Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 262/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 262/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 262/2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.262/CO
Ședința publica de la 12.05.2015
P. - D. L.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror D. E..
Pe rol se află soluționarea contestației declarate de inculpatul V. N. V. împotriva încheierii de ședință din data de 30.04.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția I-a penală, în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul inculpat V. N. V., aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu P. G., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației declarate de inculpat.
Apărătorul din oficiu al contestatorului inculpat V. N. V. solicită admiterea contestației declarate de inculpat, casarea încheierii atacate și judecarea inculpatului în stare de libertate. Apreciază că se poate dispune față de inculpat măsura arestului la domiciliu, lăsarea acestuia în libertate neprezentând un pericol social.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației declarate de inculpat, ca nefondată, și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Solicită a se avea în vedere modalitatea de comitere a faptei și natura acesteia, apreciind că măsura arestului preventiv este cea aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal.
Contestatorul inculpat V. N. V., în ultimul cuvânt, arată că este nevinovat.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față:
Prin încheierea de ședință din 30.04.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, în baza art. 362 alin.2 C.p.p. raportat la art.208 alin.2 C. pr. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului V. N. V. (fiul lui I. si R., născut la data de 29.04.1978 în București, CNP_, domiciliat în București, ., sector 2, în prezent aflat în stare de arest preventiv, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 368/UP/12.09.2014, emis de către Tribunalul București - Secția I-a penală, în dosarul nr._/3/2014).
Instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul nr.3196/P/2014 din data de 05.12.2014 P. de pe lângă Tribunalul București a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. N. V., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiuni de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art. 32 din C.p. rap la art. 188 – 189 alin. 1 lit. h din C.p. cu aplic art. 77 lit. e din C.p..
În fapt, în sarcina inculpatului V. N. V. s-a reținut că în noaptea de 10-11.09.2014, în jurul orelor 03.50, în interiorul canalului situat la intersecția străzilor Teiul Doamnei cu G. I., i-a dat foc victimei P. P., în timp ce aceasta dormea, cu intenția de suprimare a vieții.
Victima P. P., zis P., și martora R. Arada, zisă A., se adăposteau de aproximativ un an de zile în interiorul canalului situat la intersecția străzilor Teiul Doamnei cu G. I..
Victima mai era vizitată ocazional de martora M. (persoană neînregistrată în D.E.P.A.B.D.), fosta sa concubină. Aceasta stătea într-un adăpost amenajat într-o clădire dezafectată din interiorul parcului unde a fost clădirea administrativă a Regiei „APA N.” București, împreună cu inculpatul V. N. V., zis „N. C.”, concubina acestuia I. M. V., precum și fratele acestuia V. M..
Inculpatul întreținea relații sexuale cu martora M. și nu dorea ca aceasta să mai aibă astfel de relații și cu victima P. P.. Din acest motiv inculpatul avea o relație conflictuală cu victima, certându-se de mai multe ori cu aceasta și având un comportament agresiv față de aceasta. Acest comportament agresiv al inculpatului, precum și faptul că inculpatul era singurul cu care victima avea conflicte reiese din declarațiile martorilor Tulea F. (vânzătoare la florăria situată în proximitatea gurii de canal), R. Arada și G. Ș., zis „Ș.”.
În data de 10.09.2014, inculpatul s-a hotărât să dea foc victimei în timp ce aceasta dormea în adăpostul improvizat în canal. Astfel, i-a spus martorei R. Arada să nu mai doarmă în acea seară în canal, pentru că vrea „să îi dea foc lui P.”. Martora i-a spus acest lucru victimei, dar acesta nu a crezut-o.
În noaptea de 10/11.09.2014, în jurul orelor 03.30, inculpatul a plecat din clădirea în care se adăpostea (concubina sa și M. fiind plecate), s–a îndreptat spre canalul în care dormea victima, a coborât aici, a luat o lumânare, a aprins-o și a aruncat-o peste victimă, care dormea pe un pat improvizat, înconjurat de haine. Văzând că victima a luat foc, inculpatul a ieșit imediat din canal și a mai stat câteva secunde lângă gura acestuia, până când a auzit țipetele victimei, după care a fugit printre blocuri.
Victima a reușit să iasă din canal și a încercat să se dezbrace de hainele care ardeau. Martora R. Arada, care dormea lângă canal, pe un spațiu verde, s-a trezit și a auzit-o pe victimă spunându-i că „N. C.” i-a dat foc.
Martorul P. C. V., în timp ce mergea pe . trotuar, a observat victima care prezenta arsuri la nivelul corpului, iar lângă ea erau hainele acesteia, care încă ardeau. Martorul a sunat de pe telefonul său la numărul de urgență 112 (apel înregistrat la ora 03.58) și a stat lângă victimă până când a venit ambulanța. Victima i-a spus martorului că dormea în canal și s-a trezit deodată incendiată, precum și că bănuiește pe un băiat căruia i se spune „C.”, că este cel care i-a dat foc. La un moment dat lângă ei a venit și martora R. Arada, care a afirmat și ea că, „C.” este cel care i-a dat foc victimei. Martora i-a mai spus că în seara zilei de 10.09.2014 „C.” s-a certat cu acest bărbat și i-a furat banii.
Martorul A. C., membru al echipei I.S.U care a intervenit pentru stingerea incendiului, a arătat că a auzit-o pe victimă spunând că o persoană poreclită „C.” este de vină pentru cele întâmplate.
Victima a spus și lucrătorilor de poliție, sosiți în urma apelului la 112, că „N. C.” este cel care i-a dat foc din cauza unor certuri avute cu acesta legate de M. (aspect care reiese din procesul-verbal încheiat de aceștia).
Victima a fost transportată de un echipaj S.M.U.R.D. la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca, unde a fost internată cu diagnosticul de „arsură prin flacără grad IIA-IIB-III la nivel facial, cervical (parțial), torace anterior (parțial), torace posterior; mâini și brațe bilateral pe aproximativ 30%; incendiat”.
Inculpatul V. N. V. a fost arestat preventiv pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 12.09.2014, măsură ce a fost prelungită succesiv până la data de 10.12.2014, inclusiv.
Prin ordonanța din data de 03.12.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care se efectuează urmărirea penală față de acesta din infracțiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 32 C.pen rap. la art. 188 - 189 alin.1 lit.h din C.pen, în infracțiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 32 C.pen rap. la art. 188 - 189 alin.1 lit.h din C.pen cu aplic. art. 77 lit. e C. pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că au existat indicii temeinice care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, conform dispozițiilor art.208 alin.4 C. pr. pen.
Astfel, se arată că, în condițiile în care starea de normalitate este dată de cercetarea unei persoane în stare de libertate, starea de arest fiind excepția, legea procesual penală a prevăzut modalități și forme care să pună la adăpost fiecare persoana de exercitarea în mod abuziv a reținerii și arestării, atunci când a prevăzut în mod clar în ce condiții se poate dispune, prelungi sau menține starea de arest a unei persoane, dispoziții în deplin acord cu prevederile art. 23 din Constituția României, respectiv art. 5 paragraful 1 al Convenției Europeană pentru Drepturile Omului, la care România este parte contractantă.
Având în vedere dispozițiile art.362 alin.2 din C.pr.pen. în referire la art. 208 alin. 4 din C. pr. pen., conform cărora, în tot cursul judecății, instanța din oficiu verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpat, Tribunalul a verificat dacă aceste dispoziții imperative au fost sau nu respectate.
Tribunalul a constatat că au fost îndeplinite în cauza exigentele art. 362 alin. 2 din C.p.p., art. 208 alin.1 si 2 din C.pr.pen și art.97 alin.1 C. pr. pen.
Se mai arată că în cauza Fox, Campbell și Hartley contra Regatului Unit/30.08.1990 s-a statuat ca, caracterul rezonabil al presupunerilor pe baza cărora se dispune o arestare, constituie un element esențial al protecției oferite de art. 5 paragraf 1 lit.c din Convenție împotriva privărilor arbitrare de libertate.
Existenta unor „presupuneri rezonabile” reclamă, în accepțiunea CEDO, existența unor fapte sau informații apte sa convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana să fi săvârșit infracțiunea.
În hotărârea Murray v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că dacă sinceritatea și temeinicia unei bănuieli constituiau elementele indispensabile ale rezonabilității sale, această bănuială nu putea fi privită ca una rezonabilă decât cu condiția ca ea să fie bazată pe fapte sau informații, care ar stabili o legătură obiectivă între suspect și infracțiunea presupusă.
Totuși faptele probatorii care ar putea da naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (Calejja v. Malta).
S-a apreciat că a fost îndeplinită și condiția prevăzută de art. 223 alin. 1 Cod proc.pen. referitoare la existența probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală, avându-se în vedere în acest sens următoarele mijloace de probă: declarația persoanei vătămate P. P., procesele-verbale de efectuare investigații cu privire la persoana vătămată P. P. și CD-ul conținând înregistrarea declarației verbale a acestuia; declarațiile inculpatului V. N. V.; procesele verbale de cercetare la fața locului și planșele fotografice; declarațiile martorilor R. Arada, V. M., Gorgivan Ș., P. C. V., A. C.,V. I. L., M., C. M. și Nizan R. I.; înscrisuri – foaia de observație clinică parțială a Spitalului Clinic de Urgență București privind victima, acte întocmite de ISU cu privire la incendiu, acte medicale cu privire la inculpat; raportul de expertiză medico legală A_ ; raportul de constatare criminalistică nr._/19.11.2014; procese verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate cu serviciul 112; procese verbale de investigații; procese verbale de efectuare identificări de persoane din planșe fotografice, precum și celelalte înscrisuri aflate la dosarul de urmărire penală, reținând că materialul probator administrat conferă date suficiente din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.
S-a mai reținut de instanța de fond că la momentul luării măsurii arestării preventive au fost avute în vedere gravitatea faptelor presupus săvârșite de inculpat, modul și circumstanțele de comitere, anturajul și mediul din care provine inculpatul, antecedentele penale.
Este de subliniat și faptul că o analiză mai riguroasă se impune în verificarea cerinței subsecvente a textului legal al art. 223 alin.2 C.pr.pen., respectiv, privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește jurisprudența CEDO în această materie, Curtea a statuat în mod constant în sensul că din cauza gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea, unele infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru un anumit timp. Acest motiv trebuie considerat ca relevant și suficient numai dacă este bazat pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea acuzatului ar determina o tulburare reală a ordinii publice. În plus, privarea de libertate va continua să fie legitimă numai dacă ordinea publică va fi pe mai departe amenințată, continuarea privării de libertate neputând fi folosită ca o anticipare a pedepsei cu închisoarea.
Cât privește condiția instituită de dispozițiile art. 223 alin. 2 teza finală C. pr. pen., evaluarea gravității faptei presupus a fi fost săvârșită de inculpat, ce deriva din modalitatea și circumstanțele de comitere, a condus la formarea convingerii instanței de fond care a soluționat propunerea de luare a măsurii arestării preventive, că privarea de libertate a inculpatului este atât proporțională cu acuzațiile aduse, cât și necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, în respectarea dispozițiilor art. 202 C. pr. pen.
Or, fapta, presupus săvârșită de inculpat, îndreptată împotriva vieții unei persoane, care este valoarea cea mai de preț, este de natură să provoace o puternică rezonanță în cadrul societății; în consecință, lipsa unei reacții prompte a sistemului judiciar și lăsarea inculpatului în libertate la momentul procesual de față ar induce perturbări grave ale disciplinei publice, ale respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că justiția nu este eficientă împotriva unor fapte deosebit de periculoase - generând astfel nu doar oroare și revoltă în societate, ci și un sentiment acut de insecuritate.
În ceea ce privește persoana inculpatului, s-a reținut că acesta are o vârsta tânără, nu are studii, nu are un loc de muncă, nici un domiciliu stabil, fiind cunoscut cu antecedente penale condamnat anterior în perioada 1996 – 2002 pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, iar în perioada 2007 – 2010 i-au fost aplicate trei sancțiuni cu caracter administrativ pentru fapta de port fără drept a unei arme.
S-a constatat că există suficiente probe din care să rezulte că a săvârșit tentativa la infracțiunea de omor calificat, pentru care a fost trimis în judecată, faptă ce prezintă un grad ridicat de pericol pentru ordinea publică și că menținerea stării de arest este oportună pentru desfășurarea unui proces echitabil. Măsura arestării preventive a fost luată că respectarea dispozițiilor legale, nu au existat date și indicii care să ducă la împiedicarea tragerii la răspundere penală, este proporțională cu gravitatea presupuselor fapte săvârșite, iar măsura arestării preventive nu poate fi înlocuită cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate, obligațiile impuse neasigurând garanțiile necesare împiedicării inculpatului de a se sustrage de la urmărire și de la judecată sau de la săvârșirea de noi fapte penale.
Așadar, în procesul analizării comparate al interesului particular al inculpatului de a fi judecat în stare de libertate, cu interesul de ansamblu al societății de a fi apărate drepturile cetățenilor, Tribunalul a apreciat ca trebuie acordat întâietate interesului general, în vederea garantării unui climat de securitate și încredere atât în persoanele fizice, cât și în autoritățile statului ,care trebuie să definească în mod real și efectiv, iar nu doar principial și iluzoriu, orice societate democratică al cărei fundament în constituie garantarea drepturilor și libertăților cetățenilor, la cel mai înalt nivel, acesta constituind de altfel preambulul tuturor Convențiilor și Pactelor internaționale relative la drepturile omului.
Apreciind, în lumina celor expuse, că măsura privării de liberate a inculpatului este proporțională cu gravitatea acuzației, prin raportare și la natura interesului public ocrotit, în baza art. 362 alin. 2 C.p.p. și art. 208 alin. 2 din C.p.p., Tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a dispus menținerea stării de arest a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul V. N. V., solicitând admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, arătând că lăsarea sa în libertate nu ar prezenta pericol social pentru ordinea publică.
Curtea, analizând legalitatea și temeinicia contestației formulată de inculpat, constată că este nefondată, pentru considerentele care urmează.
Inculpatul V. N. V. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art.32 C. pen. raportat la art.188 raportat la art.189 alin.1 lit.h C. pen., cu aplicarea art.77 lit.e C. pen.
S-a reținut că inculpatul, în noaptea de 10-11.09.2014, în jurul orelor 03.50, în interiorul canalului situat la intersecția străzilor Teiul Doamnei cu G. I., i-a dat foc victimei P. P., în timp ce aceasta dormea, cu intenția de suprimare a vieții.
Inculpatul V. N. V. a fost arestat preventiv în baza mandatului 468/UP/12.09.2014, în temeiul dispozițiilor art.202 și art.223 alin.2 C. pr. pen.
Dând curs dispozițiilor art.208 raportat la art.223 alin.2 C. pr. pen., în mod legal și temeinic tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului V. N. V., dispunând menținerea acesteia.
În acord cu instanța de fond, Curtea constată că subzistă temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri, acestea impunând privarea, în continuare, de libertate a inculpatului.
Concret, probele administrate în cauză (arătate în cuprinsul încheierii contestate) generează suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este acuzat, iar măsura preventivă este justificată din perspectiva asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
În speță, nu a fost identificată vreo cauză care să împiedice exercitarea acțiunii penale, iar măsura luată este proporțională cu gravitatea acuzației adusă inculpatului și este necesară pentru realizarea scopului arătat mai sus.
Măsura luată este în concordanță și cu prevederile art.223 alin.2 C. pr. pen., privarea de libertate a inculpatului fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Sub acest aspect, prezintă relevanță natura și gravitatea deosebită a activității presupus infracționale, modul și mijloacele utilizate, împrejurările în care se presupune că a fost săvârșită infracțiunea, rezonanța socială negativă accentuată a acestei fapte, precum și urmările cauzate.
O altă măsură preventivă nu se justifică în raport de aspectele relevate mai sus, iar datele ce caracterizează persoana inculpatului (respectiv existența antecedentelor penale, lipsa unei ocupații și a unei locuințe, atitudinea procesuală) întăresc această concluzie.
Pe de altă parte, se are în vedere faptul că durata arestului preventiv nu a depășit un termen rezonabil, raportat la particularitățile procesului de față.
Așa fiind, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul V. N. V., conform art.4251 alin.7 pct.1 lit.b raportat la art.206 C. pr. pen.
În baza art.275 alin.2 C. pr. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând și disp. art. 82 alin.1 din Legea nr. 51/1995, republicată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul V. N. V. împotriva încheierii de ședință din data de 30.04.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția I-a penală, în dosarul nr._ 14.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul pentru avocat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se avansează din bugetul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.05.2015.
PREȘEDINTE,
D. L.
Grefier,
S. N.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex./ 09.06.2015
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 682/2015.... → |
|---|
