Profanarea de morminte. Art. 319 C.p.. Decizia nr. 1350/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1350/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 1350/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1350
Ședința publică din data de 30 octombrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I.-T. C. B.
JUDECĂTOR: M. D. G.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. M..
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. V. și inculpatul M. F. împotriva sentinței penale nr.54 din data de 26.05.2014, pronunțată de Judecătoria B. V., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-intimat-inculpat M. F., personal și asistat de apărător ales, avocat G. C., în baza delegației nr._/2014 depusă la dosar și de apărător din oficiu, avocat Silberman R., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat O. V., în baza delegației nr._/5.09.2014 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care în temeiul dispozițiilor art. 91 alin. 4 Cod procedură penală, Curtea constată încetate efectele delegației apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-intimat-inculpat M. F., prin prezentarea apărătorului ales al acestuia, urmând a se pronunța prin decizie asupra onorariului parțial cuvenit.
Întrebat fiind, apelantul-intimat-inculpat M. F., personal, precizează că își menține declarațiile date și nu mai are nimic de adăugat în fața instanței de apel.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, acordă cuvântul în dezbatere asupra apelurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că apelul formulat de P. vizează netemeinicia hotărârii instanței de fond sub aspectul cuantumului pedepsei și a modalității de executare a acesteia.
Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea blândă, ținând cont de gravitatea faptei, modul în care a fost săvârșită, circumstanțele agravante reținute, faptul că inculpatul a fost cel care a organizat întreaga activitate infracțională.
Faptul că inculpatul personal nu a obținut nici un folos material apreciază că nu are nici o relevanță în stabilirea cuantumului pedepsei, întrucât ceilalți inculpați pe care inculpatul i-a învățat cum să săvârșească infracțiunea sunt cei care au obținut foloase materiale.
Ținând cont de atitudinea inculpatului, modul în care s-a comportat ulterior săvârșirii infracțiunii consideră că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea efectivă a pedepsei.
Apărătorul ales al apelantului-intimat-inculpat M. F. solicită respingerea apelului Parchetului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Solicită a se observa că la stabilirea pedepsei și a modalității de executare a acesteia instanța de fond a avut în vedere, atât contribuția minimă la săvârșirea faptei, cât și faptul că nu a beneficiat de nici un folos material din săvârșirea acestei fapte.
De asemenea, solicită a se avea în vedere poziția inculpatului de recunoaștere și de regret, precum și faptul că unii dintre inculpați, respectiv cele două autoare la săvârșirea acestei fapte, au primit pedepse cu suspendare. Mai învederează instanței că inculpatul nu s-a sustras.
Cu privire la apelul inculpatului arată că, în mod greșit, instanța de fond nu i-a reținut aplicarea prevederilor privind procedura simplificată.
Astfel, arată că inculpatul s-a prezentat la primul termen de judecată și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor în faza de urmărire penală, iar această cerere a fost respinsă de către instanța de fond.
Solicită admiterea apelului și a se dispune aplicarea procedurii simplificate prevăzută de art.375 și art.377 Cpp cu reținerea art.320 ind.1 VCpp, privind reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, cu privire la apelul inculpatului, consideră că în mod corect instanța de fond a respins cererea de aplicare a dispozițiilor art.396 alin.10 Cpp, având în vedere momentul la care a fost solicitată, respectiv după începerea cercetării judecătorești când fuseseră deja audiați martori, inculpatul având cunoștință de acest dosar. Mai arată că inculpatul a părăsit teritoriul României, plecând în Germania unde a săvârșit alte infracțiuni tot împotriva patrimoniului. Prin urmare, pune concluzii de respingere a apelului ca fiind nefondat.
Apelantul-intimat-inculpat M. F., personal, având ultimul cuvânt, arată că îi pare rău.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.54 din data de 26.05.2014, pronunțată de Judecătoria B. V., în temeiul art.386 alin.1 C.proc.pen., a fost respinsă cererea de schimbarea a încadrării juridice.
În baza art. art.25 Cod penal raportat la art.208-209 alin.1 lit. a, c, g, i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art. 5 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul M. F. [fiul lui I. și M., născut la data de 05.07.1988, cu domiciliul în B. V., ., județul G., CNP_] la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat în forma continuată.
În baza art.71 raportat la art. 64 alin.1 lit. a teza II și lit. b Cod penal, au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei, dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. art.25 Cod penal raportat la art. 319 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art. 5 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul M. F. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la profanare de morminte în forma continuată.
În baza art.71 raportat la art. 64 alin.1 lit. a teza II și lit. b Cod penal, au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei, dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente și, în temeiul art. 33 litera a – art. 34 alin. 1 litera b Cod penal, au fost contopite pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa de 3 luni închisoare aplicate prin prezenta sentință, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art.71 raportat la art. 64 alin.1 lit. a teza II și lit. b Cod penal, au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei, dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 861 din Codul penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art. 862 Cod penal.
În baza art. 863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, condamnatul M. F. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și obligații:
a) să se prezinte, lunar, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul G.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a atras atenția inculpatului M. F. că, potrivit art. 864 Cod penal, săvârșirea unei alte infracțiuni în termenul de încercare de 7 ani poate avea ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În baza art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive luată față de inculpat prin încheierea nr. 4 din data de 06.07.2013 dispusă în dosarul nr._ și confirmată prin încheierea din data de 14.03.2014 dispusă în dosarul nr._ .
În baza art. 399 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului M. F. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 13/06.07.2013 emis de Judecătoria B. V., dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
S-a luat act că inculpatul M. F. a fost arestat preventiv de la 14.03.2014 la 26.05.2014.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În seara de 08/09.06.2013, inculpații T. J., C. P., V. G. L. și V. R. A. au mers în cimitirul din ..G., pentru a sustrage bunuri și bani din morminte, sens în care, inculpatul M. F. i-a îndemnat să meargă la mormântul lui S. I., întrucât aici aveau să găsească bani și lucruri de valoare.
Inculpații T. J., C. P., V. G. L. și V. R. A. au plecat spre . autoturismul marca Dacia L., de culoare albă, cu număr de înmatriculare_, condus de inculpata V. R. A..
Întrucât în apropierea cimitirului din . află o discotecă, iar la acea oră afară era multă lume, inculpații au hotărât să meargă în localitatea Crevedia M..
În localitatea Crevedia M., inculpatele V. G. L. și V. R. A. i-au lăsat pe inculpații T. J. și C. P. în dreptul cimitirului, pentru a sustrage bani și bunuri din mormintele aflate în acest cimitir, urmând să revină cu mașina să-i ia de la fața locului, după ce terminau activitatea.
Când au terminat activitatea, cei doi inculpați le-au sunat pe inculpatele V. G. și V. R., care au venit, i-au luat cu mașina și s-au întors spre localitatea Vânătorii M..
La cimitirul din Vânătorii M., inculpații T. J. și C. P. au căutat mormântul lui S. I., însă după ce l-au găsit, au constatat că acesta nu avea cavou, iar pentru a deschide sicriul ar fi trebuit îndepărtat tot pământul, renunțând la acest lucru și îndreptându-și atenția către alte morminte. Cei doi inculpați au deschis cavoul în care se afla înmormântat defunctul C. M., au forțat sicriul cu ranga și au sustras suma de 200 lei. De asemenea, au încercat să îndepărteze capacul și de la cavoul defunctei C. F. M., însă ranga s-a rupt astfel că nu și-au mai continuat activitatea.
Din banii obținuți, inculpații V. G. L., V. R. A., T. J. și C. P. au cumpărat alimente, inculpatul M. F. nebeneficiind de vreo sumă de bani.
Instanța de fond a reținut situația de fapt coroborând declarațiile inculpatului cu cele ale coinculpaților T. J., C. P., V. G. L. și V. R. A. și cu înscrisurile aflate la dosar.
Astfel, din procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit cu ocazia cercetării efectuate la cimitirul din Vânătorii M., reiese că a fost îndepărtat capacul de la cavoul defunctului C. M., iar sacoul defunctului a fost desfăcut, probabil sustrăgându-se din zona pieptului acestuia o sumă de bani (f 46 dup).
De asemenea, din planșele fotografice existente în dosarul de urmărire penală, a rezultat faptul că două morminte aflate în cimitirul din . fost profanate, dalele din beton ale mormintelor prezentând urme de forțare (f 47-53 dup).
Procesul verbal și planșele foto se coroborează cu declarația părții vătămate C. I., care a declarat că a fost înștiințat de preotul din . umblat în mormântul tatălui acestuia, fiind spart cimentul care chituia placa mormântului. De asemenea, partea vătămată a declarat că s-a deplasat împreună cu organele de poliție la cimitir și a constatat că placa mormântului a fost deplasată iar din interiorul coșciugului s-a sustras suma de 200 lei, ce se afla în buzunarul sacoului defunctului. ( f 92 dup).
Procesul verbal și planșele foto se coroborează cu declarația părții vătămate C. I., care a declarat că soția sa, mergând la mormântul fiicei sale, a observat că avut loc o încercare de a se umbla la plăcile de pe mormânt, întrucât cimentul era spart pe la colțuri, iar alături de mormânt se afla un capăt de levier metalic ce era rupt (f 94 dup).
De asemenea, potrivit procesului-verbal întocmit la data de 13.06.2013 și planșelor foto atașate, inculpatele V. G. și V. R. au indicat locul și obiectele pe care le foloseau la spălarea banilor și bijuteriilor sustrase din morminte (f 54-59 dup).
De asemenea, potrivit procesului-verbal întocmit la data de 13.06.2013, la locul indicat de inculpata V. R. au fost găsite hainele și uneltele folosite la săvârșirea faptelor (f 60-67 dup).
Procesele verbale amintite se coroborează cu declarațiile coinculpaților T. J., C. P., V. G.-L. și V. R., care, în cursul urmăririi penale au recunoscut comiterea faptelor.
Astfel, potrivit declarației inculpatei V. R., în data de 08.06.2013, în jurul orei 22,00, însoțită de V. G.-L., s-a deplasat în Dragomirești V. pentru a îi lua în autoturismul sau marca Dacia L. pe T. J. și C. P., pentru ca împreună, să se deplaseze în cimitirul din . mormântul numitului Ș. I., la indicațiile inculpatului M. F. (f 107, f 192, f 200 dup).
Aceste declarații se coroborează cu declarația inculpatului C. P.. Potrivit acestuia, se afla la locuința sa împreună cu T. J. când a fost apelat telefonic de inculpatul M. F. care l-a anunțat că seara urmează să vină V. G.-L. și V. R. cu autoturismul marca Dacia L. pentru a îi duce la cimitirul din Vânătorii M., unde era înmormântată o cunoștință de a lui M. F. care decedase într-un accident (f 213).
Potrivit aceleiași declarații, T. J. și C. P. s-au deplasat la mormântul indicat, însă nu au putut sustrage nimic întrucât au constatat că, nu avea cavou, fiind îngropat în pământ.
Potrivit declarațiilor aceluiași inculpat, în cimitirul din Vânătorii M., T. J. și C. P. au deschis cu ranga capacul unui cavou iar dintr-un coșciug au sustras suma de 200 lei. ( f 219 dup).
Același inculpat a mai arătat că inculpatul M. F. (Johni) a avut ideea de a se deplasa în cimitirul din .-se să meargă în noaptea de 08/09.06.2013 întrucât este discotecă și nu se bagă de seamă.
De asemenea, inculpatul M. F. a trimis inculpatei V. G. și un SMS cu numele defunctului la care trebuiau să meargă (f 222- 223 dup).
Aceste declarații se coroborează cu declarațiile inculpatului T. J., care a recunoscut că, în cimitirul din Vânătorii M., dintr-un coșciug au sustras suma de 200 lei (f 235 dup).
Potrivit declarației inculpatei V. R., cu banii luați din morminte au achiziționat țigări și băuturi (f 108 dup).
Declarațiile din cursul urmăririi penale se coroborează cu declarațiile din cursul judecății.
Astfel, potrivit declarației inculpatului C. P., inițiativa de a merge în cimitirul din Vânătorii M. i-a aparținut inculpatului M. F., acesta indicându-le numele unei persoane decedate și care era îngropată având mult aur (f 81 d.i)
Potrivit aceleiași declarații inculpatul M. F. nu a cunoscut faptul că ceilalți coinculpați se vor deplasa în cimitirul din . asemenea, inculpatul M. F. nu s-a deplasat în cimitir, iar din banii obținuți au fost cumpărate alimente, nefiind păstrată o parte din bani pentru M. (f 81 d.i.)
Declarațiile inculpatului C. P. se coroborează cu declarația inculpatei V. G. L. care a arătat că ideea de a merge în cimitirul din .-a aparținut inculpatului M. F., acesta spunându-le că acolo se află îngropată o persoană cu mai multe bunuri (f 82 d.i.).
În același sens sunt și declarațiile inculpatei V. R. A. (f 83 d.i.)
De asemenea, potrivit declarației inculpatului T. J., dacă nu l-ar fi cunoscut pe inculpatul M. F., nu i-ar fi venit ideea de a lua bunuri din cimitire.
De asemenea, potrivit aceleiași declarații, coinculpatul T. J. s-a deplasat la cimitirul din . inițiativa inculpatului M. F. (f 103 d.i.)
Instanța de fond a înlăturat declarația inculpatului M. F. care a arătat că inițiativa de a merge în cimitir a aparținut coinculpaților, întrucât nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză (f. 118 d.i.).
În prealabil, instanța de fond a analizat legea penală mai favorabilă inculpatului M. F., arătând următoarele:
Potrivit art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a, c, g, i din Codul penal din 1969, în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, pedeapsa era închisoare de la 3 la 15 ani. Potrivit art.228 alin.1 -229 alin 1 lit b, c, d Cod penal, în vigoare, pedeapsa este închisoare de la unu la 5 ani.
De asemenea, potrivit art.319 alin.1 Cod penal din 1969, pedeapsa era închisoare de la 3 luni la 3 ani. Potrivit art.383 alin 2 Cod penal, în vigoare, pedeapsa este închisoare de la trei luni la 2 ani sau cu amendă.
Deși limitele de pedeapsă sunt mai mici potrivit Codului penal în vigoare pentru ambele infracțiuni, instanța de fond a constatat că, în ansamblu, legea veche este mai favorabilă inculpatului, întrucât, ca modalitate de executare a pedepsei instanța s-a îndreptat spre suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Or, potrivit art. 91, alin. 3, lit. c Cod penal în vigoare, nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată (…).
Întrucât art. 86 ind. 1 din Cod penal din 1969 nu prevede o astfel de condiție, rezultă că, în mod global, legea veche, care nu implică privarea de libertate, este mai favorabilă inculpatului.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului M. F. - care, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a instigat pe T. J., C. P., V. G.-L. și V. R. ca, pe timp de noapte, purtând cagule, să pătrundă și să înlăture prin efracție capacele de la mai multe cavouri din cimitirul din . G., de unde aceștia au sustras mai multe bunuri - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la furt calificat, în formă continuată, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art.208-209 alin.1 lit. a, c, g, i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Instanța de fond nu a reținut, însă, și faptul că inculpatul a acceptat posibilitatea ca coinculpații T. J., C. P., V. G.-L. și V. R. să se îndrepte și spre alte cimitire, respectiv spre cimitirul din . astfel cum rezultă din declarațiile date atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, rezoluția infracțională a aparținut exclusiv acestora.
Întrucât T. J., C. P., V. G.-L. și V. R. au săvârșit fapta în noaptea de 08/09.06.2013, profitând de lăsarea întunericului, împreună, purtând cagule și echipament de culoare închisă și modalitatea de comitere a fost efracția (pătrunderea în cavouri în vederea sustragerii bunurilor s-a făcut prin forțarea sistemului de închidere, modalitate care a făcut posibil accesul în interiorul acestora), instanța de fond a constatat incidența dispozițiilor art. 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit.a, c, g si i Cod penal, respectiv comiterea faptei de două sau mai multe persoane împreună, de către persoane mascate, în timpul nopții, prin efracție.
Instanța de fond a reținut că fapta săvârșită de inculpat are caracterul unei infracțiuni continuate în sensul dispozițiilor art. 41 alin.2 Cod penal, întrucât, potrivit acestei dispoziții legale există infracțiune continuată ori de câte ori, la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, făptuitorul comite acte materiale care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.
Astfel, inculpatul a prevăzut și acceptat posibilitatea ca T. J., C. P., V. G.-L. și V. R. să se îndrepte și spre alte cavouri, nerezumându-se exclusiv la mormântul lui S. I., fapt care s-a și realizat, activitatea infracțională a inculpaților T. J., C. P., V. G.-L. și V. R. caracterizându-se prin actele materiale săvârșite împotriva unor părți vătămate diferite, în baza aceleiași rezoluții infracționale și urmărind vătămarea aceleiași valori sociale, respectiv, inculpații au deschis mai multe cavouri din cimitirul din . forțarea sistemelor de închidere, au pătruns și sustras diferite bunuri, sumele de bani fiind împărțite între aceștia.
Având în vedere aceste aspecte, judecătorul fondului a reținut că inculpatul a prevăzut chiar și în linii generale, activitatea infracțională ce urma să fie desfășurată ulterior de coinculpații T. J., C. P., V. G.-L. și V. R. și rezultatele ei.
În drept, fapta inculpatului M. F. - care, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a instigat acceptat posibilitatea ca T. J., C. P., V. G.-L. și V. R. să profaneze prin orice mijloace mai multe morminte aflate în cimitirul din . elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la profanare de morminte, prevăzută de art.25 Cod penal raportat la art.319 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Instanța retine că fapta săvârșită de inculpat are caracterul unei infracțiuni continuate în sensul dispozițiilor art. 41 alin.2 Cod penal, întrucât, potrivit acestei dispoziții legale există infracțiune continuată ori de câte ori, la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, făptuitorul comite acte materiale care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.
Astfel, inculpatul a prevăzut și acceptat posibilitatea ca T. J., C. P., V. G.-L. și V. R. să se îndrepte și spre alte cavouri, nerezumându-se exclusiv la mormântul lui S. I., fapt care s-a și realizat, activitatea infracțională a inculpaților T. J., C. P., V. G.-L. și V. R. vizând mai multe cavouri din cimitirul din .>
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului M. F., instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile 72 Cod penal, reținând în acest sens: limitele prevăzute de Codul penal pentru infracțiuni, starea de pericol creată prin fapte de acest tip, elementele circumstanțiale agravante, respectiv faptul că infracțiunile au fost săvârșite două sau mai multe persoane împreună, purtând cagule pe față, prin efracție, în timpul nopții.
Instanța de fond a mai reținut că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată, dar și faptul că el nu s-a deplasat în cimitirul din . nu a beneficiat de banii luați de ceilalți coinculpați (200 lei) și că este la prima încălcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale.
În ceea ce privește modalitatea de executare, având în vedere că pedeapsa rezultantă în urma contopirii nu depășește trei ani și apreciind că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție, obiectivul reeducării fiind mai sigur de realizat dacă inculpatul va evita compania celor cu atașament infracțional iar, pe de alta parte, va beneficia de asistență și consiliere, din partea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul G., în temeiul art. 861 Cod penal, instanța de fond s-a orientat în privința inculpatului M. F., spre executarea pedepsei închisorii sub supraveghere.
În baza art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va constata încetată de drept măsura arestării preventive luată față de inculpat prin încheierea nr. 4 din data de 06.07.2013 dispusă în dosarul nr._ și confirmată prin încheierea din data de 14.03.2014 dispusă în dosarul nr._ .
În baza art. 399 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului M. F. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 13/06.07.2013 emis de Judecătoria B. V., dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B. V. și inculpatul M. F., ambii apelanți criticând sentința pentru netemeinicie.
Astfel, Ministerul Public, prin motivele de apel depuse la dosar (filele 4-7, d.i.a.), a criticat sentința instanței de fond pentru greșita individualizare judiciară a pedepselor aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare a acesteia, apreciind că se impune reindividualizarea, în sensul majorării pedepsei.
Inculpatul apelant, prin motivele depuse la dosar (fila 47, d.i.a.), a criticat sentința, de asemenea pentru netemeinicie, arătând că, în mod greșit, instanța de fond nu i-a reținut aplicarea prevederilor privind procedura simplificată, deși inculpatul s-a prezentat la primul termen de judecată și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor în faza de urmărire penală, iar această cerere a fost respinsă de către instanța de fond.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor invocate de apelanți, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 și art. 418 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul Ministerului Public este fondat și îl va admite, iar cel promovat de inculpatul M. F. este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea următoarelor argumente:
Judecătorul fondului – respectând dispozițiile legale ce garantează aflarea adevărului, precum și pe cele ce asigură respectarea drepturilor procesuale ale părților, a reținut, în mod corect, existența faptei și vinovăția inculpatului, adoptând – sub acest aspect – o soluție legală, care va fi confirmată și de către instanța de apel.
De asemenea, analiza comparată și stabilirea legii penale mai favorabile de către judecătorul fondului a fost corect efectuată, acesta ținând cont de modificările intervenite.
Cu privire la apelul formulat de către Ministerul Public, Curtea constat, însă, că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea blândă, ținând cont de gravitatea faptelor, de modul în care au fost săvârșite, de circumstanțele agravante reținute, dar și de împrejurarea că, practic, inculpatul a fost cel care a organizat întreaga activitate infracțională.
Faptul că inculpatul personal nu a obținut nici un folos material nu are nicio relevanță în stabilirea cuantumului pedepsei, întrucât ceilalți inculpați pe care inculpatul i-a învățat cum să săvârșească infracțiunea sunt cei care au obținut foloase materiale.
Totodată, în alegerea modalității de executare a pedepsei, Curtea constată că - față de atitudinea inculpatului - scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea efectivă a pedepsei.
Astfel fiind, Curtea va admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. V. împotriva sentinței penale nr.54 din data de 26.05.2014, pronunțată de Judecătoria B. V., pe care o va desființa și, în fond, rejudecând, va proceda la o reindividualizare a pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune în parte:
Față de concursul de infracțiuni, Curtea va contopi pedepsele astfel aplicate și va da spre executare inculpatului M. F. pedeapsa cea mai grea, la care va adăuga un spor de pedeapsă, pentru a nu crea inculpatului o stare de nepedepsire, având în vedere și sancțiunile suferite anterior.
Va face aplicarea art. 71-64 lit. a teza finală și lit.b din Codul penal anterior, pe lângă pedeapsa rezultantă.
Va deduce din pedeapsa aplicată, durata prevenției de la 14.03.2014 la 26.05.2014.
Având în vedere că numai la urmărirea penală, cheltuielile judiciare efectuate de stat (pentru cinci inculpați) s-au ridicat la suma de 4.000 lei, dar și faptul că se impune reformarea hotărârii, Curtea apreciază că se impune obligarea inculpatului la plata a 2.000 lei cheltuieli judiciare efectuate cu ocazia soluționării cauzei în ceea ce îl privește pe apelantul inculpat pe fond.
În referire la apelul inculpatului, Curtea constată că, în mod corect, judecătorul fondului a respins (la data de 25 aprilie 2014) cererea de aplicare a dispozițiilor art.396 alin.10 Cpp, având în vedere momentul la care a fost solicitată, respectiv după începerea cercetării judecătorești când fuseseră deja audiați martori, inculpatul având cunoștință de existența dosarului.
În plus, din actele dosarului, rezultă că inculpatul (apelant în speță) a părăsit teritoriul României, plecând în Germania, unde a săvârșit alte infracțiuni tot împotriva patrimoniului.
Prin urmare, față de cele arătate, dar și ca o consecință a admiterii apelului Parchetului, Curtea constată că se impune respingerea apelului declarat de inculpat, ca fiind nefondat.
Constatând culpa procesuală a inculpatului, Curtea îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. V. împotriva sentinței penale nr.54 din data de 26.05.2014, pronunțată de Judecătoria B. V., în dosarul nr._ .
Desființează sentința apelată și în fond, rejudecând:
În baza art. 25 Cp anterior rap. la art. 208-209 al. 1 lit. a, c, g, i Cp anterior, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp anterior și 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul M. F. la 5 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71-64 lit. a teza finală și b Cp anterior.
În baza art. 25 Cp anterior rap. la art. 319 alin 1 Cp cu aplicarea art. 41 al 2 cp anterior și art. 5 Cod penal, condamnă inculpatul la 2 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71-64 lit. a teza finală și b Cp anterior.
În baza art. 33 lit. a – 34 lit. b Cp anterior, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani, sporită cu un an, în final, urmând a executa o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71-64 lit. a teza finală și b Cp anterior, pe lângă pedeapsa rezultantă.
Deduce din pedeapsă durata prevenției de la 14.03.2014 la 26.05.2014.
Obligă inculpatul la plata a 2.000 lei cheltuieli judiciare în fond.
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul M. F. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă inculpatul la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 50 lei, va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-T. C. B. M. D. G.
GREFIER,
D. T.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.4
red.A.V.P.-Jud.B. V.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1325/2014. Curtea de... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 360/2015. Curtea... → |
|---|
