Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1610/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1610/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 1610/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1610
Ședința publică din data de 22 decembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. R.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: I. C. M.
Ministerul Public–P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. A.-M..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de către inculpatul P. I. împotriva sentinței penale nr.180/17.10.2014, a Judecătoriei Oltenița, din dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 17.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - ce face parte integrată din prezenta decizie penală– când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 22.12.2014, astăzi, când, în aceeași compunere:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.180 din 17.10.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Oltenița a dispus în temeiul art.386 Cod pr.penală, schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpatul P. I. (fiul lui E. și I., născut la data de 11.01.1970 în ., domiciliat în ., cetățean român, studii 10 clase + 3 ani școală profesională, fără ocupație, stagiul militar satisfăcut, recidivist, posesor al CI . nr._ eliberat de SPCLEP Oltenița, CNP-_), din art.208 al.1 - 209 al.2 lit.b) C.pen. cu aplic.art.41 al.2 C.pen. si art.37 lit.a) C.pen. în art.228 al.1 NCP cu aplic.art.41 al.1 N.C.pen. si art.5 al.1 C.pen. si art.238 NCP cu aplic.art.41 al.1 NCP si art.5 al.1 NCP, ambele cu aplic.art.38 al.1 NCP.
În tem.art.228 al.1 NCP cu aplic.art.41 al.1 NCP si art.5 al.1 NCP rap.la art.396 al.10 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare.
În tem.art.238 NCP cu aplic.art.41 al.1 NCP si art.5 al.1 NCP rap.la art.396 al.10 C.pr.pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 (două) luni închisoare.
În tem.art.38 al.1 NCP și art.39 al.1 lit.b) NCP s-a dispus ca inculpatul să execute o singură pedeapsă de 4 (patru) luni si 20 de zile închisoare.
În tem.art.864 VCP cu aplic.art.83 al.1 VCP rap.la art.15 al.2 din LPANCP a fost revocată suspendarea pedepsei de 3 (trei) ani închisoare sub supraveghere aplicată inculpatului prin sentința penală nr.63/27.02.2008 a Judecătoriei Oltenița, definitivă prin nerecurare si s-a dispus executarea în întregime a acesteia, care nu a fost contopită cu pedeapsa aplicata prin prezenta hotărâre.
În final inculpatului i s-a data spre executare o pedeapsă privativă de libertate de 3 (trei) ani, 4 (patru) luni si 20 de zile închisoare.
S-a constatat că au fost recuperate prejudiciile cauzate părților civile P. E. si M. G. A. reprezentat de M. M..
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut, în fapt, că la data de 26.01.2013 inculpatul P. I. a mers la locuința părții vătămate B. D. din . unde profitând de vârsta înaintată a acestuia și de neatenție, i-a furat dintr-o cameră, de pe un televizor, un buletin de identitate în care se afla suma de 460 lei.
Ulterior, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în datele de 29.03.2013 și 30.03.2013, inculpatul P. I. a mers la locuința părții vătămate P. I. despre care cunoștea că este în vârstă, bolnav și avea un picior amputat și, profitând de faptul că nu se putea deplasa pentru a-și face cumpărături și-a însușit sumele de 14, respectiv 40 lei, pe care aceasta i le dăduse pentru a-i cumpăra un pachet de țigări, respectiv o cartelă reîncărcabilă pentru telefonul mobil.
Referitor la faptele comise la datele de 29.03.2013 și 30.03.2013, când inculpatul și-a însușit sumele de 14 lei, respectiv 40 de lei date de partea vătămată P. I., în prezent decedat, pentru a-i cumpăra un pachet de țigări și o cartelă reîncărcabilă pentru telefonul mobil, instanța, față de probele administrate, a constatat că nu s-a dat o legală încadrare juridică.
Astfel, reține prima instanță, însușirea de către inculpat a sumelor de bani primiți de la partea vătămată pentru achiziționarea unor bunuri, constituie infracțiunea de abuz de încredere, iar nu aceea de furt. În speță, inculpatul a primit de la partea vătămată P. I., în prezent decedat, sumele de 14 lei și 40 de lei pentru achiziționarea unor bunuri, sume de bani de care acesta a dispus în interes personal.
Față de cele de mai sus, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpatul P. I. prin rechizitoriu, din infracțiunea de furt calificat în formă continuată în infracțiunea de furt și abuz de încredere.
Referitor la aceste infracțiuni, instanța a constatat că urmare a intrării în vigoare a Legii nr.289/2009 privind Codul penal și a prevederilor art.250 din Lg.nr.187/2012 privind punerea în aplicare a acestuia, a fost abrogată legea penală sub imperiul căruia au fost comise faptele deduse judecății. Infracțiunile sunt prevăzute și de legea nouă, normele de incriminare fiind inserate în dispozițiile art.228 al.1 C.pen. (noul cod penal nu mai prevede ca agravantă furtul unui act care servește pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare) și 238 N.C.pen. Devin astfel aplicabile dispozițiile art.5 al.1 C.pen. potrivit cărora în cazul în care, de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei se succed în timp cel puțin două legi penale, se aplică legea mai favorabilă. În determinarea legii mai favorabile aplicabilă în speță, instanța a reținut că „aplicarea legii mai favorabile”, înseamnă identificarea și valorificarea unei singure legi, în exclusivitate, care permite în cazul concret stabilirea unei pedepse mai mici ori a unui tratament sancționator în ansamblu mai puțin restrictiv.
Prin urmare, instanța - având în vedere particularitățile cauzei deduse judecății, efectuând o analiză comparativă a tuturor normelor existente în cele două legi penale succesive, relevante pentru situația inculpatului, respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, criteriul sancțiunii principale, condițiile de existență și tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni - a constatat că legea nouă este mai favorabilă, deoarece pentru infracțiunea săvârșită la data de 26.01.2013 în paguba părții vătămate B. D., furtul actului de identitate nu mai este reținut ca o agravantă, astfel încât fapta să constituie infracțiunea de furt calificat, pedepsită cu închisoare de la 3 ani la 15 ani. În noul cod penal, fapta de furt a inculpatului este pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
Infracțiunea de abuz de încredere este pedepsită de noul cod penal cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă, în vechiul cod penal fiind pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 4 ani sau amendă.
Este adevărat că, potrivit noului Cod penal în cazul concursului de infracțiuni, atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă în mod automat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, însă și în această situație legea nouă este mai favorabilă.
La individualizarea pedepselor aplicate, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.74 C.pen. respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, conduita acestuia după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, concretizată în recunoașterea faptului că a sustras din casa părții vătămate B. D., suma de 460 lei și actul acestuia de identitate și că și-a însușit sumele de 14 lei și 40 de lei încredințate de partea vătămată P. I. pentru a-i cumpăra bunuri, nivelul de educație (10 clase + 3 ani școală profesională), vârsta acestuia, situația familială și socială (doi copii în întreținere), precum și antecedentele penale ale inculpatului care a săvârșit faptele în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr.63/27.02.2008 a Judecătoriei Oltenița.
Din fișa de cazier judiciar aflată la dosar a rezultat că prin sentința penală nr.63/27.02.2008 a Judecătoriei Oltenița, rămasă definitivă prin nerecurare la 15.03.2008, inculpatul P. I. a fost condamnat la 3 ani închisoare sub supraveghere pe 6 ani termen de încercare pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.192 alin.2, art.193 și art.217 alin. 4 din vechiul Cod penal. Totodată, în perioada 2010-2011 inculpatul P. I. a fost sancționat administrativ în 3 rânduri cu amenzi cuprinse între 200-800 lei pentru art.193 Cod penal, art.217 alin.1 Cod penal și art.192 alin. 2 Cod penal.
Având în vedere că inculpatul P. I. a săvârșit prezenta infracțiune în interiorul termenului de încercare (26.01-30.03.2013), acesta împlinindu-se la 15.03.2014, a rezultat că se află în situația recidivei prev.de art.41 al.1 din noul Cod penal.
Întrucât inculpatul a săvârșit faptele în cursul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr.63/27.02.2008 a Judecătoriei Oltenița, rămasă definitivă, instanța a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală susmenționată și a dispus executarea în întregime a acesteia care nu se contopește cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
Pe latura civilă a cauzei, instanța a luat act că prejudiciile cauzate prin infracțiuni au fost recuperate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul P. I., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând desființarea sentinței pronunțate în cauză și rejudecând, în fond, reindividualizarea pedepsei în sensul reținerii circumstanțelor atenuante și aplicării amenzii penale.
În motivarea scrisă a apelului (filele 2-5) inculpatul P. I., prin apărătorul ales, arată că prejudiciile rezultate din infracțiuni sunt de 460 lei și respectiv 54 lei, prejudicii acoperite prin restituire, este încadrat în muncă, a avut o poziție procesuală de recunoaștere.
De asemenea, apărarea inculpatului socotește că legea penală mai favorabilă este noul Cod penal, care prevede pedeapsa alternativă a amenzii pentru infracțiunile de furt și abuz de încredere.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate de apelantul-inculpat P. I., cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.417 Cod pr.penală, apelul fiind devolutiv, Curtea constată următoarele:
Instanța fondului a reținut corect situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și recunoscută de inculpatul P. I. în condițiile art.396 alin.10 Cod pr.penală, împrejurare care exonerează Curtea de a mai analiza situația de fapt.
Singura critică a inculpatului referitoare la greșita individualizare a pedepsei sub aspectul omisiunii reținerii circumstanței atenuante prevăzută de art.75 alin.2 Cod penal (acoperirea prejudiciului) și aplicării greșite a pedepsei închisorii în locul amenzii penale este nefondată.
Curtea observă că inculpatul P. I. a comis două infracțiuni în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere, aflându-se în stare de recidivă față de condamnarea anterioară. De asemenea, inculpatul a fost sancționat administrativ în 3 rânduri în perioada anilor 2010-2011. În raport de perseverența sa infracțională și de gravitatea infracțiunilor deduse judecății - inculpatul profitând de vârsta înaintată a persoanelor vătămate, de faptul că persoana vătămată P. I. era imobilizată la pat, nu se justifică aplicarea pedepsei alternative a amenzii penale și nici reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art.75 alin.2 Cod penal - acoperirea prejudiciului, întrucât aceasta a intervenit după primul termen de judecată.
Pentru acest considerente, neidentificând alte motive de desființare a hotărârii primei instanțe Curtea, în temeiul art.421pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P. I., soluție în raport de care în baza art.275 alin.2 Cod de procedură penală va fi obligat apelantul la plata sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei onorariul parțial al părătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b cod de procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. I. împotriva sentinței penale nr.180 din data de 17 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Oltenița.
În baza art.275 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei onorariul parțial al părătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 22 decembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. R. D. D.
GREFIER,
I. C. M.
Red.D.D./Th.red.C.V.M.-ex.4/20.02.2015
Judecătoria Oltenița – judecător B. A.
| ← Îndreptare eroare materială. Art.278 NCPP. Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 9/2015.... → |
|---|
