Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 52/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 52/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 52/2015
Dosar nr._
(_ )
RO M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 52/A
Ședința publică din data de 15.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: N. M.
JUDECĂTOR: C. C. C.
Grefier: V. E.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. A.-M..
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelul formulat de inculpatul P. D., împotriva sentinței penale nr.324/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 07.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, Curtea stabilind data pronunțării la data de 15.01.2015 când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 324 din data de 16.10.2014 Judecătoria B. în baza art. 108 alin.1 lit.a din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal 1968 și cu aplicarea art.5 N.C.P, a condamnat pe inculpatul P. D., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori (fapta din 31.07.2011).
În baza art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani potrivit art.66 C.pen.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 C.pen. 1968, a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a doua și b) C.pen., pe durata pedepsei principale.
A constatat că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului în prezenta cauză este concurentă cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 626/20.11.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 50/06.02.2014 a Curții de Apel București, Secția I Penală (fapta din 30.06.2011).
În baza art. 36 alin. 1 C.pen. 1968, a contopit pedeapsa stabilită în cauză cu cele pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința menționată mai sus, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 3 luni închisoare pe care o sporește cu 3 luni închisoare, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție.
A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1406/07.02.2014 și a emis un nou mandat.
A menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 272 alin.1 C.pr.pen. onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 300 lei fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul I..
În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, că:
Prin rechizitoriul nr. 4916/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din data de 04.10.2013, înregistrat pe rolul acelei instanțe sub nr._ la data de 9.10.2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare deținere în altă cauză a inculpatului C. P. I., pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prev. de art. 108 alin.1 lit.a din Legea 46/2008 cu aplic. art. 37 alin.1 lit.a c.p. și a inculpaților C. D., Amză P., P. D., în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prev. de art. 108 alin.1 lit.a din Legea 46/2008.
În actul de sesizare a fost reținută, în esență, următoarea situație de fapt: La data de 31.07.2011 inculpatul C. D. era cu căruța sa pe câmp, împreună cu înv. A. P. pentru a aduna iarbă la animale. În acest condiții au fost sunați de C. P. I. care le-a solicitat să vină în pădure să încarce lemne. Când au ajuns aici se afla înv. C. P. I. și P. D., care i-au condus în pădure unde au găsit lemnele tăiate. În scurt timp, până să încarce lemnele, la fața locului au sosit lucrătorii de poliție și păduraru Sindilă I., la vederea cărora P. D. a fugit cu drujba în pădure, s-a ascuns, și deși a fost căutat în seara respectivă cât și ulterior, la domiciliu, acesta nu a mai fost găsit în zonă și nici la domiciliul stabil unde a fost citat în repetate rânduri.
Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de depistare în flagrant, proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, carnet de marcare – inventariere, declarații martori, declarații învinuiți, copie cazier judiciar, declarație parte civilă – Ocolul Silvic București, planșe fotografice.
Prin încheierea din 18.04.2014, pronunțată în procedura de cameră preliminară, în baza art. 346 alin.2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 4916/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
Prin încheierea de ședință din 07.10.2014 a fost admisă cererea inculpatului de judecare potrivit procedurii simplificate în cazul recunoașterii învinuirii, cu motivarea ce se regăsește în conținutul încheierii, declarația inculpatului dată potrivit art. 375 alin.1 Cod procedură penală fiind consemnată separat și atașată la dosar.
La solicitarea instanței a fost comunicată fișa actualizată de cazier judiciar a inculpatului I. M..
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut situația de fapt, așa cum a fost prezentată în rechizitoriul parchetului.
Această situație de fapt rezultă din declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptelor, coroborate cu materialul probator administrat în faza de urmărire penală.
În drept, fapta inculpatului P. D. care, la data de 31.07.2011, a tăiat doi stejari cu diametrul de 40 si respective 48 cm si doi frasini cu diametrul de 14 cm fiecare (în total un volum de 3,070 metri cubi de material lemnos), din pădurea Tunari Otopeni, u.a. 25 – proprietate privata, cauzând un prejudiciu de 1704,572 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de taiere, fără drept, de arbori prevăzută de art. 108 alin 1 lit. a din Legea nr. 46/2008.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cp: dispozițiile părții generale a Codului Penal (condițiile răspunderii penale), limitele de pedeapsă stabilite in partea specială a Codului Penal, gradul de pericol social (prejudiciul produs a fost recuperat), modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului (cunoscut cu antecedente penale – recidivist, s-a sustras urmăririi penale).
De asemenea, având în vedere atitudinea inculpatului în cursul judecății, când a recunoscut fapta așa cum a fost reținuta în actul de sesizare, instanța a mai reținut și aplicarea art. 396 alin.10 C.pr.pen.
F. de cele menționate, având în vedere și reținerea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal, instanța a aplicat inculpatului P. D. o pedeapsa cu închisoarea de 2 ani si 6 luni, apreciind ca prin executarea unei asemenea pedepse vor fi atinse scopul preventiv, educativ, dar și coercitiv al pedepsei prevăzute in art. 52 Cp.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat fiind interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale aplicate.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu a interzis exercițiul acestui drept.
În baza art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a si lit.b Cod penal, a interzis inculpatului ca pedeapsa complementara dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o perioada de 2 ani, potrivit art. 66 C.pen.
Totodată, constatând ca infracțiunea reținută in sarcina inculpatului in cauză este concurenta cu fapta din 30.06.2011 pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 626/20.11.2013 a Judecătoriei B. pronunțată in dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 50/06.02.2014 a Curții de Apel București.
În baza art. 36 alin.1 Cod penal a contopit pedeapsa aplicata in cauza de fata cu pedeapsa de 3 ani si 3 luni închisoare aplicată prin sentința sus menționată, pe care a sporit-o cu 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul sa execute o pedeapsa rezultanta de 3 ani si 6 luni închisoare in regim de detenție.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că, astfel cum s-a statuat prin Decizia ICCJ nr. 2 din 15 martie 2010 privind stabilirea calității de parte vătămată sau parte civilă in cazul infracțiunilor silvice prevăzute in Legea nr. 46/2008, prin care se aduce atingere fondului forestier proprietate privata, calitatea de parte vătămată ori de parte civila o pot avea atât ocolul silvic, ca reprezentant al statului, cât si proprietarul fondului forestier, dacă nu este subiect activ al infracțiunii ce face obiectul procesului.
În cauza de față, prejudiciul cauzat a fost in totalitate acoperit întrucât cantitatea de material lemnos a rămas in custodia reprezentantului Ocolului Silvic, motiv pentru care acesta nu s-a mai constituit parte civila in cauza.
În baza art. 272 alin.1 c.p.p. onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 300 lei fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției, iar în baza art. 274 alin. 2 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul P. D. criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul condamnării sale pentru infracțiunea de tăiere de arbori fără drept, prev. de art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008, arătând că nu se face vinovat de comiterea acesteia.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 418 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată:
Inculpatul apelant în cauză a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 4916/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prev. de art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, constând în aceea că, la data de 31.07.2011 împreună cu coinculpatul C. P. I. au tăiat doi stejari cu diametrul de 40 și respectiv 48 cm și doi frasini cu diametru de 14 cm fiecare (volumul total de 3,070 metri cubi de material lemnos) din pădurea Tunari Otopeni, u.a. 25 – proprietate privată, cauzând un prejudiciu de 1704,572 lei.
La fața locului, pentru a încărca lemnele tăiate, au venit inculpatul C. D. (care era cu căruța) și învinuitul A. P.. În scurt timp, până să încarce lemnele, au sosit lucrătorii de poliție și pădurarul Sindilă I. la vederea cărora, inculpatul apelant P. D. a fugit cu drujba în pădure și s-a ascuns.
Situația de fapt expusă în actul de inculpare a fost reținută prin evaluarea următoarelor probe administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal de depistare în flagrant, proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, carnet de marcare – inventariere, declarații martori, declarații învinuiți, declarație parte civilă – Ocolul Silvic București și fotografii judiciare.
Apelantul inculpat a solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile prev. de aret. 374 alin. 4 Cod procedură penală, cererea fiind admisă prin încheierea de ședință din 07.10.2014, întrucât inculpatul prin declarația dată și-a însușit situația de fapt reținută prin rechizitoriu și probele administrate în cursul urmăririi penale.
Judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, instanța de fond reținând aceeași situație de fapt ca cea dovedită în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat.
Ascultat fiind, în conformitate cu art. 420 alin. 4 Cod procedură penală apelantul inculpat P. D. a arătat că nu a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum a fost menționată în rechizitoriu, că nu a participat la tăierea arborilor ci doar la încărcarea acestora în căruță, arborii fiind tăiați de ceilalți inculpați.
Întrebat fiind de ce a revenit asupra declarației de recunoaștere care a condus la procedura simplificată, apelantul a arătat că „și-a luat fapta asupra sa” pentru că a fost amenințat cu lovirea de către coinculpatul C. P. I..
Curtea constată că nu există niciun temei legal pentru a considera că, în mod neîntemeiat, cauza s-a judecat în procedura simplificată pe baza declarației date de inculpat la momentul începerii cercetării judecătorești, în condițiile art. 375 alin. 1 Cod procedură penală, cu consecința readministrării probelor propuse prin rechizitoriu.
Revenirea apelantului asupra declarației inițiale de recunoaștere a vinovăției nu poate avea niciun efect juridic întrucât aceasta nu este temeinic justificată și nici nu ar conduce la reținerea unei alte situații de fapt în privința inculpatului care, în esență nu face decât să-și nuanțeze vinovăția, prin achiesarea la o participație în forma complicității.
În condițiile în care evaluarea probelor administrate în cursul urmăririi penale conduce, în mod necontroversat, la reținerea situației de fapt descrisă în rechizitoriu și aceste probe nu au fost contestate de către apelant – relevante fiind procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante – readministrarea acestora ar fi inutilă, în raport cu dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală care impun ca, în caz de condamnare, instanța să aibă în vedere cauza de reducere a limitelor de pedeapsă.
În plus, revenirea asupra declarației de recunoaștere a vinovăției numai pentru a se reține o participație în forma complicității, în condițiile în care, conform art. 49 Cod penal, complicitatea la infracțiunea săvârșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor, nu poate primi în cauza dată, consecințe juridice.
Așa fiind, Curtea constată că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită și rezultă din evaluarea probelor administrate în cauză, iar în condițiile în care a fost reținută situația de fapt descrisă de inculpat și recunoscută de acesta, instanța de fond trebuia să facă aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală în sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime.
Totodată, Curtea constată greșita reținere a existenței concursului de infracțiuni în condițiile art. 36 alin. 1 din Codul penal din 1969, întrucât sentința penală nr. 626 din 20.11.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 50 din 06.02.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală a fost desființată de drept, prin sentința penală nr.357/22.10.2014 a Judecătoriei B., modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr.1566/A din 16.12.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.
D. pentru care, Curtea va reforma sentința apelată în sensul reținerii dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală cu consecința reindividualizării cuantumului pedepsei în favoarea inculpatului, ținând cont de limitele de pedeapsă stabilite în raport cu legea penală specială anterioară identificată ca fiind mai favorabilă, va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Codul penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale înlăturând aplicarea art. 33 lit. a – 34 lit. b și 36 alin. 1 din Codul penal din 1969.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul P. D. împotriva sentinței penale nr. 324 din data de 16 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria B..
Desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond:
Descontopește pedeapsa rezultantă și repune în individualitatea lor pedepsele componente.
În temeiul art. 108 alin.1 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu aplic art. 37 lit. b Cod penal 1969, art. 396 alin 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul P. D. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori.
În temeiul art. 71 Cod penal 1969, pe durata executării pedepsei principale, interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și b) C. pen 1969.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a, 34 lit. b și art. 36 alin. 1 Cod penal 1969. menține celelalte dispoziții.
În temeiul art. 275 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 15 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. M. C. C.-C.
GREFIER
V. E.
Red. C.C.C.
Dact. G.P.
4 ex.
Red. A. Tășcan – Judecătoria B.
| ← Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 1385/2015. Curtea de Apel... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 78/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
