Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 615/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 615/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 615/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 615
Ședința publică din data de 03.04.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. L.
JUDECĂTOR: P. DUMITRIȚA
JUDECĂTOR: C. V.
Grefier: C. G.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a participat d-na procuror N. A..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria G., intimatul-inculpat N. G., partea-civilă C. M. și asiguratorul . Vienna Insurance Group SA împotriva sentinței penale nr. 1943/25.09.2012, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-intimat-inculpat N. G. personal, în stare de libertate și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. S. L. în baza delegației de asistență judiciară obligatorie nr._, eliberată de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară și intimatul-parte responsabilă civilmente N. F., lipsind: recurentul parte-civilă C. M., răspunzând pentru apărătorul ales, av. P. A. în baza împuternicirii avocațiale nr. GR_/2013, intimata-parte responsabile civilmente N. L., intimații părți-civile S. C. de Urgențe și Chirurgie Plastică Reparatorie și Arsuri A. N. și S. Județean de Urgență G. și asiguratorul . Vienna Insurance Group SA.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-intimat-inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reprezentanta Ministerului Public solicită să fie încuviințată proba cu înscrisuri.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri și o administrează.
Apărătorul din oficiu desemnat pentru recurentul-intimat-inculpat depune la dosar înscrisuri reprezentate de declarația olografă a recurentului parte-civilă C. M., copii de pe chitanțele de plată a sumelor de bani de 1000 lei și_ lei, extras de cont ING și acte medicale.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria G., reformulându-l în sensul că este de acord cu motivul de recurs cu privire la obligarea greșită în solidar a inculpatului cu asiguratorul la plata despăgubirilor civile, având în vedere dispozițiile Deciziei nr. 1/2005 a Î.C.C.J. și Decizia 3/2010 a Î.C.C.J., conform cărora instanța avea obligația de a dispune obligarea inculpatului la plata pretențiilor civile datorate părților civile în solidar că părțile responsabile civilmente, dar nu în solidar și cu asiguratorul.
Astfel, apreciază că se impune casarea în partea a sentinței penale nr. 1943/25.09.2012, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul penal nr._, urmând ca hotărârea să rămână opozabilă asiguratorului, iar inculpatul să răspundă pe latură civilă în solidar cu părțile responsabile civilmente.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-intimat-inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria G. și admiterea recursului formulat de partea pe care o asistă, solicitând a se avea în vedere faptul că partea vătămată a fost despăgubită cu suma de 20.000 lei de către părinții inculpatului, considerând că latura civilă a cauzei a fost acoperită prin achitarea despăgubirilor.
Apărătorul părții civile, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria G., în sensul de a înlătura obligația la plata despăgubirilor civile în solidar a inculpatului și asiguratorului, urmând a fi obligat în solidar inculpatul și părțile responsabile civilmente, iar asiguratorului să-i fie opozabilă această hotărâre, cu obligația de a răspunde până la concurența sumei prevăzute de normele legale în materia asigurărilor.
Față de recursul formulat de inculpat, solicită respingerea ca nefondata a acestuia, precizând că, deși părinții inculpatului au înțeles să achite o parte din pretențiile părții vătămate, nu a fost înlăturată posibilitatea de a rămâne parte civilă în cauză și nu soluționează latura civilă în totalitate.
Arată că toate aspectele derulate de la momentul producerii accidentului sunt logice, în sensul că inițial părțile au convenit asupra unei sume de bani când numărul de zile de îngrijiri medicale era mai mic, iar ulterior s-a ajuns la un număr mare de zile medicale de îngrijiri - între 180-200 și a fost normal ca partea civilă să-și revizuiască pretențiile și să se constituie parte civilă.
Față de recursul declarat de asigurator, solicită respingerea acestuia în parte, precizând că în mod nejustificat s-a invocat cuantumul depășit al pretențiilor civile, solicitând respingerea ca nefondat pentru motivele 2 și 3 invocate.
Față de recursul declarat de partea pe care o reprezintă, precizează că acesta vizează un singur aspect, și anume faptul că instanța de fond a înțeles să oblige la despăgubiri doar în cuantum de 20.000 lei, deși partea vătămată s-a constituit parte civilă pentru suma de 70.000 lei, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale de care au fost nevoie, partea nefiind recuperată complet nici la acest moment.
Mai arată că instanța de fond a ținut cont de culpa exclusivă reținută în sarcina inculpatului, iar împrejurarea că în raportul de expertiză apare o mențiunea că și partea civilă a încălcat o regulă cu privire la conducerea de atelaj pe drum public, aceasta nu a fost cauză de accident, iar accident care putea fi evitat.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-intimat-inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului părții civile întrucât aceasta a încheiat o tranzacție cu inculpatul și a acceptat o sumă de 20.000 lei, renunțând la orice alte despăgubiri civile pe care le-ar mai fi putut solicita ulterior.
De asemenea solicită respingerea recursului asiguratorului, făcând referire la dispozițiile legii nr. 136/1995, deoarece răspunderea asiguratorului este una contractuală, care decurge din contractul de asigurare, iar asiguratorul ar trebui să răspundă în solidar cu inculpatul pentru aceste despăgubiri.
Intimatul-parte responsabilă civilmente N. F., având cuvântul, precizează că partea civilă a terorizat practic familia inculpatului și a solicitat suma de 20.000 lei care i-a și fost achitată în urma efectuării unui împrumut la bancă.
Arată că partea civilă i-a promis că-și va retrage plângerea dacă va primi banii, iar în acest moment apreciază că partea civilă a profitat de familia inculpatului și de funcția tatălui său, de factor poștal, iar în prezent există riscul iminent ca banca să execute silit casa în care locuiește.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor formulate în cauză de inculpat și de partea civilă ca nefondat.
Arată că, se solicită a se lua act că, între părți a fost încheiată o tranzacție, dar constată că în cursul procesului tranzacția părților nu a fost consfințită, iar inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 3201 C.p.p., apreciind că instanța de fond, în mod corect, a avut în vedere că nu au fost dovedite daunele materiale de 50.000 lei și că i-a fost plătită părții vătămate suma de 20.000 lei, în cuantumul daunelor materiale, apreciind că sub acest aspect hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Față de recursul formulat de asiguratorul . Vienna Insurance Group SA, solicită admiterea acestuia sub aspectul invocat și în recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria G., în sensul să fie obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile, iar hotărârea să-i fie opozabilă asiguratorului, urmând ca acesta să răspundă în limita contractului de asigurare.
Recurentul-intimat-inculpat N. G., solicită respingerea recursurilor formulate de P. de pe lângă Judecătoria G., precizând că a avut o înțelegere cu partea vătămată în sensul că dacă îi dă acestuia suma de 20.000 lei, nu va mai depune plângere penală împotriva sa, precizând că regretă mult cele întâmplate și situația creată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, constată că prin sentința penală nr. 1943/25.09.2012, pronunțată de Judecătoria G. – Secția Penală s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. M. împotriva inculpatului N. G. în contradictoriu cu părțile responsabile civilmente N. F. și N. L., asigurătorul de răspundere civilă . G..
A admis acțiunile civile formulate de părțile civile S. Județean de Urgență G. și S. C. de Urgență și Chirurgie Plastică Reparatorie și Arsuri A. N..
A fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă . cu părțile responsabile civilmente să plătească părții civile C. M. suma de_ lei reprezentând daune morale.
A fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă . cu părțile responsabile civilmente să plătească părții civile S. de Urgență G. suma de 6804 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare și părții civile S. de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri București suma de 7353,87 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în soluționarea laturii civile care a fost disjunsă prin sentința penală nr. 2/04.01.2012, pronunțată de Judecătoria G., că se impunea a fi obligat inculpatul N. G. în solidar cu părțile responsabile civilmente N. F. și N. L. și asigurătorul de răspundere civilă . plătească părții civile C. M. suma de 20.00 lei, reprezentând daunele morale, precum și suma de 7353,87 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare către S. de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri București.
Împotriva sentinței a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria G., partea civilă C. M., asigurătorul . Vienna Insurance Group” SA și inculpatul N. G..
Parchetul de pe lângă Tribunalul G. a criticat sentința pentru nelegalitate, susținând că greșit a fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă la plata pretențiilor datorate părții civile.
În consecință, s-a solicitat înlăturarea solidarității și obligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor către partea civilă, urmând ca hotărârea să fie opozabilă asigurătorului.
Inculpatul a criticat sentința fondului pentru greșita sa obligare la plata sumei de 20.000 lei către partea civilă, susținând că părinții săi au despăgubit partea civilă, astfel că nu mai datorează nimic.
Partea civilă a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate, solicitând înlăturarea obligării în solidar a inculpatului cu asigurătorul de răspundere civilă, urmând ca inculpatul să fie obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente, iar asigurătorului să-i fie opozabilă hotărârea.
A mai criticat partea civilă sentința fondului pentru netemeinicie, susținând că se impunea obligarea inculpatului la plata sumei de 70.000 lei, întrucât suma pe care a primit-o de la inculpat de 20.000 lei, este insuficientă pentru a-i acoperi cheltuielile efectuate pentru vindecarea leziunilor traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 180 – 200 zile de îngrijiri medicale.
În fine, asigurătorul de răspundere civilă . Vienna Insurance Group” SA a criticat sentința pentru nelegalitate sub aspectul greșitei obligări în solidar cu inculpatul la plata daunelor morale către partea civilă și netemeinicie pentru obligarea la plata sumei de 20.000 lei, deși, există chitanță pentru plata acestei sume către partea civilă.
Examinându-se cauza sub toate aspectele, se constată că recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria G. și asigurătorul de răspundere civilă sunt fondate.
Rezultă din actele dosarului că prin sentința penală nr. 2/04.01.2012, pronunțată de Judecătoria G. a fost condamnat inculpatul N. G. la 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 99 Cod penal și art. 3201 Cod procedură penală și la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4 cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și art. 3201 Cod procedură penală.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, iar în baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 1 an și 9 luni.
În fapt, s-a reținut că la data de 12.08.2008, inculpatul N. G., în timp ce conducea autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 503A, în raza localității Izvoarele, județul G., din cauza vitezei peste limita admisă în localitate și a influenței alcoolului a lovit cu partea lateral stânga a autoturismului atelajul hipo condus de partea vătămată C. M., care se deplasa pe drum din sens opus, iar din accident a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate, care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 180 – 200 zile de îngrijiri medicale, conform Raportului Medico – legal nr. 67/E din 23.02.2009, întocmit de Serviciul de Medicină Legală G..
Prin aceeași sentință s-a disjuns soluționarea laturii civile și s-a fixat termen la 01.02.2012.
Așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1/2005, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, societatea de asigurare, în cazul de față, . Vienna Insurance Group” SA participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă.
Răspunderea civilă în acoperirea prejudiciului este a inculpatului și are ca temei juridic dispozițiile art. 998 Cod civil, aceasta fiind o răspundere delictuală, iar asigurătorul de răspundere civilă are o răspundere contractuală întemeiată pe contractul de asigurare valabil la data producerii accidentului de circulație.
În aceste condiții, procedeul primei instanțe de a obliga în solidar pe inculpatul N. G. cu asigurătorul de răspundere civilă este greșit.
În consecință, se vor admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria G. și asigurătorul . Vienna Insurance Group” SA potrivit dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se va casa în parte sentința, se va înlătura obligarea inculpatului în solidar cu asigurătorul la plata sumei de 20.000 lei, reprezentând daune moale către partea civilă C. M. și va fi obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente N. F. și N. L. la plata sumei de 20.000 lei, reprezentând daune morale către partea civilă C. M..
Prezenta hotărâre va fi opozabilă asigurătorului de răspundere civilă, în limita contractului de asigurare încheiat.
În ceea ce privește recursurile declarate de partea civilă C. M. și inculpatul N. G. se constată a fi nefondate.
Se observă că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 70.000 lei, din care 50.000 lei reprezentând despăgubiri civile, iar 20.000 lei reprezentând daune morale (fila 9 dosar fond).
Este adevărat că partea civilă a primit suma de 20.000 lei, reprezentând despăgubiri civile, de la părinții inculpatului, instanța de fond având în vedete acest aspect la soluționarea laturii civile, dar acest fapt nu are nicio influență asupra obligării inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata daunelor morale în cuantum de 20.000 lei.
Este evident că partea civilă a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 180 - 200 zile de îngrijiri medicale și că cele trei intervenții chirurgicale la care a fost supus au fost de natură a-i produce suferințe fizice și psihice considerabile.
Astfel, așa cum rezultă din raportul medico – legal nr. 67/E din 23.02.2009, partea civilă, în vârstă de 44 ani a fost internat în Secția de Ortopedie de la 12.10 la 13.11.2008 cu diagnosticul: ”Fractură trimaleolară stg. (deschisă)” pentru care s-a intervenit chirurgical (VCO 338/14.10.2008) practicându-se reducerea deschisă a fracturii și osteosinteză cu placă și șuruburi.
Din Scrisoarea Medicală a Spitalului Județean de Urgență G. (FO_) rezultă reinternarea în Secția de Ortopedie de la 17.11 la 11.12.2008 cu diagnosticul: ”Defect tegumentar premaleolar medial tibial stâng cu dermatită picior stâng cu interesarea țesuturilor până la nivel lugamentar cu zone necrotice tisulare centrale și periferice” pentru care s-a intervenit chirurgical (VCO 410/26.11.2008) practicându-se debridare excizională și necrectomie.
Din Biletul de ieșire din S. C. de Chirurgie Plastică Reparatorie și Arși București (FO 2602) rezultă internarea de la 11.12 la 23.12.2008 cu diagnosticul:” Defect tegumentar postfractură bimaleolară dreaptă operată”. S-a intervenit chirurgical și s-a practicat debirdare excizională și pregătirea acoperirii defectului cutanat prin croirea unui lambou sural – etapa I cu ridicarea lamboului și reaplicarea pentru antrenare.
Partea civilă C. M. și-a pierdut, în urma accidentului suferit, capacitatea de muncă, fiind încadrat în gradul II de invaliditate, așa cum rezultă din actul depus la fila 80 din dosarul instanței de recurs.
Este, deci, evident că partea civilă este împiedicată, ulterior producerii accidentului, să ducă o viață normală, iar acordarea daunelor morale este justificată.
Sub acest aspect, critica adusă sentinței de către inculpat nu este întemeiată.
Nici solicitarea părții civile de a primi o sumă mai mare de cât cea de 20.000 lei cu titlu de despăgubiri civile nu poate fi primită.
Partea civilă nu a făcut dovada cu acte sau martori că ar fi făcut cheltuieli mai mari decât suma de bani primită de la părinții inculpatului, ori în lipsa unor probe nu se poate majora cuantumul despăgubirilor materiale, situație corect reținută de instanța de fond.
În consecință, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge recursurile inculpaților și părții civile, ca nefondate.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală vor fi obligați recurentul inculpat și recurentul parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria G. și de către S.C. ASIGURAREA R. – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. împotriva sentinței penale nr. 1943 din 25 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._ .
Casează, în parte, sentința penală nr. 1943 din 25 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria G., rejudecând, în fond dispune:
Obligă pe inculpatul N. G. în solidar cu părțile responsabile civilmente N. F. și N. L. către partea civilă C. M. la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
Prezenta hotărâre este opozabilă asiguratorului S.C. ASIGURAREA R. – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A.
Înlătură obligarea, în solidar, cu părțile responsabile civilmente și cu inculpatul N. G., a asiguratorului de răspundere civilă la plata sumei de 20.000 lei, reprezentând daune morale pentru partea civilă.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul N. G. și de către partea civilă C. M..
Obligă pe recurentul inculpat N. G. la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei - reprezentând onorariul apărătorului din oficiu - se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Obligă pe recurentul parte civilă la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 03 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. L. P. DUMITRIȚA C. V.
GREFIER
C. G.
Red. L.B.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. M. M. – Judecătoria G.
| ← Îndreptare eroare materială. Art.194 şi urm. C.p.p.. Decizia... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
