Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 78/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 78/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 78/2015

Dosar nr._

(Număr în format vechi_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.78/A

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2015

Curtea constituită din:

Președinte: M. C. M.

Judecător: T. A.

Grefier: B. L.

Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror M. N..

Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr.576 din data de 26.06.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauza de față au avut loc la data de 16.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, în temeiul dispozițiilor art.391 alin.1 Cod procedură penală, Curtea a stabilit pronunțarea la data de 20.01.2015, moment la care a decis următoarele:

CURTEA

Constată că prin sentința penală nr. 576/26.06.2014 a Judecătoriei sector 2 București s-a dispus în baza art. 386 Cpp. și art 5 Cp. schimbarea pentru fiecare inculpat a încadrării juridice și calificarea faptei din furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a) și e) Codul penal din 1969 în furt prev de art. 228 alin.1 NCp.

În baza art. 228 alin. 1 NCP cu aplicarea art. 5 NCP și art. 396 alin. 10 Cpp a fost condamnat inculpatul R. M. G. (fiul lui S. și N., născut la data de 16.05.1990 în București, cetățean român, studii primare, necăsătorit, domiciliat în București, ., ., ., sector 3, posesor CI. . număr_, CNP_) la o pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt.

În baza art. 66 alin. 1 lit. a) și b) NCP s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a) și b) NCP s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 85, 86⁵ Cp. din 1969 s-a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare stabilite prin sentința penală nr. 283/20.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la 08.04.2013.

În temeiul art. 38 alin. 2, art. 39 alin. 1 lit. b) art. 40 NCP, s-a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta sentință cu pedeapsa stabilită prin sentința penală nr. 283/20.03.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, aplicându-i inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1 (una) lună și 10 zile, rezultând o pedeapsă de 2 ani închisoare, o lună și 10 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a) și art. 66 alin. 1 lit. a) și b) NCP s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 45 alin. 5 și art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a) și b) NCP s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 NCP s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 NCP.

În baza art. 93 alin. 1 NCP a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. d) NCP s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. 3 NCP, pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Administrației Domeniului Public – Sector 2 pe o perioadă de 80 de zile.

În baza art. 91 alin. 4 NCP s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 NCP.

În baza art. 228 alin. 1 NCP cu aplicarea art. 5 NCP și art. 396 alin. 10 Cpp. a fost condamnat inculpatul N. A. (fiul lui V. și N., născut la data de 03.01.1988 în București, cetățean român, studii 6 clase, ocupație muncitor în construcții, necăsătorit, domiciliat în București, ., ., ., sector 3, posesor CI. . număr_, CNP_) la o pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt.

În baza art. 91 NCP s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. 1 NCP a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. d) NCP s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. 3 NCP pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Administrației Domeniului Public – Sector 2 pe o perioadă de 80 de zile.

În baza art. 91 alin. 4 NCP a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 NCP.

S-a constatat că persoana vătămată . nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.

În baza art. 274 alin. 1 și 2 Cpp. au fost obligați inculpații la plata sumei de 800 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul emis în data de 26.11.2013 în dosarul nr. 8577/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților N. A. și R. M. G. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a) și e) C.pen.

Pe baza materialului probator administrat în cauză instanța a reținut că în fapt, în data de 28.05.2011, în jurul orei 18:00, în magazinul K. C. situat în București, ., sector 2, inculpatul N. A. a luat 20 de pachete de gumă de mestecat "5 cobalt" de pe un raft din apropierea caselor de marcat, iar inculpatul R. M.-G. a luat 16 pachete de gumă de mestecat "5 cobalt", ambii inculpați ascunzând respectivele produse sub tricourile cu care erau îmbrăcați. După ce inculpații au plătit la casa de marcat doar prețul unei sticle de suc, nedeclarând și neachitând pachetele de gumă de mestecat ascunse asupra lor, s-au îndrepta spre ieșirea din magazin, fiind opriți de agenții de pază și conduși la camera de interpelare, produsele sustrase fiind găsite asupra acestora.

Pentru a reține această stare de fapt instanța a avut în vedere coroborarea declarațiilor date de inculpați în faza cercetării judecătorești și în faza urmăririi penale, prin care au recunoscut săvârșirea faptei în modul descris, cu toate celelalte probe administrate în cauză, inclusiv procesul verbal de depistare și declarațiile martorului C. M..

În drept, s-a reținut că fapta săvârșită de fiecare inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a) și e) Codul penal din 1969 sau ale infracțiunii de furt prevăzute de art. 208 alin. 1 NCP.

În ce privește latura obiectivă din conținutul constitutiv al infracțiunii de furt reținute, elementul material este realizat de luarea unor bunuri mobile din posesia persoanei vătămate, fără a exista consimțământul acesteia. Urmarea imediată constă în paguba produsă patrimoniului persoanei vătămate prin sustragerea bunurilor. De asemenea, instanța a constatat existența unei legături de cauzalitate evidente între acțiunea de luare și urmarea periculoasă produsă.

Cu privire la latura subiectivă, instanța a reținut intenția de a săvârși fapta ca rezultând din cunoașterea de către fiecare inculpat a faptului că nu are dreptul de a-și însuși bunurile persoanei vătămate și este calificată ca directă de scopul de a-și însuși bunurile pe nedrept, fără plata prețului.

Instanța a stabilit că legea penală mai favorabilă inculpaților este Noul Cod penal astfel că la individualizarea pedepsei a ținut seama de gravitatea infracțiunii săvârșite și de periculozitatea infractorului, evaluate după criteriile prev. de art. 74 NCP, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractoarei, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În raport de toate aceste criterii instanța de fond a stabilit pentru fiecare dintre inculpați câte o pedeapsă principală de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, aplicând și pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. a, b NCP, respectiv pedeapsa accesorie vizând interzicerea acelorași drepturi.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 91 NCP cu privire la ambii inculpați, astfel că a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani pentru inculpatul N. și de 4 ani pentru inculpatul R., conform dispozițiilor art. 92 NCP, inculpații fiind obligați la respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 al. 1 NCP precum și a obligației de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței, stabilindu-se de asemenea și obligația prestării unei munci neremunerate în folosul comunității pe o perioadă de 80 zile.

La data de 30.06.2014 instanța de fond s-a sesizat din oficiu cu privire la existența unei erori materiale evidente în minuta sentinței penale (eroare care nu a fost reluată în dispozitivul hotărârii), numele inculpaților fiind inversate. Astfel, s-a dispus îndreptarea erorii materiale prin inversarea numelor inculpaților în cadrul minutei.

Împotriva sentinței penale precum și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 30.06.2014 a declarat P. de pe lângă Judecătoria sector 2 București invocându-se următoarele:

- nelegalitatea hotărârii judecătorești a primei instanțe, în sensul inversării numelor acestora cu prilejul condamnării, cu consecințe asupra aplicării pedepselor, având în vedere că numai unul dintre inculpați este cunoscut cu antecedente penale

- nelegalitatea încheierii de îndreptare a erorilor materiale din data de 30.06.2014; s-a susținut că nu poate fi considerată o eroare materială inversarea numelor inculpaților cu ocazia condamnării acestora atâta timp cât acest fapt a dus la aplicarea unor pedepse în cuantum diferit inculpaților, cu termen de supraveghere diferite

- nelegalitatea hotărârii judecătorești a primei instanțe sub aspectul greșitei identificări a legii penale mai favorabile

S-a susținut cu privire la inculpatul R. M. G. că în privința acestuia nu sunt îndeplinite condițiile art. 91 NCP pentru suspendarea sub supraveghere, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de alineatul 1 litera b în conformitate cu care nu se poate dispune suspendarea dacă infractorul a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. Pe cale de consecință, pentru a dispune suspendarea sub supraveghere, instanța ar fi trebuit să aleagă ca și lege penală mai favorabilă Codul penal din 1969. De asemenea, s-a susținut că nu se impune aplicarea pedepselor complementare față de inculpat.

Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține că apelul formulat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la legalitatea încheierii de îndreptare de eroare materială, Curtea, în dezacord cu opinia exprimată de P., apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 278 al. 1 Cpp iar procedeul urmat de judecătorul fondului este legal. Astfel, conform textului de lege amintit, instanța poate îndrepta erorile materiale evidente din cuprinsul unui act de procedură. Se constată că în cuprinsul minutei exista o astfel de eroare materială evidentă constând în inversarea numelor inculpaților.

Nu este real faptul că nu se poate vorbi de o eroare ținând cont că instanța a stabilit pedepse diferite inculpaților astfel cum a susținut P. în cadrul motivelor de apel. Dimpotrivă, Curtea constată că pedepsele pentru faptele deduse judecății au fost identice – 4 luni închisoare, rezultanta fiind diferită datorită aplicării dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni cu privire la inculpatul R.. Or, în condițiile în care este evident că exista un singur inculpat cu antecedente penale – inculpatul R. M. G., și, pe cale de consecință, doar cu privire la acesta se putea dispune anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei anterioare, menționarea numelui inculpatului N. apare ca fiind o evidentă eroare materială și nu o greșeală de judecată pe care instanța să fi încercat să o înlăture în mod artificial, apelând nejustificat la procedura reglementată de art. 278 Cpp.

Pe cale de consecință, încheierea de îndreptare a erorii materiale este legală și temeinică, apelul P. cu privire la aceasta fiind neîntemeiat și, ca urmare, și apelul formulat împotriva sentinței penale cu privire la inversarea numelor inculpaților, această situație fiind rezolvată de instanța de fond în mod corect prin emiterea încheierii de îndreptare a erorii.

S-a invocat de Ministerul Public și faptul că în cazul inculpatului R. M. G. nu s-ar fi putut dispune suspendarea sub supraveghere în baza Noului Cod penal astfel că legea penală mai favorabilă ar fi Codul penal din 1969, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86¹ Cp.

Instanța constată aceste susțineri ca neîntemeiate. Astfel, art. 91 al. 1 lit. b NCP la care face referire Ministerul Public prevede că se poate dispune suspendarea sub supraveghere dacă infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute de art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare. Însă o astfel de prevedere se regăsește, într-o formulare identică, și în dispozițiile art. 86¹ al. 1 lit. b Codul penal din 1969 care de asemenea prevede condiția ca infractorul să nu fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 38. Pe cale de consecință, ambele legii penale prevăd aceeași condiție negativă pentru a se putea dispune suspendarea sub supraveghere, respectiv ca inculpatul să nu fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, neexistând nici o diferență între cele două reglementări astfel cum în mod eronat s-a susținut în motivele de apel.

În ceea ce privește îndeplinirea acestei condiții de către inculpatul R., Curtea arată că textele de lege amintite mai sus, făcând referire la condamnări anterioare, vizează condamnări definitive suferite de o persoană, urmate de săvârșirea de noi infracțiuni (după data rămânerii definitive a primei hotărâri). Or, în cazul de față, nu suntem într-o astfel de situație, inculpatul R. fiind condamnat prin sp. nr. 283/2013 a Jud. sector 1 București, def. la data de 08.04.2013 în timp ce noua infracțiune este comisă la data de 28.05.2011. Prin urmare, nu este vorba de o condamnare anterioară, ci întâi a fost săvârșită fapta dedusă judecății în prezenta cauză după ca inculpatul a fost condamnat pentru o altă infracțiune.

Într-o asemenea situație, ținând cont că ambele infracțiuni au fost comise înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în mod corect s-a constatat că este vorba de fapte concurente și s-a dispus contopirea pedepselor după anularea suspendării conform dispozițiilor art. 86⁵ din Codul penal din 1969.

De asemenea, raportat la cuantumul pedepsei rezultante – 2 ani 1 lună și 10 zile închisoare, este îndeplinit condiția prev. de art. 91 al. 1 lit. a NCP respectiv ca pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, să fie de cel mult 3 ani.

Prin urmare, astfel cum în mod întemeiat a reținut și judecătorul fondului, sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și în conformitate cu prevederile Noului Cod penal. De asemenea, reținând și cuantumul mult mai redus al pedepsei pentru infracțiunea săvârșită (un minim de 6 luni închisoare prin raportare la 3 ani închisoare conform Codului penal din 1969) care face ca în situația unei noi fapte inculpatul să nu fie recidivist, în mod corect s-a considerat că Noul Cod penal, în ansamblul său, reprezintă lege penală mai favorabilă pentru inculpat.

Cu referire la pedepsele complementare stabilite în sarcina inculpaților, Curtea consideră că raportat la natura faptelor dar și la vârsta inculpaților, interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b NCP pe o perioadă apropiată de minimul prevăzut de lege reprezintă o sancțiune justificată, de natură a contribui la atingerea scopului de reeducare al pedepsei.

Față de toate acestea, se constată că motivele invocate de Ministerul Public în susținerea apelului sunt neîntemeiate. De asemenea, analizând hotărârea sub aspectul tuturor chestiunilor de fapt și de drept instanța constată că aceasta este legală și temeinică, în mod corect stabilindu-se că fapta reținută în sarcina fiecărui inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de aceștia.

Pe cale de consecință, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cpp Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 2 împotriva sp. nr. 576/26.06.2014 a Jud. sector 2 București (și, implicit, împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 30.06.2014 având în vedere legătura dintre cele două hotărâri).

În baza art. 275 al. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului, onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în cuantum de câte 200 lei fiind avansate din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr. 576/26.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul cu numărul de mai sus.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor din oficiu, de câte 200 lei, vor fi suportate din fondurile MJ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

C. M. MOISĂANAMARIA T.

GREFIER,

L. B.

Red./Dact. MCM

22.01.15 2 ex.

Jud. fond: M. V. M.

← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr....		Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... →

Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 78/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 78/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI