Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 81/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 81/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 81/2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.81/C
Ședința publică din data de 09 februarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C.-V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală este reprezentat de procuror R. P..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpatul V. T. împotriva încheierii din data de 27 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul inculpat V. T., personal (legitimat cu C.I. . nr._, eliberată la data de 16 iulie 2012, CNP_), aflat în stare de libertate, sub control judiciar și asistat juridic de apărătorul ales, avocat A. Obancia, din cadrul Baroului București, în baza împuternicirii . nr._/2015 (atașată la fila 12 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al contestatorului inculpat solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, pentru a dovedi că acesta are nevoie să părăsească țara, pentru a o ajuta pe fiica lui să se înscrie la o universitate din Marea Britanie. Susține că inculpatul contestator dorește modificarea controlului judiciar, în sensul înlăturării interdicției de a părăsi țara, întrucât data la care ar trebui să se deplaseze în Marea Britanie, în scopul anterior menționat, nu este la acest moment certă.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu administrarea probei invocate de contestatorul inculpat.
Curtea încuviințează proba solicitată de contestatorul inculpat și procedează la administrarea acesteia, prin depunerea la dosar a înscrisurilor prezentate, urmând să aprecieze asupra pertinenței lor în raport cu obiectul cauzei și cu precizările făcute anterior de către apărare.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau alte probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației cu care a fost sesizată.
Apărătorul ales al contestatorului inculpat arată că încheierea atacată, prin care cererile acestuia, de revocare a controlului judiciar sau de modificare a conținutului măsurii respective, prin înlăturarea interdicției de a părăsi țara, cuprinde o motivare abstractă, constatându-se, în mod formal, că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acelei măsuri. Or, în condițiile în care, de la momentul luării măsurii preventive a controlului judiciar a trecut aproximativ 1 an, iar cauza a depășit atât faza de urmărire penală, cât și procedura de cameră preliminară, consideră că o astfel de motivare, abstractă și generică, nu corespunde exigențelor jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Precizează că inculpatul contestator este trimis în judecată pentru infracțiuni de natură economică, iar comportamentul procesual al acestuia nu a pus în niciun moment în pericol buna desfășurare a procedurilor judiciare și nu a fost dăunător pentru bunul mers al justiției. În principal, solicită revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, întrucât au încetat temeiurile care au impus luarea acestei măsuri, iar scopurile urmărite prin dispunerea ei au fost deja atinse. Astfel, în cele 12 luni de control judiciar, care au urmat celor 4 luni de arest preventiv, inculpatul contestator a manifestat un comportament procesual corect, respectând toate obligațiile impuse și, în aceste condiții, este rezonabil a crede că, și în viitor, va avea aceeași conduită. În subsidiar, solicită modificarea conținutului controlului judiciar, numai în sensul înlăturării interdicției de a părăsi țara, întrucât inculpatul contestator dorește să plece din România pentru o perioadă de timp, care este apropiată, dar încă nu este certă, pentru a o sprijini pe fiica sa în realizarea obiectivului educațional pe care aceasta dorește să-l atingă, respectiv acela de a urma o carieră universitară în străinătate, în domeniul medical. Susține că, la acest moment, menținerea măsurii preventive a controlului judiciar este inadecvată față de dreptul la libertate al inculpatului. Precizează că, în prezent, inculpatul contestator nu cunoaște câte deplasări în străinătate va trebui să efectueze pentru a o ajuta pe fiica sa în atingerea obiectivului propus, întrucât nu a fost primită o corespondență din partea instituției străine de învățământ.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respingerea contestației formulate de inculpat, ca nefondată, întrucât scopul măsurii preventive a controlului judiciar este acela al asigurării bunei desfășurări a procesului penal, iar obligațiile impuse pe durata măsurii respective reprezintă garanții în acest scop, urmărind să determine prezența inculpatului în fața instanței sesizate, să preîntâmpine tergiversarea judecății și să permită aflarea adevărului, toate aceste deziderate menținându-se actuale în raport cu stadiul procesual al cauzei. Consideră că restrângerea libertății de circulație a inculpatului este justificată, necesară și proporțională, câtă vreme, împotriva acestuia, a fost formulată o acuzație penală. Apreciază lăudabilă intenția inculpatului de a-și sprijini fiica în acțiunea de a se înscrie la o universitate din străinătate, dar arată că demersurile pe care le presupune o astfel de acțiune, care în prezent nici nu sunt clar conturate, pot fi desfășurate și de un alt membru al familiei.
Contestatorul inculpat V. T., personal, în ultimul cuvânt, afirmă că nu are niciun interes să părăsească definitiv țara, întrucât dorește să-și demonstreze nevinovăția în fața instanței de judecată. Solicită admiterea contestației și, cel puțin, înlăturarea interdicției de a părăsi țara, pentru a-și putea ajuta fiica.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 27 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr._ 14, Tribunalul București – Secția I Penală, între alte dispoziții, în temeiul art.362 alin.2 corob. cu art.208 alin.5 în ref. la art.207 alin.3-5 din Codul de procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar, luată față de inculpatul V. T., precum și față de alți opt coinculpați și a menținut această măsură. De asemenea, a respins cererea inculpatului de revocare a controlului judiciar, precum și cererea acestuia de modificare a conținutului acelui control.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat, pe baza probatoriului actual al cauzei, menținerea suspiciunii rezonabile că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și a apreciat că plasarea acestuia sub control judiciar este în continuare necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii de la judecată și al prevenirii comiterii de alte infracțiuni. Tribunalul a avut în vedere și gravitatea infracțiunilor imputate inculpatului, precum și durata măsurii preventive sub puterea căreia el se află, apreciind că aceasta nu a depășit un termen rezonabil.
Împotriva acestei încheieri, a formulat contestație în termenul legal (la data de 29 ianuarie 2015) inculpatul V. T. (printr-o cerere nemotivată, formulată în numele său de către apărătorul ales).
Contestația inculpatului a fost înaintată de Tribunal și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 05 februarie 2015.
În dezbaterile de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), inculpatul contestator, care a beneficiat de asistența juridică a apărătorului ales, a solicitat, în principal, revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, pe motiv că, după aproximativ 1 an de la luarea acesteia, au încetat temeiurile care au determinat-o, iar scopurile urmărite prin dispunerea ei au fost deja atinse și, în subsidiar, modificarea conținutului măsurii respective, în sensul înlăturării interdicției de a părăsi țara, pe motiv că dorește să se deplaseze în străinătate, pentru a-și ajuta fiica să se înscrie la o universitate din Marea Britanie.
În susținerea cererii subsidiare, inculpatul contestator a prezentat înscrisuri cu privire la situația școlară a fiicei sale (elevă în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „Jean Monnet” din București).
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele anterior menționate, Curtea constată că, în speță, contestația cu judecarea căreia a fost sesizată este nefondată, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpatul contestator V. T. (trimis în judecată, la data de 31 iulie 2014, alături de alți 12 coinculpați, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor concurente de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, evaziune fiscală, în formă continuată și spălare de bani, în formă continuată) a fost plasat sub control judiciar, încă din faza de urmărire penală, prin înlocuirea măsurii arestării preventive, la data de 14 februarie 2014.
Cererea principală a inculpatului contestator, de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar, este nefondată, întrucât, contrar susținerii apărării, temeiurile care au determinat-o nu au încetat, ci, dimpotrivă, se mențin, făcând necesară păstrarea sa, pentru asigurarea bunei desfășurări a judecății.
Astfel, prin validarea probatoriului administrat în faza de urmărire penală în procedura de cameră preliminară (finalizată la data de 10 noiembrie 2014, când a rămas definitivă, prin încheierea nr.867/C/2014 a judecătorului de cameră preliminară al Curții de Apel București – Secția I Penală, dispoziția de începere a judecății), s-a confirmat suspiciunea rezonabilă a săvârșirii de către inculpatul contestator a unor fapte penale ce se circumscriu juridic infracțiunilor care fac obiectul trimiterii lui în judecată, iar debutul judecății reclamă prezența sa în fața instanței, la fiecare chemare, dar și prezervarea probatoriului cauzei, la adăpost de orice potențială încercare de influențare, ambele deziderate impunând menținerea lui sub control judiciar.
Nefondată este și cererea subsidiară a inculpatului contestator, de modificare a conținutului controlului judiciar, prin înlăturarea interdicției de a părăsi țara, întrucât interdicția respectivă, cu o durată legală și încă rezonabilă, se menține proporțională cu gravitatea acuzației și este, în continuare, necesară în raport cu scopurile legitime urmărite prin impunerea ei (asigurarea prezenței sale la judecată, în vederea unei juste și rapide instrumentări a acesteia și, respectiv, împiedicarea sustragerii lui de la procedura judiciară în curs de desfășurare).
Mai mult, această interdicție, prin care este doar restricționată, iar nicidecum anihilată, libera circulație, nu are un caracter absolut, inculpatul contestator putând solicita și obține oricând, pentru motive temeinice, încuviințarea instanței de a părăsi temporar, pe o perioadă determinată și cu o anume destinație, teritoriul țării, procedură de care a uzat deja, în aceeași cauză, un alt inculpat (T. Ș.), căruia, chiar prin încheierea atacată, i s-a acordat, pentru a șasea oară, o astfel de permisiune.
Inculpatul contestator nu a prezentat și probat încă astfel de motive, susținerea sa, referitoare la intenția de a-și însoți fiica în străinătate în vederea înscrierii la cursuri universitare în Marea Britanie după absolvirea liceului, rămânând doar la nivel declarativ.
Astfel, chiar în fața acestei Curți, apărătorul ales al inculpatului contestator a precizat că, în prezent, nu sunt cunoscute nici perioada când el ar urma să se deplaseze în Marea Britanie, în scopul anterior menționat, nici numărul deplasărilor pe care ar trebui să le efectueze în străinătate pentru a-și ajuta fiica în atingerea obiectivului propus, întrucât nu s-a purtat o corespondență, sub aceste aspecte, cu instituția străină de învățământ la care acea fiică dorește să acceadă.
În aceste condiții, singura concluzie rezonabilă pe care Curtea o poate reține, în actualul moment procesual, este aceea că, în realitate, cererea de ridicare a acelei interdicții, despre care nu s-a dovedit că ar fi în vreun fel vătămătoare pentru inculpatul contestator, urmărește un alt scop decât cel declarat, generând, astfel, suspiciuni serioase cu privire la o posibilă intenție a acestuia de a se sustrage de la judecarea cauzei.
Față de toate aceste considerente, întrucât încheierea atacată este legală și temeinică, neconstatându-se motive de desființare a acesteia, Curtea, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul V. T., care, aflându-se în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art.275 alin.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul V. T. împotriva încheierii din data de 27 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._ 14.
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe contestatorul inculpat la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 februarie 2015.
PREȘEDINTE,
C.-V. G. GREFIER,
D. S.
Red.jud.C.V.G. / Th.red.jud.C.V.G./gref.C.V.M.
Ex.2 / 03 martie 2015
T.București - jud.C.V.O.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 22/2015. Curtea... | Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 186/2015. Curtea... → |
|---|
