Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 19/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 19/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Decizia nr.19 C
Ședința publică din data de 21.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
GREFIER: C.-M. S.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Tribunalul București a fost reprezentat de procuror A. S..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul O. E. împotriva sentinței penale nr.34/F din data de 07.02.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul O. E. personal, aflat în stare de arest.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care,
Contestatorul condamnat O. E.,personal. învederează instanței că își retrage contestația.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act de manifestarea voință a contestatorului condamnat O. E..
CURTEA,
Deliberând asupra contestației formulate,constată următoarele:
Tribunalul Ialomița,prin sentința penală nr.34/F din data de 07.02.2014 pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013, modificată prin art. 4 din O.U.G. 116/2013, rap. la art. 595 din Noul Cod de procedură penală,a respins, ca neîntemeiată, sesizarea formulată de Comisia constituită conform H.G. nr. 836/2013 din cadrul Penitenciarului Slobozia, privind pe condamnatul O. E., fiul lui D. și D., născut la data de 19.10.1957, C.N.P._.
Conform art. 275 alin. 3 Noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut următoarele:
Prin sesizarea nr. F2_ din data de 20.01.2014, înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 22.01.2014, Comisia de aplicare a incidenței legii penale mai favorabile constituită la nivelul Penitenciarului Slobozia, conform HG nr. 836/30.01.2013, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condamnatul O. E., fiul lui D. și D., născut la data de 19.10.1957, C.N.P._, aflat în Penitenciarul Slobozia, în executarea pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 152/03.05.2010, pronunțată de Tribunalul C..
În motivare, comisia apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 6 din Noul Cod penal, deoarece susnumitul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002, această lege fiind în prezent abrogată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 5 alin. 1 și 2 din HG nr. 836/2003 coroborat cu art. 4 din OUG nr. 116/2013.
La dosar au fost atașate fișa de evaluare întocmită de comisie, copia sentinței penale nr. 152/03.05.2010 pronunțată de Tribunalul C., mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.296/2013 emis de Tribunalul C., fișa cazierului judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 152 din data de 03.05.2010 pronunțată de Tribunalul C., modificată prin decizia penală nr. 162/13.12.2012 a Curții de Apel C., definitivă prin decizia penală nr.2313/28.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, O. E. a fost condamnat la pedepsele de:
-5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de determinare cu rea credință a valorii TVA și obținerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
-5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 Cod penal;
-7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 23 pct. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002 .
În baza art. 33 lit. a-34- lit. b Cod penal, s-a dispus executarea pedepsei de 7 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive, de la 02 decembrie 2008 la 23 aprilie 2009 inclusiv.
La rămânerea definitivă a hotărârii, Tribunalul C. a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 296/2010 din data de 01.07.2013.
În legătură cu situația juridică a condamnatului O. E., Comisia constituită la nivelul Penitenciarului Slobozia, pentru evaluarea incidenței aplicării legii penale mai favorabile, a apreciat (cel mai probabil), că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002 este dezincriminată, întrucât actul normativ este abrogat.
Verificând considerentele hotărârii definitive de condamnare și făcând o apreciere în concret a situației invocate, tribunalul constată că, în speță, s-a pornit de la o premisă greșită, întrucât fapta concretă săvârșită de O. E. sub imperiul Legii nr. 345/2002 ( privind taxa pe valoarea adăugată ) se regăsește în infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 8 din Legea nr. 241/2005, act normativ în vigoare, ce sancționează și în prezent infracțiunile de evaziune fiscală.
De altfel, susnumitul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul parchetului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, instanța procedând la schimbarea încadrării juridice, în raport de art. 13 din vechiul cod penal.
Totodată, verificând din oficiu, conform art. 23 alin. 4 din Legea 255/2013, modificată prin OUG nr. 116/2013, incidența legii penale mai favorabile în cazul condamnatului O. E., instanța reține că noul Cod penal nu constituie legea penală mai favorabilă în cazul acestuia.
Aceasta, pe de o parte pentru că, infracțiunile pentru care a fost condamnat se mențin în noul Cod penal și în legile speciale, fiind sancționate ca și în precedent .
Astfel, infracțiunea prev. de art. 323 Cod penal, are corespondent în infracțiunea prev. de art. 367 din noul Cod penal, sancționată în alineatul 1 cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.
Infracțiunea prev. de art. 23 pct. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002 se regăsește, conform art. 111 din Legea nr. 187/2012, în infracțiunea prev. de art. 29 pct. 1 lit. b din același act normativ, fiind sancționată cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Cât privește infracțiunea de evaziune fiscală, modificările aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal, nu au vizat infracțiunea prev. de art. 8 din legea evaziunii fiscale, nr. 241/2005.
Făcând o analiză a pedepselor aplicate prin hotărârea de condamnare, prin raportare la dispozițiile legale mai sus menționate, se constată că aceste pedepse nu depășesc maximul special prevăzut de noul Cod penal și legile speciale.
Ori, în art. 4 din Legea nr. 187/2012, se prevede că pedeapsa aplicată pentru o infracțiune prin hotărâre definitivă sub imperiul codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de noul Cod penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Pe de altă parte, tribunalul menționează că noul Cod penal nu reprezintă legea penală mai favorabilă în privința tratamentului concursului de infracțiuni, deoarece pedeapsa rezultantă este stabilită potrivit sistemului cumulului juridic, dar cu un spor obligatoriu și fix.
Astfel, potrivit art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal, în cazul concursului de infracțiuni sancționate cu pedeapsa închisorii, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse.
În cazul condamnatului O. E., folosind algoritmul dat de legea nouă, la pedeapsa de 7 ani închisoare (pedeapsa cea mai grea) ar trebui aplicat obligatoriu un spor de o treime ( 1/3) din celelalte două pedepse stabilite, pedeapsa rezultantă ajungând la 10 ani și 4 luni închisoare, reprezentând 7 ani plus 3 ani și 4 luni ( o treime din 10 ani ) .
Sunt argumente pentru care, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013, modificată prin art. 4 din O.U.G. 116/2013, rap. la art. 595 din Noul Cod de procedură penală, sesizarea Comisiei constituită conform HG nr. 836/2013, la Penitenciarul Slobozia, privind pe condamnatul O. E., va fi respinsă, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei rămân în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul O. E. ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București,Secția I Penală sub numărul_ .
La primul termen de judecată din data de 21.02.2014,condamnatul O. E.,personal, a învederat că își retrage contestația formulată.
În acest context,având în vedere manifestarea expresă de voință a contestatorul condamnat O. E. ,Curtea va lua act de retragerea contestației formulate de acesta împotriva sentinței penale nr.34 din data de 07.02.2014,pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.p.p.va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
In act de retragerea contestației formulată de condamnatul O. E. împotriva sentinței penale nr.34 din data de 07.02.2014,pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi 21.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. N. C. M. S.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
