Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 22/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Sentința nr. 22/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 22/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ

Dosar nr._ (_ )

SENTINȚA PENALĂ NR. 22/F

Ședința publică din data de 10 februarie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: L. C. - N.

GREFIER: E. L. N.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror C. L..

Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpata D. M. E. trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005, de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. și aplic. art. 5 C.p. și de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. și aplic. art. 5 C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data 13 ianuarie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat succesiv pronunțarea la datele de 27 ianuarie 2015, 03 februarie 2015 și 10 februarie 2015 pentru când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, nr. 800/P/2013, a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata D. M. E., avocat în cadrul Baroului București, pentru comiterea infracțiunilor de refuz nejustificat de a prezenta organelor fiscale competente documentele legale în scopul împiedicării verificărilor fiscale prev. de art. 4 din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale(două infracțiuni)și a infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. 1 litera b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p. și art. 5 și art. 9 alin. 1 litera c din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., art. 5, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 2 martie 2011, s-a înregistrat la P. de pe lângă Curtea de Apel București, plângerea prin care B. International SRL, a solicitat efectuarea de cercetări față de avocata D. E. M., avocat în cadrul Baroului București, sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 Cod penal de la 1968, constând în aceea că, inculpata a refuzat să restituie societății un calculator portabil marca Hp și mai multe documente care îi fuseseră încredințate în perioada 2009-2010, în baza unor contracte de asistență juridică încheiate între inculpată, în calitatea sa de avocat și ..

Prin ordonanța 351/P/2011 din 14 mai 2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpată sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 Cod penal, cu motivarea că, din probele administrate în cauză, a rezultat că fapta nu există.

Pe parcursul cercetărilor efectuate în cauza de mai sus, Garda Financiară –secția municipiului București a sesizat P. de pe lângă Curtea de Apel București cu privire la comiterea de către . a infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin . 1 literele a și f din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale dar și cu privire la comiterea de către D. M. E. a infracțiunii de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale în scopul împiedicării verificărilor fiscale prevăzută de art. 4 din Legea 241/2005, astfel încât, prin ordonanța 351/P/2011 din 14 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în vederea efectuării de cercetări față de administratorul ., sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală și formarea unui dosar separat, în vederea efectuării de cercetări față de inculpata D. M. E. .

Dosarul format ca urmare a disjungerii dispuse cu privire la faptele comise de către inculpata D. M. E., a fost înregistrat la P. de pe lângă Curtea de Apel București, sub nr. 800/P/2013.

Din actele și lucrările acestui dosar a rezultat că, la data de 3 iulie 2012, Garda Financiară-secția municipiului București a sesizat P. de pe lângă Curtea de Apel București cu privire la comiterea de către inculpata D. M. E. a infracțiunii de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale în vederea împiedicării verificărilor fiscale prevăzute de art. 4 din Legea 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Urmare a adresei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a solicitat Gărzii Financiare –secția București, efectuarea de verificări privind modul în care inculpata a înregistrat în evidențele fiscale sumele obținute din exercitarea profesiei de avocat, în perioada 2009-2011, (adresă înregistrată la Garda Financiară la 17.01.2012 ) această din urmă instituție, a transmis inculpatei, prin poștă, somația_/23.05.2012 la sediul profesional și domiciliul fiscal declarat, situat în București, ., nr. 27, . B, apartament 64, sector 3, punându-i în vedere să prezinte la sediul organului documentele financiar contabile și contractele de asistență juridică încheiate în calitatea sa de avocat.

Întrucât inculpata nu a prezentat organelor fiscale în termen de 15 zile de la somație, documentele fiscale, Garda Financiară a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, efectuarea de cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale, în scopul împiedicării verificărilor fiscale, faptă prevăzută de art. 4 din Legea 241/2005.

Din actele dosarului a mai rezultat și că, în data de 23 mai 2013, Garda Financiară-secția București a sesizat din nou P. de pe lângă Curtea de Apel București, cu privire la comiterea de către inculpata D. M. E. a infracțiunii de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale în termen de 15 zile de la somație în scopul împiedicării verificărilor fiscale .

Potrivit Gărzii Financiare, la data de 18 martie 2013, inculpata D. M. E., a fost somată de organele fiscale să prezinte la 20 martie 2013, la sediul Gărzii Financiare, jurnalul de încasări și plăți, contractele de asistență juridică încheiate în perioada 2009-2012 și dovada raportării la Casa de Asigurări a Avocaților a veniturilor obținute, însă aceasta nu a dat curs somației.În aceste condiții, inculpatei i-a fost aplicată, la 20.03.2013,în temeiul art. 219 pct 2 litera a din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, o amendă contravențională de 6000 lei, menținându-se somația, pentru prezentarea documentelor solicitate, la 26 martie 2013.

Garda Financiară a atașat la sesizarea adresată organului de urmărire penală, nota de constatare ., nr._/18 martie 2013, din care rezultă că inculpata nu a prezentat organelor fiscale înscrisurile solicitate, în vederea verificării îndeplinirii de către aceasta a obligațiilor fiscale, motiv pentru care i s-a pus în vedere cu titlu de somație să prezinte aceste documente la 20 martie 2013; nota explicativă dată de inculpată la 18 martie 2013 din care rezultă că aceasta s-a angajat să pună la dispoziția organelor fiscale documentele solicitate la data de 20 martie 2013; nota de constatare ._ /20 martie 2013 din care rezultă că inculpata nu a prezentat organelor fiscale documentele solicitate, în vederea verificării îndeplinirii de către aceasta a obligațiilor fiscale și că, în aceste împrejurări, organele fiscale i-au pus în vedere din nou, cu titlu de somație, să pună la dispoziția organelor fiscale în 26 martie 2013, documentele respective; nota explicativă dată de inculpată la 20 martie 2013, din cuprinsul căreia rezultă că inculpata a precizat că nu a putut prezenta organului fiscal registrul de încasări și plăți, întrucât nu se mai află în posesia sa, iar pe de altă parte că, inculpata nu a recunoscut că a primit de la ., mai multe sume de bani, în baza unor dispoziții de plată emise de această societate în perioada 2010-2011, identificate de către comisarii Gărzii Financiare în fondul arhivistic al acestei societăți; procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ., nr._ din 20 martie 2013, prin care i-a fost aplicată inculpatei o amendă contravențională de 6000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 219 pct. 2 litera a din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală; nota unilaterală . nr._/16 mai 2013, prin care s-a constatat că inculpata nu a prezentat la termenul stabilit de organul fiscal, anume la 26.03.2013, documentele necesare efectuării de verificări fiscale .

Din materialul de urmărire penală a rezultat că P. de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat inculpatei, la data de 23 mai 2013, să prezinte la această unitate de parchet, până la 31 mai 2013, registrul de încasări și plăți pentru perioada 2009-prezent, contractele de asistență juridică încheiate încheiate între . și chitanțele emise pentru sumele de bani încasate de la această societate.

Întrucât inculpata nu a dat curs acestei solicitări, în data de 31 mai 2013 P. de pe lângă Curtea de Apel București i-a pus din nou în vedere să depună până la 11.06.2013, la dosarul cauzei, documentele mai sus menționate în vedere verificării modului de îndeplinire a obligațiilor fiscale prevăzute de art. 2 litera e din Legea 241/2005 și art. 22 din Legea 92/2003 prvind Codul de procedură fiscală.

Potrivit procesului verbal încheiat la 1 iulie 2013 de P. de pe lângă Curtea de Apel București, inculpata D. E. a predat organului de urmărire penală, în fotocopie, un număr de 276 de chitanțe, care atestau, potrivit susținerilor inculpatei, sume încasate de către aceasta de la ., în perioada 2010-prezent. De asemenea, inculpata a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, un număr de 16 contracte de asistență juridică încheiate în perioada 2009-2011, cu . și cu același prilej, inculpata a declarat că, nu poate prezenta registrul de încasări și plăți din perioada 2009-prezent.

Ulterior, cu adresa 800/P/2013 din 11.07.2013, P. de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat Direcției Generale a Finanțelor Publice a municipiului București, efectuarea unor verificări fiscale cu privire la activitatea desfășurată de inculpată atât în calitatea sa de avocat colaborator în cadrul cabinetului de avocatură „A. G. V. ” cât și în calitate de avocat titular în cadrul cabinetului individual de avocatură „D. M. E.”, punând în acest sens, în fotocopie, la dispoziția organelor fiscale, înscrisurile pe care inculpata le depusese la data de 1 iulie 2013.

Din actele de urmărire penală a rezultat că, în perioada 30 iulie 2013-3 februarie 2014, organele de inspecție fiscală din cadrul DGFP București-Administrația sectorului 5 –Activitatea de Inspecție Fiscală, au efectuat o verificare a activității desfășurate de către avocatul D. M. E., în perioada 2009-2013, în cadrul Cabinetului Individual de Avocatură „A. G. V.” cât și în calitate de avocat titular în cadrul Cabinetului individual de avocatură „D. M. E.”, activitatea de verificare având la bază chitanțele puse la dispoziția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, emise în perioada 2010-2011, în baza contractelor de asistență juridică încheiate între inculpată și ., chitanțele puse la dispoziția AFP sector 5 București-Activitatea de Inspecție Fiscală, emise în perioada 2009-2012, în baza contractelor de asistență juridică încheiate de către inculpată și ., contractele de asistență juridică încheiate de inculpată în perioada 2009-2013 și puse la dispoziția organelor fiscale, datele obținute de organele fiscale de la Casa de Asigurări a Avocaților, privind veniturile raportate de inculpată acestei instituții în perioada 2009-2013, rulajele conturilor deschise pe numele inculpatei la bănci, declarațiile fiscale aferente perioadei 2009-2012, depuse de inculpată la AFP sector 5, respectiv declarația 220 privind venitul estimat, înregistrată la organele fiscale sub nr._/11.05.2009 (aferentă anului 2009), declarația 200 privind veniturile realizate în România aferentă anului 2010, înregistrată la organele fiscale sub nr._/16.05.2011, declarația 200 aferentă anului 2011, înregistrată la organele fiscale sub nr. 94 860/25.05.2012 și declarația 200, aferentă anului 2012, înregistrată la organele fiscale sub nr._/20.08.2013 .

Din analiza contractelor de asistență juridică și a chitanțelor puse la dispoziție, rezultă că inculpata a realizat în perioada 2009-2013, următoarele venituri, ca urmare a exercitării profesiei de avocat:

-în anul 2009, suma de 6938 lei

-în anul 2010, suma de 118 218 lei

-în anul 2011, suma de 6500 lei

-în anul 2012 ,suma de 6256 lei

-în anul 2013, suma de 2550 lei

În urma analizării de către organele de inspecție fiscală a datelor puse la dispoziție de Casa de Asigurări a Avocaților-filiala București, a rezultat că inculpata, în cursul anului 2010, a declarat la această instituție realizarea unor venituri mai mici decât cele obținute în exercitarea profesiei de avocat, diferența fiind de 8450 lei.

Potrivit adresei 2311/28.01.2014 a Casei de Asigurări a Avocaților, înregistrată sub nr._/31.01.2014 la AFP sector 5 București,, inculpata a raportat acestei instituții, obținerea următoarelor venituri:

-în anul 2009, suma de 6938 lei

-în anul 2010, suma de 109 768 lei

-în anul 2011, suma de 6500 lei

-în anul 2012, suma de 6256 lei

-în anul 2013, suma de 2550 lei.

Probele administrate în cauză au stabilit faptul că diferența de 8450 lei, dintre cuantumul veniturilor raportate de către inculpată în cursul anului 2010 la Casa de Asigurări a Avocaților (respective 109 768 lei) și cuantumul veniturilor obținute de către inculpată în același an, astfel cum au fost calculate de echipa de inspecție fiscală(118 218 lei), a rezultat din chitanțe emise de inculpată în baza unor contracte de asistență juridică încheiate cu . chitanțe, în valoare totală de 8450 lei, (chitanța 1/6.01.2010, în valoare de 5450 lei, chitanța 9/23.03.2010,în valoare de 2000 lei și nr. 10/26.03.2010, în valoare de 1000 lei), puse la dispoziția organelor fiscale și Casei de Asigurări a Avocaților, poartă mențiunea „anulat ”, semnătura și ștampila inculpatei, deși anterior, la data de 1 iulie 2013, inculpate pusese la dispoziția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, aceleași chitanțe, în fotocopie, fără însă ca acestea să fie anulate la acel moment.

Având în vedere că pe aceste chitanțe nu este menționată data la care au fost anulate dar și faptul că anterior, aceste chitanțe fuseseră depuse în fotocopie la P. de pe lângă Curtea de Apel București, fără să aibă mențiunea „anulat”, organele fiscale au constatat în mod corect că, respectivele chitanțe, în mod cert au fost încasate de către inculpată, în cursul anului 2010, fiind anulate de către inculpată, după ce au fost predate la 1 iulie 2013, organelor de urmărire penală, în vederea denaturării veniturilor obținute din exercitarea profesiei de avocat.

În urma verificării de către organele fiscale a modului în care au fost înregistrate în contabilitatea . a plăților efectuate de către D. E. M. s-a constatat că, în jurnalul de casă al ., a fost înregistrată în luna ianuarie 2010, plata efectuată în data de 6.01.2010 către inculpată a sumei de 5450 lei, iar în luna martie 2010 a fost înregistrată în baza chitanței cu nr. 9/23.03.2010, plata sumei de 2000 lei, precum și plata sumei de 1000 lei, în baza chitanței cu nr. 10/26.03.2010. În plus, în urma verificării declarațiilor fiscale depuse anual la AFP sector 5 București, de către inculpată, potrivit dispozițiilor art. 83 alin. 1 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, a rezultat următoarea situație de fapt:

-în anul 2009, s-a declarat un venit brut de 6000 lei, s-au declarat cheltuieli de 3000 lei, rezultând un venit net de 3000 lei;

-în anul 2010, s-a declarat un venit brut de 115 833 lei, s-au declarat cheltuieli de 46 140 lei, rezultând un venit net de 69 693 lei;

-în anul 2011, s-a declarat un venit brut de 16 200 lei, s-au declarat cheltuieli de 8350 lei, rezultând un venit net de 7850 lei;

-în anul 2012, s-a declarat un venit brut de 6256 lei, cheltuieli 0, rezultând un venit net de 6256 lei.

Din analiza actelor aflate la dosarul cauzei, mai rezultă că verificarea de către organele de urmărire penală a respectării de către inculpata D. M. E., a obligațiilor fiscale s-a făcut cu dificultate din cauza întârzierii cu care aceasta a înțeles să dea curs solicitărilor repetate ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și organelor fiscale, de a pune la dispoziție actele contabile, lipsei mai multor documente contabile absolut necesare efectuării verificărilor necesare soluționării cauzei, nerespectării de către inculpată a obligației de reconstituire a documentelor respective precum și modului defectuos în care inculpata a înțeles să își organizeze ținerea evidenței contabile.

Potrivit prevederilor art. 48 alin. 8 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, persoanele fizice care desfășoară profesii liberale sunt obligate să organizeze și să conducă contabilitatea în partidă simplă, cu respectarea reglementărilor în vigoare privind evidența contabilă și să completeze Registrul jurnal de încasări și plăți, registrul inventar și alte documente contabile prevăzute de legislația în materie.Aceste documente au regim de înregistrare la organele fiscale, se numerotează, se șnuruiesc și se parafează înainte de depunerea lor la organele fiscale pentru înregistrare.

Cu toate acestea, inculpata nu a pus la dispoziția organelor fiscale și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, registrul de încasări și plăți, declarând că a deținut un astfel de registru, însă nu l-a putut prezenta organelor fiscale și de urmărire penală, întrucât a fost nevoită să își schimbe locuința, motiv pentru care a depozitat bunurile sale personale și evidențele sale contabile la o cunoștință pe nume F. I. iar ulterior, nu le-a mai putut recupera .

În aceste împrejurări, s-au efectuat verificări la AFP sector 5 București, pentru a se stabili dacă inculpata a depus registre de încasări și plăți la organele fiscale pentru înregistrare, ocazie cu care, s-a constatat că, la 11.05.2009, inculpata D. M. E. a solicitat acestei instituții, înregistrarea unui registru jurnal de încasări și plăți, conținând 100 file iar la 9.08.2013, a depus la același organ fiscal, o cerere prin care a solicitat înregistrarea unui alt registru de încasări și plăți, conținând 99 file.

Inculpata D. M. E. a anexat la această cerere un proces verbal și o declarație din cuprinul cărora rezultă că ar fi constatat în data de 26.07.2013 (după ce organele fiscale și P. de pe lângă Curtea de Apel București solicitaseră să le predea), pierderea următoarelor documente: registru de încasări și plăți, documente justificative cheltuieli, întocmite din anul 2009 și până în prezent, registru de evidență a contractelor de asistență juridică, registru de înregistrare a actelor juridice atestate de către avocat, chitanțier pentru anul 2009, completat parțial, o împuternicire avocațială pe anul 2009, completată parțial, o împuternicire avocațială pe anul 2010, un chitanțier pe anul 2010, completat, act adițional nr. 2 la contractul de asistență juriică nr._/28.05.2009, privind rezilierea contractului, 2 caiete de contracte de asistență juridică, necompletate .

Din cuprinsul procesului verbal depus la 9 .08.2013 la organele fiscale mai rezultă că inculpata s-a angajat ca în termen de 30 de zile să procedeze la reconstituirea documentelor justificative și financiar contabile pierdute, însă, până în prezent, nu și-a respectat această obligație .

De asemenea, potrivit art. 6 alin. 1 din Legea contabilității 82/1991, orice operațiune economico-financiară efectuată, se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Din actele dosarului a rezultat că deși inculpata a raportat organelor fiscale asemenea cheltuieli, nu a putut prezenta organelor de urmărire penală și fiscale documente justificative pentru sumele pe care le-a declarat cu titlu de cheltuieli.

În condițiile în care inculpata nu a prezentat organelor de control fiscal și de urmărire penală documente care să ateste cheltuielile efectuate pe parcursul exercitării profesiei de avocat și nici nu și-a îndeplinit obligația de reconstituire a documentelor justificatve și financiar contabile pierdute, obligație prevăzută în OMFP 1040/8 iulie 2005, pentru aprobarea Normelor Metodologice privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabili, în conformitate cu prevederile Legii 571/2003 privind Codul Fiscal, organele de inspecție fiscală au procedat, conform art. 67, secțiunea a 6-a, capitolul 3 din OG 92/2003 prvind Codul de procedură fiscală, la estimarea impozitului pe venit datorat de către inculpată și a accesoriilor aferente, în raport cu veniturile declarate și impozitate, prilej cu care s-au constatat următoarele:

Pentru anul 2009, a fost stabilită o diferență de impozit pe venit în cuantum de 630 lei, pentru anul 2010, a fost stabilită o diferență de impozit pe venit, în cuantum de 7764 lei, pentru anul 2011, a fost stabilită o diferență de impozit pe venit în cuantum de 216 lei, pentru anul 2012 nu au fost constatate diferențe de impozit.

Având în vedere cele mai sus expuse, s-a constatat că prin nedeclararea de către inculpata D. M. E. a tuturor veniturilor obținute din exercitarea profesiei de avocat și prin declararea unor cheltuieli pentru care nu există documente justificative, a fost cauzat un prejudiciu bugetului consolidat al statului de 12 965 lei, din care 8394 lei reprezintă impozit pe venit, la care se adaugă dobânzi de întârziere în cuantum de 3162 lei, precum și penalități de întârziere de 1625 lei.

Potrivit procesului verbal cu nr. 65 046 din 5.02.2014, întocmit de către AFP sector 5 București-activitatea de inspecție fiscală, cu prilejul efectuării verificării activității desfășurate de către inculpata D. M., stabilirea dobânzilor de întârziere s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 120 alin. 1 și 7 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu dispozițiile OUG 39/2010 pentru modificarea și completarea OG 92/2003 și OUG 88/2010, pentru modificarea și completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, nivelul dobânzii de întârziere fiind de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere până la 30.06.2010, de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere, în perioada 1.01._10 și de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 1.10.2010.

La stabilirea penalităților de întârziere au fost avute în vedere prevederile art. 120/1 din C.p.f., alin. 1 și alin. 2 litera c din OG 92/2003 și OUG 39/2010, în vigoare începând cu data de 1.07.2010,nivelul penalității de întârziere fiind de 15% din obligațiile fiscale principale rămase neachitate până la 1 iulie 2010, iar începând cu 1 iulie 2013, nivelul penalităților de întârziere fiind de 0,02% pe zi de întârziere potrivit dispozițiilor OUG 50/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscale.

Din cuprinsul notelor explicative date de către inculpată în 22.01.2014în fața organelor de inspecție fiscală, rezultă că aceasta a motivat nerespectarea obligației de punere la dispoziția echipei de control fiscal a documentelor justificative, prin aceea că, în cursul anului 2013, și-a schimbat locuința și în aceste împrejurări, a depozitat bunurile sale personale, inclusiv actele privind desfășurarea activității de avocat la mai multe cunoștințe, ulterior, inculpata a constatat lipsa mai multor lucruri, inclusiv a documentelor pe care le depozitase în locuințele cunoștințelor.

În ceea ce privește diferența între veniturile pe care inculpata le-a raportat organelor fiscale și Casei de asigurări a avocaților, inculpata a arătat că, raportarea pe care a făcut-o la această ultimă instituție este eronată.

P. a reținut că, din probele administrate rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă săvârșirea de către inculpata D. M. E. a infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată prevăzute de art. 9 alin. 1 litera b din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p. și cu aplicarea art. 5 NCP și art. 9 litera c din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 și art. 5 NCP (respectiv omisiunea evidențierii în acte contabile ori în alte documente legale a veniturilor realizate și evidențierea în acte contabile a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea unor operații fictive) precum și a infracțiunii de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documente legale în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale în termen de cel mult 15 zile de la somație, prev. de art. 4 din Legea 241/2005 privind combaterea și prevenirea evaziunii fiscale.

În ceea ce privește infracțiunea de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, reținută în sarcina inculpatei, se constată că prin incriminarea acestei fapte legiuitorul român a urmărit să asigure integritatea probelor, prevenirea faptelor de distrugere, ascundere sau întocmire în fals a documentelor justificative . În consecință, prin art. 56 alin. 1 din OG 92/2003 a fost instituită în sarcina contribuabilului obligația de a pune la dispoziția organului fiscal registre, evidențe, documente de afaceri, orice alte înscrisuri în vederea stabilirii stării de fapt fiscale iar nerespectarea acestei obligații constituie, potrivit art. 219 pct. 2 litera a din OG 92/2003, contravenție sancționată cu amendă între 6000 lei și 8000 lei. Prin urmare, din momentul în care contribuabilului i s-a pus în vedere de către organul fiscal să pună la dispoziție documentele mai sus menționate în vederea efectuării inspecției fiscale și până la împlinirea termenului de 15 zile de la data emiterii somației, acesta se află în stare contravențională, dacă nu își respectă obligația de prezentare a documentelor. La expirarea termenului de 15 zile de la emiterea somației, refuzul nejustificat de a pune la dispoziția organului competent documentele necesare în scopul împiedicării verificărilor financiare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 4 din Legea 241/2005.

La data de 18.03.2013 inculpatei i se pusese în vedere cu titlu de somație, să prezinte în data de 20.03.2013 organelor fiscale mai multe documente în vederea efectuării unor verificări fiscale și nu a dat curs acestei solicitări, motiv pentru care, a fost sancționată contravențional la data de 20 martie 2013 . Prin nota de constatare din 20 martie 2013, Garda Financiară a pus din nou în vedere inculpatei să prezinte organelor fiscale, la data de 26 martie 2013, înscrisurile respective, inculpata refuzând nejustificat prezentarea acestora . În cuprinsul notelor de constatare din 18 martie 2013 și 20 martie 2013, inculpata s-a angajat, sub semnătură, să prezinte documentele solicitate .

În ceea ce privește somația nr._/23.05.2012 prin care incupatei D. M. E. i s-a pus în vedere să predea mai multe documente în vederea efectuării de verificări fiscale, s-a reținut că aceasta nu a ajuns în posesia inculpatei, fiind returnată organelor fiscale cu mențiunea„destinatar lipsă de la domiciliu”, astfel încât, s-a apreciat că inculpata nu a urmărit împiedicarea efectuării verificărilor fiscale, lipsind vinovăția cerută de lege.

Fiind audiată de către procuror, inculpata a negat comiterea faptelor . A declarat că nu a intrat în posesia somației_/23.05.2012 a Gărzii Financiare, deoarece somația a fost comunicată la sediul cabinetului de avocatură „A. G. V.”, în cadrul căruia inculpata lucra la acel moment și nu la adresa pe care inculpata o indicase la AFP sector 5, ca domiciliu fiscal, ., ., etaj 3, apartament 52, sector 2 și că niciun angajat al cabinetului de avocatură menționat mai sus nu i-a comunicat faptul că, ar fi fost somată de organele fiscale să predea mai multe documente în vedere efectuării de verificări fiscale.

De asemenea, a mai arătat că, la 13 martie 2013 a fost contactată telefonic de către un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care i-a solicitat să se prezinte la sediul Parchetului, prilej cu care a aflat că este cercetată, pentru infarcțiunile din prezenta cauză. În aceste împrejurări, a pus la dispoziția Gărzii Financiare mai multe înscrisuri, precum chitanțiere și carnetul de înregistrare a contractelor de asistență juridică și a făcut demersuri pentru obținerea unor fotocopii ale unor chitanțe emise în anul 2010, pe parcursul colaborării cu ..

Amenda contravențională aplicată de Garda Financiară, de 6000 lei, nu a putut să o plătească datorită situației materiale precare de la acel moment.

Inculpata a mai arătat că nu a intenționat niciun moment să se sustragă de la efectuarea verificărilor fiscale, ci doar s-a aflat în imposibilitatea de a le pune la dispoziție organelor competente . Astfel, inculpata a susținut că, în cursul lunii mai 2013 s-a mutat de la adresa unde locuia, București, ., sector 3, depozitând majoritatea bunurilor sale, inclusiv actele care priveau activitatea sa de avocat, la locuința unei cunoștințe, F. I., situată în București, ., sector 5.

Cu prilejul audierii, inculpata a precizat că, F. I. îi făcea menajul în locuința din București, ., sector 3 și întrucât a avut mare încredere în aceasta, nu a întocmit vreun document de predare –primire a bunurilor respective . După ce și-a luat o mică parte din bunurile depozitate în locuința familiei F., a constatat că familia și fiul minor al familiei se mutaseră la o adresă necunoscută.Ulterior a aflat că bunurile sale fuseseră vândute de către F. E..

Cu ocazia audierii la procuror, inculpata a negat și comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, arătând că, a declarat în mod corect la organele fiscale veniturile pe care le-a obținut din exercitarea profesiei de avocat, cât și cheltuielile pe care le-a efectuat, cu mențiunea că pentru anul 2011, a raportat în mod greșit obținerea unor venituri mai mari cu 100 sau 200 lei, față de cele obținute în realitate.A mai arătat că s-a ocupat personal de ținerea evidenței contabile în perioada 2009-prezent și că nu a procedat la reconstituirea documentelor pe care nu le-a putut prezenta organelor de inspecție fiscală și de urmărire penală, întrucât echipa de inspecție fiscală din cadrul AFP sector 5 i-ar fi comunicat acesteia, după ce a depus, în cursul anului 2013, în vederea înregistrării la această instituție, un registru de încasări și plăți ,că nu poate completa acest document și nici nu poate proceda la reconstituirea documentelor contabile pe care nu le mai deține până la finalizarea cercetărilor în dosarul de față, la parchet.

Referitor la diferențele existente între chitanțele depuse la parchet și cele depuse la organele fiscale, anume la aspectul că, pe chitanțele depuse la organele fiscale apare mențiunea „anulat”, inculpata a arătat că, inițial chitanțele au fost depuse la parchet, în fotocopie, fără a se putea menționa data când au fost făcute fotocopii și că, a procedat într-adevăr la anularea mai multor chitanțe emise pe parcursul colaborării cu ., în baza înțelegerii stabilite cu reprezentanții acestei societăți.Astfel, potrivit afirmațiilor inculpatei, după ce a perceput de la societate, de exemplu, a unui onorariu de 5450 lei, a procedat la anularea chitanței care atesta încasarea onorariului și la emiterea mai multor chitanțe pentru sume mai mici, pentru fiecare dosar în care i-a acordat asistență juridică acestei societăți și care privea diferiți debitori ai societății . În plus, în momentul anulării acestor chitanțe, nu a întocmit proces verbal și nu a menționat data când a fost făcută anularea.

Pe parcursul urmăririi penale, a fost audiat martorul P. Valy A., conducător auto în cadrul ., acesta arătând că o cunoaște pe inculpată de aproximativ 10 ani, deoarece a transportat-o cu taxiul în diferite ocazii iar la începutul verii anului 2013, inculpata l-a contactat telefonic pe martor, solicitându-i să o ajute să transporte mai multe bunuri personale de la adresa unde locuia fosta sa menajeră F. I. la locuința părinților inculpatei din București, ., București.

În aceste împrejurări, martorul a aflat că inculpata se mutase anterior din locuința pe care o avea cu chirie în București, ., sector 3 și că își depozitase bunurile la locuința numitei F. I. . Din declarația martorului a mai rezultat faptul că, s-a deplasat cu autoturismul la locuința numitei F. I. și de aici, împreună cu inculpata, au încărcat mai multe bunuri respectiv, obiecte de îmbrăcăminte, veselă, cutii cu acte, etc, pe care martorul le-a transportat în aceeași zi la locuința părinților inculpatei . Totodată, potrivit înțelegerii cu inculpata, urma să facă rost de un vehicul mai mare pentru a transporta și restul bunurilor aparținând inculpatei însă acest lucru nu s-a mai realizat deoarece inculpata l-a anunțat pe martor că, numita F. I. i-ar fi spus că, soțul său F. E. a vândut bunurile rămase în locuința acestora . Martorul nu a putut preciza ce anume depozitase inculpata în locuința acelei familii, nu a putut preciza dacă printre obiectele depozitate se aflau și înscrisuri .

Verificările efectuate de către organele de urmărire penală, pentru identificarea numiților F. I. și E. au rămas fără rezultat, întrucât cei doi nu locuiesc la adresa cu care figurează în baza de date iar actuala adresă a celor doi nu a putut fi stabilită.

P. a apreciat că susținerile inculpatei, conform cărora motivul pentru care nu a pus la dispoziția organelor competente documentele contabile în vederea efectuării unui control fiscal ar fi fost sustragerea acestor acte de către soții F., nu au fost confirmate de probe certe și temeinice, care să conducă la exonerarea sa de răspundere penală sub aspectul comiterii infracțiunii de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documente legale în scopul împiedicării verificărilor financiare, în termen de cel mult 15 zile de la somație, prev. de art. 4 din Legea 241/2005 .Martorul audiat în cauză nu a putut preciza cu exactitate ce bunuri au fost depozitate de inculpată în locuința soților F. și a arătat că inculpata nu i-a comunicat faptul că între acele bunuri sustrase s-ar afla și documente financiare.

P. a reținut și faptul că inculpata a avut o atitudine oscilantă, invocând fie faptul că a raportat greșit veniturile la Casa de Asigurări a avocaților, fie că documentele i-au fost sustrase odată cu alte bunuri de către soții F..

Inculpata, care este avocat în cadrul Baroului București, nu poate invoca necunoașterea legii în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor fiscale care îi reveneau în calitate de persoană care a obținut venituri din exercitarea profesiei de avocat . Apărarea acesteia în sensul că i-au fost sustrase documentele financiare odată cu alte bunuri de către soții F. nu este de natură să împiedice tragerea la răspundere penală, având în vedere că inculpata nu a luat nicio măsură pentru a reintra în posesia documentelor și nici nu și-a îndeplinit obligația de reconstituire a documentelor contabile pe care și-a asumat-o în fața organelor fiscale.

În susținerea acuzațiilor au fost invocate de către parchet, următoarele probe:plîngerea formulată de ., sesizarea nr._ /3 iulie 2012 a Gărzii Financiare –secția municipiului București, sesizarea nr. 120 189/17 mai 2013 a Gărzii Financiare –secția municipiului București, somația_/23 mai 2012 a Gărzii Financiare, adresa 351/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, nota de constatare nr._/19 februarie 2013 a Gărzii Financiare, nota de constatare . nr._ /18 martie 2013 a Gărzii Financiare, nota explicativă dată de inculpată la 18 martie 2013, nota de constatare . nr._ /20 martie 2013 a Gărzii Financiare, nota explicativă dată de inculpată la 20 martie 2013, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ /20 martie 2013, nota unilaterală . nr. 31 339 /16 mai 2013, adresa nr._/26.09.2011 a AFP sector 5 București, adresa 222/17.02.2014 a Casei de Asigurări a Avocaților, adresa 6131/4 iulie 2011 a Baroului București, adresa 1673/12.02.2014 a Baroului București, adresa 1715/12.02.2014 a Baroului București, chitanțe depuse de inculpată în fotocopie în dosarul 800/P/2013, contractele de asistență juridică încheiate în perioada 2009-2010 cu ., adresele 800/P/2013 din 11 iulie 2013 și 14 august 2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, adresa_/10 iulie 2013 a A., notele explicative date de inculpată în 22.01.2014 în fața organelor de inspecție fiscală, procesele verbale întocmite la 23.05.2013, 31.05.2013, 1.07.2013, de către P. de pe lângă Curtea de Apel București, procesul verbal din 14.02.2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, fotocopii ale chitanțelor cu nr. 1,9,10,11,27,35/2010 procesul verbal 6500 /3.02.2014 ,întocmit de A., AFP sector 5, adresa_/21.02.2014 a AFP sector 5 București, adresa_/17.02.2014 a AFP sector 5, declarațiile martorului P. Valy A., declarațiile inculpatei.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, s-a arătat că acestea întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni prev. de art. 4 din Legea 241/2005 și a două infracțiuni de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. 1 litera b din Legea 241/2005 și art. 9 alin. 1 litera c din Legea 241/2005, ambele cu aplicarea art. 35 alin. 1 și art. 5 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

După începerea cercetării judecătorești, în cauză a fost audiată inculpata D. M. E. și au fost depuse documente din care a rezultat faptul că, până la citirea actului de sesizare, inculpata a achitat suma de bani datorată bugetului de stat.

Cu ocazia audierii sale de către instanța de judecată, inculpata a arătat că, în luna martie 2013, a primit invitație pentru a merge la P. de pe lângă Curtea de Apel București și cu această ocazie a aflat că, în anul 2012 și apoi, 2013 a fost invitată de Garda Financiară prin poștă, pentru a prezenta o . documente fiscale . Numai că, aceste invitații i-au fost trimise la cabinetul avocatului A. G. V., unde lucrase anterior.

Cu ocazia prezentării la parchet, a comunicat procurorului de caz că este de acord, inclusiv în această fază să se întâlnească cu comisarii Gărzii Financiare și să lămurească ceea ce trebuia lămurit.Procurorul de caz a acceptat și pe data de 18 martie 2013 s-a întâlnit cu comisarii Gărzii Financiare la parchet, aceștia i-au prezenat niște dispoziții de plată și a rămas să se întâlnească și pe data de 20 martie 2013, pentru prezentarea unor documente suplimentare.Pe data de 20 martie 2013, a adus cu sine două sacoșe pline de documente financiare iar comisarii s-au arătat deranjați de faptul că, nu a efectuat copii xerox ale acestor documente . Le-a explicat acestora că nu a avut posibilitatea financiară de a xerocopia aceste documente .

Ulterior a mers la Judecătoria sectorului 6 București, unde a solicitat eliberarea de copii ale mai multor chitanțe aflate în mai multe dosare civile, soluționate în anul 2010. Când a primit aceste chitanțe, i-a contactat pe comisari, dar comisarii i-au spus că ei și-au încheiat misiunea și toate documentele pe care le mai are urmează să le depună la parchet. În aceste condiții, a depus respectivele documente la parchet.

A arătat că nu s-a sustras de la obligația de a prezenta organelor financiare documentele solicitate, ci practic nu a primit somația. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 9 din Legea 241/2005 a arătat că, nu a înregistrat venituri nereale, cheltuielile au fost înregistrate corect, dar a rămas fără multe documente în momentul în care a fost nevoită să se mute din locuința sa.

A arătat că la data de 18 martie 2013 a dat o notă explicativă prin care s-a obligat să pună la dispoziția comisarilor Gărzii financiare, documentele financiare solicitate. Amenda contravențională a primit-o pentru că nu a putut pune la dispoziția comisarilor acele chitanțe care lipseau și pentru că nu le-a adus actele în copie ci în original. A arătat că pe data de 20 martie 2013 i s-a pus în vedere să depună actele solicitate până la data de 26 martie 2013 dar nu putut să se încadreze în acest interval de timp deoarece pe data de 22 martie 2013 a depus cerere la judecătorie pentru eliberarea copiilor de pe chitanțe, prin rezoluție stabilindu-se ca dată a eliberării, data de 29 martie 2013. A mai arătat că a sunat pe unul dintre comisarii Gărzii, căruia i-a spus că va primi actele pe data de 29 martie iar acesta i-a spus că atunci când le va obține să îi anunțe. Pe data de 30 martie 2013, după ce a obținut documentele i-a sunat din nou pe comisari iar aceștia i-au spus că și-au încheiat misiunea și că toate actele pe care le are să le ducă la parchet.

Cu ocazia cercetării judecătorești, inculpata D. M. a solicitat și i-a fost încuviințată proba cu înscrisuri, constând în adrese emise de A.-AFP sector 5 București, prin care au fost comunicate decizia de impunere dar și poziția părții civile față de acțiunea civilă inițial promovată, copia unei cereri adresate Judecătoriei sectorului 6 București, prin care s-a solicitat eliberarea de copii de pe chitanțele de încasare a onorariului aflate în mai multe dosare, care s-au aflat pe rolul instanței, cerere care a primit termen de rezolvare la data de 29 martie 2013.

Examinând acțiunea penală cu care a fost investită, în ceea ce o privește pe inculpata D. M., Curtea constată următoarele:

În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 litera b din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 Cod penal de la 1968:

S-a reținut de către organul de urmărire penală, în sarcina inculpatei, faptul că, în anul 2010, inculpata a raportat la Casa de Asigurări a Avocaților –Filiala București, venituri mai mici decât cele obținute în realitate, din exercitarea profesiei de avocat.

Inculpata s-a apărat față de această acuzație, arătând că, și-a pierdut documentele contabile în împrejurările legate de mutarea sa din fostul domiciliu dar invocând și faptul că, și-a ținut propria contabilitate așa cum a văzut la ceilalți colegi avocați.

Din examinarea înscrisurilor aflate a dosarul cauzei, rezultă că, acuzația organului de urmărire penală este dovedită, în sensul că, inculpata a raportat la Casa de Asigurări a avocaților venituri mai mici cu 8450 lei, decât cele obținute în realitate, determinate pe baza contractelor de asistență juridică.

Astfel, în cursul anului 2010, în baza contractelor de asistență juridică, a obținut suma de 118 218 lei iar la Casa de Asigurări a Avocaților a raportat suma de 109 768 lei.

Așa cum a rezultat din examinarea plăților înregistrate în contabilitatea ., la data de 6 ianuarie 2010, a fost efectuată o plată către inculpată de 5450 lei, la 23 martie 2010, a fost efectuată o plată de 2000 lei iar la 26 martie 2010, o altă plată de 1000 lei. Aceste venituri nu au fost declarate de către inculpată.

Inculpata, deși avocat și deci, cunoscător al legilor, nu a ținut contabilitatea proprie, așa cum cer dispozițiile legale, neținând registrele obligatorii prevăzute de lege pentru contabilitatea activităților liberale.

Persoanele fizice care desfasoara profesii libere sunt obligate, potrivit prevederilor art. 48 alin. (8) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, sa organizeze si sa conduca evidenta contabila in partida simpla, cu respectarea reglementarilor in vigoare privind evidenta contabila. Veniturile realizate reprezinta venituri incluse in categoria veniturilor din activitati independente realizate potrivit art. 46 alin. (3) din Codul fiscal. Astfel, veniturile obtinute de avocati din prestari de servicii cu caracter profesional, desfasurate in mod individual reprezinta venituri din activitati independente. Venitul net se determina ca diferenta intre venitul brut si cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea in partida simpla.

Evidenta contabila in partida simpla se conduce in conformitate cu Norma metodologica privind organizarea si conducerea evidentei contabile in partida simpla de catre persoanele fizice care au calitatea de contribuabil in conformitate cu prevederile Legii 571/2003 privind Codul fiscal, aprobata prin OMFP 1040/2004. Cabinetul individual de avocatura are obligatia de a completa Registrul-jurnal de incasari si plati (cod 14-1-1/b) si Registrul-inventar (cod 14-1-2/a). Acestea au regim de înregistrare la organele fiscale, se numerotează, se șnuruiesc și se parafează înainte de depunerea lor la organele fiscale pentru înregistrare.

Inculpata nu a făcut dovada că a ținut un astfel de registru, în perioada menționată iar pierderea tuturor documentelor este o împrejurare nedovedită în cauză, declarația martorului P. Valy A., dată la urmărirea penală rămânând izolată. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 litera din Legea 241/2005:

Organul de urmărire penală a reținut în sarcina inculpatei faptul că, pentru anul 2009, a raportat la organele fiscale, suma de 3000 lei,cu titlu de cheltuieli, efectuate în desfășurarea activității sale liberale, pentru care nu a prezentat însă, documente justificative.

Ca urmare a verificărilor efectuate de organele fiscale, s-a constatat că pentru aceste cheltuieli nu există documente justificative . De asemenea și pentru anul 2010, inculpata a declarat la organele fiscale suma de_ lei, cu titlu de cheltuieli, pentru care nu a prezentat documente justificative iar pentru anul 2011, a declarat suma de 8350 lei, cheltuieli, pentru care nu există documente justificative.

Nici în cursul judecății inculpata nu a făcut dovada realității cheltuielilor efectuate, pentru ca acestea să fie considerate cheltuieli deductibile, neprezentând documente justificative și nici nu și-a îndeplinit obligația de a reconstitui documentele financiar contabile pierdute, așa cum prevăd dispozițiile Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1040/8 iulie 2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil, în conformitate cu prevederile Legii 571/2003.

Prin urmare, față de aceste aspecte de fapt, instanța de judecată apreciază că infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. 1 litera b și art. 9 alin. 1 litera c din Legea 241/2005 au fost dovedite, urmând a reține comiterea lor de către inculpată.

Însă, Curtea are în vedere faptul că, până la primul termen de judecată, inculpata a achitat către stat întregul prejudiciu pe care l-a cauzat prin comiterea celor două infracțiuni și având în vedere faptul că, prejudiciul reținut în actul de sesizare și de organele fiscale este mai mic de 50 000 euro, având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea 241/2005, în forma anterioară anterioară modificării sale prin Legea 255/2013, potrivit cărora „(1) În cazul savarsirii unei infractiuni de evaziune fiscala prevazute de prezenta lege, daca in cursul urmaririi penale sau al judecatii, pana la primul termen de judecata, invinuitul ori inculpatul acopera integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevazute de lege pentru fapta savarsită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de pînă la 100.000 euro, in echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Daca prejudiciul cauzat si recuperat in aceleasi conditii este de pana la 50.000 euro, in echivalentul monedei nationale, se aplica o sanctiune administrativa, care se inregistreaza in cazierul judiciar ”, Curtea, reținând că legea veche este mai favorabilă inculpatei și făcând aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, va aplica inculpatei pentru cele două infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzute de art. 9 alin. 1 litera b și art. 9 alin. 1 litera c cu aplicarea art. 41 Cod penal de la 1969, sancțiunea amenzii administrative de 1000 lei.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea 241/2005:

S-a reținut, în esență, în sarcina inculpatei, faptul că, la data de 23.05.2013, Garda Financiară –secția municipiului București, a sesizat P. de pe lângă Curtea de Apel București cu privire la faptul că, la 18 martie 2013 a somat-o pe inculpată să se prezinte în data de 20 martie 2013, la sediul Gărzii Financiare, cu jurnalul de încasări și plăți, cu contractele de asistență juridică încheiate între anii 2009 -2012 și dovada raportării la Casa de asigurări a Avocaților, a veniturilor obținute, însă, inculpata nu s-a prezentat și nu a dat curs somației, motiv pentru care, inculpatei i-a fost aplicată o amendă contravențională de 6000 lei, în temeiul art. 219 pct. 2 litera a din OG 92/2003, fiind din nou somată să prezinte documentele solicitate pentru data de 26 martie 2013.S-a reținut de către organul de urmărire penală că nici pe data de 26 martie 2013, inculpata nu s-a prezentat cu documentele solicitate.

Curtea reține că, la data de 18 martie 2013, în timp ce inculpata se afla la P. de pe lângă Curtea de Apel București, s-a întâlnit cu comisarii Gărzii financiare, cu care s-a deplasat apoi, la sediul Gărzii Financiare. Aici, s-a întocmit nota de constatare nr._, ., prin care inculpata a fost somată să se prezinte la sediul Gărzii,la data de 20 martie 2013, cu jurnalul de încasări și plăți, cu toate contractele de asistență juridică, cu toate chitanțele și facturile emise, declarațiile pentru veniturile realizate împreună cu deciziile de impunere aferente, documentele justificative privind cheltuielile, dovada achitării contribuției la Casa de asigurări a avocaților, dovada declarării veniturilor.

Prin nota explicativă, dată la 18 martie 2013, inculpata s-a angajat să se prezinte la sediul Gărzii Financiare, la 20 martie 2013, cu jurnalul de încasări și plăți, cu declarația privind veniturile realizate în anii 2009-2011, cu deciziile de impunere anuale ,cu dovada declarării veniturilor la Casa de Asigurări a Avocaților, arătând că la acel moment nu le poate prezenta.

La data de 20 martie 2013, inculpata s-a prezentat la sediul Gărzii financiare, dar fără a aduce documentele menționate în nota de constatare din 18 martie 2013. Prin nota de constatare întocmită la aceeași dată, s-au menținut dispozițiile de somare a inculpatei de a prezenta documentele solicitate, pentru un nou termen și anume pentru 26 martie 2013.

În nota explicativă dată la această dată, a arătat că jurnalul de încasări și plăți nu l-a adus pentru că nu îl găsește iar restul documentelor solicitate( contractele de asistență juridică și chitanțele), le va aduce pe data de 26 martie 2013.

Prin nota unilaterală din 16 mai 2013, Garda Financiară –secția municipiului București, a constatat că, inculpata D. M. E. nu s-a mai prezentat cu documentele în vederea verificărilor, motiv pentru care a sesizat organele de urmărire penală, în vederea efectuării de cercetări.

Față de aspectele de fapt reținute mai sus, Curtea constată că fapta inculpatei de refuz nejustificat de a prezenta organelor fiscale documentele cerute de lege, nu este comisă cu vinovăția prevăzută de legea penală.

Această infracțiune reglementată de art. 4 din Legea 241/2005 nu poate fi comisă decât cu vinovăție sub forma intenției directe, orice altă formă de vinovăție fiind incompatibilă cu latura subiectivă a acestei infracțiuni.

Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, jurnalul de încasări și plăți nu a putut fi prezentat de către inculpată, nu pentru că aceasta a refuzat prezentarea, ci pentru că nu a ținut un astfel de jurnal, încercând să se înregistreze la Administrația Financiară cu un astfel de jurnal, după începerea cercetărilor în cauză.

Curtea apreciază că, dacă inculpata ar fi înregistrat la organele fiscale un registru de încasări și plăți și un registru de înregistrare a contractelor de asistență juridică, ar fi putut solicita la organele financiare și prezenta organelor judiciare, cel puțin numărul de înregistrare de la aceste organe fiscale, pentru a face dovada că a ținut astfel de registre, dar, inculpata nu a făcut o astfe astfel de dovadă și nici organele de urmărire penală nu au făcut demersuri la Administrația Financiară, pentru a constata dacă inculpata a solicitat înregistrarea registrelor .

Așa cum s-a arătat, pe parcursul cercetărilor penale, la 11 mai 2009, inculpata a încercat să înregistreze un registru de încasări și plăți la organele fiscale.

În ceea ce privește chitanțele pe care le-a emis în activitatea sa și în special în relația cu . cum s-a dovedit pe parcursul cercetării judecătorești, inculpata, la data de 22 martie 2013 a depus o cerere la Judecătoria sectorului 6 București, prin care a solicitat eliberarea copiilor de pe chitanțele aflate într-un număr de 81 de dosare, însă a primit termen în vederea eliberării la data de 29 martie 2013, după data de data de 26 martie 2013, când fusese somată să se prezinte cu documentele la Garda Financiară.

Prin urmare, Curtea constată că nu a existat intenția inculpatei de a se sustrage de la controlul organelor fiscale ci neglijența acesteia în organizarea propriei activități contabile, ignoranța față de obligațiile impuse de lege acestei categorii profesionale, cu referire la organizarea contabilității.

Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 16 litera b teza a II-a C.p.p. rap. la art. 396 alin. 5 C.p.p., va achita pe inculpată pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea 241/2005.

În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată în cauză, Curtea va lua act că aceasta a rămas fără obiect, având în vedere faptul că, întregul debit a fost plătit în cursul judecății.

În temeiul dispozițiilor art.275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În baza art. 9 alin. 1 litera b din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 Cod penal de la 1968, art. 5 Noul Cod penal și art. 10 din Legea 241/2005, precum și în baza art. 9 alin. 1 litera c din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 Cod penal de la 1968 ,art. 5 Noul Cod penal și art. 10 din Legea 241/2005, aplică inculpatei D. M. E., sancțiunea amenzii administrative de 1000 lei.

În baza art. 16 litera b teza a II-a Cod procedură penală rap. la art. 396 alin. 5 C.p.p. achită pe inculpata D. M. E., pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea 241/2005.

Respinge cererea de constituire ca parte civilă în cauză a A. –Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice, ca fiind rămasă fără obiect.

În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 februarie 2015.

PREȘEDINTE,

L. N.-C. GREFIER,

E. L. N.

Red:C.N.L.

Tehnored.V.D./4 ex.

← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 204/2015....		Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 1360/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup. Legea 39/2003 art. 7. Decizia nr. 197/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 82/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 204/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 81/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 186/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 206/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 952/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI