Favorizarea infractorului. Art. 264 C.p.. Decizia nr. 2214/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2214/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-11-2012 în dosarul nr. 2214/2012
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 2214/R
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: P. DUMITRIȚA
JUDECĂTOR: B. L.
JUDECĂTOR: C. V.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. C..
Pe rol, se află soluționarea recursurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTOR 4 BUCUREȘTI, de recurentul intimat inculpat A. A. M. și de către intimatul inculpat recurent C. C. F. împotriva sentinței penale nr.2535/08.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă: intimații inculpați D. C. F. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător din oficiu, avocat Chiorsacu A., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/24.10.2012 atașată la fila nr.34 din dosar, D. M. A., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat Podolianu V., în baza împuternicirii avocațiale nr._/14.11.2012 atașată la fila nr.124 din dosar și apărător din oficiu, avocat C. G., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/24.10.2012 atașată la fila nr.26 din dosar, N. I., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat G. B., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/24.10.2012 atașată la fila nr.121 din dosar, R. D. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales și din oficiu Chiorsacu A., în baza delegației de substituire pentru avocat Tasan A., depusă la fila nr.70 din dosar, S. M. I. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător din oficiu, avocat C. A., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/24.10.2012, atașată la fila nr.35 din dosar, C. B. A. personal și asistat de apărător ales, avocat Șendre M. în baza împuternicirii avocațiale nr._/12.11.2012 depusă la fila nr.126 din dosar și apărător din oficiu, avocat B. V. în baza delegației de substituire pentru avocat A. I. depusă la fila nr.112 din dosar, C. C. F., personal și asistat de apărător ales, avocat Șendre M. în baza împuternicirii avocațiale nr._/12.11.2012 depusă la fila nr.125 din dosar și apărător din oficiu, avocat U. F. în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/24.10.2012 atașată la fila nr.122 din dosar, O. C. personal și asistat de apărător ales, avocat Apârcioaie A. R. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012 atașată la fila nr.120 din dosar și apărător din oficiu, avocat G. B. în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/24.10.2012 atașată la fila nr.121 din dosar, P. L. personal și asistat de apărător din oficiu, avocat P. F., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/24.10.2012 atașată la fila nr.119 din dosar, P. B. M., personal și asistat de apărător ales, avocat Apârcioaie A. R. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012 atașată la fila nr.120 din dosar și apărător din oficiu, avocat N. P., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/24.10.2012 atașată la fila nr.103 din dosar lipsind recurentul intimat inculpat A. A. M., reprezentat juridic de apărător ales, avocat P. G. Dominic, în baza împuternicirii avocațiale nr._/06.11.2012 atașată la fila nr.69 din dosar și apărător din oficiu, avocat G. C., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/24.10.2012 atașată la fila nr.123 din dosar, intimații inculpați A. M., reprezentată juridic de apărător din oficiu, avocat G. C., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/24.10.2012 atașată la fila nr.123 din dosar, B. A., reprezentat juridic de apărător din oficiu, avocat B. V. în baza delegației de substituire pentru avocat A. I., depusă la fila nr.112 din dosar, C. D. P., reprezentat juridic de apărător din oficiu, avocat U. F., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/24.10.2012 atașată la fila nr.122 din dosar, I. I. și L. G., reprezentați juridic de apărător din oficiu, avocat G. C., care depune la dosar delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/20.11.2012, P. A. N., reprezentat juridic de apărător din oficiu, avocat P. F., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/24.10.2012 atașată la fila nr.119 din dosar, S. R., reprezentat juridic de apărător din oficiu, avocat N. P., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/24.10.2012 atașată la fila nr. 103 din dosar, intimații părți civile D. A., H. I., S.C. I. B. L. S.A., S.C. N. L. I. SA(FOSTĂ EURIAL L.), S.C. R. L. I. S.A. (FOSTĂ S.C.ROMSTAL L. I. S.A., S.C. U. L. CORPORATION I. S.A. și intimatul parte vătămată C. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii din oficiu desemnați pentru: recurentul intimat inculpat A. A. M. și intimații inculpați C. B. A., C. C. F., D. M. A., O. C., P. B. M. și R. D., solicită încetarea delegațiilor pentru asistență judiciară obligatorie și acordarea onorariilor parțiale, față de prezența apărătorilor aleși ai acestora.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, critică soluția pronunțată de instanța de fond sub aspectul nelegalității, motivat de faptul că aceasta nu s-a pronunțat conform art.350 Cod procedură penală și art.332 alin.3 Cod procedură penală asupra stării de arest a inculpaților D. C. F., D. M. A., R. D. și S. M. I.. Astfel, prin sentința penală nr.2535/08.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, instanța, în temeiul art.300 alin.2 Cod procedură penală a dispus restituirea cauzei la P. în vederea refacerii rechizitoriului, restituire care ar reprezenta o desesizare. Potrivit dispozițiilor art.350 alin.1 Cod procedură penală, instanța era obligată să se pronunțe și asupra măsurilor preventive. Cel de-al doilea motiv de recurs, vizează greșita restituire a cauzei la P., pe motiv că instanța, în momentul în care a verificat înscrisul ce emană de la procuror, acesta nu a fost susceptibil să pună în mișcare acțiunea penală în legătură cu anumite fapte. Apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este greșită, deoarece, în momentul în care instanța de judecată este sesizată cu rechizitoriu, se verifică competența funcțională a organului care a întocmit actul respectiv, obiectul judecății (fapta și inculpații) precum și dacă procurorul ierarhic superior a vizat rechizitoriul sub aspectul legalității și temeiniciei. Eventualele omisiuni în ceea ce privește dispozițiile art.262, 263,264 Cod procedură penală sunt analizate în cursul cercetării judecătorești și pot fi complinite odată cu această cercetare judecătorească. Punerea în mișcare a acțiunii penale este o condiție prealabilă a sesizării instanței de judecată. Mai susține că, acțiunea penală a fost pusă în mișcare pentru toate infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, acțiune penală care nu se pune în mișcare în raport cu încadrarea juridică, ci în raport cu faptele care au fost reținute în sarcina inculpaților. Astfel, prin ordonanța din data de 15.03.2012 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune, faptă ce viza aspectul că, anterior datei de 03.05.2011, când a fost vândut autoturismul VW Transporter, inculpatul D. M. a procedat la falsificarea unor facturi fiscale pentru a putea duce în eroare partea vătămată. În momentul în care organul de urmărire penală a pus în mișcare acțiunea penală, a avut în vedere și aceste acte materiale de fals a acelor acte fiscale. Dispozițiile art.238 Cod procedură penală permit extinderea cercetărilor atât față de învinuit cât și față de inculpat, astfel încât, în momentul în care se extinde cercetarea penală ea poate fi extinsă fie față de învinuit atunci când sunt făcute actele după începerea urmăririi penale, fie față de inculpat, atunci când a fost pusă în mișcare acțiunea penală. Mai precizează că, punerea în mișcare a acțiunii penale se face pentru a determina clar momentul de la care persoana(făptuitorul) a dobândit o anumită calitate sau calitatea sa de învinuit s-a transformat în aceea de inculpat. Cât timp inculpatului i-au fost aduse la cunoștință noile învinuiri și i s-a asigurat dreptul la apărare, i s-au asigurat toate drepturile relative la calitatea sa de inculpat și cu privire la noile infracțiuni ce au fost reținute. În concluzie,apreciază că, față de inculpați a fost pusă în mișcare acțiunea penală și nu era necesar un alt act procesual al procurorului, respectiv o nouă punere în mișcare a acțiunii penale pentru noile fapte pentru care fusese extinsă cercetarea judecătorească. Față de aspectele precizate, solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței penale pronunțate de instanța de fond și menținerea stării de arest a inculpaților, apreciind că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventiv se mențin în continuare și impun privarea de libertate și trimiterea cauzei către Judecătoria Sector 4 București în vederea reluării cercetării judecătorești.
Apărătorul ales al recurentului intimat inculpat A. A. M., având cuvântul, critică considerentele sentinței penale pronunțate de instanța de fond și o parte din dispozitivul acesteia. Astfel, susține că, din considerentele sentinței penale ce țin de dispozițiile art.272 Cod procedură penală, rezultă că organul de urmărire penală este ținut de hotărârea judecătorească de restituire, apreciind că, în ceea ce-l privește pe inculpatul Alecsandresu A. M., anumite neregularități ale urmăririi penale au viciat profund sesizarea instanței de judecată, respectiv acte procesuale nelegale, dispoziții procedurale încălcate și sancțiunea aplicabilă. Ca acte procesuale nelegale, atât față de inculpatul Alecsandresu A. M. cât și față de inculpatul D., organul de urmărire penală a încălcat principiul legalității în desfășurarea procesului penal. În ceea ce-l privește pe inculpatul Alecsandresu A. M.,precizează că la data de 19.06.2012, organul de cercetare penală a întocmit un referat cu propunere de extindere a cercetărilor față de acesta care nu avea nicio calitate procesuală în cauză la momentul respectiv, referat asupra căruia procurorul s-a mărginit să consemneze olograf pe marginea stângă a acestuia faptul că, confirmă extinderea cercetărilor față de inculpatul A. A. M. pentru infracțiunile menționate. Ca dispoziții procedurale, regula în materia începerii urmăririi penale potrivit dispozițiilor art.228 alin.1Cod procedură penală este rezoluția dată de către organul de urmărire penală competent. Din cercetarea cuprinsului părții speciale a Codului de procedură penală nu rezultă o altă ipoteză de începere a urmăririi penale, excepție făcând procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante. Astfel, apreciază că, ordonanța dată conform art.238 Cod procedură penală nu poate constitui act de învinuire sau de inculpare, de altfel însăși articolul precizat făcând referire la extinderea cercetărilor penale, noțiune distinctă de urmărire penală și acțiune penală. Descoperirea unor fapte noi în sarcina învinuitului sau inculpatului, împrejurări noi care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care deja s-a demarat procesul penal sau date cu privire la participarea unei alte persoane la săvârșirea infracțiunii care formează obiectul dosarului de urmărire penală. Potrivit art.238 Cod procedură penală raportat la art.203 Cod procedură penală, ordonanța trebuie să cuprindă cerințe minimale cu privire la obiectul actului, temeiul acestuia și motivarea actului sau a măsurii procesuale dispuse prin ordonanță. În ceea ce privește omisiunea punerii în mișcare a acțiunii penale arată că, potrivit art.9 alin.2 din Codul de procedură penală, aceasta se pune în mișcare prin actul de inculpare prevăzut de lege. Cu privire la sancțiunea aplicabilă, apreciază că nelegalitatea începerii urmăririi penale față de învinuitul A. A. M. are efecte implicite și nemijlocite asupra regularității sesizării instanței, din perspectiva art.263 alin.1 teza introductivă Cod procedură penală, conform căruia rechizitoriul se limitează la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală. Instanța de fond a apreciat că sancțiunea nerespectării dispozițiilor art.203 Cod procedură penală este nulitatea relativă, întrucât caracterul inform al începerii urmăririi penale afectează prin iradiere legalitatea rechizitoriului ca act de sesizare al instanței, în considerarea tezei I a art.263 alin.1 Cod procedură penală. Corelativ, omisiunea punerii în mișcare a acțiunii penale are drept consecință aceeași neregularitate a sesizării instanței de judecată. Față de aspectele precizate, solicită respingerea recursului declarat de P. cu privire la nelegalitatea soluției de restituire a dosarului la procuror, iar în ceea ce privește recursul declarat de inculpat, solicită admiterea acestuia și reformarea sentinței atacate exclusiv sub aspectul restituirii dosarului la P. pentru refacerea actelor de urmărire penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra recursului declarat de recurentul intimat inculpat A. A. M., solicită respingerea acestuia, motivat de faptul că, există o . infracțiuni pentru care urmărirea penală sau cercetarea se face de către organele de urmărire penală, care își desfășoară activitatea sub supravegherea strictă a procurorului, supraveghere care presupune a confirma sau a infirma o . acte pe care organele de urmărire penală le efectuează. În momentul în care organul de urmărire penală a întocmit referatul de extindere a urmăririi penale, referat în care sunt prevăzute toate elementele prev. de art.203 Cod procedură penală, faptul că procurorul de caz a consemnat de confirmare pentru acel referat, că este de acord cu ceea ce cuprinde acel referat atât din punctul de vedere al dreptului material cât și al procedurii pe care organele de urmărire penală le-au urmat, faptul că există semnătura procurorului și ștampila instituției, apreciază că acea confirmare echivalează cu ordonanța pe care procurorul a dat-o.
Apărătorul din oficiu al intimatei A. M., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de P. în ceea ce privește rejudecarea cauzei și admiterea acestuia cu privire la menținerea stării de arest a inculpaților.
Apărătorul din oficiu al intimatului B. A., solicită respingerea recursului declarat de P. cu privire la ambele capete de cerere și admiterea recursului declarat de recurentul intimat inculpat A. A. M., apreciind soluția pronunțată de instanța de fond ca fiind corectă, raportat la neregularitățile care au pricinuit trimiterea cauzei la P..
Apărătorul ales al intimaților inculpați C. B. A. și C. C. F., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de P. ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond, apreciind că în mod corect, s-a apreciat neregularitatea actului de sesizare în raport de dispozițiile art.300 alin.2 Cod procedură penală. De asemenea, apreciază că a fost încălcat dreptul la apărare art.6 Cod procedură penală și art.197 Cod procedură penală, producându-se o vătămare, în sensul că s-a prezentat materialul de urmărire penală, ulterior s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art.288 alin. 1 Cod penal, însă s-a menținut continuarea cercetărilor judecătorești pentru art.215 alin.2 Cod penal, în condițiile în care a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art.288 Cod penal. În ceea ce privește recursul declarat de recurentul intimat inculpat A. A. M., solicită admiterea acestuia.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat C. D. P., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de P., apreciind că dispozițiile art.350 alin.1 Cod procedură penală se referă la situația în care instanța este legal sesizată și admiterea recursului formulat de recurentul intimat inculpat A. A. M..
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat D. C. F., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de P. și admiterea recursului formulat de recurentul intimat inculpat A. A. M..
Apărătorul ales al intimatului inculpat D. M. A., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de P., apreciind că, soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală. În ceea ce privește recursul declarat de recurentul intimat inculpat A. A. M., solicită admiterea acestuia.
Apărătorul din oficiu al intimaților inculpați I. I. și L. G., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de P., apreciind că, soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală. În ceea ce privește recursul declarat de recurentul intimat inculpat A. A. M., solicită admiterea acestuia.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat N. lon, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de P., apreciind că, soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală. În ceea ce privește recursul declarat de recurentul intimat inculpat A. A. M., solicită admiterea acestuia.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat P. L., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de P., apreciind că, soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală. În ceea ce privește recursul declarat de recurentul intimat inculpat A. A. M., solicită admiterea acestuia.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat P. A. N., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de P., apreciind că, soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală. În ceea ce privește recursul declarat de recurentul intimat inculpat A. A. M., solicită admiterea acestuia.
Apărătorul ales al intimaților inculpați P. B. M. și O. C., solicită respingerea recursului declarat de P., apreciind că, soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală. În ceea ce privește recursul declarat de recurentul intimat inculpat A. A. M., solicită admiterea acestuia.
Apărătorul ales al intimatului inculpat R. D., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de P. și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond, apreciind că, din rechizitoriu lipsește dispoziția de punere în mișcare a acțiunii penale privind infracțiunile săvârșite de inculpatul D. M. A.. În ceea ce privește recursul declarat de recurentul intimat inculpat A. A. M., solicită admiterea acestuia. De asemenea, solicită respingerea propunerii Parchetului de prelungire a mandatului de arestare, apreciind că cercetarea poate fi făcută și cu inculpatul în stare de libertate, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat S. R., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de P. ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond. De asemenea, solicită să se constate că dispozițiile art.238 din Codul de procedură penală reglementează extinderea cercetării penale și nu extinderea sau începerea urmăririi penale. Apreciază că, toate actele efectuate ulterior acestui moment și toate probele administrate sunt lovite de nulitate absolută. În ceea ce privește recursul declarat de recurentul intimat inculpat A. A. M., solicită admiterea acestuia.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat S. M. I., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de P. ca nefondat și admiterea recursului declarat de recurentul intimat inculpat A. A. M..
Intimatul inculpat D. C. F., având ultimul cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de P. și admiterea recursului declarat de recurentul intimat inculpat A. A. M..
Intimatul inculpat D. M. A., având ultimul cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de P. și admiterea recursului declarat de recurentul intimat inculpat A. A. M..
Intimatul inculpat N. I., având ultimul cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de P. și admiterea recursului declarat de recurentul intimat inculpat A. A. M..
Intimatul inculpat R. D., având ultimul cuvântul, arată că lasă soluția ce se va pronunța la aprecierea instanței.
Intimatul inculpat S. M. I., având ultimul cuvântul, arată că lasă soluția ce se va pronunța la aprecierea instanței.
Intimatul inculpat C. B. A., având ultimul cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Intimatul inculpat recurent C. C. F., având ultimul cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Intimatul inculpat O. C., având ultimul cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Intimatul inculpat P. L., având ultimul cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Intimatul inculpat P. B. M., având ultimul cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
După închiderea dezbaterilor, se prezintă apărătorul ales al intimatei inculpate L. G., respectiv avocat P. L. M., cu împuternicire avocațială nr._/14.11.2012 atașată la fila nr.117 din dosar.
Curtea ia act de prezența apărătorului ales al intimatei inculpate L. G..
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2535/08.10.2012, pronunțată la data de 8 octombrie 2012 de către Judecătoria Sectorului 4 București, au fost respinse, ca neîntemeiate, excepțiile nelegalei sesizări a instanței invocate de inculpații C. D. P., A. A. M., C. C. F. și C. B. A., prin apărători.
În baza art. 300 alin. 2 Cod procedură penală, s-a dispus restituirea cauzei la parchet, în vederea refacerii rechizitoriului nr.5415/P/2011 din 10.07.2012, emis de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureșt privind pe inculpații:
D. M. A. [fiul lui O. și A., născut la data de 31.07.1985 în București, Sector 5, domiciliat în București, ., Sector 5, CNP_, arestat în baza MAP nr.31/UP/16.03.2012 emis de Judecătoria Sectorului 4 București], D. C. F. [fiul lui I. și G., născut la data de 18.03.1988, în B., Județul I., domiciliat în București, ..31, ., ., Sector 5, CNP_, arestat în baza MAP nr. 32/UP/16.03.2012 emis de Judecătoria Sectorului 4 București], R. D. [fiul lui D. și O., născut la data de 01.09.1987 în București, Sector 6, domiciliat în București, ..23, ., Sector 5, CNP_, arestat în baza MAP nr.33/UP/16.03.2012 emis de Judecătoria Sectorului 4 București și S. M. I. [fiul lui M. și M.-R., născut la data de 15.03.1987 în București, Sector 5, domiciliat în București, ., Sector 5, CNP_, arestat în baza MAP nr.34/UP/16.03.2012 emis de Judecătoria Sectorului 4 București], I. I. [fiul lui I. și S., născut la data de 23.09.1989 în București, domiciliat în București, ., sector 5, CNP_], L. G., [fiica lui A. și L., născută la data de 17.12.1987, domiciliată în București, ., ., ., Sector 4], N. I. [fiul lui N.-I. și M.-E., născut la data de 04.02.1976, în B., Județul B., domiciliat în București, Sector 1, CNP_], A. A. M., [fiul lui A. M. și Z. T. A., născut la data de 12.10.1969], B. A. [fiul lui V. și M., născut la data de 26.04.1963], P. A. N. [fiul lui N.-I. și M.-E., născut la data de 23.11.1983 în Hunedoara, Județul Hunedoara, domiciliat în Hunedoara, ., nr.15, ., ., CNP_], O. C. [fiul lui C. și T., născut la data de 21.02.1983, în Moreni, Județul Dâmbovița, domiciliat în Mărășești, ., Județul V., CNP_], P. L. [fiul lui D. și Vena, născut la data de 15.11.1981 în B., Județul B., domiciliat în București, . Locusteanu, nr.39, Sector 5, CNP_], P. B. M. [fiul lui M. și E. L.,născut la data de 07.04.1991 în Moreni, Județul Dâmbovița, domiciliat în ., Județul Dâmbovița, CNP_], A. M. [fiica lui M. și Melitina, născută la data de 08.04.1975 în ., domiciliată în Otopeni, ., ., ., Județul I., CNP_], C. C. F. [fiul lui N. și F.-E., născut la data de 13.05.1951 în București, domiciliat în București, ., nr.3, .; CNP_], C. B. A. [fiul lui C.-F. și D., născut la data de 25.01.1975 în București,domiciliat în București, ., nr.65-69, ..2,., Sector 5, CNP_], C. D. P. [fiul lui A. și A., născut la data de 30.03.1971 în Zlatna, Județul A., domiciliat în ., Județul A., CNP_] și S. R. [fiul lui G. și A., născut la data de 18.11.1970 în Făurei, Județul B., domiciliat în București, ..4, Sector 4, CNP_].
S-a dispus ca onorariile apărătorilor din oficiu să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că, în virtutea referatului cu propunerea de extindere a cercetărilor penale din data de 19.06.2012, în ceea ce îl privește pe inculpatul A. A. M. (fila 36, vol.II, d.u.p.), procurorul de caz nu a decis prin ordonanță extinderea cercetărilor, în ceea ce îl privește pe acest inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.de art. 264 alin. 1 Cod penal, art. 288 alin. 1 Cod penal, art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, ci a confirmat olograf extinderea cercetărilor și, în consecință, nu s-au respectat dispozițiile prevăzute de art.203 alin.2 din Codul de procedură penală, nefiind motivată o ordonanță în acest sens, deci nu a fost respectat principiul legalității.
Pentru a respinge, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate a sesizării instanței invocată de către inculpați, aceasta a reținut că, în cauză, deși ordonanța prin care procurorul a confirmat referatul cu propunere de extindere a cercetărilor nu cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.203 Cod procedură penală (nu a fost motivată, nu cuprinde locul întocmirii, numele, prenumele și calitatea celui care a întocmit-o) nu atrage nulitatea absolută a acesteia, constând în lipsa rezoluției/ordonanței de începere a urmăririi penale.
În cauză, nu s-a făcut dovada producerii vreunei vătămări procesuale, în sensul art.197 alin.1 Cod procedură penală.
Procurorul de caz și-a însușit în totalitate concluziile formulate în referat.
S-a mai susținut de către inculpații C. C. F. și C. B. A. că, după prezentarea materialului de urmărire penală, faptele - presupus a fi comise de ei – au primit o altă încadrare juridică.
Instanța fondului a constatat că, la data de 15.03.2012, s-a dispus „prin ordonanță – punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul C. C. F. – pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p. și art. 288 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 33 lit.a C.p. și față de inculpatul C. B. A. – pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p. și art. 288 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 33 lit.a C.p. (f. 304 - 308 vol. II).
La data de 05.07.2012, inculpaților le-a fost prezentat materialul de urmărire penală cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p. și art. 288 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 33 lit.a C.p. pentru care a fost efectuată urmărirea penală față de fiecare dintre inculpați. (f. 311 și 312 vol. I).
Prin rechizitoriul nr. 5415/P/2011 întocmit la data de 10.07.2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. C. F. – pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p. și a inculpatului C. B. A. – pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p. . Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului C. C. F. – sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. 1 C.p. și a inculpatului C. B. A. – sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. 1 C.p., reținându-se că din probele administrate pe parcursul urmăririi penale rezultă că nu inculpații ar fi săvârșit infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale.”
În concluzie, susținerile inculpaților, cum că presupuselor fapte săvârșite li s-ar fi dat o nouă încadrare juridică după prezentarea materialului de urmărire penală nu s-au verificat.
Inculpații au mai susținut că li s-a încălcat dreptul la apărare, motivat de faptul că, la data de 15.05.2012, au formulat o cerere de probe, care le-a fost respinsă, în comunicarea li s-a făcut ulterior sesizării instanței cu judecarea în fond a cauzei.
Așadar, inculpații C. C. F., C. B. A. și C. D. P. au solicitat restituirea cauzei la parchet și pe acest motiv, prin extinderea obiectului verificării de la actul de sesizare la materialul probator.
Instanța fondului a verificat din oficiu lipsa dispoziției referitoare la punerea în mișcare a acțiunii penale, în ceea ce îl privește pe inculpatul D. M. A., punând-o în discuia părților, la termenul de judecată din data de 24.09.2012.
Cu privire la acest aspect, instanța a reținut:
„Excepția nulității actului de sesizare a instanței trebuie raportată la modul de desfășurare a urmăririi penale pentru situația fiecărui inculpat trimis în judecată, astfel încât instanța analizează individual situația acestora, reținând că pentru unele fapte reținute în sarcina inculpatului D. M. A. (pct. 10 și 11 din rechizitoriu) au fost extinse cercetările pentru noi acte materiale sau noi infracțiuni, fără ca ulterior să fie pusă în mișcare acțiunea penală și pentru faptele noi reținute. Prin urmare se pune problema dacă extinderea cercetărilor în modalitatea arătată justifică faptul că nu s-a dispus prin ordonanță ori rechizitoriu punerea în mișcare a acțiunii penale pentru aceste fapte noi.
Conform art. 238 C.p.p. organul de cercetare penală, dacă constată fapte noi în sarcina învinuitului sau inculpatului ori împrejurări noi care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale ori s-a pus în mișcare acțiunea penală sau date cu privire la participarea și a unei alte persoane la săvârșirea acelei fapte, este obligat să facă propuneri procurorului pentru extinderea cercetărilor penale sau schimbarea încadrării juridice. Propunerile se înaintează în cel mult 3 zile de la data constatării faptelor, împrejurărilor sau persoanelor noi. Procurorul va decide, prin ordonanță, în cel mult 5 zile. Din conținutul acestui text legal rezultă că extinderea cercetărilor penale cu privire la alte fapte sau persoane se poate dispune de procuror prin ordonanță fie după ce s-a început urmărirea penală, fie după ce s-a pus în mișcare acțiunea penală, deci în orice moment al desfășurării urmăririi penale.
Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare decât „in personam” și presupune existența unor probe suficiente cu privire la infracțiune și la vinovăția celui care a săvârșit-o. Punerea în mișcare a acțiunii penale are ca efect principal conferirea calității de inculpat celui care a săvârșit o infracțiune cu toate consecințele ce decurg din această calitate iar până în acest moment persoana față de care se efectuează urmărirea penală are calitatea de învinuit. (calitate pe care o poate avea numai cu privire la unele fapte, având în același timp calitatea de inculpat cu privire la alte fapte pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală).
Această obligație a organelor de urmărire penală de a extinde cercetările într-o cauză penală nu înseamnă însă că nu trebuie pusă în mișcare acțiunea penală și pentru noile infracțiuni sau noile acte materiale, întrucât pentru punerea în mișcare a acțiunii penale trebuie îndeplinite condiții suplimentare respectiv să se constate că există suficiente probe cu privire la noile infracțiuni sau acte materiale și cu privire la vinovăția învinuitului. Prin urmare, după ce se extind cercetările în cauză, dacă se constată că există probe suficiente privind comiterea acestei noi infracțiuni în sarcina învinuitului/inculpatului, procurorul poate dispune prin ordonanță punerea în mișcare a acțiunii penale. Nu se poate aprecia că extinderea cercetărilor penale echivalează cu punerea în mișcare a acțiunii penale de vreme ce aceeași extindere a cercetărilor a fost considerată (în practică și în doctrină) ca echivalând cu extinderea cadrului urmăririi penale, nemaifiind necesară începerea urmăririi penale cu privire la noile fapte.
Rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecată.
Din aceste dispoziții rezultă cu claritate că dacă nu s-a pus în mișcare acțiunea penală în cursul urmăririi penale (prin ordonanța prevăzută de art. 235 C.p.p.) această dispoziție trebuie să se regăsească în rechizitoriu. Or, în rechizitoriul nr. 5415/P/2012 din 10.07.2012 nu se regăsește dispoziția de punere în mișcare a acțiunii penale pentru unele infracțiuni pentru care nu s-a pus în mișcare acțiunea penală prin ordonanță, astfel cum se va arăta și în continuare.
Instanța apreciază că, în argumentarea ideii că extinderea cercetărilor penale nu înseamnă și o extindere a acțiunii penale, trebuie avute în vedere prevederile art. 335, art. 336 și art. 337 C.p.p. care reglementează extinderea procesului penal la noi acte, fapte sau persoane în cursul judecății, în cazuri de conexitate sau indivizibilitate, prevăzute și de art. 238 C.p.p. în faza urmăririi penale.
În cazul inculpatului D. M. A. se constată că s-a început urmărirea penală prin rezoluție la data de 12.03.2012 (f. 326 și 348 vol. II) pentru 10 infracțiuni, printre care și infracțiunea de complicitate la înșelăciune în dauna părții vătămate H. I. cu privire la autoturismul marca Volkswagen_ .
La data de 15.03.3012 a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru aceste 10 infracțiuni. (f. 304 vol. II).
Ulterior (la data de 29.05.2012 – f. 3-29 vol. II) s-a dispus schimbarea încadrării juridice (din complicitate la înșelăciune în înșelăciune) și au fost extinse cercetările pentru încă două fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și fals în înscrisuri sub semnătură privată (respectiv falsificarea facturii fiscale, certificatului de înmatriculare auto, a cărții de identitate auto și a certificatului de atestare fiscală – documente folosite pentru inducerea în eroare). (echivalând în opinia instanței cu începerea urmăririi penale). Ulterior acestei date, au fost aduse la cunoștința inculpatului noile învinuiri (la data de 01.06.2012 - f. 3-5 vol. V) iar la data de 06.07.2012 i-a fost prezentat materialul de urmărire penală (f. 323 vol. I). Față de acestea instanța apreciază că organul de urmărire penală trebuia să se dispună punerea în mișcare a acțiunii penale și pentru cele două fapte de fals, fie prin ordonanță, fie prin rechizitoriu.
Față de cele arătate, s-a apreciat de către judecătorul fondului că regularitatea desfășurării urmăririi penale ține de sesizarea instanței de judecată, iar actul de sesizare al instanței, rechizitoriul nr. 5415/P/2012 din 10.07.2012 este lovit de nulitate absolută.”
Instanța a constatat că s-a încălcat principiul legalității (art.2 alin.1, C.p.p.), inculpatul D. M. A. a fost trimis în judecată pentru 11 infracțiuni, însă procurorul nu a pus în mișcare acțiunea penală decât pentru două.
Cu prilejul analizării legalității sesizării instanța este obligată să verifice nu numai întrunirea formală a condițiilor prev. de art. 264 Cod procedură penală, pentru actul de sesizare, ci și caracterul echitabil al procedurii în faza de urmărire penală sau analiza existenței unor motive de nulitate prev. de art. 197 Cod procedură penală, întrucât procurorul emite rechizitoriul într-o cauză numai dacă constată că sunt satisfăcute cerințele imperative prev. de art. 262 al. 1 Cod procedură penală: respectarea dispozițiilor legale care garantează aflarea adevărului; urmărirea penală este completă; existența probelor necesare și legal administrate. Instanța nu face doar o verificare formală a rechizitoriului, ca act de sesizare a instanței, întrucât, în cazul nerespectării în cursul urmăririi penale a unor dispoziții imperative a căror încălcare este sancționată cu nulitatea, sancțiunea operează și cu privire la rechizitoriu, act procedural prin care se finalizează, de regulă, urmărirea penală.
S-a constatat, astfel, că sesizarea instanței cu judecarea cauzei penale de față este lovită de nulitate absolută în condițiile în care s-a dispus trimiterea în judecată de către procuror pentru infracțiuni pentru care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, act procesual care nu poate fi substituite prin extinderea cercetărilor penale și nici nu poate fi acoperit prin procedura prezentării materialului de urmărire penală (în caz contrar fiind devenind inutilă dispoziția de punere mișcare a acțiunii penale în toate spețele în care s-a prezentat materialul de urmărire penală), în lipsa unui temei legal.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București și inculpații A. A. M. și C. C. F., criticând soluția instanței de fon d pentru nelegalitate și netemeinicie.
P., prin recursul formulat, a invocat faptul că instanța fondului: nu s-a pronunțat asupra stării de arest preventiv a inculpaților, iar restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii actului de sesizare a vizat, în realitate, regularitatea actului de sesizare.
În motivele scrise, inculpatul A. A. M. a invocat faptul că organul de urmărire penală a nesocotit principiul legalității (art.2 C.p.p.), încălcând interesele și drepturile procesuale ale inculpatului.
Prin urmare, în loc să dispună prin ordonanță, în sensul extinderii cadrului procesual, procurorul care supraveghea urmărirea penală s-a limitat să consemneze olograf pe marginea frontală a referatului: "Confirm extinderea cercetărilor față de A. A. M. pentru infracțiunile menționate".
În același registru, în ceea ce-l privește pe inculpatul D. M. A., după ce la data de 12.03.2012 procurorul investit cu supravegherea activității organelor de cercetare penală a dispus începerea urmăririi penale pentru 10 infracțiuni reținute în sarcina acestuia și, subsecvent, la data de 15.03.2012 a dispus începerea urmăririi penale pentru aceleași infracțiuni (filele 326 și 304 din vol. II d.u.p.), la data de 29.05.2012 același procuror a dispus potrivit art. 238 C.p.p., printre altele, extinderea cercetărilor prin ordonanța față de inculpatul D. M. A. pentru încă două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată (art.290 Cp.) și fals material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.p.).
Ulterior, prin rechizitoriul emis la data de 10.07.2012 (dosar nr.5415/P/2012), redactorul actului de sesizare al instanței a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A. A. M. pentru cele 3 infracțiuni reținute în sarcina sa (pentru care nu se începuse în mod legal urmărirea penală), iar față de inculpatul D. M. A. a dispus trimiterea în judecată pentru 12 infracțiuni (fără a dispune punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile de fals).
Denumirea marginală a articolului 238 C.p.p. face referire la extinderea cercetărilor penale, noțiune care nu poate fi subsumată în mod implicit urmăririi penale.
Inculpatul A. A. M. este acuzat de săvârșirea unor fapte distincte de favorizare (art. 264 C.p.) prin falsificarea unor înscrisuri autentice (art. 288 C.p.) și folosirea acestora (art. 291 C.p.), situație necircumscrisă niciuneia dintre ipotezele care potrivit art. 238 C.p.p. permit extinderea cercetărilor.
Dincolo de aceste considerente, în toate cazurile, ordonanța întocmită potrivit art. 238 C.p.p. trebuie să respecte cerințele minimale ale art. 203 alin.2 C.p.p.
Condiția prealabilă a unei legale sesizări a instanței este corespondența între faptele și persoanele care au făcut obiectul urmăririi penale și cele cu privire la care poartă dispoziția de trimitere în judecată.
În mod neîntemeiat, a constatat instanța de fond (fila 1 verso a sentinței) că sancțiunea aferentă neîntocmirii, potrivit art. 203 C.p.p., a ordonanței la care face referire la art.238 C.p.p. este nulitatea relativă (art.197 alin. 1 și 4 C.p.p.), întrucât caracterul inform al începerii urmăririi penale afectează prin iradiere legalitatea rechizitoriului ca act de sesizare al instanței, în considerarea tezei I a art. 263 alin. 1 C.p.p.
Corelativ, omisiunea punerii în mișcare în mod expres a acțiunii penale are drept consecință aceeași neregularitate a sesizării instanței de judecată.
În același registru, se înscrie și critica formulată de către recurentul inculpat C. C. F., în sensul că se impune restituirea cauzei la parchet, fiind încălcat art.6 din Codul de procedură penală, privind dreptul la apărare, s-a produs o vătămare a dreptului inculpatului, constând în aceea că s-a prezentat materialul de urmărire penală și, ulterior, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.288 alin.1 Cod penal, menținându-se continuarea cercetării judecătorești sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.215 alin.2 din Codul penal.
Curtea, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor aduse, cât și din oficiu, conform art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, constată că recursul declarat de către parchet este întemeiat, urmând a-l admite, cu următoarea motivare:
Cât privește starea de arest preventiv a inculpaților D. M. A., D. C. F., S. M. I. și R. D., se constată că instanța fondului, la data de 24 septembrie 2012, în temeiul prev.de art.3002 din Cod procedură penală, prin încheiere, s-a pronunțat asupra măsurii arestării preventive a inculpaților, încheierea făcând parte integrantă din hotărâre.
Se constată că, prin rechizitoriul nr.5415/P/2012 al parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, la data de 10.07.2012, s-a dispus trimiterea în judecată a 18 inculpați, dintre care 10 în stare de arest preventiv.
Pentru că sentința penală nr.2535 din 8 octombrie 2012, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București vizează pe inculpatul D. M. A. și critica acestuia vizând nelegalitatea actului de sesizare, se impune a se face următoarele precizări:
Prin rezoluția din data de 12.03.2012, în temeiul art. 228 alin. 6 Cod procedură penală, s-a confirmat începerea urmăririi penale față de inculpat, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e și i C.p.; art. 26 C.p. rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g și i C.p.; art. 221 C.p.; art. 288 alin. 1 Cp. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; art. 290 C.p.; art.292 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp.; art. 221 C.p.; art. 291 Cp.; art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p.; art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g și i C.p., toate cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal.
Prin ordonanța din data de 15.03.2012, în temeiul art. 235 din Codul de procedură penală, s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de
art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e și i C.p.; art. 26 Cp. rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g și i C.p.; art. 221 C.p.; art. 288 alin. 1 Cp. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; art. 290 C.p.; art. 292 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; art. 221 C.p.; art. 291 C.p.; art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p. și art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g și i C.p., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
Prin ordonanța din data de 29.05.2012, în temeiul art. 238 din Codulde procedură penală, s-a dispus extinderea cercetărilor față de inculpat, cu următoarea motivare:
Anterior datei de 03.05.2011, inculpatul D. M. A. a falsificat documentele folosite pentru inducerea în eroare a părții vătămate H. I., cu prilejul vânzării autoturismului marca Volkswagen Transporter, de culoare albastru, cu număr de înmatriculare_ și . șasiu WV2ZZZ7HZ7H065934, respectiv certificat de înmatriculare auto, carte de identitate auto, factură fiscală, certificat de atestare fiscală.
Având în vedere că certificatul de înmatriculare auto, cartea de identitate auto și certificatul de atestare fiscală reprezintă înscrisuri oficiale, iar factura fiscală reprezintă înscris sub semnătură privată, s-a dispus extinderea cercetărilor penale față de acesta, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și fals în înscrisuri sub semnătură privată.
De asemenea, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din încadrarea inițială pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală în:
1.art. 208 alin. 1 - 209 alin 1 lit. a, e, g, i C.p.;
2.art. 26 Cp. rap. la art. 208 alin. 1- 209 alin. 1, lit. a, e, g și i C.p.;
3.art. 221 C.p.;
4.art. 288 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.;
5.art. 290 C.p.;
6.art. 292 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.;
7.art. 221 C.p.;
8.art. 291 C.p.;
9.art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p.;
10.art. 288 alin. 1 C.p.;
11.art. 290 alin. 1 C.p.;
12.art. 208 alin 1- 209 alin 1, lit. e, g, i C.p. toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
Și, în fine, prin rechizitoriul din data de 10.07.2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:
1.art. 208 alin. 1 - 209 alin 1 lit. a, e, g, i Cp
2.art. 26 Cp. rap. la art. 208 alin. 1- 209 alin. 1, lit. a, e, g și i Cp.
3.art. 221 Cp.
4.art. 288 alin. 1 Cp. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp.
5.art. 290 Cp.
6.art. 292 Cp. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp.
7.art. 221 Cp.
8.art. 291 Cp.
9) art. 215 alin. 1,2 și 3 C.p.;
10) art. 288 alin. 1 C.p.;
11) art. 290 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și s-a dispus disjungerea cauzei pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin 1- 209 alin 1, lit. e, g, i Cp.
Se apreciază de către Curte că - în mod greșit – instanța fondului a restituit cauza la parchet, în vederea refacerii actului de sesizare, potrivit art.300 alin.2 Cod procedură penală.
Potrivit acestui text de lege, cauza se restituie la procuror, numai în situația în care, neregularitatea actului – dacă există – nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop și, deci, restituirea este iminentă.
Ori, în cauza dedusă judecății, se constată că, prin Ordonanța din 15 martie 2012, s-a pus în mișcare acțiunea penală și pentru infracțiunea prev.de art.26 rap.la art.215 alin.1, 2 și 3 din Codul penal, constând în aceea că, anterior datei de 03.05.2011, data vânzării de către învinuitul R. D. (zis C.), însoțit de către coînvinuitul I. A. C., către partea vătămată H. I. a autoturismului marca Volkswagen Transporter de culoare albastru cu număr de înmatriculare_ și . șasiu WV2ZZZ7HZ7H065934, inculpatul D. M. A. a falsificat și i-a încredințat spre folosire o factura fiscală necesară inducerii în eroare a părții vătămate.
Ulterior, procurorul de caz a constatat - în mod judicios - că absorbirea infracțiunilor de fals în infracțiunea de complicitate la înșelăciune nu a operat, motiv pentru are a desfăcut unitatea legală, situația de fapt găsindu-și corespondentul atât în textul art. 215, cât și în articolele 288 și 290 din Codul penal.
Pe de altă parte, se constată că inculpatului i s-au adus la cunoștință învinuirile noi, i s-a asigurat dreptul la apărare, fiindu-i recunoscute garanțiile procesuale.
Regularitatea actului de sesizare se verifică prin dispozițiile prev. art.262, art.263 și art.264 Cod procedură penală. Astfel, se verifică competența funcțională a organului care a întocmit rechizitoriul, se verifică obiectul judecății (art.317 C.p.p.), fapta și persoana arătată în actul de sesizare care se determină printr-o examinare a întregului rechizitoriu.
De asemenea, se verifică dacă procurorul ierarhic superior a verificat sub aspectul legalității și temeiniciei rechizitoriul procurorului de caz.
Faptul că inculpaților li s-au respins cererile de probe formulate, nu reprezintă un motiv pentru restituirea cauzei la procuror, acestea pot fi formulate în fața instanței de fond, cunoscut fiind faptul că orice soluție se bazează pe un material probator, instanța având la dispoziție și instituția prev.de art.334 Cod procedură penală – a schimbării încadrării juridice, chiar și în situația în care mijlocul fraudulos prin care s-a săvârșit infracțiunea de înșelăciune intră în componența acesteia (art.215 alin.2 C.p.), fără a constitui el însuși o infracțiune.
De asemenea, cu ocazia cercetării judecătorești, instanța poate pronunța hotărâri de condamnare sau de achitare.
Așa fiind, constatându-se că în cauza dedusă judecății nu sunt neregularități care să nu poată fi înlăturate fără a se reface rechizitoriul, se apreciază că nu sun t motive de restituire a cauzei la procuror.
D. urmare, Curtea – în temeiul art.38515, pct.2, lit.c din Codul de procedură penală, urmează a admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, împotriva sentinței penale nr. 2535 din 08 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, va casa sentința - în integralitate - și va trimite cauza la Judecătoria Sectorului 4 București pentru continuarea judecății.
În baza art.38515, pct.1, lit.b din Cod procedură penală, urmează a respinge recursul declarat de inculpatul A. A. M., ca nefondat, în raport cu cele învederate mai sus.
În baza art.3001 alin.3 din Cod procedură penală urmează a menține starea de arest a inculpaților D. M. A., D. C. F., R. D. și S. M. I..
Față de soluția ce urmează a se dispune, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 și alin.3 Cod procedură penală, corelativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, împotriva sentinței penale nr. 2535 din 08 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sector 4 București.
Casează sentința în integralitate și trimite cauza la Judecătoria Sectorului 4 București pentru continuarea judecății .
Respinge recursul declarat de inculpatul A. A. M., ca nefondat .
Menține starea de arest a inculpaților D. M. A., D. C. F., R. D. și S. M. I..
Obligă pe recurentul inculpat A. A. M. la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 50 lei onorariul parțial avocat din oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul avocatului din oficiu pentru fiecare dintre intimații inculpați A. MIHAEL, B. A., C. D. P., I. I., N. I., P. L., P. A. N., S. R. și S. M. I. în sumă de câte 400 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul parțial cuvenit avocaților din oficiu pentru fiecare dintre intimații inculpați CIRCA B. A., CIRCA C. F. D. M. A., D. C. F., L. G., O. C., P. B. N. și R. D. în sumă de câte 100 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. DUMITRIȚA B. L. C. V.
GREFIER,
R. C. D.
red.D.P.
dact.L.G.
ex.2
red.A.I.-Jud.Sect.4
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 983/2013.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
