Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 146/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 146/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 146/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 146/A
Ședința publică din data de 21.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. S.
JUDECĂTOR: A. A.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de domnul procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de partea civilă D. M. V. și asigurătorul . Vienna Insurance Group SA împotriva sentinței penale nr. 3459/11.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de 17.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, în baza art. 391 alineat 1 din Codul de procedură penală, a reținut cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3459/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București s-a dispus în baza art.184 alin.2, 4 Cod penal cu aplic. art.3201 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului P. I. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art.71 Cod penal au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 3 ani și 8 luni, care constituie termen de încercare stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, art. 84 Cod penal, privind cauzele a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.
S-a făcut aplicarea art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art.14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. M.-V. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 24.600 lei, reprezentând despăgubiri materiale, și la plata sumei de 80.000 euro (în echivalent lei la data plății efective), cu titlu de daune morale, către partea civilă D. M.-V..
În baza art.193 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.066,5 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă D. M.-V..
În baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. DE URGENȚĂ B.-A. (cu sediul în București, ., sector 4).
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.602 lei către această parte civilă, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate.
În baza art.49 - art.55 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România s-a constatat că sumele reprezentând daune morale, daune materiale și cheltuieli judiciare la care a fost obligat inculpatul, vor fi achitate de către S.C. A. R. – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. în calitate de asigurător de răspundere civilă obligatorie, în limitele stabilite prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr._/P/2011 emis de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului P. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului faptul că la data de 20.11.2011, în jurul orei 21.00, a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe . direcția . . când a ajuns în dreptul imobilului cu nr.33 a surprins și accidentat o persoană care se angajase în traversarea străzii pe marcajul pietonal, de la dreapta la stânga, raportat la sensul său de deplasare, accident în urma căruia partea vătămată, numitul D. M.-V., a necesitat pentru vindecare un număr de 120-150 zile de îngrijiri medicale iar leziunile traumatice i-au pus în primejdie viața.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 30.04.2013.
Partea vătămată D. M.-V. s-a constituit parte civilă în cauză împotriva inculpatului, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 35.250 lei reprezentând daune materiale și la plata sumei de 500.000 euro reprezentând daune morale (filele 17-50).
Având în vedere că s-a stabilit că la data producerii evenimentului rutier autoturismul era asigurat conform poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./01/TO/ZX nr._, a fost citată în cauză S.C. A. R. – Asirom Vienna Insurance Group S.A.
S. C. de Urgență B.-A. s-a constituit parte civilă cu suma de 4602 lei (filele 69-73 d.u.p.), reprezentând cheltuieli ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate.
A fost atașată fișa de cazier (fila 11).
Prin adresa nr.3063/2013, Centrul Medical C. de Recuperare Neuropsihomotorie pentru Copii Doctor N. Robănescu a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză (fila 54).
Până la începerea cercetării judecătorești inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, solicitând aplicarea art.3201 Cod procedură penală, procedându-se la audierea sa în consecință (fila 62).
S-a mai arătat că la ultimul termen de judecată au fost audiați martorii D. I. și T. M., propuși sub aspectul laturii civile.
Analizând materialul probator administrat, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 20.11.2011, în jurul orei 21.00, inculpatul P. I. a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe . direcția . . când a ajuns în dreptul imobilului cu nr. 33 a surprins și accidentat pe D. M.-V., care se angajase în traversarea străzii pe marcajul pietonal, de la dreapta la stânga, raportat la sensul său de deplasare, accident în urma căruia partea vătămată a necesitat pentru vindecare un număr de 120-150 zile de îngrijiri medicale iar leziunile traumatice i-au pus în primejdie viața.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară, în momentele imediat premergătoare producerii acccidentului inculpatul circula pe . sensul de deplasare către . o viteză de circa 40 km/h, pe partea dreaptă a benzii rutiere a doua iar victima a pătruns în traversarea carosabilului pe marcajul pietonal.
Accidentul putea fi prevenit de către conducătorul auto prin reducerea vitezei corespunzător apropierii de trecerea de pietoni, prin deplasarea cu atenție și prin acordarea necondiționată a priorității de trecere victimei, care se deplasa pe marcajul pietonal.
Inculpatul nu a respectat prevederile art. 135 lit. h din Regulamentul din 04.10.2006 de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit cărora „conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere … pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului".
Conform raportului de expertiză medico-legală nr.A_ întocmit de I.N.M.L. „M. Minovici”, D. M.-V. prezintă leziuni traumatice care s-au produs prin lovire cu și de corp dur, în circumstanțele unui accident rutier, pentru care necesită 120-150 zile de îngrijiri medicale.
Leziunile traumatice i-au pus viața în primejdie.
Aprecierea infirmității posttraumatice se va face la 6 luni-1 an de la producerea accidentului, printr-o examinare medico-legală.
S-a mai arătat că inculpatul a recunoscut comiterea faptei reținute în actul de sesizare, însușindu-și probele administrate în cursul urmăririi penale, sens în care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320¹ Cod procedură penală.
Astfel, situația de fapt a fost reținută de instanță pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului și planșe foto (filele 6-20 d.u.p.), raport de expertiză medico-legală nr.A1/976/20.04.2012 întocmit de I.N.M.L. „M. Minovici” (filele 29-30 d.u.p.), raport de expertiză tehnică judiciară (filele 36-41 d.u.p.), declarațiile martorilor S. A.-M. (filele 54-56 d.u.p.), Șoricescu A. (filele 56-57 d.u.p.), D. S. (filele 58-59 d.u.p.), L. I. (filele 60-61 d.u.p.), P. C. H. (filele 62-63 d.u.p.), coroborate cu declarațiile părții vătămate și ale inculpatului.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului P. I., care la data de 20.11.2011 a condus autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare_ și urmare a nerespectării normelor privind circulația rutieră l-a accidentat pe numitul D. M.-V., care traversa . pietonal, acesta din urmă prezentând leziuni traumatice care i-au pus în primejdie viața și care au necesitat pentru vindecare un număr de 120-150 zile de îngrijiri medicale, întrunește sub aspectul laturii obiective și subiective elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal.
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.345 alin.2 Cod procedură penală, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal: dispozițiile părții generale a codului, limitele de pedeapsă prevăzute de lege (închisoarea de la 6 luni la 3 ani), astfel cum vor fi reduse urmare a aplicării art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală (închisoarea cu limitele cuprinse între 4 luni și 2 ani), gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire a acesteia, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța a reținut că infracțiunea comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, față de împrejurările comiterii acesteia și de urmările produse.
S-a arătat că pe lângă momentul de neatenție de care a dat dovadă, și care se poate întâmpla oricărui conducător auto, este de subliniat că inculpatul a încălcat flagrant normele de circulație rutieră, cauza principală a accidentului fiind constituită de faptul că inculpatul nu a acordat prioritate de trecere. Partea vătămată a suferit vătămări serioase, care i-au pus în primejdie viața.
S-a mai reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, pensionar, în prezent în vârstă de 65 de ani.
În aceste condiții, ținând seama în principal de gravitatea infracțiunii, de modalitatea comiterii acesteia și de urmările produse, ținând seama și de circumstanțele personale ale inculpatului, pentru a reflecta toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, dându-se relevanță și principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al acestuia, prima instanță i-a aplicat o pedeapsă orientată spre maximul special, raportat la limitele de pedeapsă reținute în urma aplicării prevederilor art. 3201 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, s-a arătat că trebuie ținut seama și de persoana inculpatului, de faptul că acesta a manifestat o atitudine de regret față de cele întâmplate, și este o persoană integrată în societate.
Astfel, s-a apreciat că reeducarea lui se poate realiza mai eficient în stare de libertate, fără aplicarea unei pedepse care să fie executată efectiv în regim de detenție, întrucât prin cuantumul pedepsei aplicate s-a apreciat că pe viitor acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni.
Față de aceste considerente, în baza art.184 alin.2, 4 Cod penal cu aplic. art.3201 Cod procedură penală, instanța l-a condamnat pe inculpatul P. I. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Referitor la pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în special cauzele S. și P. contra României și Hirst contra Marii Britanii, precum și decizia nr. 74/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, conform cărora restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară și proporțională cu situația care a determinat-o, astfel că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepselor accesorii, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor ce ar determina luarea acestei măsuri, încalcă principiul proporționalității.
În aceste condiții, conform art. 71 alin.3 Cod penal, instanța a considerat că din ansamblul actelor cauzei rezultă nedemnitatea inculpatului referitor la exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care în baza art.71 Cod penal i-a interzis acestuia, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, față de vârsta inculpatului, de faptul că este pensionar, fără antecedente penale și nu există un risc de recidivă, instanța a făcut aplicarea art.81 Cod penal și a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe o durată de 3 ani și 8 luni, care constituie termen de încercare stabilit conform art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83, art.84 Cod penal, privind cauzele a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
S-a făcut aplicarea art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.289 din 14.04.2008, potrivit cu care “prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă este dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare” – pct.10 din Anexă.
Latura civilă.
Instanța a constatat că în speță sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului, respectiv existența unui prejudiciu de ordin material și moral produs părții civile, nereparat încă, produs ca urmare a accidentului provocat de către inculpat, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția inculpatului ca atitudine psihică față de faptă și urmările acesteia. De asemenea, instanța a mai reținut în ceea ce privește daunele materiale că potrivit art. 62 din Codul de procedură penală, este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește latura ei civilă, pe bază de probe. Spre deosebire de daunele morale, al căror cuantum se stabilește de către instanță pe bază de apreciere, existența daunelor materiale și a întinderii acestora trebuie dovedite prin administrarea de probe.
Sub aspectul daunelor materiale, instanța de fond a constatat că partea civilă D. M.-V. a efectuat cheltuieli privind efectuarea de intervenții chirurgicale, achiziționarea materialului de osteosinteză, medicamente, achiziționarea ortezei, cadrului și cârjelor, recuperare și transport.
Instanța a apreciat că nu pot fi acordate cu titlu de despăgubiri sumele de bani în sumă de_ lei date personalului medical („atențiile” plătite medicilor sau personalului pentru o îngrijire corespunzătoare neavând nicio bază legală) și nici contravaloarea hainelor deteriorate în accident – 650 lei (cu privire la care nu s-au administrat mijloace de probă și nu există elemente concrete de determinare a valorii acestora).
În rest s-a arătat că suma solicitată cu titlu de despăgubiri materiale nu numai că nu a fost contestată de inculpat sau de asigurator, dar este și dovedită prin administrarea de probe, din coroborarea documentelor justificative depuse la dosarul cauzei cu declarațiile martorilor D. I. și T. M., având un caracter rezonabil.
Cu privire la daunele morale solicitate de către partea civilă, instanța a considerat că acestea reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele fizice ale părții civile, urmare a faptei ilicite a inculpatului, și că orice suferință fizică presupune și o suferință psihică, ce se constituie într-un prejudiciu nepatrimonial. Cu privire la cuantumul daunelor morale solicitate, acestea nu sunt supuse unor criterii legale prestabilite, ci determinarea lor în concret este lăsată la libera apreciere a instanței. Conform jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la modul și aprecierea daunelor morale, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral se are în vedere o . criterii: consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmărește o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit și nu îmbogățirea fără just temei. În cazul infracțiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei- trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia.
S-a reținut că dincolo de prejudiciul moral incontestabil suferit de partea civilă, cuantumul despăgubirilor solicitate de aceasta (500.000 euro) apare ca fiind exagerat, având în vedere că scopul daunelor morale este în principiu acela de a oferi celor vătămați posibilitatea de a trece mai ușor peste evenimentul nefericit, iar la stabilirea nivelului acestora nu se poate face abstracție de elemente precum nivelul general de trai al societății și condițiile concrete socio-economice de la momentul acordării. Totodată, la stabilirea cuantumului daunelor morale nu are nici o importanță starea materială a inculpatului sau a părții civile.
Cu privire la daunele morale solicitate de partea civilă, instanța de fond a apreciat că nu se poate stabili un preț al suferinței produse acesteia ca urmare a celor 120-150 zile îngrijiri medicale de care a avut nevoie pentru vindecare în urma accidentului rutier. Instanța a apreciat că leziunile traumatice și celelalte aspecte relatate de partea civilă, constând în eforturile majore ale acesteia de a asigura o reîntoarcere normală în societate, nu pot fi cuantificate, orice sumă de bani neputând duce la refacerea integrală a integrității psihice a părții vătămate. La evaluarea cuantumului daunelor morale instanța a ținut seama de consecințele grave produse asupra integrității corporale și a sănătății părții vătămate, de urmările produse pe termen lung cu privire la starea fizică și psihică a acesteia și de suferințele fizice îndurate la momentul producerii accidentului, cât și ulterior prin îngrijirile medicale de care a avut nevoie.
Trebuie avut în vedere că partea civilă D. M.-V., care la data acidentului avea vârsta de 15 ani, a suferit grave vătămări corporale, a suferit intervenții chirurgicale iar viața i s-a schimbat radical, nemaiputând efectua activități curente obișnuite sau practica sportul.
Față de toate aceste considerente, instanța a considerat că obligarea inculpatului la plata unei sume de 80.000 euro, reprezintă o justă acoperire a prejudiciului moral suferit de partea civilă. Această sumă are un caracter rezonabil în raport de prejudiciul produs.
În consecință, în baza art.14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală, coroborat și cu disp. art.1381 și următoarele din Codul civil, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. M.-V. și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 24.600 lei, reprezentând despăgubiri materiale, și la plata către acesta a sumei de 80.000 euro (în echivalent lei la data plății efective), cu titlu de daune morale.
În baza art.193 alin.2 Cod procedură penală, instanța l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2.066,5 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă D. M.-V.: onorariu expertiză de 601, 80 lei conform chitanței nr._/1, onorariu expertiză de 401, 70 lei conform chitanței nr._/1, taxă INML de 63 lei conform chitanței nr._ din 25.01.2012 la care se adaugă onorariul de apărător ales în sumă de 1000 lei, conform chitanței din 26.11.2013.
În continuare, instanța a avut în vedere dispozițiile art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, potrivit cu care “persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale”. Raportat la aceste dispoziții legale, instanța de fond a constatat că potrivit înscrisurilor depuse, S. C. de Urgență B.-A. are dreptul de a primi contravaloarea serviciilor medicale prestate pentru D. M.-V., de la persoana responsabilă de producerea accidentului, respectiv de la inculpat.
Astfel, în baza art.14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală coroborat cu art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. DE URGENȚĂ B.-A. și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 4602 lei către această parte civilă, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate.
Instanța a constatat că la data producerii accidentului autovehiculul era asigurat în baza poliței de asigurare RCA, având perioada de valabilitate 08.10._12, emisă de asigurătorul S.C. A. R. – Asirom Vienna Insurance Group S.A.
S-a reținut că potrivit art.49 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în Romania „asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil”, iar conform art.55 alin.1 din același act normativ „despăgubirile se plătesc de către asigurător nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat”. În ceea ce privește calitatea de asigurător a societății de asigurare aceasta a fost stabilită prin Decizia 1/2005 a ÎCCJ. Din considerentele acestei decizii s-a reținut că în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală a celui care prin fapta sa a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.
Instanța de fond a avut în vedere în speță și dispozițiile art.51 alin.1 din Legea nr.136/1995, conform cu care “despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul”.
Pe cale de consecință, în baza raportului de asigurare existent în virtutea poliței RCA încheiate, asiguratorul urmează să plătească în locul inculpatului sumele la care acesta a fost obligat cu titlu de daune morale, daune materiale și cheltuieli judiciare, ca urmare a vătămării corporale a victimei.
Astfel, potrivit Ordinului C.S.A. nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, documentul de asigurare obligatorie RCA eliberat de un asigurator RCA în schimbul unei prime plătite de proprietarul sau utilizatorul unui vehicul garantează, pentru perioada de valabilitate înscrisă, despăgubirea prejudiciilor provocate prin accidente de vehicule produse în limitele teritoriale de acoperire, în conformitate cu prevederile prezentelor norme sau cu dispozițiile legislației privind asigurarea obligatorie RCA, în vigoare la data accidentului, a statului in care acesta s-a produs. D. urmare, pentru a interveni obligația de plată a asigurătorului, trebuie ca mai întâi să se stabilească o obligație de plată în sarcina celui asigurat și în beneficiul celui păgubit. Abia după stabilirea unei obligații de plată în sarcina asiguratului se va constata că în temeiul poliței de asigurare și a dispozițiilor legale din materia asigurărilor de răspundere civilă devine incidentă obligația de plată a asigurătorului.
În consecință, în baza art.49 - art.55 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, a constatat că sumele reprezentând daune morale, daune materiale și cheltuieli judiciare la care a fost obligat inculpatul, vor fi achitate de către S.C. A. R. – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. în calitate de asigurător de răspundere civilă obligatorie, în limitele stabilite prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, recalificat apel, partea civilă D. M. V. și asigurătorul . VIENNA INSURANCE GROUP SA criticând modul de soluționare a laturii civile a cauzei.
Astfel, partea civilă D. M. V. a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale atacate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se admită acțiunea civilă astfel cum a fost formulată.
Asiguratorul . GROUP SA, a criticat cuantumul daunelor materiale și morale acordate de prima instanță, solicitând reducerea acestora. Astfel, s-a arătat, în esență, că repararea prejudiciului în cadrul răspunderii delictuale are ca scop să înlăture integral efectele faptei ilicite, iar nu să constituie o sursă de dobândire a unor venituri suplimentare în plus față de paguba suferită.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea apreciază că apelurile formulate sunt nefondate, în considerarea următoarelor argumente:
Pe latura civilă a cauzei, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în sensul că inculpatul P. I. prin fapta ilicită comisă din culpa sa exclusivă, a produs prejudicii părții civile D. M. V., aflate în legătură de cauzalitate cu fapta.
Cu referire la cuantumul daunelor materiale acordate, se constată că acestea au fost în mod corect acordate în parte de instanța de fond.
Astfel, se reține că prejudiciul material suferit de partea civilă constă în cheltuielile efectuate cu intervențiile chirurgicale suferite, cu achiziționarea materialelor necesare recuperării funcției motorii, medicamentele și fizioterapia, precum și cu transportul său, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, care constituie început de dovadă scrisă și care se coroborează cu declarațiile martorilor D. I. și T. M., având un caracter rezonabil
În ceea ce privește problema dovedirii cuantumului daunelor materiale, Curtea apreciază că, în contextul unui accident auto precum cel din speță, ale cărui consecințe sunt de natură să afecteze grav pe cei implicați, este excesiv a se cere acestora să păstreze acte doveditoare și să contabilizeze fiecare cheltuială efectuată cu îngrijirile medicale și transportul persoanei vătămate mai ales că, la momentul plății efective a acestor sume, partea civilă nu a avut în vedere procesul penal ce se va desfășura și nici exigențele de probațiune specifice acestei materii.
Astfel, Curtea constată că materialul probator administrat în cauză rezultă că partea civilă D. M. V. a suferit un prejudiciu cert de 24.600 lei.
Referitor la cuantumul despăgubirilor morale acordate de instanța fondului, Curtea îl consideră proporțional cu prejudiciu suferit de partea civilă, având în vedere că scopul daunelor morale este în principiu acela de a compensa suferințele psihice cauzate persoanei vătămate de fapta inculpatului, iar la stabilirea nivelului acestora nu se poate face abstracție de elemente precum nivelul general de trai al societății și condițiile concrete socio-economice de la momentul acordării. D. urmare, Curtea apreciază că, sub acest aspect, criticile formulate de către asigurător sunt neîntemeiate.
Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. bdin Codul de procedură penală Curtea va respinge ca nefondate apelurile formulate de asigurătorul . VIENNA INSURANCE GROUP SA și de partea civilă D. M. V. împotriva sentinței penale nr. 3459 din 11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
Având în vedere soluția ce urmează a se pronunța în cauză precum și dispozițiile art. 276 al. 6 C.pr.pen. va respinge ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor judiciare efectuate de apelanta – parte civilă în apel.
În conformitate cu dispozițiile art. 275 al. 2 C.pr.pen. va obliga apelanții la plata sumei de 200 lei fiecare în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile formulate de asigurătorul . VIENNA INSURANCE GROUP SA și de partea civilă D. M. V. împotriva sentinței penale nr. 3459 din 11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
Respinge ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor judiciare efectuate de apelanta – parte civilă în apel.
Obligă apelanții la plata sumei de 200 lei fiecare în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. S. A. A.
Proces – verbal
Pentru jud.A.A. aflată în C.O.
semnează președinte complet
GREFIER,
I. D.
Red./dact.C.St. 7 ex./07.04.2014
JS4 – jud.: C. M.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Comisie rogatorie internaţională. Sentința nr. 111/2014.... → |
|---|
