Urmarea imediată a acestei fapte este reprezentată de crearea unei stări de pericol atât pentru inculpat însuși cât și pentru ceilalți participanți la trafic. În ceea ce privește legătura de cauzalitate aceasta rezultă fără dubiu, în mod direct și nemijlocit, din expunerea celorlalte două elemente.
Sub aspectul laturii subiective, se reține că inculpatul a știut că va conduce autoturismul fără permis. D. urmare, inculpatul a prevăzut și a urmărit producerea rezultatului socialmente periculos al faptei sale, acesta săvârșind fapta cu intenție directă, forma prevăzută de art. 19 alin. 1 pct.1 lit. a C.p.
Astfel cum rezultă din adresa emisă de Poliția orașului B., inculpatului i-a fost reținut permisul de conducere la data de 6.06.2006, în vederea suspendării. După această dată, inculpatul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul cu permisul suspendat și apoi i s-a aplicat o amendă de 800 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul neînmatriculat, având numere false, astfel că permisul i-a fost suspendat (a se vedea fișa de cazier judiciar). De asemenea, tot din fișa de cazier a inculpatului rezultă că în anul 2010, acestuia i s-a mai aplicat o amendă, tot pentru săvârșirea infracțiunii de conducere având permisul suspendat.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite cu certitudine și fără echivoc, pe baza întregului ansamblu probator administrat în cauză, dar și recunoscută de către inculpat.
Instanța de fond a apreciat - în mod just - asupra întinderii pedepsei rezultante, dând eficiență la stabilirea duratei acesteia, dar și a modalității sale de executare (în detenție), tuturor criteriilor de individualizare prevăzute în art.72 din Codul penal.
Curtea nu poate primi critica apărării inculpatului, în sensul acordării netemeiniciei sentinței, cu privire la pedeapsa aplicată, deoarece circumstanțele personale ale inculpatului au fost avute în vedere, iar aspectele privind toate datele personale ale inculpatului, dar și dovezile în circumstanțiere au fost evaluate corespunzător, în raport cu celelalte criterii prevăzute la art. 72 C. pen., considerându-se că în cauză au fost examinate toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepsei, cuantumul pedepsei aplicate, reflectând, atât gravitatea faptei comise, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, ținându-se cont și de împrejurarea că instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea în regim de detenție.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată. Se constată că instanța de fond, la stabilirea pedepsei de 1 an închisoare, a luat în considerare, cu precădere, împrejurarea că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, acordând semnificația cuvenită datelor referitoare la persoana acestuia, însă a ținut seama și de gravitatea faptelor, apreciind - în final - că acestuia i se mai poate acorda o șansă.
Pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare se datorează revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1125/23.06.2008, pronunțată de Judecătoria G.. Pedeapsa astfel individualizată, în cuantum și modalitate de executare, este aptă să realizeze scopul preventiv-educativ, prevăzut de art.52 Cod penal, având în vedere faptul că și anterior inculpatul a mai comis o faptă penală, dar și împrejurarea că anterior a mai beneficiat de clemența instanței, prin aplicarea dispozițiilor referitoare la suspendarea condiționată, însă recurentul din speță nu a înțeles această măsură.
Așa fiind, cum din oficiu nu se constată motive de nelegalitate a hotărârii atacate, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. D., potrivit dispozițiilor art.38515 pct.1, lit.b Cod procedură penală.
Constatând culpa procesuală a recurentului, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul N. D. împotriva sentinței penale nr.268 din data de 24.05.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._ .
Obligă pe recurent la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. A. A. C. V. P. DUMITRIȚA
GREFIER,
D. T.
red.D.P.
dact.L.G.
ex.2
red.C.R.I.-Jud.B.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1915/2012.... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
