Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 1338/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1338/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 1338/2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1338/A
Ședința publică din data de 13.10.2015
Curtea constituită din:
Președinte: M. C. M.
Judecător: T. A.
Grefier: B. L.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror M. N..
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CORNETU împotriva sentinței penale nr.177/22.05.2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr.72
Dezbaterile asupra cauzei de față au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, în temeiul dispozițiilor art. 391 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea a stabilit pronunțarea la data de 08.10.2015 și, ulterior, a amânat pronunțarea la data de 13.10.2015, moment la care a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sp. nr. 177/22.05.2015 a Jud. Cornetu pronunțată în dosarul penal nr._ s-a dispus în baza art. 396 alin. 1 si 6 Cpp raportat la art. 16 lit. g) Cpp încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului S. N. C. (fiul lui G. și E., născut la data de 06.03.1982 în localitatea Domnesti, jud. Arges, domiciliat în loc. Popesti-Leordeni, ., ., ., studii medii, tehnician la S.C. B.-S. Beton Agregate si Constructii S.R.L, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, necunoscut cu antecedente penale, c.n.p._) cercetat pentru savarsirea infracțiunii de vătămare corporala din culpa, prevăzută de art. 196 alin. 2 si 3 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal ca urmare a retragerii plangerii persoanei vatamate S. M..
In baza art. 396 alin. 1, 3 si 10 Cpp. coroborat cu art. 80 C.pen. a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 349 alin. 2 C.pen. reținută în sarcina inculpatului S. N. C..
In baza art. 81 C.pen. s-a aplicat inculpatului un avertisment.
In baza art. 397 alin. 1 C.pr.pen. coroborat cu art. 23 alin. 1 Cpp s-a luat act de de tranzactia autentificata sub nr. 263/29.04.2015 la Biroul Individual Notarial “C. I.” incheiata intre inculpatul S. N. C. si partea civila S. M. potrivit careia inculpatul a achitat partii civile suma de 83.839 lei, echivalentul a 19.000 euro (la cursul BNR de 4,4126 lei/1 euro), reprezentand daune materiale, morale si cheltuieli de judecata.
In baza art. 397 alin. 1 si 5 Cpp coroborat cu art. 25 alin. 5 Cpp. s-a lăsat nesolutionata acțiunea civilă formulată de S. de Urgență “B. A.” București pentru suma de 26.002,50 lei reprezentand cheltuieli ocazionate de spitalizarea persoanei vatamate S. M..
În temeiul art. 275 pct. 2 lit. b) Cpp a obligat persoana vătămată S. M. la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cpp a fost obligat inculpatul S. N. C. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 5957/P/2010 al Parchetului de pe lîngă Judecătoria Cornetu, înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 07.10.2014 sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. N. C. sub aspectul săvârșirii în concurs real a infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. 2 și 3 C. pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. și neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă prev. de art. 349 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen.
În actul de sesizare a instantei s-a reținut că la data de 09.11.2010 inculpatul, în timp ce își desfășura activitățile de serviciu, nu a luat măsurile corespunzătoare securității în muncă prin faptul că nu a oprit instalația de betoane automatizată de tip Stteter, din stopul general, deși a comunicat persoanei vătămate S. M. – muncitor necalificat – să descarce surplusul de pietriș din benă, cauzând accidentarea acestuia care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 150 zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol.
Situația de fapt a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșa fotografică (f. 9-22) – din care rezultă că la data de 09.11.2010, în jurul orelor 21,00, lucrători din cadrul Poliției orașului Popești-Leordeni, jud. I. au fost sesizați telefonic cu privire la faptul că în . a avut loc un accident de muncă soldat cu rănirea numitului S. M.. În baza sesizării, lucrătorii de poliție s-au deplasat la punctul de lucru al S.C. S. BETON S.R.L. situat în com. Berceni, .. 1270A, jud. I. unde se desfășurau activități specifice obiectului de activitate al societății, respectiv producerea și distribuirea betonului. La o distanță de aprox. 50 m. de ușa de acces, în exterior, pe sol, au fost identificate două pete de lichid de culoare brun-roșcată ce păreau a fi sânge. În urma verificărilor s-a stabilit că persoana vătămată S. M. era angajat ca muncitor necalificat la S.C. S. BETON S.R.L. având ca îndatorire de serviciu curățarea părților componente ale instalației de betoane, iar în timpul exercitării sarcinilor de serviciu a fost surprins și accidentat de un cărucior culisant pe șină verticală, tip SKIP, fiindu-i strivite ambele picioare; dosar de cercetare accident cu incapacitate temporară de muncă nr. 1/_ întocmit de I.T.M.I. (f. 26-43) – ale cărui concluzii au stabilit următoarele: „1. Vinovat de producerea accidentului de muncă se face S. M. datorită accesului în zona benei și începerea activității de golire a benei fără să aibă confirmarea operatorului că poate face acest lucru; 2.Vinovat, de asemenea, se face și operatorul S. N. C. care nu a respectat prevederile din Instrucțiunea Proprie de SSM pentru stația de beton, respectiv art. 54 care prevede: În cazul blocării clapetei cântarului ce are ca urmare depășirea greutății prescrise de materiale, surplusul se va îndepărta numai cu utilajul oprit și butonul STOP de urgență acționat pe oprit”. S. N. C. nu a comunicat în timp util lucrătorului S. M. să nu înceapă activitatea până când nu-i va confirma că instalația este oprită din stopul general de urgență”; declarații persoană vătămată S. M. (f. 45-48) – care a relatat că în perioada august_10 a fost angajat la S.C. S. BETON S.R.L. ca muncitor necalificat. În data de 09.11.2010, în jurul orelor 21,00, operatorul stației de betoane i-a comunicat că prezintă o defecțiune cupa de încărcare sorturi și că trebuie să dea jos din sortul din cupă deoarece este o cantitate prea mare și nu poate urca. În consecință persoana vătămată a luat o lopată și a început să descarce din căruciorul de încărcare, iar după ce a descărcat 5-6 lopeți, căruciorul a pornit prinzându-i mâna stângă, ridicându-l în sus la cca. 5-6 metri, iar când a ajuns în partea superioară a dispozitivului de încărcare i-a prins și picioarele de șina de transport, zdrobindu-i-le. În acest timp atât persoana vătămată, cât și ceilalți muncitori au strigat la operator să oprească căruciorul ceea ce a și făcut, ulterior victima fiind transportată cu ambulanța la spital unde a rămas internată aprox. două luni. În urma accidentului suferit, persoana vătămată a fost încadrată în gradul II de handicap, nemaifiind angajată din acest motiv și primind o pensie de 470 lei lunar; raport de expertiză medico-legală nr. A1/J/128/2014 (f. 49-53) – ale cărui concluzii au stabilit că numitul S. M. a prezentat la data de 09.11.2010 leziuni traumatice care au putut fi produse prin comprimare (strivire) între două planuri dure în condițiile unui accident de muncă pentru care a necesitat circa 150 zile îngrijiri medicale. Leziunile au pus în primejdie viața victimei. Susnumitul a rămas cu infirmitate fizică permanentă, prezentând un prejudiciu estetic grav și permanent prin diformitățile de la nivelul membrului superior stâng și inferior drept; contracte individuale de muncă încheiate și înregistrate sub nr. 10/13.09.2010 și 12/27.09.2010 în registrul general de evidență a salariaților privind angajarea p. văt. S. M. ca munitor necalificat; fișa postului p.văt. S. M. (f. 56, 57) – care prevedea, printre altele, și atribuțiile de îndepărtare a surplusului de agregate minerale de râu din interiorul skipului și îndepărtarea betonului întărit din interiorul malaxorului; fișa de aptitudine și fișa de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă (f. 58-63) – din care rezultă că persoanei vătămate i-au fost efectuate atât instruirea la angajare, cât și instruirea la locul de muncă; declarații martori C. C. (f. 63) și J. A.-C. (f. 64, 65) – care au observat cum stația de betoane s-a pus în mișcare în timp ce persoana vătămată descărca surplusul de beton, strivind picioarele persoanei vătămate, martorul J. A. apreciind că aceasta din urmă este singura vinovată de suferirea accidetării deoarece nu a așteptat ca superiorul său să comunice faptul că utilajul este oprit și poate efectua operațiunea de descărcare a surplusului de pietriș; declarațiile inculpatului S. N. C. (f. 67-76, d.u.p., f. 80, dosar fond) – care a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa, arătând că la data de 09.11.2010, în timp ce se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu s-a blocat stația de beton din cauza unui surplus de pietriș și a sunat-o pe persoana vătămată S. M. să scoată surplusul de pietriș, timp în care a plecat să caute o lopată, însă, din greșeală nu a oprit curentul electric din stație și stația a pornit automat după ce fusese scos surplusul de persoana vătămată, ceea ce a condus la vătămarea corporală a acesteia; contract individual de muncă și fișa postului inc. S. N. C. (f. 78-83) – potrivit cărora, printre alte sarcini, inculpatul opera stația de betoane, conform programului de livrări, respectând rețetele de betoane în vigoare; reguli și instrucțiuni de protecția muncii și S.S.M. la stația de preparare betoane S.C. București S. BETON S.R.L. (f. 82, 83) – unde la pct. 11 se prevede că „este interzis accesul persoanelor pentru efectuarea operațiunilor de întreținere, reglare utilaje și instalații, precum și pentru intervenții de golire a surplusului de agregate minerale, fără ca persoanele respective să acționeze automatul de oprire a stației STOP ce se află montat pe tabloul electric, la loc vizibil; actele medicale ale persoanei vătămate (f. 85-215).
În ședința de judecată din data de 22.05.2015 (f. 80, dosar fond), inculpatul S. N. C. a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art. 374 Cpp, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând să nu se mai administreze alte probe în fața instanței, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a arătat că le cunoaște, le însușește și nu le contestă.
De asemenea, în cursul judecății, persoana vătămată S. M. a declarat că își retrage plângerea penală formulată împotriva inculpatului S. N. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. 2 și 3 C. pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. și nu mai are nicio pretenție materială față de acesta, deoarece a fost despăgubit cu suma de 19.000 euro, reprezentând daune materiale și morale (f. 79);
În raport de această manifestare de voință, sub aspectul infracțiunii de vătămare corporală din culă, instanța a reținut că potrivit art. 196 alin. 6 C.pen. “Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate”. Ținând cont că s-a retras plângerea prealabilă, în baza art. 17 alin. 2 Cpp raportat la art. 10 alin. 1 lit. g) Cpp, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru această infracțiune.
În ceea ce privește restul activității infracționale deduse judecății, prima instanță a reținut aceeași situație de fapt ca cea expusă în rechizitoriu și recunoscută de inculpat.
În raport de aceasta, a apreciat că sub aspectul laturii obiective, fapta inculpatului S. N. C. care data de 09.11.2010, în jurul orelor 21,00, în timp ce se afla la punctul de lucru al S.C. București S. BETON S.R.L. situat în . nr. 1270 A, jud. I., nu a respectat prevederile din Instrucțiunea Proprie de SSM pentru stația de beton, respectiv art. 54 care stabilește că în cazul blocării clapetei cântarului ce are ca urmare depășirea greutății prescrise de materiale, surplusul se va îndepărta numai cu utilajul oprit și butonul STOP de urgență acționat pe oprit și nu a comunicat în timp util lucrătorului S. M. să nu înceapă activitatea până când nu-i va confirma că instalația este oprită din stopul general de urgență, cauzând accidentarea acestuia ce a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 150 zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prev. și ped. de art. 349 alin. 2 C.pen.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea culpei simple, conform dispozițiilor art. 16 alin. 4 lit. b) C. pen., întrucât inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.
Pe cale de consecință, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din art. 349 al. 1 C.pen în art. 349 al. 2 C.pen.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța a constatat că infracțiunea de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, săvârșită din culpă, prev. și ped. de art. 349 alin. 2 C.pen. prezintă o gravitate redusă, chiar dacă natura și întinderea urmărilor produse este absolut dezastruoasă pentru persoana vătămată, însă luând în considerare modul și împrejurările în care a fost comisă - existând o culpă comună a ambelor părți, inculpat și persoana vătămată, așa cum se reține în raportul inspectorilor din cadrul I.T.M. I., niciunul dintre aceștia nu a luat niciun moment în calcul obligativitatea opririi trecerii curentului electric prin benă, deși ambii aveau experiență în acest tip de activitate, motivul și scopul urmărit – nu au existat, inculpatul acționând din culpă, ceea ce atrage o sancționare mai blândă a faptei chiar de către legiutor (pedeapsa de la 3 luni la un an sau amenda) și apreciază că în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii – nu este cunoscut cu antecedente penale, are studii medii, tehnician, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii – a achitat prin efort propriu suma de 19.000 euro persoanei vătămate conform convenției existente la dosarul cauzei (f. 82, 83, dosar fond), precum și de posibilitățile sale de îndreptare – pe care instanța le-a apreciat reale, văzând înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei, timpul scurs de la comiterea faptei și până la trimiterea în judecată, respectiv 4 ani, în care inculpatul a avut o conduită ireproșabilă în societate, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
De asemenea din fișa de cazier judiciar a inculpatului, aflată la dosarul instanței la fila 17 rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, cu privire la acesta nu s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat; acesta nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților, iar maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este de un an închisoare sau amenda, valoare inferioară celei prevăzute de art. 80 alin. 2 lit. d) C. pen.
Față de aceste considerente, în baza art. 396 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 80 C. pen. a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul S. N. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prev. și ped. de art. 349 alin. 2 C.pen.
În baza art. 81 C. pen. a aplicat inculpatului un avertisment, atrăgându-i atenția asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune în cazul în care va mai comite infracțiuni, respectiv lipsa posibilității de a mai beneficia de instituția renunțării la aplicarea pedepsei, conform art. 80 alin. 2 lit. b) C. proc. pen.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că în termen legal au formulat pretenții civile S. de Urgență “B. A.” București pentru suma de 26.002,50 lei reprezentand cheltuieli ocazionate de spitalizarea persoanei vatamate S. M. (f. 64-73, dosar fond) și persoana vătămată S. M. care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 320.000 euro din care 20.000 euro reprezentând daune materiale și 300.000 euro daune morale pentru suferința cauzată și infirmitatea cu care a rămas (f. 58, dosar fond).
Referitor la pretențiile unității sanitare, văzând soluția de încetare a procesului penal dispusă față de inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, potrivit cărora „În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal în baza art. 16 alin. 1 lit. b) teza întâi, lit. e), f), g) …” instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Urgență “B.-A.” București pentru suma de 26.002,50 lei reprezentand cheltuieli ocazionate de spitalizarea persoanei vatamate S. M..
În ședința de judecată din data de 22.05.2015 apărătorul inculpatului S. N. C. a depus la dosarul cauzei un înscris intitulat “CONVENȚIE” semnată de partea civilă, inculpat și autentificată sub nr. 263/29.04.2015 la Biroul Individual Notarial “C. I.” potrivit căreia persoana vătămată a primit de la inculpat suma de 19.000 euro cu titlu de daune morale și materiale la data de 29.04.2015, în consecință nu mai are nicio pretenție materială față de inculpat.
În consecință, în baza art. 397 alin. 1 C.pr.pen. coroborat cu art. 23 alin. 1 C.pr.pen. a luat act de de tranzactia autentificata sub nr. 263/29.04.2015 la Biroul Individual Notarial “C. I.” incheiata intre inculpatul S. N. C. si partea civila S. M. potrivit careia inculpatul a achitat partii civile suma de 83.839 lei, echivalentul a 19.000 euro (la cursul BNR de 4,4126 lei/1 euro), reprezentand daune materiale, morale si cheltuieli de judecata.
În temeiul art. 275 pct. 2 lit. b) Cpp a obligat persoana vătămată S. M. la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cpp a obligat inculpatul S. N. C. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Corneu.
În motivarea scrisă a apelului s-au invocat următoarele:
- nelegalitatea sentinței sub aspectul soluției pronunțate pe latură civilă, susținându-se că prima instanță ar fi trebuit să lase nesoluționată acțiunea civilă promovată de partea civilă S. M. urmare a retragerii plângerii
- netemeinicia soluției pronunțate sub aspectul laturii penale a cauzei, respectiv dispunerea renunțării la aplicare pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 349 al. 2 Cp apreciindu-se că circumstanțele reale ale comiterii faptei, urmărire produse, reflectă un grad de pericol social sporit
Primul motiv nu a mai fost susținut oral, în schimb invocându-se că în mod greșit prima instanță a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de S. C. de Urgență B. A. București.
În apel, inculpatul nu a dat alte declarații și nu au fost administrate noi mijloace de probă.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține că apelul formulat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, sub aspectul soluționării laturii penale, situația de fapt a fost stabilită în mod corect, ea nefiind de altfel contestată nici de Ministerul Public și nici de părțile din proces. De asemenea, încadrarea juridică dată de instanță în cursul judecății – art. 349 al. 2 C.pen. este întemeiată, forma de vinovăție cu care a fost săvârșită infracțiunea de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă fiind culpa.
S-a contestat de Ministerul Public soluția instanței vizând renunțarea la aplicarea pedepsei, invocându-se gradul de pericol social sporit al faptei prin prisma circumstanțelor reale ale faptei și urmările produse.
Curtea apreciază că aceste susțineri sunt neîntemeiate, prima instanță realizând o justă aplicare a dispozițiilor art. 80 C.pen.
Astfel, nu există nici unul dintre cazurile prevăzute de alineatul 2 care fac inaplicabilă o astfel de soluție, nefiind pronunțată anterior o condamnare față de inculpat sau o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei în ultimii doi ani anterior comiterii infracțiunii pentru care este judecat în prezenta cauză. De asemenea, inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală sau judecată, prezentându-se în fața organelor judiciare ori de câte ori a fost chemat și nici nu a încercat în vreun fel zădărnicirea aflării adevărului. În același timp este îndeplinită și condiția ca pedeapsa prevăzută de legea pentru infracțiunea săvârșită să nu fie mai mare de 5 ani închisoare, maximul legal pentru art. 349 al. 2 C.pen fiind de 1 an închisoare.
Cu privire la condițiile prevăzute la alineatul 1 Curtea, în acord cu instanța de fond, reține că infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă raportat la criteriile prevăzute de lege, respectiv natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit.
În acest sens arată că, după cum a reținut și prima instanță și s-a invocat și de Ministerul Public în apelul promovat, urmările produse sunt într-adevăr foarte grave atât prin prisma numărului de îngrijiri medicale cât și prin faptul că a fost cauzată o infirmitate fizică permanentă. Pe de altă parte, astfel cum a expus și prima instanță, toate celelalte criterii conduc totuși la concluzia unei gravități mai reduse a faptei, fiind vorba de o apreciere greșită a inculpatului asupra condițiilor în care se desfășura activitatea persoanei vătămate, pe fondul și a culpei acesteia din urmă. Nu se poate reține folosirea unor mijloace deosebite pentru comiterea faptei iar modalitatea concretă de săvârșire a vizat omisiunea de a apăsa butonul de oprire a stației, urmare a credinței că persoana vătămată ar fi făcut ea însăși acest lucru.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, respectiv ca în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și posibilitățile sale de îndreptare, instanța să aprecieze că aplicarea pedepsei ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia, prima instanță a analizat corespunzător toate datele referitor la inculpat, reținând lipsa antecedentelor penale, integrarea corespunzătoare în societate a acestuia rezultând din pregătirea profesională, existența unui loc de muncă, dând eficiență în special eforturilor acestuia pentru diminuarea consecințelor infracțiunii prin plata unei sume de bani (într-un cuantum important pentru o persoană fizică) victimei infracțiunii. O astfel de atitudine demonstrează existența nu a unui regret la nivel declarativ ci o reală asumare a faptei și a înțelegerii consecințelor produse de aceasta victimei.
În raport de toate acestea, în mod corect s-a considerat că aplicarea unei pedepse nu este necesară pentru atingerea scopului de reeducare a inculpatului și, dimpotrivă, prin consecințele negative pe care le atrage statutul de persoană condamnată, ar putea influența negativ integrarea sa în societate, astfel că soluția pronunțată pe latură penală este legală și temeinică.
Cu privire la latura civilă a cauzei, în ceea ce privește acțiunea civilă a persoanei vătămate S. M., motivul expus în scris de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu nu a mai fost susținut și oral. Cu toate acestea, Curtea, referindu-se la acesta, apreciază că instanța a procedat în mod corect dând prioritate manifestării de voință a părților cuprinse în tranzacția depusă la dosarul cauzei și luând act de aceasta.
În ceea ce privește motivul expus oral cu ocazia dezbaterilor – greșita lăsare nesoluționată a acțiunii civile promovate de S. B. A. București, Curtea nu împărtășește argumentele expuse vizând faptul că prevederile art. 25 al. 5 Cpp se aplică doar în privința acțiunii civile formulate de persoana care și-a retras plângerea, neputând ca manifestarea de voință a acesteia să influențeze dreptul altei părți civile în aceeași cauză de a obține despăgubirile solicitate. Astfel, Curtea constată că, spre deosebire de prevederile din Codul penal referitoare la împăcare – art. 159 al. 2 Cp în conformitate cu care acțiunea civilă este stinsă în acest caz (prevederi care au un caracter special și derogator în raport cu dispozițiile art. 25 al. 5 Cpp) în materia retragerii plângerii nu există nici un fel de dispoziții legale care să facă inaplicabil art. 25 al. 5 Cpp, situație în care acesta este textul de lege care trebuie aplicat, astfel cum a procedat și prima instanță.
Pe de altă parte, soluționarea acțiunii civile promovate de unitatea spitalicească ar presupune ca instanța să analizeze materialul probator și să stabilească răspunderea unei persoane cu privire la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, infracțiune care se află în raport direct de cauzalitate cu prejudiciul cauzat. Or, stingerea acțiunii penale prin retragerea plângerii prealabile, în lipsa solicitării inculpatului de continuare a procesului penal, împiedică instanța să se pronunțe cu privire la existența faptei sau a vinovăției presupusului făptuitor (în condițiile în care nu s-au administrat probe cu privire la această faptă iar inculpatul nu și-a realizat apărarea sub aspectul acestei învinuiri).
Față de acestea, Curtea consideră că în mod corect instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 25 al. 5 Cpp, urmând ca partea civilă să-și exercite dreptul la obținerea contravalorii tratamentului printr-o acțiune în fața instanței civile.
Pe cale de consecință, reținând legalitatea și temeiniciei pronunțate în cauză, atât sub aspectul laturii penal cât și al laturii civile, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu împotriva sp. nr. 177/22.05.2015 a Judecătoriei Cornetu pe care o va menține.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul formulat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CORNETU împotriva sentinței penale nr. 177/22.05.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul cu numărul de mai sus pe care o menține.
În baza art. 275 al. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. MOISĂANAMARIA T.
GREFIER,
L. B.
Red./Dact. MCM
09.11.15 2 ex.
Jud. fond: N. C., Jud. Cornetu
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 1393/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 499/2015.... → |
|---|
