Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1205/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1205/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 1205/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1205/A
Ședința publică de la 24 septembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - D. G. M.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, soluționarea apelului declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL I. împotriva sentinței penale nr. 25 din 12 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul I. - Secția Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimatul inculpat R. H. K. H., personal și asistat de apărător ales avocat Munjea A. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că au fost atașate relațiile solicitate de la Oficiul Național al Registrului Comerțului.
Nefiind cereri prealabile de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului, dar pe alte motive decât cele invocate în scris, a se dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea celor trei infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și a se lăsa nesoluționată acțiunea civilă formulată de ANAF, cu menținerea sechestrului asigurător.
Apărătorul intimatului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului parchetului astfel cum a fost susținut.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 25 din 12 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul I. - Secția Penală, în baza art. 303 din Legea nr. 95/2006 rap. la art. 3021 din C.p. din 1969 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. din 1969, art. 396 al. 5 C.p.p. și cu reținerea art. 5 C.p., a fost condamnat inculpatul R. K. H. [fiul lui H. și Fakria, ns. la 03.01.1962 în Kadisia, Irak, domiciliat în București, . nr. 16A, ., posesor al actului de identitate . nr._, CNP_] la pedeapsa închisorii de 1 (un) an pentru infracțiunea de nevirarea la fond a contribuției de asigurări de sănătate reținute de la asigurați.
În baza art. 71 C.p. din 1969, a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, lit. b si lit. c C.p. din 1969 (asociat, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale).
În baza art. 112 din Legea nr. 76/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. din 1969, art. 396 al. 10 C.p.p. cu reținerea art. 5 C.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 (două) luni, pentru săvârșirea infracțiunii de reținere de către angajator de la salariați a contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj și nevirarea acestora în termenul prevăzut de lege.
În baza art. 71 C.p. din 1969, a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, lit. b si lit. c C.p. din 1969 (asociat, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale).
În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. din 1969, 396 al. 10 C.p.p., cu reținerea art. 5 C.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (unu) an, pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite pe venituri din salarii reținute la sursă.
În baza art. 71 C.p. din 1969, a fost interzis inculpatului, ca pedeapsa accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, lit. b si lit. c C.p. din 1969 (asociat, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale).
În baza art. 33 lit. a C.p. din 1969 si art. 34 lit. b C.p. din 1969, au fost contopite cele trei pedepse aplicate, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, cea de 1 (unu) an închisoare.
În baza art. 35 al. 4 C.p. din 1969, a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor accesorii prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, lit. b si lit. c C.p. din 1969.
În baza art.81 C.p. din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 C.p. din 1969.
În baza art.71 al.5 C.p., a fost suspendată executarea drepturilor accesorii, pe durata suspendării condiționate.
În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012, privind punerea în aplicare a codului penal, s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.p. din 1969 privitoare la condițiile de revocare a suspendării condiționate.
În baza art. 397 C.p.p. rap. la art. 19 C.p.p., a fost admisă - în parte - acțiunea civilă formulată partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 144.916 lei, cu titlu de daune materiale, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii - majorări, penalități, dobânzi - calculate de la data faptei până la data plății efective.
A fost menținută măsura asigurătorie a sechestrului dispusă de P. de pe lângă Judecătoria B. prin ordonanța nr. 3978/P/2001 din 17.04.2014, în vederea recuperării prejudiciului până la concurența sumei de 144.916 lei (la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii - majorări, penalități, dobânzi - calculate de la data faptei până la data plății efective) asupra următoarelor bunuri:
- autoturism marca Dacia Double C., . UU1D1F7175A484502, . UA631695;
- autoturism marca Dacia Double C., . UU1D1F7176A488420, . UA74959.
În baza art. 13 din Legea nr.241/2005, la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești definitive.
În baza art. 274 al. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 600 lei.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În perioada 25.02._11, inculpatul R. K. H., având calitatea de reprezentant al S.C. KMC TECHNOLOGY S.R.L, a reținut și nu a vărsat în termenul legal sumele reprezentând impozite și contribuții sociale cu reținere la sursă, cauzând bugetului general consolidat un prejudiciu în cuantum de 218.879 lei (debit), la care se adaugă dobânzi și penalități.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul și le-a însușit, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului R. K. H. întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor astfel cum au fost reținute în actul de acuzare.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, instanța de fond a avut în vedere ansamblul împrejurărilor reale și personale, dar și faptul că de la data formulării plângerii de partea civilă și până la data sesizării instanței cu rechizitoriu au trecut 3 ani, timp în care dosarul a stat în faza de urmărire penală și, deși cauza nu a prezentat o complexitate deosebită, dat fiind probatoriul deloc amplu care trebuia administrat și având în vedere că inculpatul s-a prezentat și a dat declarații în această fază procesuală, această stare de incertitudine în care acuzatul este ținut fără a primi o soluție de la parchet, face ca pericolul social al faptelor să se diminueze considerabil o dată cu trecerea timpului, în contextul în care inculpatul nu a mai săvârșit alte fapte prevăzute de legea penală în acest interval de timp.
D. fiind că inculpatul, deși nu s-a dispus nicio măsură preventivă în ceea ce-l privește, s-a prezentat la fiecare termen și nu a îngreunat în niciun fel procedura desfășurată în acest caz, ținând cont de faptul că inculpatul este bine integrat social, instanța de fond a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă, neimpunându-se executarea acesteia în regim de detenție, motiv pentru care a dispus suspendarea condiționată, pe un termen de încercare de 3 ani, conform art. 83 C.p.p.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunile prevăzute de art.303 din Legea nr.95/2006, art.112 din legea nr.76/2002 și art.6 din legea nr.241/2005.
În ceea ce privește art.6 din legea nr.241/2005, acesta a fost declarat neconstituțional prin decizia nr.363 din 7 mai 2015 a Curții Constituționale
În ceea ce privește art. 303 din Legea nr. 95/2006, acesta a fost abrogat prin Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
Cu privire la art.112 din Legea nr.76/2002, acesta a fost abrogat prin art.102 din legea nr.187/24.X.2012.
Pe cale de consecință, Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul I. împotriva sentinței penale nr.25/22.02.2015, pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._, pe care o va desființa și in fond, rejudecând:
În baza art. 16 alin.1 lit.b Cod procedură penală, va dispune achitarea inculpatului R. K. H. pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.
În baza art. 25 alin.5 Cod procedură penală, va lăsa nesoluționată acțiunea civilă.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din fond și apel rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul R. K. H., în cuantum de 60 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției (potrivit încheierii de ședință din 8.X.2015).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul I. împotriva sentinței penale nr.25/22.02.2015, pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală apelată și in fond, rejudecând:
În baza art. 16 alin.1 lit.b Cod procedură penală, achită inculpatul R. K. H. pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.
În baza art. 25 alin.5 Cod procedură penală, lasă nesoluționată acțiunea civilă.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din fond și apel rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul R. K. H., în cuantum de 60 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției (potrivit încheierii de ședință din 8.X.2015).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. D. G. M.
GREFIER,
G. A. I.
red.D.G.M.
dact.L.G.
ex.4
red.R.A.-Trib.I.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1203/2015. Curtea de... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 501/2015.... → |
|---|
