Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 419/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 419/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 419/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 419/A
Ședința publică din data de 17.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. C.
JUDECĂTOR: O. B.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost legal reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul formulat de inculpatul M. O. împotriva sentinței penale nr. 590/17.12.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 09.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, în temeiul art. 391 alineat 1 Cod procedură penală, a stabilit termen de pronunțare la 17.03.2015.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.590 din 17.12.2014, Judecătoria Cornetu, a stabilit în sarcina inculpatului M. O., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 336 alin.1 Cod penal, pedeapsa de 1 (un) an închisoare, dispunând amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condițiile art. 84 Cod penal și calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.
A stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 85 alin. 1 Cod penal și art. 85 alin. 2 lit. b și g Cod penal în sensul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 40 zile lucrătoare, în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare sau Primăriei comunei 1 Decembrie și de a nu conduce niciun fel de autovehicul.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul M. O. a condus la data de la data de 16.03.2014, în jurul orelor 00:00, autoturismul cu nr.de înmatriculare_, pe DJ 401 A din . îmbibație alcoolică peste limita legală la momentul prelevării mostrelor biologice.
Astfel, la data de 16.03.2014, în jurul orelor 00:00, organele de poliție din cadrul IPJ I., aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe teritoriul de competență, au oprit pentru control autoturismul cu nr.de înmatriculare_, care circula pe DJ 401 A din . care au constatat că acesta este condus de inculpatul M. O..
În aceste împrejurări, întrucât conducătorul auto M. O. emana halenă alcoolică, i s-a solicitat testarea cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,92 mg/l alcool în aerul expirat.
Prin urmare, organele de poliție au procedat la conducerea inculpatului la Spitalul Sfântul I., unde i-au fost recoltate 2 probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Pe baza acestor probe biologice a fost calculat gradul de îmbibație alcoolică în sânge, rezultatul fiind consemnat în buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.504, înaintat de INML M. Minovici cu adresa nr. A12/2316/16.04.2014.
Conform acestui document, inculpatul avea la ora 00:40 o alcoolemie de 1,95 g‰, iar la ora 01:40 o alcoolemie de 1,80 g‰.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice înainte de a se urca la volan, respectiv 2 litri de bere.
În cauză a fost audiat martorul C. G. I. care a arătat că a fost de față la momentul opririi în trafic a inculpatului și că acesta a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,92 mg/l alcool în aerul expirat.
Având în vedere probatoriul administrat la urmărirea penală, însușit de inculpat, ținând cont și de poziția procesuală exprimată de acesta în conformitate cu art. 374 alin. 4 C. pr. pen., instanța a constatat că acest probatoriu dovedește existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului M. O. care a condus la data de la data de 16.03.2014, în jurul orelor 00:00, autoturismul cu nr.de înmatriculare_, pe DJ 401 A din . sânge, la momentul prelevării mostrelor biologice, o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prevăzută de lege, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.336 alin.1 Cod penal.
S-a mai apreciat că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge, la momentul prelevării mostrelor biologice, o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală de 0,80 gr/l alcool pur în sânge. Urmarea imediată o reprezintă starea de pericol pentru participanții la traficul rutier, raportul de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultând din însăși săvârșirea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 din Codul penal se săvârșește cu intenție directă, inculpatul prevăzând producerea stării de pericol pentru circulația pe drumurile publice.
Pentru a stabili în concret pedeapsa, instanța a avut în vedere că aceasta este o măsura de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; de asemenea, instanța a ținut cont și de faptul că prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, fără însă ca executarea pedepsei să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului.
În același sens, s-a reținut că art. 74 C.pen. prevede că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; modul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. Prin urmare, pentru stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, a avut în vedere circumstanțele reale și personale în care a fost săvârșită fapta.
În privința împrejurărilor comiterii infracțiunii instanța a avut în vedere că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social sporit, având în vedere valoarea mare a alcoolemiei inculpatului, precum și distanța parcursă în atare condiții (pădurea Ciornuleasa, jud.Călărași-localitatea Vidra, jud.I.-fila 10 d.u.p.). În plus, instanța a apreciat că inculpatul ar trebui să înțeleagă foarte bine pericolul pe care l-a creat pentru ceilalți participanți la trafic urcând la volan după ce a consumat alcool, iar faptul că această atitudine a inculpatului nu a avut urmări mult mai grave, cum ar fi un accident de circulație, s-a datorat probabil intervenției echipajului de poliție care l-a oprit.
De asemenea, instanța a constatat că, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel încât se află la primul contact cu legea penală. La individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama că inculpatul a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei comise pe tot parcursul urmăririi penale, precum și în faza de judecată. De asemenea, instanța a avut în vedere că inculpatul are studii medii, un loc de muncă stabil, fiind astfel integrat în societate, aspect ce a rezultat din cuprinsul caracterizării depuse la dosarul cauzei de angajatorul inculpatului, astfel încât șansele ca acesta să persevereze pe drumul infracțional sunt relativ reduse.
Sub aspectul regimului sancționator, Codul penal prevede, în cazul formei tip, posibilitatea aplicării amenzii penale alternativ cu pedeapsa închisorii.
În dezacord cu apărătorul inculpatului, instanța a apreciat că pedeapsa amenzii penale nu ar fi de natură să constituie un mijloc suficient de constrângere, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, întrucât fapta inculpatului de a circula cu un vehicul pe drumurile publice, fiind sub influența băuturilor alcoolice, prezintă o gravitate sporită prin raportare la urmările care s-ar fi putut produce, inculpatul punând în pericol siguranța proprie, a celorlalți participanți la trafic, cât și a locuitorilor din zonă. În acest sens, instanța a evocat și numărul mare de accidente, inclusiv cu victime, care sunt produse zilnic din cauza persoanelor care consumă băuturi alcoolice și conduc în această stare, fiind imperios necesar a se descuraja faptele de a conduce vehicule sub influența alcoolului. Ca atare, s-a apreciat că pedeapsa închisorii este justă și proporțională.
Tinând cont, pe de o parte, că fapta inculpatului prezintă pericol public ridicat, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, pe de altă parte, instanța i-a stabilit acestuia pedeapsa închisorii într-un cuantum orientat spre minimul prevăzut de lege, la individualizarea căreia a avut în vedere prevederile art. 396 alin. 10 din Cod procedură penală.
În raport de cele ce preced, instanța nu a reținut în favoarea inculpatului și circumstanțe atenuante judiciare, ținând seama și de faptul că atitudinea de recunoaștere a faptei a fost una pur formală, inculpatul fiind pus în fața unor probe mai presus de orice îndoială.
Astfel, în baza art. 396 alin. 1, 4 și 10 Cod procedură a stabilit în sarcina inculpatului M. O., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 336 alin.1 Cod penal, pedeapsa de 1 (un) an închisoare (faptă comisă la 16.03.2014).
În privința pedepselor accesorii si complementare, instanța a reținut că, potrivit art.65 alin. 1 Cod Penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit a), b) și d)-o) a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară. Totodată, conform art. 67 alin. 1 Cod Penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
În consecință, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse accesorii poate fi dispusă numai dacă, în raport de criteriile prev. de art. 67 alin. 1 Cod Penal, instanța dispune aplicarea unei pedepse complementare.
De asemenea, s-a arătat că în cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului - a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituție - a stabilit că exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Or, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat, de împrejurările cauzei, precum și de persoana acestuia, aplicarea unei pedepse complementare sau accesorii nu este necesară.
Totodată, instanța a avut în vedere că potrivit art. 83 C.pen., se poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a și b sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Instanța a constatat că, în ceea ce îl privește pe inculpat, condițiile pentru amânarea aplicării pedepsei sunt întrunite. Astfel, pedeapsa stabilită este închisoarea de 1 an, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, iar în raport de circumstanțele personale ale acestuia, astfel cum au fost expuse mai sus, instanța a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. Totodată, instanța a constatat că inculpatul și-a manifestat acordul de a presta muncă în folosul comunității dacă va fi găsit vinovat.
În acest context, instanța a apreciat că în cauză nu poate fi dispusă măsura renunțării la aplicarea pedepsei, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 80 C. pen.
Totodată, apreciind în raport de natura infracțiunii ce face obiectul cauzei, de valoarea mare a alcoolemiei inculpatului, de distanța parcursă în atare condiții (pădurea Ciornuleasa, jud.Călărași-localitatea Vidra, jud.I.-fila 10 d.u.p.) și, pe cale de consecință, de potențialul pericol public pe care îl reprezintă acest comportament pentru ceilalți participanți la trafic, instanța a constatat că se impune stabilirea în sarcina inculpatului, pe durata termenului de supraveghere și a obligației de a nu conduce niciun fel de autovehicul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul M. O., solicitând reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării unei amenzi penale, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate spre minimul prevăzut de lege. Totodată, inculpatul a solicitat înlăturarea art. 85 alineat 2 lit. g Cp. sau reducerea la un cuantum rezonabil pentru ca el să nu-și piardă locul de muncă.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că apelul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Curtea constată că inculpatul M. O. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 1813/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.336 alin.1 din C.pen, reținându-se, în fapt, că acesta a condus la data de 16.03.2014, în jurul orelor 00:00, autoturismul cu nr.de înmatriculare_, pe DN 4 din Popești Leordeni, având o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile art. 374 al. 4, art. 375 și art. 377 Cod procedură penală, inculpatul declarând personal că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta a fost săvârșită de inculpat și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, declarațiile inculpatului de recunoaștere coroborându-se întrutotul cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie și declarațiile martorului C. G. I..
În ceea ce privește individualizarea judiciară a naturii pedepsei, a cuantumului acesteia, cât și a modalității de executate, prima instanță a avut în vedere toate criteriile legale incidente în speță, pedeapsa fiind just și corect individualizată, date fiind circumstanțele reale ale faptei, respectiv gradul ridicat de imbibație alcoolică de 1,95 g la 1000 ml de sânge pentru prima probă biologică, faptul că acesta a condus pe un drum național, pe timp de noapte, când circulația are loc în condiții de vizibilitate redusă, distanța considerabilă parcursă, dar și atitudinea procesuală a inculpatului. Este de remarcat că, prima instanță a dat relevanță circumstanțelor personale invocate de inculpat, prin individualizarea modalității de executare.
Curtea constată cu precădere valoarea extrem de ridicată a alcoolemiei pe care inculpatul o avea la momentul depistării, or, în acest context, nu se justifică reducerea pedepsei aplicate, dimpotrivă, toate aceste elemente sunt de natură a contura un grad de pericol social ridicat al infracțiunii, având în vedere, în principal, urmările care s-ar fi putut produce, dar și frecvența ridicată a accidentelor rutiere cu consecințe deosebit de grave cauzate de conducerea de autoturisme de către persoane având în sânge alcool.
Maniera în care inculpatul a înțeles să își exercite dreptul de a conduce denotă necesitatea de a i se interzice acestuia de a conduce autovehicule pe durata termenului de încercare, pentru a preveni reiterarea unui astfel de comportament și pentru ca inculpatul să interiorizeze gravitatea unei astfel de conduite.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M. O. și-l va obliga pe acesta la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M. O. împotriva sentinței penale nr. 590 pronunțată la data de 17.12.2014 de Judecătoria Cornetu.
Obligă pe apelant la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. C. O. B.
GREFIER,
I. D.
Red. B.O./ 23.04.2015
Thred. V.D./4 ex./23.03.2015
Jud.Cornetu – jud.L.D.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 353/2015. Curtea... → |
|---|
