Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 353/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 353/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 353/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.353
Ședința publică din data de 04 martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: G. R.
GREFIER: I. C. M.
Ministerul Public–P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. A.-M..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpatul M. I. și de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva sentinței penale nr.486/06.06.2014 pronunțate de către Tribunalul I.–Secția penală, în Dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată respectiv, care face parte integrantă din această Decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.02.2015, și, apoi, pentru data de 04.03.2015, astăzi, când în aceeași compunere,
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu emis în dosarul nr.5722/P/2007 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M. S., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._ . Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Cornetu la data de 04.03.2011 în dosarul nr._, a fost extins procesul penal față de inculpații M. S. și M. I., astfel încât inculpatul M. S. a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.9 alin.1 lit.b și lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal și art.7 alin.2 din Legea nr.241/2005, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal iar inculpatul M. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.7 alin.2 din Legea 241/2005.
În cel de-al doilea ciclu procesual,
Prin sentința penală nr.486 din 06.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ (format ca urmare a disjungerii dispuse în dosarul nr._ ) Tribunalul I.–Secția penală a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de către avocatul ales al inculpatului M. I. de repunere a cauzei pe rol.
În temeiul art.26 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014) raportat la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.80 alin.1 si 2 din vechiul Cod penal și cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014) a fost condamnat inculpatul M. I. la pedeapsa principală de 4 ani de închisoare și în temeiul art.65 din vechiul Cod penal, cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal, i s-a aplicat pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, litera b si litera c - interzicerea exercițiului dreptului inculpatului de a ocupa funcțiile de administrator, director sau reprezentant legal ., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.71 din vechiul Cod penal i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, litera b si litera c din vechiul Cod penal - interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa funcțiile de administrator, director sau reprezentant legal ..
În temeiul art.7 alin.2 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.80 alin.1 si 2 din vechiul Cod penal și cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014) a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 5 ani de închisoare și în temeiul art.65 din vechiul Cod penal cu aplic.art.5 alin.1 din noul Cod penal i s-a aplicat pedeapsa complementară, constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, litera b si litera c din vechiul Cod penal, interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa funcțiile de administrator, director sau reprezentant legal ., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.71 din vechiul Cod penal i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, litera b si litera c - interzicerea dreptului inculpatei de a ocupa funcțiile de administrator, director sau reprezentant legal . - din vechiul Cod penal.
În temeiul art.33 lit.a din vechiul Cod penal și a art.34 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal, cu aplic.art.5 alin.1 din noul Cod penal, au fost contopite cele două pedepse aplicate în cauză, inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea, de 5 ani de închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 luni de închisoare, în final inculpatul M. I. urmând să execute pedeapsa principală rezultantă de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni de închisoare.
In temeiul art.65 din vechiul Cod penal, cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal, i s-a aplicat inculpatului, ca pedeapsa complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, litera b si litera c din vechiul Cod penal, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante .
În temeiul art.71 din vechiul Cod penal i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, litera b si litera c din vechiul Cod penal.
În temeiul art.397 Cod de procedură penală raportat la art.998 și 999 cod civil (în redactarea anterioară Legii nr.287/2009 și a Legii nr.71/2011) a fost admisă, în parte, acțiunea civilă cu caracter alăturat promovată de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București astfel cum a fost precizată și, în consecință, a fost obligat inculpatul M. I. în solidar cu inculpatul M. S. și cu partea responsabilă civilmente S.C. G. Ro R. S.R.L., la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a sumei de 47.640 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat (și neacoperit ulterior), la care se vor adăuga obligațiile fiscale accesorii - majorări, penalități, dobânzi - calculate, conform Codului de procedură fiscală, de la data când obligația a devenit scadentă si până la data executării integrale a plății.
În temeiul art.397 raportat la art.249 Cod de procedură penală s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatului M. I., până la concurența sumei de 47.640 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, având vedere totalitatea mijloacelor de probă administrate în dosarul nr._ al Tribunalului I. (în care s-a dispus, în al doilea ciclu procesual, condamnarea inculpatului M. S.), a celor administrate în dosarul Judecătoriei Cornetu nr._ (în care s-a dispus, în primul ciclu procesual, condamnarea ambilor inculpați - M. S. si M. I.), precum și a probelor administrate în cursul urmăririi penale în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu nr.5722/P/2007, a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 13.03.2003 a fost înființată S.C. G. Ro S.R.L. I., având ca obiect principal de activitate ,,recuperarea deșeurilor și resturilor metalice reciclabile’’. Societatea a fost înregistrată la Oficiul Registrului de pe lângă Tribunalul I., având sediul social în .. De la momentul constituirii societatea a avut ca asociat unic și administrator pe inculpatul M. S., care în declarația autentificată sub nr.206/27.02.2003 la B.N.P. „O. T.” a precizat că „îndeplinește condițiile legale prevăzute de legislația în vigoare, pentru deținerea și exercitarea calității de asociat unic și administrator la S.C. G. RO S.R.L. Ulterior, la data de 05.02.2004 societatea a deschis un punct de lucru pentru servicii proprii de birou pentru societate la adresa din jud. I., . de cesiune nr.27/30.03.2006 atestat de avocat D. I., inculpatul M. S. a cesionat toate cele 20 părți sociale a 10 lei fiecare, în valoare totală de 200 ron, numitului Bârjan Jenică, acesta din urmă devenind asociat unic și administrator la S.C. G. Ro S.R.L, sediul social fiind mutat la adresa din București, ., sector 6, conform contractului de comodat nr.3/30.03.2006 încheiat de P. M. și P. T. (sub forma unui înscris sub semnătură privată). De asemenea a fost schimbată denumirea firmei din S.C. G. Ro S.R.L. în S.C. G. Ro R. S.R.L.
Referitor la sediile sociale, Tribunalul a constatat că societatea comercială a înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului mențiunea nr.2622/31.01.2006 soluționată prin încheierea judecătorului delegat nr.1357/06.04.2006 privind modificarea asociatului unic, administratorului, denumirii societății comerciale și a sediului social solicitând inițial stabilirea sediului social în București, ., ., ., sector 5, conform actului adițional nr.80/12.01.2006, pentru ca ulterior, fiind suspendată soluționarea cererii, să se schimbe din nou sediul social (act adițional nr.88/31.03.2006) sediul social fiind în București, ., sector 6 . În urma verificărilor efectuate în cauză s-a stabilit că în fapt partea responsabilă civilmente S.C. G. Ro R. S.R. nu a funcționat niciodată la niciuna din cele două adrese menționate .
La data de 08 august 2007, lucrători de poliție din cadrul I.G.P.R. – Direcția de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că administratorii S.C. G. Ro R. S.R.L. (din Vidra, .) au cauzat prejudicii importante bugetului de stat, prin neînregistrarea în evidența financiar contabilă a sumelor de bani obținute ca urmare a vânzării de deșeuri de fier în perioada 2000-2005, după cum urmează: în perioada august-decembrie 2003, societatea a vândut deșeuri de fier către S.C.Metal Process S.R.L. C. în valoare totală de 1._ lei, iar prin nedepunerea deconturilor de TVA pentru această perioadă bugetul de stat a fost prejudiciat cu următoarele sume:_ lei – TVA și_ – impozit pe profit; în perioada ianuarie-decembrie 2005, societatea a vândut deșeuri de fier către S.C.Metal Process S.R.L. și S.C. O. 92 S.R.L București în valoare totală de 23._ lei. Conform deconturilor de TVA depuse de societate la organul fiscal, societatea s-a înregistrat cu vânzări de mărfuri în sumă de 21._ lei (fără TVA), iar TVA în sumă de 4._ lei. În trimestrul I al anului 2005, S.C. G. Ro R. S.R.L. a vândut mărfuri către S.C. O. 92 S.R.L. în valoare totală de_ lei din care TVA aferent 39.494.550 lei, însă conform decontului TVA aferent depus de societate la organele fiscale suma declarată a fost mult mai mică, respectiv de 4._ lei, iar TVA în sumă de_ lei; în perioada august-decembrie 2003, societatea a vândut deșeuri de fier către S.C.Metal Group Comimpex S.R.L. București în valoare totală de 461.333 lei, iar prin nedepunerea deconturilor de TVA pentru această perioadă bugetul de stat a fost prejudiciat cu următoarele sume: 73.568 lei – TVA și 96.919 – impozit pe profit .
În urma verificărilor efectuate de către organele fiscale, s-a constatat că S.C. G. Ro S.R.L. (cum se numea societatea în perioada 2003-2005), administrată la acea vreme de inculpatul M. S., a realizat în realitate în anul 2003 venituri din activitatea de vânzare a deșeurilor feroase în cuantum de 4._ rol, fără T.V.A, însă a evidențiat în deconturile de TVA suma de_ rol; a realizat în realitate în anul 2004 venituri din activitatea de vânzare a deșeurilor feroase în cuantum de 34._ rol, fără T.V.A, însă a evidențiat în deconturile de TVA suma de 21._ rol, în mod asemănător operând și în anul 2005, când prejudiciul datorat bugetului de stat de către S.C. G. Ro S.R.L. a constat numai în impozitul pe profit, întrucât prin art. 1601 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal pentru vânzările de deșeuri feroase a devenit aplicabil sistemul de taxare inversă.
La momentul sesizării din oficiu (august 2007) asociat unic și administrator la S.C. G. Ro R. S.R.L. (denumire dobândită în aprilie 2006) era martorul Bârjan Jenică. Fiind audiat numai în cursul cercetării judecătorești, întrucât în faza de urmărire penală nu a putut fi găsit, martorul Bârjan Jenică a declarat că a cumpărat în anul 2006 S.C. G. Ro S.R.L. prin intermediul unui prieten Gerard întrucât martorul avea nevoie de bani, iar cineva „voia să scape de ea”. Cu ocazia audierii, martorul l-a recunoscut pe inculpatul M. I. ca fiind persoana care s-a ocupat de cesionarea societății comerciale, pretinzând a fi „proprietarului firmei”. În continuarea declarației sale, Bârjan Jenică a mai precizat că a semnat niște acte în zona unei benzinării, a fost la un notariat pentru a da o declarație că este asociat unic și administrator la S.C. G. Ro S.R.L, a primit de la M. I. suma de 300 lei, iar după câteva zile a aflat că această firmă are datorii de două miliarde de lei la stat, iar martorul nu a mai vrut „să meargă nicăieri”. În ceea ce privește semnătură aflată la rubrica „comodatar” de pe contractul de comodat nr.1/30.03.2006 martorul a precizat că nu este a sa, iar pe comodanții P. M. și P. T. nu îi cunoaște.
Declarația martorului s-a coroborat cu înscrisurile privind cesiunea părților sociale depuse în vol.II d.u.p, cu procesul-verbal încheiat la data de 30.03.2006 a cărui veridicitate nu este stabilită cu certitudine, dar care atestă că începând cu acea dată martorul a intrat în posesia actului constitutiv al societății, hotărârii judecătorești, certificat de înregistrare și toate celelalte acte aparținând societății sus menționate, precum și cu declarația martorei D. I. (avocatul care a atestat înscrisurile privind cesiunea părților sociale, schimbare asociat unic, administrator, sediu social și denumire firmă) care a precizat că cedentul și cesionarul au semnat înscrisurile prezentate de aceasta, că documentele au fost întocmite de martoră în calitate de avocat, însă în fața sa nu a fost predată contabilitatea firmei.
În urma clarificării acestor aspecte s-a stabilit că persoana care în perioada 2003-2005 a avut calitatea de asociat unic și administrator, ocupându-se efectiv (deci și în fapt) de activitatea economică a societății a fost inculpatul M. S..
Prin rezoluția nr.5722/P/2007 din data de 22.05.2008 s-a confirmat începerea urmăririi penale față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, reținându-se sub acest aspect în fapt că, în calitate de administrator al S.C. G. Ro S.R.L., a produs bugetului de stat importante prejudicii ca urmare a neînregistrării în documentele financiar contabile ale societății operațiunile comerciale derulate în perioada 2003-2005, estimându-se la acea dată, de către organele de control ale Gărzii Financiare, un prejudiciu în cuantum de 1.720.672 RON.
În legătură cu acest aspect, precum și cu valoarea foarte mare a prejudiciului stabilit prin raportul de expertiză întocmit în cauză, în faza de urmărire penală inculpatul M. S. nu a recunoscut activitatea infracțională imputată. În acest sens, inculpatul M. S. a arătat că aceasta se datorează faptului că expertul a luat în calcul numai facturile de vânzare, nu și pe cele de cumpărare, respectiv intrările. Însă referitor la aceste facturi inculpatul, la întrebarea instanței (Judecătoria Cornetu– în primul ciclu procesual…), a declarat: „Precizez că noi (adică cei doi inculpați : M. S. și M. I.) nu am dat contabilei toate aceste facturi la acel moment, pentru că nu ni le-a cerut contabila” pentru ca imediat să revină: „Arătăm că noi i-am dus contabilei aceste facturi, dar nu știm ce a făcut ea cu ele. Facturile găsite la noi acasă, cu ocazia percheziției din data de 26.02.2011, erau pregătite tot pentru dosarul acesta, dar nu știam dacă sunt bune sau nu sunt bune, pentru că dacă aș fi știut că sunt falsuri, nu le-aș fi depus la dosar”. Așadar acele „facturi” privind achiziționarea materialului feros de la diverși clienți, pe care ulterior îl vindeau societăților menționate în baza documentelor justificative, în realitate nu au existat la momentul cumpărării de către S.C. G. Ro S.R.L. de material feros. Acele „facturi” au fost ,,create” ad-hoc și depuse la termenul de judecată din data de 17.11.2010 pentru a se susține cererea privind efectuarea unei noi expertize contabile (în primul ciclu procesual) în scopul diminuării prejudiciului produs statului. Mai mult, în cuprinsul declarațiilor date în cursul urmăririi penale, inculpatul M. S. a precizat că a vândut societatea martorului Bârjan S. întrucât societatea avea datorii către stat, iar acesta din urmă s-a obligat să cumpere societatea cu tot cu datorii (de altfel aceasta a fost și dorința martorului, în opinia inculpatului, martor care „umbla pe stradă prin Sintești și întreba cine are să-i vândă o firmă cu datorii”), în aceste condiții, „din punctul său de vedere și conform actelor de cesiune pe care le-a întocmit, existente în dosar, răspunderea pentru prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata impozitelor și taxelor datorate de S.C. G. RO S.R.L. revine lui Bârjan Jenică”. Această atitudine a inculpatului a creat primei instanțe- Judecătoria Cornetu-convingerea fermă că cesiunea părților sociale s-a făcut tocmai în scopul de a fi exonerat de la plata prejudiciului către stat, iar întreaga activitate comercială a societății a fost efectuată de inculpatul M. S. cu știință, după un raționament tipic infracțiunii fiscale în această formă, respectiv constituirea de societăți comerciale pentru perioade scurte de timp, care au desfășurat activități economice în urma cărora s-au obținut profituri fabuloase, neevidențiate în contabilitate, în scopul de a se sustrage de la achitarea obligațiilor către stat și de a profita implicit de aceste sume de bani.
Conform raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, raportările financiare (bilanțuri) din intervalul 2003-2005 au fost semnate de inculpatul M. S. în calitate de administrator, având aplicată ștampila societății. Cu toate că, în apărarea sa, inculpatul M. S. a invocat în mod constant, inclusiv în fața prezentei instanțe, faptul că nu este știutor de carte, acesta fiind motivul pentru care nu a predat la momentul respectiv toate facturile contabile, păstrându-le pe cele pe care le-a depus ulterior la dosar în vederea efectuării unui nou raport de expertiză, aceasta justificare nu a fost luată în considerare de tribunal deoarece potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.82/1991 răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute de al art.1 revine administratorului…”, iar la momentul constituirii societății comerciale G. Ro S.R.L. inculpatul M. S. a declarat pe proprie răspundere, în fața notarului public că îndeplinește condițiile legale prevăzute de legislația în vigoare, pentru deținerea și exercitarea calității de asociat unic și administrator la S.C. G. RO S.R.L. asumându-și astfel toate obligațiile legale (inclusiv pe aceea de ,,a ști carte”, pentru a putea să citească ceea ce ulterior semnează…) ce decurg din această calitate și răspunzând, inclusiv penal, pentru fapte săvârșite în această funcție.
De altfel, întreaga apărare a inculpatului în fața instanțelor (cu excepția prezentei instanțe, în fața căreia a solicitat aplicarea art. 320 ind.1 Cpp…) a fost grefată pe „neștiința” sa: „Nu știam că trebuia plătit impozit la stat și nici TVA sau impozit pe profit”, „… nu știu dacă contabila îmi prezenta registrele și dacă aceasta îmi arăta vreo dovadă că și-a îndeplinit toate obligațiile”, însă această atitudine naivă a inculpatului și de a „arunca întreaga vină asupra contabilei” nu numai că nu a reprezentat, în opinia Judecătoriei Cornetu, o cauză de atenuare a răspunderii penale a inculpatului – administrator la o societate comercială, ci a fost apreciată ca fiind o cauză de agravare a acesteia, cu atât mai mult cu cât judecătorul a catalogat-o a fi o încercare de exonerare a sa de la antrenarea răspunderii penale, în realitate lucrurile stând exact invers : inculpatul M. S. știa foarte bine ceea ce face, acționând cu intenție cel puțin indirectă – în acest fiind de altfel ultima sa declarație, cea din fața prezentei instanțe, în fața căreia inculpatul M. S. a recunoscut acuzațiile.
Relativ la infracțiunile pentru care s-a dispus, în ceea ce îl privește pe M. S., aplicarea art.336 și 337 Cpp, s-a reținut în acuzarea acestui inculpat că, în fapt, în perioada de la 03.03.2010 (dată la care s-a emis rechizitoriul în speță) până la 24.01.2011 (dată la care organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu) M. S. a evidențiat, prin cele 39 de facturi fiscale depuse la dosarul instanței de fond inițial învestite (Judecătoria Cornetu), operațiuni comerciale fictive, în scopul de a se sustrage de la plata TVA și a impozitului pe profit.
În acest sens, inculpatul M. S. a depus la dosarul de fond 16 facturi fiscale emise de către S.C. West .. către S.C. G. Ro Recicling S.R.L., 20 de facturi fiscale emise de către S.C. Vanima Serv Construct S.R.L. tot către S.C. G. Ro Recicling S.R.L. și 3 facturi fiscale emise de către S.C. Auto Transport V. S.R..L tot către S.C. G. Ro Recicling S.R.L.
De asemenea, mijloacele de probă administrate ulterior întocmirii rechizitoriului în speță au evidențiat că inculpatul M. S. a deținut și a pus în circulație cele 24 de facturi fiscale depuse la dosarul instanței de fond, aceste facturi fiscale fiind falsificate.
În acest sens, în faza de urmărire penală inculpatul M. S. nu numai că nu a înmânat contabilei facturile de intrare a mărfurilor (pentru că nu le-a avut la acel moment, acestea fiind ,,create” –falsificate), dar, potrivit expertizei întocmite în faza de urmărire penală: „Rulajele sunt diminuate în raportări comparativ cu valorile centralizate din facturile emise de S.C. G. Ro S.R.L, preluate de la beneficiarii (clienții) acesteia” .
În concluzie, raportul de expertiză contabilă a stabilit că, prin activitatea inculpatului M. S., în calitate de administrator la S.C. G. Ro S.R.L. a fost cauzat un prejudiciu bugetului consolidat al statului prin neplata obligațiilor fiscale, astfel: 943.476 ron – impozit pe profit, 755.164 ron – TVA, în total 1.698.640, în perioada 2003-2005.
Infracțiunea prevăzută de art.7 alin.2 din Legea nr.241/2005 a constat în deținerea și punerea în circulație a formularelor tipizate de facturi fiscale, utilizate în domeniul fiscal, cu un regim special, falsificate. Întrucât au existat suspiciuni cu privire la realitatea datelor înscrise în facturile depuse la data de 17.11.2010 la dosarul Judecătoriei Cornetu de către inc. M. S., procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu s-au sesizat din oficiu cu privire la comiterea de către acesta a infracțiunii de fals sub semnătură privată, prev. de art.291 C.pen. începându-se urmărirea față de acesta. Cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la locuința inculpatului M. I. din ., ., jud. I., dintr-un fișet din lemn au fost ridicate un nr.de 25 de facturi fiscale emise de S.C. WEST .. și S.C. VANIMA SERV CONSULT S.R.L., 7 bibliorafturi conținând documente contabile pentru societățile comerciale cărora le furniza deșeuri feroase S.C. G. Ro S.R.L, patru mape din material plastic conținând documente: un chitanțier . 01 nr. 50, chitanțiere completate S.C. Vanima Serv Consult S.R.L, chitanțier completat S.C. West .. și facturi necompletate, precum și dintr-o cutie aflată sub o canapea un număr de 8 ștampile ale căror impresiuni au fost aplicate în procesul verbal întocmit cu ocazia efectuării percheziției domiciliare.
Procedându-se la verificarea facturilor fiscale ridicate de la domiciliul inculpaților, Ministerul Finanțelor Publice, C.N. „Imprimeria Națională”S.A. a comunicat că facturile fiscale emise de S.C. West .. și S.C. Vanima Serv Consult S.R.L. către S.C. G. Ro S.R.L. nu corespund sistemului unitar de înseriere și numerotare gestionat în perioada_06 de către C.N. „Imprimeria Națională”S.A. În același sens, au fost obținute informații de la Oficiul Național al Registrului Comerțului privind S.C. West .. și S.C. Vanima Serv Consult S.R.L. fiind apoi audiați în calitate de martori administratorii celor două societăți comerciale (S.C. West .. și S.C. Vanima Serv Consult S.R.L.), numiții C. M. N. și D. M., ambii confirmând, prin declarațiile date, activitatea infracțională ulterioară a celor doi inculpați, frații M..
Din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză a rezultat, mai presus de orice dubiu, faptul că facturile fiscale ridicate în copie de la locuința inculpaților M. I. și M. S. cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, și depuse de inc. M. S. la dosarul cauzei pentru a fi avute la efectuarea unui raport de expertiză solicitat, au fost falsificate.
Cum potrivit anexei nr.1A pct.3 din Legea contabilității nr.82/1991 factura fiscală este un formular cu regim special, legea incriminând simpla deținere a acestora, cu atât mai mult cu cât inculpații le-au și folosit în scopul reducerii datoriilor către stat, Judecătoria Cornetu în mod temeinic a constatat că este realizat elementul material al acestei infracțiuni, aspect pe care și prezenta instanță îl constată ca atare. Este adevărat că prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.2226/30.12.2006 s-a abrogat H.G. nr.831/1997 privind existența formularelor tipizate, însă numai în sensul înlăturării caracterului tipizat al facturilor, nu și în ceea ce privește caracterul de formular cu regim special, care s-a păstrat, așa cum prevăd dispozițiile art.2 din Ordin: „Începând cu data de 01 ianuarie 2007, formularele cu regim special prevăzute în anexa nr.1 care face parte integrantă din prezentul ordin, nu se vor mai tipări, înseria și numerota în conformitate cu prevederile art.1 alin. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 831/1997…”
Având în vedere situația de fapt mai sus prezentată precum și implicarea efectivă a inculpatului M. I. (în calitate de complice) în activitatea cu caracter infracțional desfășurată de către fratele său, inculpatul M. S. (acesta din urmă în calitate de autor), văzând și decizia nr.3A din data de 29.11.2012 pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul I. - Secția penală, decizie prin care s-a constatat că hotărârea primei instanțe de fond (Judecătoria Cornetu) este nelegală din perspectiva extinderii procesului penal cu privire la inculpatul M. I. (pentru o altă infracțiune - complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 C.p. rap. la art.7 alin.2 din Legea nr.241/2005 decât cea pentru care procurorul a pus în mișcare acțiunea penală și a cerut extinderea procesului penal - art.7 alin.2 din Legea nr.241/2005) precum și din perspectiva condamnării aceluiași inculpat sub aspectul infracțiunii prev. de art.7 alin.2 din Legea nr.241/2005, în dosarul nr._ prezenta instanță a dispus, la termenul din 18.10.2013, reluarea procedurilor prevăzute de art.335 - 337 din vechiul C.p.p.
În acest sens, cu privire la inculpatul M. I., tribunalul, față de art.337 din vechiul Cpp. rap la art.336 alin.1 lit.a din vechiul Cpp, a dispus extinderea procesului penal sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art.26 Cp rap. la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 și evaziune fiscală, prev. de art.7 alin.2 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.33 lit.a Cp.
Relativ la situația de fapt prezentată în ședință de către reprezentantul Ministerului public, Tribunalul a constatat că în referatul de la filele 171-176 din dosarul Judecătoriei Cornetu, din primul ciclu procesual, astfel cum acest referat a fost susținut în ședință publică din data de 18.10.2013 de către procurorul de ședință, s-a făcut vorbire pe larg despre situația de fapt ce le este imputată celor doi inculpați, situație de fapt sintetizată în concluziile orale ale reprezentantul Ministrului Public. Tribunalul a constatat că nu este obligația procesuală a procurorului de ședință de a prezenta în amănunt, în ședință publică, elementele constitutive ale fiecărei infracțiuni de care acuză pe cei doi inculpați și nici de a prezenta în amănunt toate actele materiale imputate celor doi inculpați, acte materiale comise de către cei doi inculpați, în versiunea reprezentantului Ministrului Public, în perioada de la data de 03.03.2010 până la data de 24.01.2011.
Pe fondul cauzei, cu privire la inculpatul M. I., tribunalul a constatat că, într-adevăr, probele administrate conduc indubitabil la concluzia că, în fapt, în esență, fapta inculpatului M. I., care în perioada cuprinsă între data de 03.03.2010 și până la data de 24.01.2011, l-a ajutat pe M. S. la întocmirea în fals a celor 39 de facturi fiscale care evidențiau operațiuni comerciale fictive, în scopul de a se sustrage de la plata TVA și a impozitului pe profit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.
De asemenea, faptul că în aceeași perioadă inculpatul M. I. împreună cu M. S. au deținut și a pus în circulație formularele tipizate de facturi fiscale, cu regim special, falsificate, întrunește de asemenea elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.7 alin.2 din Legea 241/2005. Toate aceste facturi au fost falsificate în perioada respectivă, acestea nu puteau fi emise în perioada 2003-2005 întrucât purtau mențiunea că ar fi emise în conformitate cu Legea 82/1991 și Ordinul Ministrului Finanțelor nr.2226/2006, care s-a dat în 2006. Astfel, facturile au fost depuse în dosarul primei instanțe de fond (Judecătoria Cornetu) după ce această instanță a fost sesizată la 03.03.2010 cu rechizitoriu, în scopul de a diminua impozitul pe profit și TVA-ul reținut în sarcina inculpatului M. S. prin rechizitoriu.
În primul rând, ca premisă teoretică, tribunalul a constatat că infracțiunea de evaziune fiscală (în oricare dintre variantele alternative prevăzute la art.9 alin.1 litera a - g din Legea nr.241/2005) se poate comite și de către administratorul de fapt al unei societăți comerciale, nu doar de către administratorul de drept al acesteia. Și aceasta pentru că, deși redactarea art.9 alin.1 teza I din Legea nr.241/2005 este deficitară, se subînțelege că evaziunea fiscală se săvârșește „de către contribuabil”, astfel cum este acesta definit la art.2 alin.1 litera b din Legea nr.241/2005, adică de către „orice persoană (inclusiv administratorul de fapt – nota judecător) fizică sau juridică (…) care datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat ”. În acest sens a fost reținută și prevederea din art.10 alin.1 din Legea nr.82/1991 (modificată prin OUG nr. 37/2011), din care rezultă că ,,răspunderea pentru organizarea contabilității revine administratorului (și legea nu distinge între administrator de fapt sau de drept – nota judecător), ordonatorului de credite sau oricărei alte persoane care are obligația gestionării entității respective”. De altfel, un raționament contrar ar duce la foarte multe situații în care orice administrator de drept (conform Legii nr.31/1990) al oricărei societăți ar putea, printr-un contract de mandat, să își delege atribuțiile unui administrator „de fapt”, iar acesta din urmă, „la adăpostul lacunei legislative”, ar putea comite nestingherit evaziuni fiscale repetate în oricare din variantele prevăzute de art. 9 din Legea 241/2005, neputând să fie „de plano” tras la răspundere penală. Dar nici administratorul „de jure” nu ar putea fi tras la răspundere penală deoarece el, personal, nu a comis nicio infracțiune, astfel încât evaziunea fiscală în România nu ar mai putea să fie sancționată din perspectiva dreptului penal, ceea ce este evident în contradicție cu art.9 din Legea nr.241/2005, care vorbește despre infracțiunea de evaziune fiscală.
Toate aceste precizări teoretice au fost apreciate a fi necesare deoarece, spre deosebire de inculpatul M. S., care a acționat în calitate de administrator de drept al . SRL, inculpatul M. I. a desfășurat activitățile cu caracter infracțional (mai sus prezentate în fapt) în calitate de administrator de fapt al . SRL.
În al doilea rând, și pornind de la premisa teoretică mai sus arătată, au fost analizate mijloacele de probă care au conturat participarea penală precum și vinovăția inculpatului M. I., prin raportare la cele două acuzații (în fapt și în drept) pe care P. le-a formulat împotriva sa.
Astfel, întâi de toate, audiat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească (în două cicluri procesuale de fond), inculpatul M. S. a negat în mod constant săvârșirea faptelor imputate atât lui cât și coinculpatului M. I.. În acest sens, în faza de urmărire penală învinuitul M. S. a declarat că în calitate de administrator al acestei societăți comerciale cunoștea toate îndatoririle prevăzute de lege, cu toate că nu este școlarizat, precum și faptul că știa că trebuie „să țină contabilitatea”, iar „în fiecare 20 ale lunii, ducea actele contabilei…adică facturile, documentele mărfii”. În legătură cu acest aspect, precum și cu valoarea foarte mare a prejudiciului stabilit prin raportul de expertiză întocmit în cauză, inculpatul a arătat că aceasta se datorează faptului că expertul a luat în calcul numai facturile de vânzare, nu și cele de cumpărare, respectiv intrările. Însă referitor la aceste facturi inculpatul, la întrebarea primei instanțe de fond (Judecătoria Cornetu), a declarat: „Precizez că noi nu am dat contabilei toate aceste facturi la acel moment, pentru că nu ni le-a cerut contabila” pentru ca imediat să revină: „Arătăm că noi ( adică el și cu fratele său, coinculpatul M. I.) i-am dus contabilei aceste facturi, dar nu știm ce a făcut ea cu ele. Facturile găsite la noi acasă, cu ocazia percheziției din data de 26.02.2011, erau pregătite tot pentru dosarul acesta, dar nu știam dacă sunt bune sau nu sunt bune, pentru că dacă aș fi știut că sunt falsuri, nu le-aș fi depus la dosar”. Așadar acele „facturi” privind achiziționarea materialului feros de la diverși clienți, pe care ulterior îl vindeau societăților menționate în baza documentelor justificative, în realitate nu au existat la momentul cumpărării de către S.C. G. Ro S.R.L. Ele au fost create ad-hoc și depuse la termenul de judecată din data de 17.11.2010 pentru a susține cererea privind efectuarea unei noi expertize contabile în scopul diminuării prejudiciului produs statului.
Mai mult, în cuprinsul declarațiilor date în cursul urmăririi penale, inculpatul M. S. a precizat că a vândut societatea martorului Bârjan S. întrucât societatea avea datorii către stat, iar acesta din urmă s-a obligat să cumpere societatea cu tot cu datorii (de altfel aceasta a fost și dorința martorului, în opinia inculpatului, martor care „umbla pe stradă prin Sintești și întreba cine are să-i vândă o firmă cu datorii”), în aceste condiții, „din punctul său de vedere și conform actelor de cesiune pe care le-a întocmit existente în dosar, răspunderea pentru prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata impozitelor și taxelor datorate de S.C. G. RO S.R.L. revine lui Bârjan Jenică”.
Această atitudine a inculpatului a creat Judecătoriei Cornetu convingerea fermă că cesiunea părților sociale s-a făcut tocmai în scopul de a fi exonerat de la plata prejudiciului către stat, iar întreaga activitate comercială a societății a fost efectuată de inculpatul M. S. cu știință, după un raționament tipic infracțiunii fiscale în această formă, respectiv constituirea de societăți comerciale pentru perioade scurte de timp, care au desfășurat activități economice în urma cărora s-au obținut profituri fabuloase, neevidențiate în contabilitate, în scopul de a se sustrage de la achitarea obligațiilor către stat și de a profita implicit de aceste sume de bani.
În cele din urmă, după mai multe declarații contradictorii, în ultima declarație dată în fața prezentei instanțe (în dosarul nr._ ), inculpatul M. S. a recunoscut toate acuzațiile formulate împotriva sa, solicitând aplicarea art.3201 din vechiul Cod pr.penală în ceea ce îl privește.
În al doilea rând, toți cei 6 martori audiați în faza de urmărire penală sau/și în fața Judecătoriei Cornetu au confirmat activitatea infracțională a celor doi inculpați.
Relativ la infracțiunea prevăzută de art.7 alin.2 din Legea nr.241/2005, infracțiunea de care au fost acuzați ambii inculpați (și care a constat în deținerea și punerea în circulație a formularelor tipizate de facturi fiscale, utilizate în domeniul fiscal, cu un regim special, falsificate –16 facturi fiscale falsificate depuse la dosarul Judecătoriei Cornetu la termenul de judecată din 17.11.2010), alți 3 martori au conturat vinovăția ambilor inculpați.
În al treilea rând, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la locuința inculpatului M. I. dintr-un fișet din lemn au fost ridicate alte de 25 de facturi fiscale emise de S.C. West .. și S.C. Vanima Serv Consult S.R.L. Procedându-se la verificarea facturilor fiscale ridicate de la domiciliul inculpaților, Ministerul Finanțelor Publice, C.N. „Imprimeria Națională”S.A. a comunicat că facturile fiscale emise de S.C. West .. și S.C. Vanima Serv Consult S.R.L. către S.C. G. RO S.R.L. nu corespund sistemului unitar de înseriere și numerotare gestionat în perioada_06 de către C.N. „Imprimeria Națională” S.A.
În al patrulea rând, audiat atât în faza de urmărire penală (ca martor) cât și în faza de cercetare judecătorească (în fața Judecătoriei Cornetu), M. I. a negat în mod constant săvârșirea faptelor imputate atât lui cât și coinculpatului M. S.. Cu toate acesta, fără să vrea, M. I. se autoacuză (declarația sa conturează elemente ale activității sale de complice a lui S.). Astfel, audiat inițial ca martor (în D.U.P. nr.5722/P/2007), M. I. a declarat că S.C. G. Ro S.R.L. a fost înființată de către fratele său, M. S., care, prin intermediul acesteia, a desfășurat activități de comercializare de deșeuri feroase. În această activitate M. S. a fost ajutat de către frații săi (inclusiv de către M. I.), acesta din urmă ridicând de mai multe ori bani în numerar din conturile S.C. G. Ro S.R.L.
Fiind audiați, atât cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă în cursul judecății formulată de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, cât și cu ocazia soluționării în fond (la Judecătoria Cornetu) a pricinii, cei doi inculpați au improvizat o poveste considerată de către Judecătoria Cornetu realmente „comică”, despre care Judecătoria Cornetu a considerat că nici nu poate pune în discuție posibilitatea coroborării sau nu cu fapte sau împrejurări ce rezultă din materialul probator administrat la dosarul cauzei, potrivit art.75 din vechiul C.pr.pen.
Astfel, cei doi inculpați au declarat în legătură cu facturile găsite la domiciliul lor cu ocazia efectuării percheziției și ale căror copii au fost depuse la dosar pentru a se avea în vedere la efectuarea unei eventuale expertize, precum și în legătură cu carnetele chitanțier necompletate și cele opt ștampile, că furnizorii le-au lăsat la ei acasă pentru că aveau încredere în inculpați, pentru a nu scrie 200-300 facturi pe stradă la momentul livrării; deși cei doi inculpați nu mai lucrează, ei le țin în continuare în casă pentru că în prezent achiziționează fier pe .. la care este asociat fratele inculpaților, M. Mieluță; totuși cei doi inculpați nu știu cum se numesc reprezentanții celor două societăți comerciale furnizoare, S.C.West .. și S.C. Vanima Serv Consult S.R.L. (deși de la aceștia aveau în casă acele facturi falsificate) însă pot indica organelor de urmărire penală firmele furnizoare dacă merg după ei și îi caută, pentru că nu știu nici unde au sediul social și, de fapt, nu îi cunosc pe reprezentanții celor două societăți comerciale furnizoare.
La întrebarea instanței (Judecătoria Cornetu) cum își explică faptul că facturile depuse la dosar sunt imprimate în anul 2006 (potrivit inscripției de pe fiecare factură), iar ele figurează ca fiind emise în 2003-2005, inculpații nu își explică această împrejurare, nu știau despre acest aspect, așa le-au primit de la furnizori și le-au depus la dosar pentru a fi avute în vedere la efectuarea expertizei, întrucât dacă ar fi știut că sunt false nu le-ar fi folosit .
În dosarul de față, pe durata a 5 termene de judecată a fost în mod repetat citat inculpatul M. I. cu mandat de aducere, dar acesta nu s-a prezentat niciodată în fata instanței, din procesele verbale întocmite de către organele de politie rezultând că inculpatul M. I. în mod repetat nu s-a prezentat în fata prezentei instanțe întrucât „se sustrage executării M.E.P.I. nr.91/2013 emis de Judecătoria Cornetu, fiind condamnat la 10 ani de închisoare pentru săvârșirea unei alte infracțiuni de evaziune fiscală ... ’’.
În fine, în al cincilea rând, înscrisurile depuse la dosar în faza de urmărire penală sau/și în fața Judecătoriei Cornetu precum și în fața Tribunalului I. au confirmat activitatea infracțională a celor doi inculpați – inclusiv a inculpatului M. I. fiind vorba în primul rând despre cele 16 facturi fiscale falsificate depuse la dosarul Judecătoriei de către cei doi inculpați, dar și despre cele 24 de facturi falsificate găsite la locuința celor doi inculpați. Cu privire la aceste din urmă facturi, tot un înscris (e vorba despre comunicatul Ministerului Finanțelor Publice, C.N. „Imprimeria Națională”S.A.) a lămurit în mod indubitabil faptul că cele 24 de facturi falsificate (pretins a fi emise de către S.C. West .. și S.C. Vanima Serv Consult S.R.L. către S.C. G. Ro S.R.L.) nu corespund sistemului unitar de inseriere și numerotare gestionat în perioada_06 de către C.N. „Imprimeria Națională”S.A.
La data de 15.05.2014 tribunalul a dat cuvântul în dezbateri cu privire la inculpatul M. I. și apoi a reținut cauza spre soluționare. După reținerea cauzei spre soluționare, în aceeași zi, aproximativ la ora 13:30, s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului M. I., avocat S. L., căreia instanța i-a adus la cunoștință faptul că a reținut cauza în pronunțare, precum și faptul că, având nevoie de timp pentru a delibera, dar și pentru a da posibilitatea participanților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 23.05.2014, dată până la care poate depune concluzii scrise. Peste 7 zile, la data de 22.05.2014, apărătorul ales al inculpatului M. I., avocat S. L. a depus la dosar o cerere de repunere a cauzei pe rol precum și o cerere de administrare de probe suplimentare în cauză. Pentru a delibera și cu privire la aceste cereri, instanța a amânat succesiv pronunțarea în cauză până la data de 06.06.2014.
Deliberând cu privire la cererea de administrare de probe suplimentare în cauză referitor la comiterea de către inculpatul M. I. a infracțiunii prev. de art.7 alin.2 din Legea nr.241/2005, apărătorul ales al inculpatului M. I., avocat S. L., a solicitat audierea a 5 martori: C. N., D. M., S. M., D. C. și V. M. tribunalul constatând că toți acești 5 martori au fost deja audiați în cauză în fața Judecătoriei Cornetu (alături de încă 3 martori), iar apărătorul ales al inculpatului M. I., avocat S. L., nu a motivat de ce se impune, în fapt, reaudierea celor 5 martori mai sus indicați. Or, având în vedere și totalitatea materialului probatoriu administrat până în prezent în cauză, față de disp. art.100 alin.4 litera b din noul Cpp, tribunalul a considerat că se impune respingerea ca inutilă a cererii apărătorul ales al inculpatului M. I., avocat S. L., de reaudiere a celor 5 martori mai sus indicați.
De asemenea, prin aceeași cerere, cu privire la comiterea de către inculpatul M. I. a infracțiunii prev. de art.26 din vechiul Cod penal raportat la art.9 alin.1 litera c din Legea nr.241/2005, apărătorul ales al inculpatului M. I., avocat S. L., a solicitat audierea a încă 2 martori: M. A. și Albeș V.. Nici cu privire la acești 2 martori apărătorul ales al inculpatului M. I., avocat S. L., nu a motivat de ce s-ar impune, în fapt (care este teza probatorie de fapt ce se tinde a fi dovedită) audierea acestor 2 martori mai sus indicați. Mai mult, având în vedere că acești 2 martori nu au fost audiați în cauză până în prezent, față de disp. art.374 alin.6 Cpp, apărătorul ales al inculpatului M. I. era obligat să indice adresa celor 2 martori (spre a fi citați). Ceea ce apărătorul ales al inculpatului M. I. nu a făcut. Prin urmare, având în vedere și totalitatea materialului probatoriu administrat în cauză, față de disp. art.100 alin.4 litera b din noul Cpp, dar și față de disp. art.374 alin.6 Cpp, tribunalul a considerat că se impune respingerea atât ca nelegal formulată cât și ca inutilă a cererii apărătorul ales al inculpatului M. I., de audiere a celor 2 martori mai sus indicați.
În consecință, pentru toate motivele de fapt și de drept mai sus prezentate, în temeiul art.395 din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014), tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de repunere a cauzei pe rol, cerere formulată de către avocatul ales al inculpatului M. I. .
La individualizarea pedepselor aplicabile inculpatului M. I., instanța a avut în vedere si disp.art.5 alin.1 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014), care consacră principiul aplicării legii penale mai favorabile. În acest context, prezenta instanță constată că disp. art. 33 si 34 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014) sunt mai favorabile inculpatului decât disp. art.38-39 din noul Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a constatat că activitatea infracțională a inculpatului M. I. întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv, condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998-999 Cod civil, în redactarea anterioară Legii nr.287/2009 și a Legii nr.71/2011.
Instanța de fond a reținut că, cuantumul prejudiciului cauzat (dovedit în cauză prin raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală) este mult mai mare decât cuantumul prejudiciului solicitat (precizat) de către partea civilă A.N.A.F. însă întrucât pe de o parte în cauză nu sunt aplicabile disp. art.17 din vechiul Cpp (prin urmare, instanța nu poate acorda mai mult decât s-a cerut….), iar pe de altă parte A.N.A.F. cere, ca „debit”, și dobânzi și penalități (cuantumul acestora nefiind identificabil decât la momentul plății efective a debitului principal, până atunci cuantumul dobânzilor și penalităților crescând cu fiecare zi de întârziere….), instanța a admis doar în parte acțiunea civilă cu caracter alăturat promovată de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, astfel cum a fost precizată și, în consecință, va obligat inculpatul M. I. în solidar cu inculpatul M. S. și cu partea responsabilă civilmente S.C. G. Ro R. S.R.L. la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a sumei de 47.640. de lei cu titlu de daune materiale, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat (și neacoperit ulterior) – acesta fiind debitul principal, fix, la care se vor adăuga obligațiile fiscale accesorii - majorari, penalitati, dobânzi - calculate, conform Codului de procedură fiscala, de la data când obligatia a devenit scadentă si până la data executării integrale a plății .
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri, în termen legal, inculpatul M. I. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și rejudecând, în fond, pronunțarea unei soluții de achitare (apelul inculpatului) și respectiv admiterea în totalitate a acțiunii civile (apelul părții civile), pentru motivele scrise depuse la dosar.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 Cod pr.penală apelul fiind devolutiv, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut eronat situația de fapt rezultată din întreg probatoriul administrat și, în consecință, pronunțarea soluției de condamnare a fost rezultatul acestei interpretări greșite a probatoriului.
Inculpatul M. I., care a avut inițial calitatea de martor în dosarul nr._ al Judecătoriei Cornetu, a fost pus sub acuzare prin extinderea procesului penal de către prima instanță, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art.26 rap. la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 și art.7 alin.2 din Legea nr.241/2005.
Potrivit art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 constituie infracțiunea de evaziune fiscală evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.
Conform art.26 din vechiul cod penal complicele este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
În considerentele hotărârii primei instanțe se fac considerații teoretice cu privire la administratorul de fapt al unei societăți comerciale, apreciindu-se că inculpatul M. I. a acționat ca un administrator de fapt, pentru ca în final tribunalul să pronunțe condamnarea pentru forma de participație a complicității și nu a autoratului.
Oricum ar fi, probatoriul administrat nu a confirmat faptul că inculpatul ar fi administrat în fapt societatea ori că l-ar fi ajutat în vreun fel pe fratele său M. S. la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005. Deplasările sporadice la bancă la solicitarea inculpatului M. S. ori predarea de documente contabilei societății nu se circumscriu noțiunii de ajutor efectiv dat autorului infracțiunii de evaziune fiscală.
Depozițiile martorilor menționați de prima instanță nu dovedesc implicarea totală și efectivă a inculpatului M. I. în administrarea în fapt a S.C. G. Ro S.R.L. I..
Împrejurarea că facturile fiscale au fost descoperite la locuința inculpatului M. I. nu atrage răspunderea penală a acestuia, în condițiile în care are locuința comună cu a inculpatului M. S. iar în declarația celui din urmă s-a evidențiat faptul că acesta a falsificat facturile fiscale.
Așadar, nu există probe din care să rezulte că inculpatul M. I. cunoștea despre caracterul fals al facturilor fiscal, vinovăția acestuia nefiind dovedită în forma cerută de lege, respective intenția direct sau indirectă cu care să-l fi ajutat pe coinculpatul M. S..
Potrivit art.7 alin.2 din Legea nr.241/2005 constituie infracțiune deținerea sau punerea în circulație, fără drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special.
În ce privește această infracțiune, Curtea constată că prin art.5 pct.7 din Legea nr.343/2006 au fost abrogate prevederile privind factura fiscală din Hotărârea de Guvern nr.831/1997 și altele referitoare la reglementarea facturilor fiscale tipizate cu regim special din orice alte acte normative. Așadar, începând cu data de 1 ianuarie 2007 facturile fiscale nu mai sunt considerate tipizate cu regim special și astfel nu mai intră sub incidența textului incriminator.
Chiar dacă facturile fiscale ar mai fi considerate de legiuitor ca tipizate cu regim special, răspunderea penală a inculpatului M. I. tot nu ar fi fost atrasă întrucât, așa cum am arătat anterior, facturile fiscale depuse în primul ciclu procesual ca și cele descoperite la locuința comună cu a inculpatului M. S. au fost falsificate de acesta din urmă și implicit deținerea facturilor a fost făcută de inculpatul M. S..
În consecință, Curtea constată că în speță nu s-a făcut dovada existenței vinovăției sub forma intenției raportat la infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală și respectiv fapta privind deținerea ori punerea în circulație a facturilor fiscale nu cade sub incidența textului incriminator de la art.7 alin.2 din Legea nr.241/2005, nefiind prevăzută de legea penală.
Față de pronunțarea soluției de achitare urmează a fi respinsă acțiunea civilă, sub acest aspect apelul părții civile dovedindu-se a fi nefondat.
Pentru aceste considerente, neidentificând alte motive de desființare a hotărârii primei instanțe Curtea, în temeiul art.421pct.2 lit.a Cod pr.penală, va admite apelul declarat de către inculpatul M. I. împotriva sentinței penale nr._.06. 2014, pronunțată de Tribunalul I. — Secția l Penală în dosarul nr._, va desființa sentința penală atacată și, rejudecând, în fond:
În temeiul art.17 alin.2 Cod procedură penală rap. Ia art.16 aIin.1 Iit.b Cod procedură penală îl va achita pe inculpatul M. I. pentru infracțiunea prevăzută de art.7 alin.2 din Legea nr. 241/2005.
În temeiul art.17 alin.2 Cod procedură penală rap. Ia art.16 alin.1 Iit, b teza a Il a Cod procedură penală îl va achita pe inculpatul M. I. pentru infracțiunea prevăzută de art.26 Cod penal rap. la art.9 Iit. c din Legea nr. 241/2005.
În temeiul art. 25 Cod procedură penală va fi respinsă ca nefondată acțiunea civilă formulată de A.N.A.F. — Direcția Generală a Finanțelor Publice București.
Se va dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului M. I. până la concurența sumei de 47.640 lei.
În temeiul art.421 alin.1 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de către partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice București împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art. 275 alin.2 Cod procedură penală va fi obligată partea civilă A.N.A.F — Direcția Generală a Finanțelor Publice București Ia 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În ceea ce-l privește pe inculpatul M. lon, conform art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art.272 Cod pr.penală onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru inculpatul M. I., în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.421 alin.1 pct.2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de către inculpatul M. I. împotriva sentinței penale nr._.06. 2014, pronunțată de Tribunalul I. — Secția l Penală în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală atacată și, rejudecând, în fond:
În temeiul art.17 alin.2 Cod procedură penală rap. Ia art.16 aIin.1 Iit.b Cod procedură penală achită pe inculpatul M. I. pentru infracțiunea prevăzută de art.7 alin.2 din Legea nr. 241/2005.
În temeiul art.17 alin.2 Cod procedură penală rap. Ia art.16 alin.1 Iit, b teza a Il a Cod procedură penală achită pe inculpatul M. I. pentru infracțiunea prevăzută de art.26 Cod penal rap. la art.9 Iit. c din Legea nr. 241/2005.
În temeiul art. 25 Cod procedură penală respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de A.N.A.F. — Direcția Generală a Finanțelor Publice București.
Ridică sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului M. I. până la concurența sumei de 47.640 lei.
În temeiul art.421 alin.1 pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de către partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice București împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă partea civilă ANAF — Direcția Generală a Finanțelor Publice București Ia 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În ceea ce-i privește pe inculpatul M. lon, conform art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În temeiul art.272 Cod pr.penală onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru inculpatul M. I., în sumă de 100 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. D. G. R.
GREFIER,
I. C. M.
Red.D.D./Th.red.C.V.M.-ex.6/20.01.2016
T.I. – judecător R. M. R.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
