Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 360/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 360/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 360/2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.360
Ședința publică din data de 5 martie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I.-T. C. B.
JUDECĂTOR: M. D. G.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. M..
Pe rol, soluționarea apelului formulat de condamnatul Ț. S. împotriva sentinței penale nr.670 din data de 9.10.2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-revizuent-condamnat Ț. S., personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Connolly I., în baza delegației nr._/25.02.2015 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul din oficiu al apelantului-revizuent-condamnat Ț. S. solicită a se considera cererea ca fiind inadmisibilă conform art.459 alin.5 rap. la art.459 alin.3 lit.c Cpp, arătând că deși petentul a solicitat revizuirea întrucât a fost judecat și condamnat în lipsă, conform prevederilor art.426 alin.1 lit.e Cpp solicită recalificarea cererii de revizuire formulată de condamnat ca fiind contestație în anulare.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că nu se poate recalifica această cerere în calea de atac, petentul având posibilitatea să formuleze o altă cerere, având ca obiect contestație în anulare cu respectarea dispozițiilor legale. Precizează că în acest stadiu procesual instanța este învestită strict cu soluționarea unei căi de atac îndreptată împotriva unei hotărâri care s-a pronunțat pe o cerere de revizuire.
Cu privire la această cerere de revizuire consideră că în mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu se încadrează în niciunul din cazurile limitativ prevăzute de lege, punând concluzii de respingere a apelului ca fiind nefondat.
Apelantul-revizuent-condamnat Ț. S., personal, având ultimul cuvânt, arată că a formulat cerere de revizuire, întrucât a fost condamnat în lipsă și nu a cunoscut anumite informații legate de dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin sentința penală nr.670 din data de 9.10.2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală, în temeiul art. 459 alin.5 Cod procedură penală raportat la art. 459 alin.3 litera e) Cod procedură penală, cu referire la art. 453 alin.1 Cod procedură penală, a fost respinsă - ca inadmisibilă - cererea de revizuire formulată de petentul condamnat Ț. S., cu obligarea acestuia la plata sumei de 100 de lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin cererea sa, petentul Ț. S. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 198 din 19 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._, cu motivarea că se impune rejudecarea dosarului, deoarece în acest din urmă dosar petentul a fost judecat și condamnat în lipsă, fără ca el să aibă cunoștință de existența procesului, fiind astfel în imposibilitatea de a se apăra și de a declara participarea altor persoane la săvârșirea infracțiunii; în drept, s-au invocat dispozițiile art. 397 alin. 3 din vechiul Cod de procedură penală.
La solicitarea instanței, s-a atașat la dosarul cauzei sentința penală nr. 198 / 19.12.2013 pronunțată de Tribunalul I. în dosarul nr._ .
Analizând cererea de revizuire sub aspectul admisibilității în principiu, prin raportare la art. 459 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă, cu următoarea motivare:
Astfel, procedând la examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire formulată de petent, Tribunalul a constatat că aceasta nu a fost făcută cu respectarea prevederilor art. 459 alin. 3 lit. e) C. pr. pen., deoarece petentul nu a invocat fapte și mijloace de probă care să conducă, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, conform cazurilor de revizuire prev. de art. 453 alin. 1 Cpp. Și aceasta deoarece, în fapt, ca motiv de revizuire, petentul a solicitat rejudecarea dosarului nr._ a fost judecat și condamnat în lipsă, fără ca el să aibă cunoștință de existența procesului. Or, Tribunalul a constatat că motivul de fapt invocat de către petent (faptul că în dosarul nr._ petentul a fost judecat și condamnat în lipsă) nu se regăsește printre cele 6 cazuri de revizuire limitativ prevăzute la art. 453 alin.1 din noul C.p.p. În consecință, o cerere de revizuire întemeiată pe un motiv de fapt ce nu poate fi circumscris niciunuia dintre cele 6 cazuri de revizuire limitativ prevăzute la art. 453 alin.1 din noul C.p.p. este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel condamnatul Ț. S., fără a arăta în scris motivele pe care se întemeiază prezenta cale de atac.
Examinând motivele invocate și verificând hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor legale incidente, Curtea apreciază apelul declarat de condamnat ca fiind nefondat.
Revizuirea este un remediu procesual împotriva erorilor judiciare care pot fi cuprinse în hotărârile penale definitive.
Prin finalitatea sa proprie, revizuirea înlătură eroarea judiciară sub orice formă s-a produs: achitarea neîntemeiată a unei persoane care a săvârșit o fapta penală sau condamnarea unei persoane nevinovate, trasă pe nedrept la răspundere penală.
Potrivit art. 453 C.pr.pen.: „Revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării, dispoziții constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.”
Raportat la aceste dispoziții legale, Tribunalul a constatat – în mod corect – că motivele invocate nu se circumscriu acestor articole de lege ce cuprind norme imperative și de strictă interpretare.
Astfel, Curtea arată că simpla nemulțumire față soluționarea unei pricini, pe care revizuientul o apreciază ca fiind nedreaptă, nu poate conduce automat la admiterea în principiu a cererii de revizuire pentru că aspectele contestate sunt aspecte ce țin de fondul cauzei, elemente analizate de instanța de fond, apel și recurs și care au stat la baza pronunțării unei soluții definitive.
În acest sens, Curtea reține că revizuientul nu face trimitere la fapte și împrejurări noi ori la alte elemente prevăzute în dispozițiile art.453 Cod pr.pen. ca și motive de revizuire pe baza cărora să se poată aprecia că cererea formulată se încadrează în vreunul dintre cazurile stipulate pentru a determina o admitere în principiu a cererii.
Concluzionând, Curtea constată că ceea ce se urmărește în fapt este doar o rejudecare a cauzei însă pe baza acelorași probe, ceea ce este inamisibil, pe această cale.
Relativ la susținerile apărătorului desemnat de Curte din oficiu, prezenta cerere nu poate fi recalificată în calea de atac, petentul având posibilitatea să formuleze o altă cerere, având ca obiect contestație în anulare cu respectarea dispozițiilor legale, întrucât - în acest stadiu procesual - instanța este învestită strict cu soluționarea unei căi de atac îndreptată împotriva unei hotărâri care s-a pronunțat pe o cerere de revizuire.
D. urmare, Curtea va respinge apelul condamnatului, ca nefondat.
Apreciind apelul ca nefondat, Curtea va face aplicarea art.275 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de condamnatul Ț. S. împotriva sentinței penale nr.670 din data de 9.10.2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală, ca nefondat
Obligă apelantul la plata a 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu se va înainta din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 5 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-T. C. B. M. D. G.
GREFIER,
D. T.
red.M.D.G.
dact.L.G.
ex.4
red.M.R.R.-Trib.I.
| ← Profanarea de morminte. Art. 319 C.p.. Decizia nr. 1350/2014.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
