Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 671/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 671/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 671/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ nr. 671/R
Ședința publică din: 08.04.2013
Curtea constituită din:
Președinte: S. C.
Judecător: O. B.
Judecător: S. E.
Grefier: S. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală a fost reprezentat de procurorE.-S. L..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect recursurile declarate de inculpații B. M. E., M. A. și M. T., împotriva încheierii de ședință din data de 29.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați B. M. E., M. A. și M. T., în stare de arest, asistați de apărător ales, av. T. G., cu împuternicire avocațială nr._/05.04.2013, fila 13/dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefiera de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați B. M. E., M. A. și M. T., având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință recurate doar cu privire la soluția dată cererii de liberare și, pe fond, rejudecând, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt incidente disp. art. 1602 alin. 2 Cpp.
Astfel, în susținerea apărării, critică încheierea de ședință recurată ca netemeinică, față de împrejurarea că argumentele invocate de către instanța de fond pentru respingerea cererii vizează menținerea stării de arest, nefiind analizate dispozițiile art. 1602 C.p.p și că motivarea este generică, nefiind particularizată cu privire la fiecare inculpat în parte.
De asemenea, invocă perioada îndelungată de arest preventiv și arată că, fiind judecați în stare de libertate, inculpații nu vor influența buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că martorii ce urmează a fi audiați nu au legătură cu infracțiunea de șantaj, iar cei deja audiați au arătat că niciun inculpat ori vreo persoană din anturajul acestora nu au încercat să-i influențeze și că nu vor săvârși alte infracțiuni.
Nu în ultimul rând, invocă circumstanțele personale ale inculpaților, sens în care, referitor la M. A. și M. T., arată că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, că au lucrat în domeniul construcțiilor și că au avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând prezența la fața locului cu privire la infracțiunea de fraudă informatică, însă nu și participarea la săvârșirea infracțiunii de șantaj, greșit reținută în sarcina acestora, sub forma complicității.
Totodată, în susținerea apărării, invocă principiul egalității de tratament în raport cu inculpații care, deși au săvârșit fapte similare celor reținute în sarcina recurenților, totuși sunt judecați în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și de menținere a încheierii de ședință recurate ca fiind legală și temeinic motivată, cu privire la fiecare inculpat în parte.
Apreciază că, la acest moment procesual, subzistă temeiurile inițiale, atitudinea procesuală a inculpaților, în sensul de a recunoaște doar prezența la fața locului ori declarațiile martorilor din faza de cercetare judecătorească, diferite față de cele din faza de urmărire penală, nefiind de natură a schimba situația de fapt, astfelcum rezultă din toate probele administrate în cauză până în prezent.
Recurentul-inculpat B. M. E., având cuvântul, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că este nevinovat, în sensul că nu a înjurat ori amenințat vreo persoană.
Recurentul-inculpat M. A., având cuvântul, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că, în privința sa, nu există probe directe care să-l incrimineze și că nu a înjurat ori amenințat pe nimeni.
Recurentul-inculpat M. T., având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că a recunoscut prezența la fața locului, însă nu și actele de șantaj ori de agresiune, că nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut un loc de muncă, lucrând în străinătate.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 29.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ 12, au fost respinse, ca nefondate, cererile inculpaților B. M. E., B. V. E., M. T. și M. A., de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara.
Au fost respinse ca nefondate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații B. M. E., B. V. E., M. T. și M. A..
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut, în esență, că starea de arest a inculpaților a fost analizată ultima oară la data de 01.03.2013, moment la care s-a evaluat oportunitatea înlocuirii măsurii arestării preventive și a liberării sub control judiciar a acestora, Tribunalul hotărând înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului M. A. cu măsura obligării de a nu părăsi țara, respectiv menținerea în stare de arest a celorlalți inculpați. Soluția pronunțată cu privire la inculpatul M. A. a fost casată de Curtea de Apel prin decizia nr. 435/8.03.2013, iar celelalte măsuri dispuse referitor la starea de arest au rămas nemodificate.
Având în vedere și decizia instanței de control judiciar menționată mai sus, instanța de fond a reținut că de la acel moment și până în prezent, situația inculpaților nu a cunoscut vreo modificare esențială, care să impună încetarea privării de libertate în ceea ce îi privește. Astfel, în cauză există în continuare indicii în sensul că inculpații au săvârșit faptele de care sunt acuzați – declarațiile martorilor I. F. M., I. A., D. D. A., Șogârdea C. R., B. C.-C., D. V., D. I. M., raportul de constatare tehnico-științifică efectuat de Institutul pentru Tehnologii Avansate, procesul-verbal întocmit de organele de poliție la data de 13.07.2012, interceptările convorbirilor telefonice ale inculpaților, dar și declarațiile acestora, care au recunoscut parțial situația de fapt prezentată de parchet.
Referitor la declarațiile inculpaților din cursul cercetării judecătorești, Tribunalul a reținut că aceștia nu și-au modificat fundamental pozițiile susținute și în faza de urmărire penală, procedând doar la o . nuanțări ale declarațiilor inițiale. Cu privire la cei doi martori audiați la termenul din 29.03.2013, instanța a reținut anumite modificări ale pozițiilor inițiale avute de cei doi martori, care vor fi însă analizate prin hotărârea asupra fondului.
S-a apreciat că sunt întrunite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.proc.pen. pentru privarea de libertate a inculpaților, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Sub acest aspect, Tribunalul a avut în vedere motivele expuse pe larg în încheierile anterioare prin care s-a analizat starea de arest, anume gravitatea deosebită a faptelor de care aceștia sunt acuzați, gravitate reflectată de prejudiciul important care s-ar fi putut produce în patrimoniul lui I. F. M., modalitatea de comitere a infracțiunii de șantaj (amenințări cu fapte extrem de grave aduse inclusiv unei persoane de sex feminin cu o vârstă înaintată), cantitatea importantă de arme găsită în urma perchezițiilor efectuate asupra autoturismelor și locuințelor inculpaților B. M. E., B. V. și M. T..
Instanța de fond a mai reținut și faptul că inculpații B. M. E. și B. V. E. sunt recidiviști, ambii condamnați anterior la pedeapsa închisorii.
De asemenea, nu se poate face abstracție de faptul că infracțiunile de tipul cărora sunt acuzați cei patru inculpați sunt de natură să provoace o deosebită îngrijorare în rândul opiniei publice, iar punerea în libertate a acestora ar avea aptitudinea de a amplifica acest sentiment.
Referitor la durata arestării preventive, Tribunalul a apreciat că în raport de gradul de pericol concret al faptelor de care sunt acuzați inculpații, complexitatea cauzei (8 inculpați, numeroase persoane ce au trebuit audiate) și atitudinea organelor judiciare în sarcina cărora nu se pot reține perioade de inactivitate, aceasta nu a depășit un termen rezonabil.
Raportat la aceste elemente, instanța de fond a apreciat că liberarea sub control judiciar sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea/țara nu sunt de natură să înlăture pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă cei patru inculpați.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs, în termen legal, inculpații B. M. E., M. A. și M. T., care au criticat soluția instanței exclusiv sub aspectul respingerii cererilor de liberare provizorie sub control judiciar.
În dezvoltarea motivelor de recurs expuse oral, cei trei inculpați au arătat că motivarea instanței de fond este generică și nu cuprinde o analiză a condițiilor prevăzute de art. 1602 C.p.p. ori a situației particulare a fiecărui inculpat.
Recurenții au apreciat că nu există date că ar încercă să zădărnicească aflarea adevărului ori să influențeze buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care martorii ce urmează a fi audiați nu au legătură cu infracțiunea de șantaj.
Invocând circumstanțele personale favorabile ale inculpaților M. A. și M. T. (necunoscuți cu antecedente penale, cu o atitudine procesuală sinceră), precum și principiul egalității de tratament în raport cu inculpații care, deși au săvârșit fapte similare, sunt judecați în stare de libertate, recurenții au solicitat a se dispune liberarea lor provizorie sub control judiciar.
Examinând actele dosarului și încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. 3 C.p.p., Curtea apreciază că recursurile formulate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a evaluat just ansamblul împrejurărilor cauzei și a concluzionat pe deplin întemeiat că liberarea provizorie sub control judiciar a celor trei inculpați-recurenți nu este oportună în actualul stadiu procesual.
Contrar susținerilor recurenților, încheierea instanței de fond cuprinde o analiză critică punctuală a argumentelor pe care s-a întemeiat cererea acestora de liberare provizorie, cu trimiteri la circumstanțele personale apreciate relevante, dar și la elemente ce țin de stadiul procedurii ori de administrarea probatoriului.
Deși rigoarea argumentației juridice ar fi impus tribunalului evaluarea condițiilor prevăzute de art. 1602 și urm. C.p.p. distinct de motivele cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive (formulate în principal de către inculpați conform art. 139 C.p.p.), o atare împrejurare nu reclamă, prin ea însăși, casarea încheierii. Considerentele de ansamblu ale hotărârii relevă faptul că instanța de fond a analizat în mod efectiv oportunitatea unei măsuri preventive alternative și s-a raportat la criteriile prevăzute de art. 1602 alin. 2 C.p.p., chiar dacă nu le-a indicat în mod expres.
Pe de altă parte, în contextul caracterului integral devolutiv al recursurilor promovate, consacrat de art. 3856 alin. 3 C.p.p., Curtea însăși este îndreptățită să reexamineze întreaga cauză sub toate aspectele de fapt și de drept și să dea o nouă apreciere circumstanțelor obiective ale acesteia ori datelor personale ale inculpaților.
Din această perspectivă, reține, sub un prim aspect, că acordarea liberării provizorii, ca alternativă la măsurile preventive ce pot asigura scopul prevăzut de art. 136 alin. 1 C.p.p., implică o menținere a temeiurilor ce au stat la baza arestării preventive, însă o inaptitudine a acestora de a mai justifica, la un anumit moment procesual, privarea de libertate a unei persoane. Dispunerea acestei măsuri în faza de judecată este condiționată de evaluarea tuturor particularităților cauzei și a datelor unei persoane inculpate, astfel încât să rezulte neechivoc nu doar că sunt îndeplinite exigențele art. 1602 alin. 2 C.p.p., ci și că liberarea este cea mai adecvată măsură pentru atingerea scopului măsurilor preventive.
În cauza de față, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a liberării provizorii, prevăzute de art.1602 alin. 1 C.p.p., conferă inculpaților-recurenți doar o vocație la liberare, a cărei concretizare ar fi însă neoportună date fiind faptele de care sunt acuzați și particularitățile procedurii.
Inculpații B. M. E., M. A. și M. T. au fost trimși în judecată pentru suspiciunea comiterii unor infracțiuni grave de constituire a unui grup infracțional organizat, șantaj și fraudă informatică (iar B. M. E. și pentru nerespectarea regimului armelor și munițiilor), existând în continuare indicii temeinice că, împreună cu alte persoane, au acționat în mod organizat pentru efectuarea unei intervenții mecanice frauduloase asupra unei rulete electronice Lucky Line amplasată într-un spațiu comercial din orașul Z., realizând astfel un câștig de 170.000 lei, pe care l-au revendicat prin amenințări repetate cu moartea și cu distrugerea bunurilor părții vătămate I. F. M..
Faptele de natura celor reținute în sarcina recurenților presupun atât organizare prealabilă, cât și consecvență în executarea rezoluției infracționale, elemente de natură a potența gravitatea de ansamblu a activității ilicite și a persoanei inculpaților.
În plus, suspiciunea implicării unui număr mare de persoane în săvârșirea unor acte orientate spre fraudarea unor sisteme informatice amplasate în locuri publice ori spre constrângerea morală a altora, în unicul scop de a beneficia de folosul astfel obținut, generează în rândul comunităților reduse (cum este cea căreia îi aparțin inculpații) un sentiment acut de temere și nesiguranță, de natură să provoace, la rândul său, o tulburare însemnată ordinii publice în cazul cercetării inculpaților în stare de libertate.
Ansamblul acestor circumstanțe cu caracter obiectiv a fost just evaluat de către instanța de fond, Curtea apreciind, la rândul său, că riscul de tulburare a ordinii publice este actual și suficient de însemnat pentru a legitima în continuare menținerea măsurii arestării preventive.
Inexistența unor date din care să rezulte că inculpații B. M. E., M. A. și M. T. ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin vreunul dintre mijloacele prevăzute de art. 1602 alin. 2 C.p.p. ori să săvârșească alte infracțiuni nu justifică eventuala admitere a cererii de liberare. Exigențele art. 1608a C.p.p. impun evaluarea „temeiniciei” cererii prin raportare la toate împrejurările cauzei, astfel cum au fost anterior descrise, iar nu la acest unic criteriu.
Evoluția probatoriului testimonial și nuanțările susținerilor martorilor în cursul judecății sunt aspecte ce exced limitelor în care instanța este învestită cu examinarea liberării provizorii, ele urmând a fi analizate și cenzurate doar cu ocazia soluționării fondului. Din perspectiva oportunității arestării preventive, este suficientă constatarea subzistenței unor „indicii temeinice” de comitere a faptelor în sensul art. 681 C.p.p., respectiv a unor date care, fără a avea forța unor probe certe de vinovăție, legitimează temeinic bănuială comiterii unor fapte penale.
Or, această cerință este îndeplinită în cauză, probatoriul administrat până în prezent, astfel cum a fost menționat în încheierea recurată, oferind în continuare indicii de implicare a inculpaților în faptele de care sunt acuzați.
Circumstanțele personale ale recurenților nu sunt substanțial pozitive, pentru a oferi garanții adecvate că o măsură preventivă alternativă este oportună și suficientă pentru atingerea scopului său legal. Inculpatul B. M. E. este cunoscut cu antecedente penale, iar M. A. și M. T. nu au ocupații stabile ori preocupări socialmente utile, care să releve disponibilitatea acestora de a se supune rigorilor unui proces penal, în ipoteza lăsării în libertate.
Susținerea recurenților în sensul că menținerea lor în stare de arest este de natură a-i plasa într-o poziție discriminatorie față de alți inculpați cercetați în stare de libertate nu poate fi reținută. Din perspectiva măsurilor preventive dispuse, tratamentul diferențiat aplicat recurenților este justificat în mod obiectiv de contribuția lor semnificativă la comiterea actelor ilicite și de datele referitoare la conduita și persoana acestora, elemente de natură a releva insuficiența unei măsuri preventive alternative pentru prezervarea reală a ordinii publice.
Pentru aceste considerente, Curtea concluzionează în sensul legalității și temeiniciei încheierii recurate, urmând ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit.b C.p.p., să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B. M. E., M. A. și M. T..
În temeiul art.192 alin.2 C.p.p. va obliga recurenții la câte 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B. M. E., M. A. și M. T. împotriva încheierii de ședință din data de 29.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ 12.
Obligă recurenții la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 aprilie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
S. CîrnaruOana BurnelSimona E.
Proces-verbal
pentru jud. E. S. aflată în concediu de studii, semnează PREȘEDINTE COMPLET,
GREFIER,
S. D.
Red./th. C.S
2 ex. – 07.05.2013
T.B. – S I pen. – jud. V.V.I.
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
