Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2249/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2249/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-11-2012 în dosarul nr. 2249/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 2249/R
Ședința publică de la data de 22 noiembrie 2012
Curtea constituită din:
P. - B. F. V.
JUDECATOR - I. C.
JUDECATOR - A. E. B.
GREFIER - M. G.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror M. V..
Pe rol soluționarea recursului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B., împotriva sentinței penale nr. 180 din data de 04 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat F. A. personal și asistat de avocat E. Slăvuică cu împuternicire avocațială ._/2012 emisă de Baroul București – Cabinet individual depusă la fila 15 dosar și avocat C. M. desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică cu delegație nr._/2012 depusă la fila 8 dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat solicită a se lua act că mandatul său a încetat prin prezentarea apărătorului ales și a se aprecia asupra acordării onorariului parțial pentru consultarea dosarului.
Curtea în temeiul art. 171 alin. 5 Cod procedură penală acordă onorariu parțial avocatului desemnat din oficiu în sumă de 50 lei pentru studiul dosarului.
În temeiul art. 318 Cod procedură penală s-a procedat la verificarea identității intimatului inculpat F. A..
În temeiul art. 70 alin. 2 Cod procedură penală Curtea aduce la cunoștință intimatului inculpat că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. Intimatul inculpat, precizează că își menține declarațiile date până în prezent în cauză și nu dorește să dea declarații suplimentare în fața instanței de recurs.
Apărătorul intimatului inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv adeverință de la actualul locul de muncă și certificatul de naștere în copie al fiicei sale.
Curtea pune în discuție proba cu înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu încuviințarea probei solicitate.
Curtea,după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere formulată de intimatul inculpat prin apărător și o constată administrată, ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că recursul vizează greșita achitare a inculpatului în baza art. 18/1 Cod penal. Apreciază că fapta inculpatului de a sustrage din incinta magazinului aparținând . bunuri în valoare de cca. 1500 lei prezintă pericol social concret și prin urmare, în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatului considerând că fapta inculpatului nu este în mod vădit lipsită de importanță. Pe de altă parte, solicită a fi avute în vedere și antecedentele penale ale inculpatului care este recidivist în modalitatea prev. de art. 37 lit. a Cod penal fiind condamnat anterior având un cazier impresionant. Raportat la circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, la prejudiciul produs, precum și la antecedentele penale ale inculpatului, apreciază că în mod greșit instanța de fond a considerat că fapta acestuia nu prezintă pericol social.
Prin urmare, solicită în baza art. 385/15 pct.2, lit. d Cod procedură penală admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând în fond, prin reaprecierea probatoriilor condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Apărătorul intimatului inculpat făcând referire la motivarea judecătorului fondului care analizând criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal și de asemenea cele referitoare la pericolul social concret pentru ordinea publică prev. de art. 18/1 alin. 2 Cod penal în baza căruia s-a pronunțat soluția recurată, arată că, instanța de fond nu a omis împrejurarea că inculpatul, așa cum rezultă din fișa de cazier, are antecedente penale ce atrag starea de recidivă. Cu toate acestea, existența antecedentelor penale deși este un criteriu ce trebuie avut în vedere în lumina dispoz. art. 18 Cod penal, instanța de fond a constatat că în conținutul ei fapta nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii. Totodată, solicită a se avea în vedere conduita inculpatului în sensul prev.art. 74 lit. c Cod penal, precum și faptul că are în întreținere un copil minor.
În concluzie, consideră că în mod corect instanța de fond a stabilit că este suficientă pentru a-și atinge scopul pedeapsa cu amenda penală în cuantum de 1000 lei. Solicită respingerea recursului parchetului, ca fiind nefondat și menținerea sentinței pronunțate de către instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Depune la dosar concluzii scrise.
Având ultimul cuvânt intimatul inculpat este de acord cu concluziile puse de către apărător.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr.180 din data de 04.04.2012 pronunțată de Judecătoria B., secția Penală în dosul nr._ s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a cod procedură penală raportat la art. 10 lit. b ¹ cod procedură penală, achitarea inculpatului F. A. pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzuta de art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.e C.pen., cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.pen.
În temeiul art. 91 al. c cod penal, s-a aplicat inculpatului Finu A. o amendă administrativă în cuantum de 1000 lei.
S-a luat act ca partea vătămata S.C.H. C. S.R.L. nu s-a constituit parte civila.
În temeiul art. 189 cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului București
În temeiul art. 191 al. 1 cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 10.05.2011, in jurul orei 12.00, in timp ce se afla in incinta S.C.H. C. S.R.L. din ., inculpatul Finu A. a sustras mai multe bunuri, si anume un interfon prevăzut cu camera incorporata, cablu de alimentare si încarcator, un cablu de tăiat iarba si patru baterii marca „ Varta”, in valoare totala de 1526,45 lei.
Inculpatul a fost depistat cu bunurile sustrase asupra sa de către agenții de paza ai societății după ce a trecut de casele de marcat iar ulterior, după sosirea la fata locului a organelor de politie bunurile au fost restituite părții vătămate.
Toate aceste aspecte au fost reținute in procesul verbal de cercetare la fata locului, coroborându-se si cu declarațiile martorilor G. M. si N. S. ( agentii de paza care l-au depistat pe inculpat cu bunurile sustrase asupra sa ) care au fost audiați in cauza, precum si cu declarațiile inculpatului care a recunoscut constant săvârșirea faptei reținute in sarcina sa.
Situația de fapt mai sus reținută s-a probat cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fata locului, declarații inculpat, declarații martori si înscrisuri.
Pe parcursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 13.03.2012, a fost audiat inculpatul care a arătat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art.320 ind.1 C.proc.pen. si să se judece în baza probelor administrate in faza de urmărire penală, recunoscând fapta așa cum a fost reținută în rechizitoriu.
Instanța analizând situația de fapt reținută a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată există și a fost comisa de acesta.
Cu toate acestea instanța, analizând modalitatea concretă în care fapta a fost comisa, precum si celelalte criterii de apreciere a gradului de pericol social concret prevăzute de art.18 ind.1 alin.2 C.pen. ( împrejurările concrete in care s-a săvârșit, cuantumul foarte redus al prejudiciului creat, precum si împrejurarea ca acesta a fost recuperat in totalitate; pe planul circumstanțelor personale ale inculpatului instanța a reținut că acesta are ocupație, este căsătorit si are un copil minor în întreținere; totodata, s-a constatat ca inculpatul a avut o atitudine corespunzătoare în fața organelor judiciare, recunoscând constant săvârșirea faptei reținute în sarcina sa ) s-a apreciat că atingerea adusă valorii sociale ocrotite de lege este minimă, iar fapta în conținutul ei concret nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Pentru a ajunge la aceasta din urma concluzie instanța nu a omis împrejurarea ca inculpatul, așa cum a rezultat din fisa de cazier judiciar, are antecedente penale ce atrag starea de recidiva; de altfel, fapta reținută in sarcina inculpatului este comisa in termenul de încercare de 5 ani stabilit prin sentința penala nr.32/06.02.2009 a Judecătoriei B.. Cu toate acestea, existenta antecedentelor penale, chiar a stării de recidiva, deși este un criteriu ce trebuie avut in vedere in lumina dispozițiilor art.18 ind.1 alin.2 C.pen., nu exclude de plano posibilitatea instanței de a constata că fapta în conținutul ei concret nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că fapta săvârșită de inculpat întrunește gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor învederate de către Ministerul Public, Curtea constată că acesta este întemeiat, urmând să-l admită, pentru următoarele motive:
În fapt, la data de 10.05.2011, în jurul orei 12.00, în timp ce se afla in incinta S.C.H. C. S.R.L. din ., inculpatul Finu A. a sustras mai multe bunuri, si anume un interfon prevăzut cu camera incorporata, cablu de alimentare si încarcator, un cablu de tăiat iarba si patru baterii marca „ Varta”, in valoare totala de 1526,45 lei.
Inculpatul a fost depistat cu bunurile sustrase asupra sa de către agenții de paza ai societății după ce a trecut de casele de marcat iar ulterior, după sosirea la fata locului a organelor de politie bunurile au fost restituite părții vătămate.
Toate aceste aspecte au fost reținute in procesul verbal de cercetare la fata locului, coroborându-se si cu declarațiile martorilor G. M. si N. S. ( agentii de paza care l-au depistat pe inculpat cu bunurile sustrase asupra sa ) care au fost audiați in cauza, precum si cu declarațiile inculpatului care a recunoscut constant săvârșirea faptei reținute in sarcina sa.
În fața primei instanțe, inculpatul a arătat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art.320 ind.1 C.proc.pen. si să se judece în baza probelor administrate in faza de urmărire penală, recunoscând fapta așa cum a fost reținută în rechizitoriu.
Curtea constată că declarațiile inculpatului se coroborează cu următoarele mijloace de probă, administrate în cursul urmăririi penale: procesul verbal de cercetare la fata locului, declarații inculpat, declarații martori si înscrisuri.
În drept, fapta inculpatului F. A. care la data de 10.05.2011, în jurul orei 12.00, în timp ce se afla în incinta magazinului aparținând ., situat în . mai multe bunuri în valoare totală de 1526,45 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.e C.pen., cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.pen.
Astfel, elementul material al laturii obiective a infracțiunii îl reprezintă acțiunea inculpatului care a luat bunurile mobile, fără consimțământul posesorului, în scopul însușirii pe nedrept, fiind îndeplinite și cerințele referitoare la urmarea imediată, precum și legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și urmarea produsă.
Fapta săvârșită de inculpat prezintă caracterul calificat prevăzut de art.209 al.1 lit.e Cp, întrucât acesta a sustras bunurile dintr-un magazin, în cursul programului de funcționare, loc public în accepțiunea art.152 Cp.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, prevăzând și urmărind producerea rezultatului faptei sale.
Fapta săvârșită de către inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Astfel, potrivit art.181 al.1 Cp, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Conform al.2 al aceluiași articol, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.
Curtea apreciază că în speță nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se considera că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă pericol social.
Astfel, inculpatul a acționat într-o modalitate ce prezintă un pericol relativ ridicat, respectiv în loc public, dând dovadă de îndrăzneală, urmărind să-și însușească pe nedrept bunuri ale părții vătămate, pentru asigurarea în mod ilicit a mijloacelor de trai. Prejudiciul produs, de aproximativ 1500 lei, nu este unul modic.
Cele mai relevante împrejurări sunt însă cele legate de persoana și conduita inculpatului.
Astfel, inculpatului i s-au aplicat anterior mai multe condamnări cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, toate pentru săvârșirea unor furturi calificate.
Mai mult, fapta ca face obiectul prezentului dosar a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, mai precis în termenul de încercare a suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.32/06.02.2009 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr.615/13.11.2009 a Tribunalului București. Curtea remarcă și că pedeapsa menționată a fost obținută în urma revocării unei suspendări condiționate a unei pedepse anterioare, de 6 luni închisoare, dispunându-se din nou ca inculpatul să nu execute pedeapsa, acesta însă săvârșind și alte fapte prevăzute de legea penală.
Prin urmare, față de aceste date, devine evident că fapta săvârșită de inculpatul F. A. prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, existând necesitatea aplicării unei pedepse, acesta dând dovadă de perseverență infracțională în privința comiterii unor fapte contra patrimoniului, prima instanță înlăturând fără o motivare corespunzătoare aceste împrejurări.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicata inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, Curtea are în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 al.1 C.p. și va ține seama, în acest sens, de limitele de pedeapsa fixate în textul de incriminare, de gradul de pericol social concret al infracțiunii având in vedere circumstanțele reale ale faptei si împrejurările săvârșirii acesteia, de modalitatea de comitere a infracțiunii, precum si circumstanțele personale ale inculpatului.
De asemenea, Curtea are în vedere dispozițiile art.3201 al.7 Cpp, dând relevanța cuvenită atitudinii sincere a inculpatului. De asemenea, Curtea are în vedere și că prejudiciul creat a fost recuperat.
Ținând seamă de elementele arătate mai sus și pe care le va avea în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare este necesară și suficientă pentru atingerea scopurilor acesteia prev. de art. 52 Cod penal, respectiv prevenirea săvârșirii altor infracțiuni, precum și formarea unei atitudini corecte a inculpatului față de muncă, ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.
În consecință, în baza art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.e C.pen., cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.pen., îl va condamna pe inculpatul F. A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Instanța va face aplicarea art. 71 și 64 lit. a și b C.p., cu excepția dreptului de a alege prev. de art. 64 alin.1 lit. a C.p.
În baza art.864 al.1 Cp rap.la art.83 al.1 Cp, va revoca suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.32/06.02.2009 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr.615/13.11.2009 a Tribunalului București, și va dispune executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa aplicată în cauza de față, inculpatul urmând să execute în total pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
Face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art.64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante astfel aplicate inculpatului instanța apreciază că scopul preventiv-educativ al pedepsei aplicate nu poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia. Astfel, pe de o parte, prin efectul revocării suspendării executării pedepsei anterioare, pedeapsa rezultantă stabilită nu poate fi decât cu executare efectivă, iar pe de altă parte, în cauză se impune ca inculpatul să execute pedeapsa într-o instituție specializată, pentru a se asigura reeducare în condiții optime a inculpatului, față de perseverența infracțională de care a dat dovadă.
Instanța va menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Față de toate aceste considerente, Curtea va admite recursul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria B. și va proceda în sensul celor sus-menționate.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria B..
Casează în parte sentința penală atacată și, rejudecând în fond:
În baza art. 208 al.1-209 al.1 lit.e Cp cu aplic.art.37 al.1 lit.a Cp și art.3201 al.7 Cpp, condamnă pe inculpatul F. A., fiul lui E. și M., născut la 14.01.1978 în ., cetățean român, studii 6 clase, recidivist, ocupație faianțar, căsătorit, domiciliat în oraș B., ..187, jud.I., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare.
Face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art.64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art.864 al.1 Cp rap.la art.83 al.1 Cp, revocă suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.32/06.02.2009 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr.615/13.11.2009 a Tribunalului București, și dispune executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa aplicată în cauza de față, inculpatul urmând să execute în total pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
Face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art.64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
În baza art.192 Cpp, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. F. V. I. C. A. E. B.
GREFIER,
M. G.
Red.BFV
Dact.BFV/EA-2ex/07.01.2013
Jud.B. – Jud.V.A.R.
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
