Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 643/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 643/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 643/2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.643/A
Ședința publică din data de 04 mai 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C.-V. G.
JUDECĂTOR: O. R.-N.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul R. M. împotriva Sentinței penale nr.16 din data de 13 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria B. V. în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul inculpat R. M., personal, aflat în stare de detenție în altă cauză și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat Bursesc A., în substituirea doamnei avocat N. R. I., în baza delegației nr._/2015, eliberată de Baroul București și a delegației de substituire din data de 04.05.2015, (atașată la filele 11, respectiv 26 din dosar), lipsă fiind intimatul persoană vătămată B. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La întrebarea Curții, apelantul inculpat precizează că este de acord să fie asistat de avocat din oficiu și că a declarat apel împotriva sentinței primei instanțe întrucât apreciază că pedeapsa ce i-a fost aplicată este mult prea mare.
De asemenea, apelantul inculpat precizează că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, precizând, însă, că își menține poziția procesuală, de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii imputate.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea parțială a sentinței primei instanțe și, în rejudecarea cauzei, reducerea pedepsei aplicate inculpatului, raportat atât la împrejurările concrete ale săvârșirii faptei cât și la circumstanțele personale ale acestuia.
De asemenea, arată că lasă soluția la aprecierea Curții cu privire la aplicarea în cauză a legii penale mai favorabile.
Reprezentantul Ministerului Public susține că în ceea ce îl privește pe inculpat, în cauză s-a făcut o justă individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicată, având în vedere natura și gravitatea faptelor de tâlhărie și de furt pentru care a fost trimis în judecată, perseverența infracțională a acestuia care se reflectă în numeroase amenzi administrative aplicate pentru infracțiunea de furt calificat. Față de regimul pluralității de infracțiuni, reglementat de legea veche, comparativ cu legea nou, consideră că legea penală mai favorabilă, în mod global, este legea veche.
De asemenea, față de hotărârile aflate la dosar precum și fișa de cazier judiciar a inculpatului, din cuprinsul cărora rezultă că prima faptă comisă în prezenta cauză (22 august 2012) este concurentă cu cea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.179/2013, fapta din această din urmă sentință fiind concurentă cu cea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.136/2011, dar având în vedere că fapta din anul 2012 este concurentă doar cu fapta pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.179/2013, nu și cu cea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.136/2011, iar fapta din prezenta cauză este concurentă cu fapta din 2012, reținută tot în prezenta cauză dar nu este concurentă cu fapta pentru care a fost condamnat prin sentința nr.179/2013, ci cu cea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.136/2011, consideră că în raport și de dispozițiile deciziei penale nr.42/2008 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, se impune ca pedeapsa rezultantă stabilită prin sentința penală nr.179/2013 să fie contopită cu pedepsele aplicate pentru faptele pentru care a fost condamnat în prezenta cauză.
Consideră totodată că, în ceea ce îl privește pe inculpat, urmează a fi reținute dispozițiile privind pluralitatea intermediară și concursul de infracțiuni prevăzute de legea penală veche și a fi contopite pedepsele din prezenta cauză cu pedeapsa rezultantă stabilită prin sentința penală nr.179/2013 și a fi înlăturat dispoziția privind revocarea suspendării.
În consecință, solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea în parte a sentinței primei instanțe și, rejudecând cauza, pronunțarea unei hotărâri legale în sensul deja precizat.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile reprezentantului Ministerului Public.
Apelantul inculpat R. M., personal, în ultimul cuvânt, solicită aplicarea unei pedepse mai blânde.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 16/13.02.2015, pronunțată în Dosarul nr._ *, Judecătoria B. V. a hotărât astfel:
„Face aplicarea art.5 din Noul Cod penal si a disp. art.15 si art.16 din Legea nr.187/2012 de punere in aplicare a NCP si, in mod corespunzător:
In baza art.386 NCPP schimba incadrarea juridica fata de inculpatul R. M.:
1.--- din infractiunea prev. de art.234 alin.1 lit.c,d si f din Codul penal in vigoare in infractiunea prev. de art.211 alin.2 lit. a,b si alin.2 indice 1 lit.c din Codul penal 1969.
2.--- din infractiunea prev. de art.228 alin1 in infractiunea prev. de art.208 alin.1 din Codul penal 1969.
Constata ca infractiunile din prezenta cauza au fost comise de inculpat in termenul de incercare al suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei de 3 ani inchisoare aplicata acestuia prin sentinta penala nr.136 din 6 04 2011 a Judecatoriei B.-V. pentru savirsirea infractiunii prev. de art.208-209 din Codul penal anterior.
In baza art.211 alin.2 lit. a,b si alin.2 indice 1 litc din Codul penal 1969 cu aplic.art. 396 alin.10 din NCPP condamna pe inculpatul R. M.(fiul lui V. si Ghiorghita, nascut la 22 06 1991, in orasul R., judetul Dimbovita, domiciliat in ., CNP_, recidivist) la pedeapsa de 4 ani si 8 luni pentru savirsirea infractiunii de tilharie.
In baza art.86 ind.4 in referire la art.83 din Codul penal 1969 revoca beneficiul suspendarii sub supraveghere acordat acestuia prin sentinta penala nr.136/6 04 2011 si dispune ca acesta sa execute alaturi de pedeapsa de 4 ani si 8 luni aplicata in prezenta cauza pentru infractiunea de tilharie si pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata pentru savirsirea infractiunii prev. de art.208-209 din Codul penal 1969, urminind ca in final inculpatul R. M. sa execute pedeapsa cumulata de 7 ani si 8 luni inchisoare.
In baza art.208 alin.1 din Codul penal 1969 cu aplic. art.396 alin.10 din NCPP condamna pe acelasi inculpat la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savirsirea infractiunii de furt.
In baza art.86 ind.4 in referire la art.83 din Codul penal 1969 revoca beneficiul suspendarii sub supraveghere acordat acestuia prin sentinta penala nr.136/6 04 2011 si dispune ca acesta sa execute alaturi de pedeapsa de 1 an aplicata in prezenta cauza pentru infractiunea de furt si pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata pentru savirsirea infractiunii prev. de art.208-209 din Codul penal 1969, urminind ca in final inculpatul R. M. sa execute pedeapsa cumulata de 4 inchisoare.
In baza art.33 alin.1 in referire la art.34 alin.1 lit.b din Codul penal anterior contopeste pedepsele aplicate acestuia si dispune ca inculpatul R. M. sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani si 8 luni inchisoare.
In temeiul art.71 alin.1 Cod penal 1969 interzice inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art.64 lit a si b din Codul penal, cu exceptia dreptului de a alege.
Ia act de faptul ca persoana vatamata B. M. nu s-a constituit parte civila in cauza.
In temeiul art.19 in referire la art.397 alin.1 din Noul Cod de procedura penala raportat la art.1357 din Codul civil obliga inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de despagubiri catre partea civila N. B. F..
In baza art.274 alin.1 din Noul cod de procedura penala obliga inculpatul la plata sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in folosul statului, urmind ca onorariul aparatorului din oficiu sa fie avansat din fondurile Ministerului Justitiei.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare.”
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria a constatat că prin rechizitoriul numarul 1872/P/2013 al Parchetului de pe linga Judecatoria B. V. s-a dispus trimiterea in judecata in stare de libertate a inculpatului R. M. pentru savirsirea infractiunilor de tilharie calificata si furt in modalitatile prevazute de art.234 alin.1 lit.c,d si f si art.228 alin.1 din NCP, ambele cu aplicarea art.33 lit.a si art.37 lit. a din Codul penal anterior, situatia de fapt retinuta prin actul de inculpare fiind urmatoarea:
“In noaptea de 22.08.2012 în jurul orei 23.30, inculpatul R. M. a hotărât ca împreună cu minora Z. A. C., în vîrstă der 13 ani și care nu răspunde penal, să meargă la locuinta persoanei vătămate B. M., pentru sustrage bani.In realizarea acestui plan, inculpatul R. M. a decis să se deghizeze pentru a nu fi recunoscut, astfel că, din locuinta numitei Z. S. ,cea la care locuia efectiv în perioada respectivă, a luat o pereche de ochelari de soare si o perucă. R. M. a pătruns prin dreptul geamului. Persoana vătămată a observat acest lucru, motiv pentru care a luat un băt în mână și a ieșit afară din casă să vadă cine este. A reușit să-l lovească peste mână pe suspect însă acesta a ripostat, l-a trîntit la pământ,l-a imobilizat și l-a prins de gât. Persoana vătămată a reușit să își ridice capul și i-a spus să îl lase că se duce și îi aduce banii. Inculpatul i-a dat drumul, astfel că,B. M. a intrat în casă, însă nu a luat banii ci un topor.Astfel înarmat, acesta a ieșit din nou afară și în timp ce se uita prin curte pentru a vede dacă inculpatul mai este, R. M. a profitat de acest moment, a intrat în casă și a luat cartea în persoana vătămată aveasuma de 68o lei și cupoanele de pensie.
În ziua de 25.09.2013, inculpatul R. M. a mers la magazinul M. Image din orasul B. V..Duipă ce s-a asigurat că nu îl vede nimeni acesta a sustras de la intrare bicicleta marca DHS Sprint ce apartinea persoanei vătămate N. B. F.. Inculpatul a vîndut ulterior bicicleta în Bucuresti, unei persoane necunoscute cu suma de 7o lei”.
Aceasta situatie de fapt a rezultat din coroborarea probelor administrate in faza de urmarire penala, respectiv: declaratie inculpat R. M. ( f. 11-12,59,61-64,87-90 ), proces verbal constatare infractiune (f.29 ), plingere pers.văt B. M. ( f.30),proces verbal cercetare la fata locului ( f.31.93),planșă fotografică ( f.32-37,94-97,104-108, 114 ), declaratie persoană vătămată ( f.40-44 ), declaratie înv.Z. S. ( f.48-52 ), adrese ( f.53-55,98,112,113,119,120),declaratii martori ( f.65-70,91,92), plingere pers.văt.N. B. F. ( f. 81 ),declaratie pers, văt N. B. F. ( f. 82-84), CD-uri( f. 109,115 ).
Prin acelasi act de inculpare s-a dispus de catre procuror renuntarea la urmarirea penala fata de suspecta Z. S. pentru infractiunea prev. de art.208-209 alin.1 lit. g,i din Codul penal.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei B.-V. la data de 21 07 2014 sub nr._ .
Prin încheierea de sedinta din camera de consiliu din data de 16 09 2014 judecatorul de camera preliminara a constatat legalitatea sesizarii instantei, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala si a dispus începerea judecatii.
La primul termen de judecata, cu procedura legal îndeplinita, ulterior citirii în extras de catre grefierul de sedinta în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecatii, instanta l-a întrebat pe inculpat daca solicita ca judecata sa aiba loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmaririi penale si a înscrisurilor prezentate de parti, aducându-i la cunostinta dispozitiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. iar, în urma raspunsului pozitiv al acestuia, a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispozitiile art. 374 C. proc. pen.
De asemenea, instanta i-a adus inculpatului la cunostinta dreptul de a solicita probe in circumstantiere, sens in care acesta a depus inscrisuri, constind in caracterizari si acte medicale.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmaririi penale Judecătoria a reținut urmatoarea situatie de fapt:
“In noaptea de 22.08.2012 în jurul orei 23.30, inculpatul R. M. a hotărât ca împreună cu minora Z. A. C., în vîrstă der 13 ani și care nu răspunde penal, să meargă la locuinta persoanei vătămate B. M., pentru sustrage bani.In realizarea acestui plan, inculpatul R. M. a decis să se deghizeze pentru a nu fi recunoscut, astfel că, din locuinta numitei Z. S. ,cea la care locuia efectiv în perioada respectivă, a luat o pereche de ochelari de soare si o perucă. R. M. a pătruns prin dreptul geamului. Persoana vătămată a observat acest lucru, motiv pentru care a luat un băt în mână și a ieșit afară din casă să vadă cine este. A reușit să-l lovească peste mână pe suspect însă acesta a ripostat, l-a trîntit la pământ,l-a imobilizat și l-a prins de gât. Persoana vătămată a reușit să își ridice capul și i-a spus să îl lase că se duce și îi aduce banii. Inculpatul i-a dat drumul, astfel că,B. M. a intrat în casă, însă nu a luat banii ci un topor. Astfel înarmat, acesta a ieșit din nou afară și în timp ce se uita prin curte pentru a vede dacă inculpatul mai este, R. M. a profitat de acest moment, a intrat în casă și a luat cartea în persoana vătămată avea suma de 680 lei și cupoanele de pensie.
In ziua de 25.09.2013, inculpatul R. M. a mers la magazinul M. Image din orasul B. V..După ce s-a asigurat că nu îl vede nimeni acesta a sustras de la intrare bicicleta marca DHS Sprint ce apartinea persoanei vătămate N. B. F. .Inculpatul a vîndut ulterior bicicleta în Bucuresti, unei persoane necunoscute cu suma de 7o lei”.
Instanta de fond a retinut situatia de fapt descrisa anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauza, în faza urmaririi penale, respectiv: declaratie inculpat R. M.(f11-12,59,61-64,87-90); proces-verbal de constatare infractiune(f29); plingere parte vatamata(f30,81);proces-verbal de cercetare la fata locului(f31,93); plansa foto(f32-37,94-97,104-108,114); declaratie persoana vatamata (f40-44,82-84); declaratie suspect Z. S.(f48-52); declaratii martori(f65-70,91,92).
Astfel, audiat fiind pe parcursul urmaririi penale si in fata instantei inculpatul a recunoscut savirsirea ambelor infractiuni in imprejurarile retinute prin actul de inculpare cu urmatoarele precizari:
--cu privire la infractiunea de tilharie calificata inculpatul a aratat urmatoarele: in noaptea de 22 08 2012 impreuna cu minora Z. A. C. a hotarit sa sustraga bani din locuinta partii vatamate B. M..Pentru a nu fi recunoscut acesta s-a dechizat, punindu-si o peruca blonda pe cap si o pereche de ochelari si a patruns in curtea susnumitului prin escaladarea gardului. Pentru ca a fost observat de persoana vatamata care a iesit din casa sa vada ce se intimpla, in momentul in care acesta s-a apropiat de inculpat avind in mina un bat, cei doi s-au imbrincit, persoana vatamata a fost trintita la pamint si imobilizata de inculpat care l-a prins de git. Intrucit persoana vatamata i-a cerut sa-i permita sa-i aduca din casa banii pe care-i avea, inculpatul l-a lasat sa plece. In intervalul de timp pina la revenirea in curte a persoanei vatamate (care avea asupra sa un topor) inculpatul a intrat in casa pe usa de acces si din una dintre camere a sustras suma de 680 lei si mai multe cupoane de pensie.
--cu privire la fapta de furt acelasi inculpat a precizat ca nu-si mai aminteste cind a comis-o, insa este adevarat ca a sustras o bicicleta in anul 2013 din fata magazinului M. Image din B.-vale, bicicleta pe care a vindut-o in aceeiasi zi unei persoane necunoscute din Bucuresti in schimbul sumei de 70 lei.
In sustinerea starii de fapt, au fost audiati pe parcursul urmaririi penale in calitate de martori numitii Z. A.-C. si Paduretu C. C., prima martora fiind audiata in legatura cu infractiunea de furt in dauna partii vatamate B. M. iar cel de al doilea martor a fost audiat pe situatia de fapt retinuta in cazul furtului bicicletei din fata magazinului M. Image din B.-V..Din declaratia martorei Z. A. C. a rezultat ca in seara zilei de 22 08 2012 l-a insotit pe inculpat la locuinta partii vatamate B. M. de unde a sustras banii, minora cunoscind unde tine susnumitul banii, respectiv . sub perna pe care acesta dormea. Dupa ce minora a sustras banii aceasta a plecat in fuga din curtea persoanei vatamate si la putin timp dupa ce a ajuns acasa in urma sa a venit si inculpatul R. M., iar la circa o ora de la revenirea celor doi la locuinta martorei au sosit si agentii de politie.
Din declaratia martorei Paduretu C. C. rezulta ca in ziua de 25 09 2013 s-a deplasat impreuna cu prietenul sau, cu bicicletele la supermaketul M. Image din B.-V. in fata caruia le-au parcat pentru a face cumparaturi. La iesirea din magazin martora a constatat ca bicicleta prietenului sau disparuse, cei doi au anuntat politia din localitate si de la lucratorii de politie au aflat ca bicicleta a fost sustrasa de inculpatul R. M..
În drept, Judecătoria a reținut că faptele inculpatului R. M. constind in sustragerea prin violenta, pe timp de noapte, prin deghizare si violare de domiciliu, de bunuri ce apartineau paersoanei vatamate B. M. si sustragerea unei biciclete ce partinea persoanei vatamate N. B. F. realizeaza elementele constitutive ale infractiunilor de tiharie calificata si furt prev. de art. 234 alin.1 lit. c, d si f din NCP si art.228 alin.1 din NCP, fapte comise in conditiile art.33 lit.a din Codul penal 1969.
Judecătoria a precizat că în raport de momentul comiterii faptei, incadrarea juridica retinuta prin rechizitoriu si principiul legii mai favorabile precum si in raport de disp. art.15 si art.16 din Legea nr.187/2012 de punere in aplicare a NCP a pus in discutie, pe fondul cauzei, schimbarea incadrarii juridice fata de inculpat. A apreciat prima instanță că aceasta masura se impune in raport de circumstantele sale personale, respectiv savirsirea faptelor din prezenta cauza in conditiile concursului de infractiuni prev. de art.33 lit.a din Codul penal 1969, in stare de recidiva si in termenul de incercare al suspendarii sub supraveghere acordat acestuia prin sentinta penala nr.136/6 04 2011 a acestei instante.
In sensul disp. art.15 si art.16 din Legea nr.187/2012 de punere in aplicare a NCP masura suspendarii sub supraveghere se mentine si dupa . NCP pina la implinirea termenului de incercare stabilit, regimul revocarii sau anularii acesteia fiind tot cel prevazut de Codul penal anterior.
In aceste conditii instanta de fond, in baza art.386 NCPP a schimbat incadrarea juridica fata de inculpatul R. M.:
1.--- din infractiunea prev. de art.234 alin.1 lit.c,d si f din Codul penal in vigoare in infractiunea prev. de art.211 alin.2 lit. a,b si alin.2 indice 1 lit.c din Codul penal 1969.
2.--- din infractiunea prev. de art.228 alin1 in infractiunea prev. de art.208 alin.1 din Codul penal 1969.
Din punctul de vedere al laturii obiective infractiunea de tilharie in modalitate prev. de art.211 alin.2 lit. a,b si alin.2 indice 1 lit.c din Codul penal 1969 a fost realizata de inculpatul R. M. prin actiunea de a patrunde pe timp de noapte, deghizat si prin efractie in curtea persoanei vatamate B. M., insotit de minora Z. A. C.(in virsta de 13 ani) cu scopul sustragerii de bani, actiune urmata de agresarea si imobilizarea persoanei vatamate.
Sub aspectul laturii subiective inculpatul a actionat in modalitatea intentiei indirecte in sensul disp. art.16 alin.3 lit.b din Codul penal deoarece prin actiunile sale acesta a prevazut si urmarit deposedarea persoanei vatamate de banii pe care acesta ii avea in casa, actiune insotita si de imobilizarea si agresarea susnumitului.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanta de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 74 C.pen., iar in concret, a retinut, particularizind criteriile de individualizare la datele situatiei de fapt si la circumstantele personale ale acestuia, urmatoarele:
-- inculpatul a avut o conduita procesuala sincera, in sensul recunoasterii savirsirii faptei in imprejurarile descrise prin actul de inculpare, nu este cunoscut cu antecedente penale.
--la aplicarea pedepsei instanta a tinut seama de dispozitiile art.396 alin.10 din Codul de procedura penala deoarece judecarea cauzei, a avut loc, la solicitarea inculpatului, potrivit procedurii simplificate, prev. de art.374 alin.4 din Codul de procedura penala.
In raport de circumstantele reale si personale, de principiul legii penale mai favorabile, de aplicarea obligatorie a disp. art.15 si art.16 din Legea 187/2012 de punere in aplicare a NCP instanta de fond a apreciat ca aplicarea pedepsei de 4 ani si 8 luni inchisoare pentru infractiunea de tilharie, respectiv de 1 an inchisoare pentru infractiunea de furt raspunde cerintei de proportionalitate dintre gravitatea infractiunii si periculozitatea inculpatului.
Intrucit infractiunile din prezenta cauza au fost comise de inculpat in termenul de incercare al suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei de 3 ani inchisoare aplicata acestuia prin sentinta penala nr.136 din 6 04 2011 a Judecatoriei B.-V. pentru savirsirea infractiunii prev. de art.208-209 din Codul penal anterior instanta a facut aplicarea disp. art.15 si art.16 din Legea nr.187/2012 de punere in aplicare a NCP.
In aceste conditii
In baza art.211 alin.2 lit. a,b si alin.2 indice 1 litc din Codul penal 1969 cu aplic.art. 396 alin.10 din NCPP l-a condamnat pe inculpatul R. M. la pedeapsa de 4 ani si 8 luni pentru savirsirea infractiunii de tilharie.
In baza art.86 ind.4 in referire la art.83 din Codul penal 1969 a revocat beneficiul suspendarii sub supraveghere acordat acestuia prin sentinta penala nr.136/6 04 2011 si a dispus ca acesta sa execute alaturi de pedeapsa de 4 ani si 8 luni aplicata in prezenta cauza pentru infractiunea de tilharie si pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata pentru savirsirea infractiunii prev. de art.208-209 din Codul penal 1969, urminind ca in final inculpatul R. M. sa execute pedeapsa cumulata de 7 ani si 8 luni inchisoare.
In baza art.208 alin.1 din Codul penal 1969 cu aplic. art.396 alin.10 din NCPP l-a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savirsirea infractiunii de furt.
In baza art.86 ind.4 in referire la art.83 din Codul penal 1969 a revocat beneficiul suspendarii sub supraveghere acordat acestuia prin sentinta penala nr.136/6 04 2011 si dispune ca acesta sa execute alaturi de pedeapsa de 1 an aplicata in prezenta cauza pentru infractiunea de furt si pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata pentru savirsirea infractiunii prev. de art.208-209 din Codul penal 1969, urminind ca in final inculpatul R. M. sa execute pedeapsa cumulata de 4 inchisoare.
Judecătoria a mai apreciat că deoarece infractiunle din prezenta cauza au fost savirsite in conditiile concursului de infractiuni in baza art.33 alin.1 in referire la art.34 alin.1 lit.b din Codul penal anterior instanta a dispus contopirea pedepselor aplicate acestuia si a dispunsca inculpatul R. M. sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani si 8 luni inchisoare.
In temeiul art.71 alin.1 Cod penal 1969 a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art.64 lit a si b din Codul penal, cu exceptia dreptului de a alege.
Cu privire la latura civila a cauzei Judecătoria a luat act de faptul ca persoana vatamata B. M. nu s-a constituit parte civila in cauza iar in temeiul art.19 in referire la art.397 alin.1 din Noul Cod de procedura penala raportat la art.1357 din Codul civil a obliga inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de despagubiri catre partea civila N. B. F..
In baza art.274 alin.1 din Noul cod de procedura penala a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in folosul statului, urmind ca onorariul aparatorului din oficiu sa fie avansat din fondurile Ministerului Justitiei.
Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel în termenul legal, la data de 27 februarie 2015, inculpatul R. M..
Cererea de apel a fost înaintată de Judecătorie și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 16 martie 2015.
La termenul de judecată de astăzi, inculpatul apelant, fiind în mod expres întrebat, a precizat că nu dorește să dea o nouă declarație, că își menține declarația de recunoaștere a faptelor, formulată în fața primei instanțe și că solicită aplicarea legii penale vechi care este mai favorabilă.
Cu ocazia judecării apelului, nu au fost solicitate și administrate probe noi.
În dezbaterile desfășurate la acest termen de judecată (consemnate în practicaua prezentei decizii), inculpatul apelant, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a solicitat aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus decât cele aplicate prin sentința penală apelată.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 NCPP, sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul declarat cu judecarea căruia a fost învestită este fondat, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Cu privire la situația de fapt, Curtea constată, pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală (necontestat) și a declarațiilor constante, de recunoaștere, ale inculpatului apelant, că în noaptea de 22.08.2012 în jurul orei 23.30, inculpatul R. M., ajutat pe minora Z. A. C., în vârstă de 13 ani, a pătruns în locuința persoanei vătămate B. M., pentru sustrage bani, acesta fiind deghizat, purtând o perucă și ochelari de soare (bunuri primite de la minora Z. A. C.), pentru a nu putea fi recunoscut. În momentul în care dorea să intre pe geamul locuinței, inculpatul a fost observat de persoana vătămată, cei doi îmbrâncindu-se reciproc, inculpatul reușind să imobilizeze persoana vătămată, prinzând-o de gât. După ce persoana vătămată a obținut eliberarea sa în schimbul unei sume de bani pe care aceasta urma să îi aducă, inculpatul a profitat de neatenția acestei, a intrat în casă și a luat dintr-o carte în care persoana vătămată își ținea banii suma de 680 lei și cupoanele de pensie. De asemenea, Curtea mai reține că în ziua de 25.09.2013, inculpatul R. M. a mers la magazinul M. Image din orașul B. V., jud.G., iar după ce s-a asigurat că nu îl vede nimeni acesta a sustras de la intrare bicicleta marca DHS Sprint ce aparținea persoanei vătămate N. B. F., pe care a vândut-o ulterior în București, unei persoane necunoscute cu suma de 70 lei”.
Cu privire încadrarea juridică a faptei, Curtea apreciază că legea penală mai favorabilă care se impune a fi reținută este codul penal de la 1969, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele săvârșite, de tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni și de antecedența penală a inculpatului apelant, având în vedere următoarele considerente:
În primul rând, Curtea constată că pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a, b și alin.21 lit.c cod penal de la 1969, în cauză se impunea a fi reținută și circumstanța agravantă judiciară prevăzută de art.75 lit.c cod penal de la 1969, privind săvârșirea faptei de către un major împreună cu un minor, deoarece acesta a beneficiat de ajutorul minorei Z. A. C., în vârstă de 13 ani în săvârșirea faptei din 22.08.2012, primind de la aceasta persoană peruca și ochelarii de soare folosiți pentru a se deghiza.
În al doilea rând, Curtea apreciază că fapta inculpatului care în ziua de 25.09.2013, a sustras din fața magazinul M. Image din orașul B. V., jud.G., bicicleta marca DHS Sprint ce aparținea persoanei vătămate N. B. F. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e cod penal de la 1969, fapta fiind săvârșită în public.
În al treilea rând, Curtea reține că prin actul de sesizare, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea celor două infracțiuni în stare de recidivă postcondamnatorie, însă prima instanță a dispus condamnarea inculpatului înlăturând această stare de agravare a pedepsei, deși în considerentele sentinței penale apelate a reținut existența acesteia în raport de cele două infracțiuni.
Cu toate acestea, în lipsa unei căii de atac adecvate din partea Ministerului Public, în propria cale de atac Curtea nu îi va putea agrava situația acestui inculpat.
La individualizarea pedepsei principale pentru infracțiunea de tâlhărie (având limitele speciale cuprinse între 4 ani și 8 luni și 13 ani și 4 luni închisoare prin aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 cod proc.pen.), Curtea apreciază că prima instanță a stabilit necorespunzător pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală apelată, impunându-se aplicarea unei pedepse într-un cuantum mult mai ridicat apelată având în vedere, potrivit criteriilor prevăzute de art.74 alin.1 NCP, gravitatea infracțiunilor (printr-o contribuție de autor a inculpatului apelant), împrejurările și modalitățile de comitere (în mod premeditat, pe timp de noapte, deghizându-și fața pentru a nu putea fi recunoscut, implicând un minor în activitatea infracțională, agresând și imobilizând victima în momentul descoperirii sale), consecințele produse (sustragerea frauduloasă a sumei de 680 lei și producând leziuni corporale minime persoanei vătămate), antecedența penală a inculpatului apelant (care a fost condamnat în trecut la o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru săvârșirea a trei infracțiuni contra patrimoniului, avertisment neluat în serios de acesta), conduita procesuală (caracterizată prin sinceritate și colaborare cu organele judiciare), precum și datele personale (inculpatul apelant este absolvent a 8 clase primare, fără vreo calificare, fără vreun loc de muncă, necăsătorit).
La individualizarea pedepsei principale pentru infracțiunea de furt (având limitele speciale cuprinse între 2 ani și 8 ani închisoare prin aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 cod proc.pen.), Curtea apreciază că prima instanță a stabilit necorespunzător pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală apelată, impunându-se aplicarea unei pedepse într-un cuantum mult mai ridicat apelată având în vedere, potrivit criteriilor prevăzute de art.74 alin.1 NCP, gravitatea infracțiunilor (printr-o contribuție de autor a inculpatului apelant), împrejurările și modalitățile de comitere (în mod premeditat, în timpul zilei, în loc public, sustrăgând o bicicletă, un bun ușor valorificabil, în scopul obținerii de venituri), consecințele produse (sustragerea frauduloasă a unei biciclete, bun nerecuperat și prejudiciu neacoperit), antecedența penală a inculpatului apelant (care a fost condamnat în trecut la o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru săvârșirea a trei infracțiuni contra patrimoniului, avertisment neluat în serios de acesta), conduita procesuală (caracterizată prin sinceritate și colaborare cu organele judiciare), precum și datele personale (inculpatul apelant este absolvent a 8 clase primare, fără vreo calificare, fără vreun loc de muncă, necăsătorit).
Cu privire la modalitatea în care prima instanță a stabilit în concret regimul sancționator al recidivei postcondamnatorii, Curtea apreciază că prima instanță a dat eficiență în mod necorespunzător dispozițiilor art.864 alin.4 cod penal de la 1969 și ale art.83 cod penal de la 1969.
Conform art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului cod penal regimul suspendării condiționate inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de codul penal de la 1969.
De asemenea, conform art.16 din Legea nr.187/2012 măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza codului penal de la 1969 se menține și după . noului cod penal, până la împlinirea termenului de încercare.
În cauză, Curtea constată că prin sentința penală nr.136/06.04.2011 a Judecătoriei B. V., definitivă prin nerecurare la data de 19.04.2011, inculpatul R. M. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e cod penal de la 1969, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, conform art.861 cod penal de la 1969. De asemenea, prin sentința penală nr.179/17.06.2013 a Judecătoriei Răcari, definitivă prin nerecurare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g cod penal de la 1969 și la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.3 cod penal de 1969. De asemenea, s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.136/06.04.2011 a Judecătoriei B. V., definitivă prin nerecurare la data de 19.04.2011 și s-a contopit respectiva pedeapsă de 3 ani închisoare cu cele două pedepse de 2 ani închisoare, respectiv 6 luni închisoare aplicate în cauză, inculpatul fiind condamnat în final la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, conform art.861 cod penal de la 1969.
În cauză se observă că infracțiunea de tâlhărie din data de 22.08.2012 se află în concurs cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.179/17.06.2013 a Judecătoriei Răcari, definitivă prin nerecurare, cele trei infracțiuni fiind săvârșite înainte de rămânerea definitivă a vreunei hotărâri de condamnare.
De asemenea, această infracțiune se află în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.136/06.04.2011 a Judecătoriei B. V., definitivă prin nerecurare la data de 19.04.2011 la o pedeapsă de 3 ani închisoare, aceasta fiind săvârșită după rămânerea definitivă a acestei sentințe penale.
Nu în ultimul rând, infracțiunea de furt din data de 25.09.2013, a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie și în termenul de încercare al condamnărilor aplicate prin sentințele penale 136/06.04.2011 a Judecătoriei B. V., definitivă prin nerecurare la data de 19.04.2011 și nr.179/17.06.2013 a Judecătoriei Răcari, definitivă prin nerecurare.
În atare condiții, deoarece una dintre faptele deduse judecății a fost săvârșită în concurs cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu suspendare sub supraveghere prin sentința penală nr.179/17.06.2013 a Judecătoriei Răcari, definitivă prin nerecurare, iar cealaltă faptă a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere aplicate acestei pedepse rezultante, în cauză devin aplicabile dispozițiile deciziei nr.42/2008 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Astfel, pentru infracțiunea de tâlhărie (faptă din data de 22.08.2013) se impune anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.179/17.06.2013 a Judecătoriei Răcari, definitivă prin nerecurare. Nu se impune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.136/06.04.2011 a Judecătoriei B. V., definitivă prin nerecurare la data de 19.04.2011, deoarece această suspendare a fost anulată deja prin sentința penală nr.179/17.06.2013 a Judecătoriei Răcari, definitivă prin nerecurare, nemaiputând interveni revocarea. Curtea nu poate proceda la efectuarea tratamentului sancționator al recidivei postcondamnatorii între infracțiunea de tâlhărie din prezenta cauză și infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.136/06.04.2011 a Judecătoriei B. V., deoarece prima instanță nu a reținut starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului, iar în propria sa cale de atac, Curtea nu îi poate agrava situația juridică. Vor fi, prin urmare, reținute dispozițiile art.40 alin.1 cod penal de la 1969, privind stare de pluralitate intermediară.
Pe cale de consecință, în temeiul art.85 cod penal de la 1969 cu aplicarea art.5 cod penal și art.16 din Legea nr.187/2012 se va anula suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.179/17.06.2013 a Judecătoriei Răcari, definitivă prin nerecurare.
Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.179/17.06.2013 a Judecătoriei Răcari, definitivă prin nerecurare și se va repune în individualitatea lor următoarele pedepse componente: pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.136/06.04.2011 a Judecătoriei B. V., definitivă prin nerecurare la data de 19.04.2011 și pedepsele de 2 ani închisoare, respectiv 6 luni închisoare aplicate prin respectiva sentință penală.
În temeiul art.33 alin.1 lit.a, art.34 alin.1 lit.b, art.36 alin.2 cod penal de la 1969 și art.5 cod penal se vor contopi pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.211 alin.2 lit.a, b și alin.21 lit.c cod penal de la 1969 cu aplicarea art.396 alin.10 cod proc.pen. cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.136/06.04.2011 a Judecătoriei B. V., definitivă prin nerecurare la data de 19.04.2011 și cu pedepsele de 2 ani închisoare, respectiv 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr.179/17.06.2013 a Judecătoriei Răcari, definitivă prin nerecurare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare.
În ceea ce privește infracțiunea de furt (faptă din data de 25.09.2013), în lipsa stării de recidivă postcondamnatorie (în mod nelegal nereținută de prima instanță) în raport de faptele pentru care a inculpatul a fost condamnat prin sentințe penale nr.136/06.04.2011 a Judecătoriei B. V. și nr.179/17.06.2013 a Judecătoriei Răcari, Curtea de asemenea, va face aplicarea dispozițiilor art.40 alin.1 cod penal de la 1969 privind pluralitatea intermediară și prin urmare:
În temeiul art.40 alin.1 rap. la art.33 alin.1 lit.a, art.34 alin.1 lit.b cod penal de la 1969 cu aplicarea art.5 cod penal va contopi pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de 208 alin.1 cod penal de la 1969 cu aplicarea art.396 alin.10 cod proc.pen., inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare.
În temeiul art.12 din Legea nr.187/2012 va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal de la 1969, pe durata și în condițiile art.71 cod penal de la 1969.
Cu privire la pedeapsa accesorie, Curtea reține că, potrivit art.12 alin.1 nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, precum în speță, aceasta se aplică conform legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Întrucât, pentru motivele anterior menționate, în speță, dispozițiile codului penal de la 1969 sunt mai favorabile. aplicarea pedepsei accesorii nu se poate realiza decât în condițiile acestei legi. Pe cale de consecință, Curte reține că, față de gravitatea infracțiunilor comise, pericolul concret ridicat al acestora, persistența infracțională a inculpatului, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Hirst Contra Marii Britanii, infracțiunile săvârșite de inculpat creează față de acesta o nedemnitate în exercitarea dreptului de a fi ales în autorității sau funcții elective publice, dar și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, și lit.b C. pen. de la 1969, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei în condițiile și pe durata stabilite de art.71 cod penal de la 1969. Instanța de apel nu va interzice inculpatului dreptul electoral de a alege deoarece faptele săvârșite de acesta nu au o conotație electorală. De asemenea, în ceea ce privește drepturile prev. de art. 64 lit.c cod penal de la 1969 instanța nu consideră că există în cauză motive speciale de interzicere a acestora, numai circumstanțele speciale faptice și personale putând duce la această interdicție, ea neintervenind automat, după cum reține și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza S. și P. împotriva României.
Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Față de toate considerentele anterior expuse, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a NCPP, va admite apelul declarat de inculpatul R. M. împotriva sentinței penale nr. 16/13.02.2015 a Judecătoriei B. V., va desființa, în parte, sentința penală atacată, numai în limitele deja precizate și, procedând la rejudecarea cauzei în fond, va hotărî în sensul celor anterior menționate.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu au fost criticate și în privința cărora nu se constată, nici din oficiu, motive de desființare.
În temeiul art.275 alin.3 cod proc.pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea căii de atac admise vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art.272 alin.1, 2 cod proc.pen., onorariul avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a inculpatului apelant (judecat în stare de detenție), va fi acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 alin.1 pct.2 lit.a cod proc.pen. admite apelul declarat de inculpatul R. M. împotriva sentinței penale nr. 16/13.02.2015 a Judecătoriei B. V..
Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani și 8 închisoare și repune în individualitatea lor pedepsele componente.
Înlătură dispoziția privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsi de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.136/06.04.2011 a Judecătoriei B. V., definitivă prin nerecurare la data de 19.04.2011.
Menține pedepsele de 4 ani și 8 luni închisoare, respectiv 1 an închisoare aplicate prin sentința penală apelată.
În temeiul art.85 cod penal de la 1969 cu aplicarea art.5 cod penal și art.16 din Legea nr.187/2012 anulează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.179/17.06.2013 a Judecătoriei Răcari, definitivă prin nerecurare.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.179/17.06.2013 a Judecătoriei Răcari, definitivă prin nerecurare și repune în individualitatea lor următoarele pedepse componente: pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.136/06.04.2011 a Judecătoriei B. V., definitivă prin nerecurare la data de 19.04.2011 și pedepsele de 2 ani închisoare, respectiv 6 luni închisoare aplicate prin respectiva sentință penală.
În temeiul art.33 alin.1 lit.a, art.34 alin.1 lit.b, art.36 alin.2 cod penal de la 1969 și art.5 cod penal contopește pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.211 alin.2 lit.a, b și alin.21 lit.c cod penal de la 1969 cu aplicarea art.396 alin.10 cod proc.pen. cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.136/06.04.2011 a Judecătoriei B. V., definitivă prin nerecurare la data de 19.04.2011 și cu pedepsele de 2 ani închisoare, respectiv 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr.179/17.06.2013 a Judecătoriei Răcari, definitivă prin nerecurare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare.
În temeiul art.40 alin.1 rap. la art.33 alin.1 lit.a, art.34 alin.1 lit.b cod penal de la 1969 cu aplicarea art.5 cod penal contopește pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de 208 alin.1 cod penal de la 1969 cu aplicarea art.396 alin.10 cod proc.pen., inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare.
În temeiul art.12 din Legea nr.187/2012 Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal de la 1969, pe durata și în condițiile art.71 cod penal de la 1969.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
În temeiul art.275 alin.3 cod proc.pen. cheltuielile judiciare aferente apelului inculpatului rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului apelant în cuantum de 200 de lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C.-V. G. O. R.-N.
GREFIER,
D. S.
Red. jud.R.N.O.
Ex.2 / 04 iunie 2015
L. L. - J.B. V.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 669/2015.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 137/2015.... → |
|---|
