Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 206/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 206/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 206/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.206
Ședința publică din data de 11 februarie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: D. D.
Judecător: G. R.
Grefier: I. C. M.
Ministerul Public–P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. A.-M..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de către inculpatul S. M. împotriva sentinței penale nr.850/02.12.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-inculpat S. M., personal, asistat de avocat ales Ș. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, pe care o depune în ședință.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că este al doilea termen de judecată acordat în vederea angajării unui avocat ales, după care
Avocatul ales al apelantului-inculpat depune motivele de apel.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul ales al apelantului-inculpat, având cuvântul, arată că apelul inculpatului vizează legea penală mai favorabilă, natura pedepsei și modul de executare a pedepsei, apreciind că legea penală mai favorabilă este legea nouă. Apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.83 Cod penal – amânarea aplicării pedepsei, respectiv pedeapsa aplicată este mai mică de 2 ani, lipsa antecedentelor penale, acordul cu privire la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, fapta fiind comisă în urmă cu 3 ani, timp în care nu a mai comis fapte penale.
În opinia sa, aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere este excesivă și nu se impune aplicarea acesteia, având în vedere circumstanțele personale și circumstanțele reale (conducerea autoturismului cu o îmbibație mai mare decât norma legală, pe o stradă cu o circulație foarte redusă, după miezul nopții).
Solicită a se avea în vedere Deciziile pronunțate de Curtea Constituțională, respectiv Decizia nr.834 și 841/02.10.2007, nr.1470/08.11.2011 la analizarea aplicării legii penale mai favorabile.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, apreciind că legea nouă ar fi mai favorabilă dacă ar fi îndeplinite condițiile pentru amânarea pedepsei. Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.83 lit.d Cod de procedură penală (conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii), întrucât apelantul-inculpat a fost sancționat administrativ în anul 2009 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002.
Apreciază că se impune o soluție de condamnare, fapt pentru care legea penală mai favorabilă este legea veche, care permite suspendarea condiționată a pedepsei aplicate și nu legea nouă care permite doar suspendarea sub supraveghere cu obligațiile aferente.
În susținerile sale, învederează faptul că se impune o soluție de condamnare față de alcoolemia ridicată (1,90%0), conducerea în municipiul București, unde deși traficul pe timpul nopții nu este intens, totuși vizibilitatea este mai scăzută.
Apelantul-inculpat S. M., având ultimul cuvânt, susține că regretă, că a trecut o perioadă de 3 ani de la săvârșirea faptei, fiind lipsit de antecedente penale.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.850/02.12.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria sectorului 1 București a dispus, în temeiul art.386 alin.1 Cod pr.penală, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul S. M. (fiul lui A. și N., născut la data de 25.04.1983 în municipiul București, domiciliat în comuna Jilava, ., județul I., cetățean român, fără loc de muncă, necunoscut cu antecedente penale, posesor CI . nr._, CNP_) a fost trimis în judecată, din infracțiunea de conducere a unui vehiculul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută și pedepsită de art.336 alin.1 Cod penal în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută și pedepsită de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, text de lege în baza căruia cu aplic. art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod pr.penală, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal din 1968 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal din 1968, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.81 Cod penal din 1968, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 8 (opt) luni închisoare pe un termen de încercare de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni, calculat conform art.82 alin.1 Cod penal din 1968.
În temeiul art.71 alin.5 Cod penal din 1968, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor care atrag revocarea suspendării condiționate a pedepsei prevăzute de art.83 din Codul penal din 1968.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că inculpatul S. M. a condus la data de 08.12.2011, în jurul orelor 03:20, autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare_ în municipiul București, pe . o alcoolemie în descreștere de aproximativ 1,90g‰ alcool pur în sânge.
Fapta inculpatului a fost reținută de către prima instanță în urma coroborării următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de depistare (unde s-a reținut că inculpatul a fost oprit în timp ce conducea autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare_ pe . direcția . către . fost menționată efectuarea testului cu aparatul etilotest și rezultatul obținut), buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, raport de expertiză medico-legală, Aviz Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului Național de Medicină Legală, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului.
Instanța de fond a constatat că fapta inculpatului a fost săvârșită la data de 08.12.2011, anterior intrării în vigoare a noului Cod penal și față de momentul pronunțării hotărârii se pune problema legii penale mai favorabile.
Conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani, fapta fiind prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată. În noul Cod penal, infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului este prevăzută de art.336 alin.1 și presupune conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii unui permis de conducere de către o persoană, care la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, iar sancțiunea este de la 1 an la 5 ani sau amenda.
Instanța a constatat că odată cu . noului Cod penal s-a modificat modul în care se reține alcoolemia. Astfel, sub prevederile O.U.G.nr.195/2002, republicată, alcoolemia se calcula retroactiv, pentru momentul depistării, iar în contextul noului Cod penal interesează momentul prelevării mostrelor biologice. În măsura în care alcoolemia inculpatului depășește limita legală, infracțiunea există indiferent de momentul la care se raportează alcoolemia.
În ceea ce privește condițiile de tragere la răspundere penală, instanța a constatat că prin . noului Cod penal nu au fost introduse modificări.
Cu privire la pedeapsa prevăzută de lege, judecătorul cauzei a reținut că pentru fapta prevăzută de noul Cod penal sancțiunea este pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de la 1 an la 5 ani, față de reglementarea din O.U.G. nr.195/2002, republicată care a prevăzut doar pedeapsa închisorii de la 1 an la 5 ani.
Având în vedere că inculpatul nu are loc de muncă și nici nu a făcut dovada veniturilor sale, instanța nu a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii, ci s-a orientat spre pedeapsa închisorii.
De asemenea, având în vedere modul de executare a pedepsei închisorii, respectiv cu suspendarea condiționată a pedepsei, instanța a constatat că prevederile art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată sunt mai favorabile.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul S. M., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând desființarea sentinței pronunțate în cauză și rejudecând, în fond, amânarea executării pedepsei și stabilirea unui termen înăuntrul căruia să i se impună măsuri de supraveghere.
În motivarea scrisă a apelului (fila 12) inculpatul S. M., prin apărătorul ales, arată că îndeplinește condițiile legale pentru a se dispune amânarea executării pedepsei, în sensul că cuantumul pedepsei stabilite este mai mic de 2 ani, nu are antecedente penale, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității și dispune de posibilități reale de îndreptare.
Menționează faptul că procurorul de ședință care a participat la judecata în primă instanță a pus concluzii în același sens.
Apreciază că legea penală mai favorabilă o reprezintă noul Cod penal, care permite amânarea executării pedepsei.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate de apelantul-inculpat S. M., cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.417 Cod pr.penală, apelul fiind devolutiv, Curtea constată următoarele:
Instanța fondului a reținut corect situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și recunoscută de inculpatul S. M. în condițiile art.396 alin.10 Cod pr.penală, împrejurare care exonerează Curtea de a mai analiza situația de fapt.
Singura critică a inculpatului referitoare la neaplicarea amânării executării pedepsei este nefondată. Curtea observă că inculpatul S. M. a comis infracțiunea dedusă judecății la data de 08.12.2011, iar anterior a fost sancționat cu 1.000 lei amendă cu caracter administrativ prin ordonanța nr.1669/2.04.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. V. pentru fapta prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.192/2002.
Așadar, față de conduita negativă manifestată de inculpat anterior comiterii infracțiunii, Curtea apreciază că nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art.83 Cod penal pentru a se putea dispune amânarea executării pedepsei.
În atare situație, privită în mod global, legea penală mai favorabilă o constituie vechiul Cod penal, așa cum a stabilit prima instanță, întrucât a permis aplicarea unei pedepse cu suspendare condiționată.
Pentru acest considerente, neidentificând alte motive de desființare a hotărârii primei instanțe Curtea, în temeiul art.421pct.1 lit.b Cod pr.penală va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S. M., soluție în raport de care în temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S. M. împotriva sentinței penale nr.850/02.12.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul S. M. la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. D. G. R.
GREFIER,
I. C. M.
Red.D.D./Th.red.C.V.M.-ex.4/18.03.2015
Jud.sect. 1 București – jud.V. O.
| ← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 186/2015. Curtea... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
