Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 1611/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

In baza art. 71 alin. 1 C.pen. aplică inculpatei pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b si c C.pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.pr.pen. achită pe inculpata P. M. sub aspectul infractiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art.132 din Legea 78/2000 rap. la art. 248 si 2481 C.p.

În baza art. 81 C.pen. suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat potrivit dispozițiilor art. 82 C.pen.

In baza art. 71 al. 5 C.pen suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.

În baza art. 359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C.p., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

X. În baza art. 289 C.pen. condamnă pe inculpata P. E. S.(fiica lui A. și a lui E., născută la 14 Octombrie 1951), CNP_, domiciliată in București, sector 3, ., ., . 6 luni închisoare pentru săvârșirea infractiunii de fals intelectual.

In baza art. 71 alin. 1 C.pen. aplică inculpatei pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b si c C.pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.pr.pen. achită pe inculpata P. E. S. sub aspectul infractiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art.132 din Legea 78/2000 rap. la art. 248 si 2481 C.p.

În baza art. 81 C.pen. suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat potrivit dispozițiilor art. 82 C.pen.

In baza art. 71 al. 5 C.pen suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.

În baza art. 359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C.p., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

XI. În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.pr.pen. achită pe inculpatul S. I. T. (fiul lui I. și al lui M., născut la 24 Ianuarie 1948) CNP_ domiciliat in B., . 2, . sub aspectul infractiunii de fals intelectual prev. de art.289 C.p.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.pr.pen. achită pe inculpatul S. I. T. sub aspectul infractiunii de nedenuntare a unor infractiuni prev. de art. 25 al.4 din Legea 78/2000 rap. la art.262 al.1 C.p.

XII. În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.pr.pen. achită pe inculpatul G. C. D.(fiul lui V. și al lui G., născut la 26 Iunie 1981)CNP_ domiciliat in București, sector 4, .. 3, .. 2, ., sub aspectul infractiunii de fals intelectual prev. de art.289 C.p.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.pr.pen. achită pe inculpatul G. C. D. sub aspectul infractiunii de nedenuntare a unor infractiuni prev. de art. 25 al.4 din Legea 78/2000 rap. la art.262 al.1 C.p.

XIII. În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.pr.pen. achită pe inculpatul S. D. (fiul lui D. și al lui V., născut la 21 Octombrie 1975) CNP_, domiciliat in București, sector 1, ., . aspectul infractiunii de participatie improprie la complicitate la fals intelectual, prev. de art. 31 alin. 2 C.p. combinat cu art.26 C.p. rap. la art. 289 C.p.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.pr.pen. achită pe inculpatul S. D. sub aspectul infractiunii de participație improprie la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art.31 al.2 C.p., combinat cu art.26 C.p. rap. la art.132 din Legea 78/2000 rap. la art. 248 si 2481 C.p.

În baza art. 14 și art. 346 C.pr.pen rap. la art. 998-999 C.civ. anterior respinge ca neintemeiata actiunea civila formulata de partea civilă A. N. PENTRU TURISM.

În baza art. 357 alin. 2 lit. c C.pr.pen rap. la art. 163 si urm. C.pr.pen. dispune ridicarea sechestrului asigurator infiintat prin ordonanțele nr.108/P/2007 din 18.02.2008 si nr.108/P/2007 din 05.06.2008 ale Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia N. Anticoruptie - asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatilor.

În baza art. 348 C.pr.pen rap. la art. 346 și art. 170 C.pr.pen. dispune restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunilor pentru care instanta a pronuntat condamnarea prin anularea urmatoarelor inscrisuri: proces-verbal de predare-primire din data de 27.12.2006 – 2 exemplare (f. 150 vol. II DUP, f. 302 vol. I DUP), adresa nr.8862/28.12.2006 (f. 151 vol II DUP).

În baza art.191 alin. 1 si 2 C.pr.pen. obligă pe fiecare dintre inculpatii M. C. M., I. T., V. I., C. A. C., P. M., P. E. S. la plata sumei de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat care se vor achita in C. IBAN RO59TREZ7035032XXX005229, Cod fiscal_ deschis la Trezoreria Sectorului 3, beneficiar Judecătoria Sector 1.

În baza art.192 alin. 3 C.pr.pen. celelalte cheltuieli judiciare efectuate de catre stat raman in sarcina acestuia.

În baza art. 193 alin. 5 C.pr.pen. respinge ca neîntemeiate cererile inculpatelor O. L. N. și M. C. M. de acordare a cheltuielilor judiciare efectuate de catre acestea in cursul procesului penal.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul din data de 25.09.2008, emis de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial București în dosarul nr. 108/P/2007, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

- M. C. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art.289 C.p. rap. la art.17 lit.c din Legea nr. 78/2000; uz de fals, prev. de art.291 C.p. rap. la art.17 lit.c din Legea nr. 78/2000 și abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art.132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art.2481 C.p., toate cu aplic. art. 33 lit.a C.p.;

- I. T. și V. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art.289 C.p. rap. la art.17 lit.c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art.41 al.2 C.p. și abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art.132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art.2481 C.p. cu aplic.art.41 al.2 C.p., toate cu aplic. art.33 lit.a C.p.;

- O. L. N., B. C. și D. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art.289 C.p. rap. la art.17 lit.c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. și abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art.132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art.2481 C.p., ambele cu aplic. art.33 lit.a C.p.;

- C. A. C., P. M., P. E. S. și S. L., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art.289 C.p. rap. la art.17 lit.c din Legea nr. 78/2000 și abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art.132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art.2481 C.p., ambele cu aplic. art.33 lit.a C.p.;

- S. I. T. și G. C. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art.289 C.p. rap. la art.17 lit.c din Legea 78/2000 și art.25 al.4 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 262 al. 1 C.p., ambele cu aplic.art.33 lit.a C.p. și

- S. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de participație improprie la complicitate la fals intelectual, prev. de art.31 al.2 C.p., combinat cu art. 26 C.p. rap. la art.289 C.p. și art.17 lit.c din Legea nr. 78/2000 și participație improprie la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art.31 al.2 C.p., combinat cu art.26 C.p. rap. la art.132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art.2481 C.p.

I.Acuzațiile reținute în rechizitoriu

În fapt, prin actul de sesizare al instanței, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a reținut următoarele:

1.În toamna anului 2006, potrivit Programului Anual de Marketing și Promovare Artistică aprobat prin H.G. nr.303/2006, inculpata M. C. M., în calitate de director general al Direcției Generale Promovare și Relații Internaționale din cadrul Autorității Naționale pentru Turism (A.N.T.), a întocmit Nota de fundamentare nr. 5638/04.09.2006, prin care a inițiat campania internațională de promovare a României ca destinație turistică, ce consta în realizarea a 5 spoturi Tv și a 5 machete de banner, pentru comunicarea a 4 vectori – turism cultural, turism rural, turism balneo și wellness, turism activ și de agrement și a platformei de brand național, de promovare a ofertei turistice românești în general.

Prin aceeași notă, aprobată de către inculpata S. L. – vicepreședinte A.N.T, valoarea achiziției publice a fost estimată inițial la suma de 2.961.672 RON, fără TVA.

Ulterior, inculpata M. C. M. a întocmit nota nr.6026/19.09.2006, aprobată de asemenea de către inculpata S. L., prin care a fost majorată în mod arbitrar, fără o fundamentare riguroasă, valoarea estimată a achiziției publice, reprezentând costurile de creație, design și producție a componentelor de comunicare menționate mai sus, la suma de 5.295.600 RON, exclusiv TVA, respectiv 1.500.000 Euro (1 Euro = 3,5304 RON).

Campania internațională de promovare a României ca destinație turistică, trebuia să folosească ca și componente de comunicare: spoturi Tv – 80%, Internet (banner, link), pe următorii vectori:

- ofertă turistică generală;

- turism cultural (monumente UNESCO, Sibiu – capitală culturală europeană 2007, spectacole);

- turism rural (datini, tradiții, obiceiuri, târguri populare, artizanat, etc.);

- turism balneo și wellness;

- turism activ și de agrement (munte, litoral, Delta Dunării).

Ofertantul era obligat să realizeze un număr de 5 spoturi Tv a câte 30 de secunde și 5 machete de banner pentru comunicarea vectorilor mai sus arătați și să pună la dispoziția A.N.T. spoturile și machetele realizate în format digital – CD și DVD, pentru fiecare spot, respectiv machetă în parte.

Bugetul alocat pentru această acțiune era de 1.500.000 Euro, fără TVA și includea toate costurile de design, creație și producție, iar criteriul de atribuire al contractului era oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic.

Potrivit articolului 2 din această decizie, comisia de evaluare răspundea de activitatea de deschidere, verificare, clarificare, evaluare și adjudecare a ofertelor pentru atribuirea contractului de achiziție publică și de respectarea procedurii de licitație, în conformitate cu normele legale în vigoare.

Ministrul transporturilor, construcțiilor și turismului, martorul B. R. M., a emis ordinul nr.2091/10.11.2006, pentru modificarea și completarea Regulamentului de organizare și funcționare a A.N.T., care prevedea că după articolul 36 din regulament se introduce articolul 361, cu următorul cuprins:

(3) „Comisiile de evaluare pentru atribuirea contractelor de achiziții publice din care va face parte în mod obligatoriu cel puțin un reprezentant al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului.”

Conform documentației de atribuire până la data de 27.11.2006, au depus oferte următoarele firme:

- . Ploiești;

- . Ploiești și

- . G. SRL București.

La data de 28.11.2006, comisia de evaluare în componența stabilită prin Decizia președintelui A.N.T. nr.550/14.11.2006, respectiv numiții: I. T. președinte, P. S., O. N., B. C. și I. V. s-a întrunit în prezența reprezentanților unității pentru coordonarea și verificarea achizițiilor publice – învinuiții S. I. T. și G. C. D. în vederea deschiderii ofertelor.

Firmele participante au fost reprezentate la această ședință de numiții: V. C. pentru .; S. D. și G. C. D. pentru . SRL și D. M. pentru ..

Cu această ocazie, comisia de evaluare formată din persoanele sus menționate, a constatat că nu este numită în acord cu prevederile Ordinului nr.2091 din 10.11.2006 al ministrului Transporturilor și Turismului – martorul R. B., motiv pentru care au hotărât amânarea deschiderii ofertelor pentru data de 30.11.2006, orele 10:00.

Până la această dată urma să fie desemnat un reprezentant al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului ce trebuia să facă parte din comisia de evaluare care la rândul ei trebuia aprobată prin ordin al ministrului.

S-a mai arătat în rechizitoriu că, deși nu a fost emis nici un ordin de către ministrul B. R. de aprobare a comisiei de evaluare, la data de 30.11.2006 în mod ilegal contrar prevederilor art.71 din HG nr.925/2006, numiții I. T., D. M., O. N., B. C. și V. I. în calitate de membri în comisia de evaluare s-au întrunit la sediul A.N.T în vederea deschiderii ofertelor depuse.

Deschiderea ofertelor s-a făcut de către inculpatul I. T. în calitate de președinte al comisiei, în prezența reprezentanților firmelor ofertante respectiv: V. C. – .; D. M. și P. L. – .; S. D. și M. B. – . ADVERTISING G. SRL.

Conform susținerilor Direcției Naționale Anticorupție, procesul-verbal nr. 8201 din aceeași dată, a fost întocmit de către inculpata O. N. L. care a consemnat modul de derulare a ședințelor ofertelor, însă a făcut mențiuni false cu privire la numirea comisiei de evaluare. Astfel, aceasta a menționat în fals următoarele: ,,Comisia de evaluare, constituită prin Decizia președintelui Autorității Naționale pentru Turism nr.550/14.11.2006 modificată prin Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr.2091/10.11.2006………”.

Acest proces-verbal a fost semnat de către toți membrii comisiei de evaluare și de reprezentanții firmelor ofertante iar un exemplar al acestui act a fost înmânat învinuiților S. I. T. și G. C. D., în calitate de observatori ai UCVAP din cadrul Ministerului Finanțelor.

La data de 05.12.2006, comisia de evaluare formată din învinuiții: I. T. - președinte; D. M., O. N., B. C. și V. I. s-au întrunit în vederea desemnării ofertei câștigătoare.

Astfel, în urma aplicării criteriilor de atribuire Comisia de evaluare în conformitate cu OUG nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică a desemnat ofertantul câștigător respectiv . ADVERTISING G. SRL cu o ofertă de 4.501.429 Ron echivalentul a 1.289.660 Euro fără TVA, cu o durată de 60 de zile calendaristice.

Raportul procedurii de atribuire a fost întocmit tot de inculpata O. N. care și de această dată a făcut mențiuni fictive cu privire la numirea comisiei de evaluare, acreditând ideea că aceasta a fost desemnată legal, prin ordinul ministrului Transporturilor Construcțiilor și Turismului nr.2091 din 10.11.2006, deși în realitate așa cum s-a arătat, acest ordin modifică Regulamentul de organizare și funcționare al Autorității Naționale pentru Turism, în sensul că această comisie urma să fie aprobată prin ordin al ministrului.

Raportul procedurii de atribuire a fost semnat de toți membrii comisiei de evaluare, care și-au însușit conținutul acestuia, fiind înregistrat la Direcția Generală Promovare și Relații Internaționale, sub nr.8286 din 05.12.2006. Acest raport a fost înmânat și învinuiților S. I. T. și G. C. D..

Ulterior la data de 11.12.2006, ., prin reprezentantul Ș. G., a depus o contestație la Consiliul Național de Soluționare al Contestațiilor din cadrul Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, împotriva deciziei comisiei de evaluare de desemnare a ofertei câștigătoare.

De asemenea la data de 15.12.2006 și ., prin administratorul M. R., a formulat contestație împotriva deciziei comisiei de evaluare.

La data de 19.12.2006, cele două firme au renunțat la contestațiile depuse, astfel că prin decizia nr.306/2C2/580 din 20.12.2006, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a luat act de renunțare. Această decizie a fost comunicată D.G.P.R.I., unde a fost înregistrată sub nr.8774 din 22.12.2006.

La data de 20.12.2006, A. Națională pentru Turism, a încheiat cu . G. SRL, contractul de servicii de publicitate media nr.8708, la prețul de 4.501.429 RON, la care se adaugă TVA, în sumă de 855.271 RON.

Conform art.4 pct.4.1 din contract, obiectul contractului consta în executarea următoarelor lucrări de creație și producție:

- 5 spoturi TV a câte 30 de secunde, pentru comunicarea a 4 vectori – turism cultural, turism rural, turism balneo și wellness, turism activ și de agrement și a platformei de brand național, de promovare a ofertei turistice românești în general;

- 5 machete de banner pentru comunicarea a 4 vectori – turism cultural, turism rural, turism balneo și wellness, turism activ și de agrement.

În temeiul contractului . G. SRL, a emis factura fiscală nr._ din 21.12.2006, în valoare de 1.607.010,15 RON (cu TVA), reprezentând avans 30%, ce a fost avizată – „bun de plată” – în aceeași zi de către inculpata M. C. M..

Prin ordinele de plată nr.92 și nr.198 din 21.12.2006, A. Națională pentru Turism, a făcut plata avansului în cuantum de 1.607.010,15 RON, în contul prestatorului.

Potrivit rechizitoriului, comisia de evaluare a funcționat și a finalizat procedura de atribuire a contractului de achiziție publică, fără ca membrii acesteia să fie desemnați prin ordin al ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, au fost încălcate prevederile articolului 71 alineat 1 din H.G. nr.925/2006, care stipula: „autoritatea contractantă are obligația de a desemna pentru atribuirea fiecărui contract de achiziție publică persoana/persoanele responsabile pentru evaluarea ofertelor, care se constituie într-o comisie de evaluare”.

A reținut P. că procedura de atribuire a fost viciată, întrucat comisia de evaluare nu era constituită legal, toate actele îndeplinite de către aceasta fiind lovite de nulitate. Având în vedere că două din firmele ofertante (. și .) au depus contestație la data de 12.12.2006, iar potrivit art.277 din O.U.G. nr.34/2006: „depunerea contestației în fața Consiliului suspendă de drept procedura de atribuire până la data soluționării contestației…”, care au fost soluționate la data de 20.12.2006, rezultă că autoritatea contractantă ar fi trebuit să încheie contractul cu . G. SRL, cel mai devreme la data de 28.12.2006.

În consecință, Ministerul Public a susținut că în conformitate cu art. 205 al.2 din O.U.G. nr.34/2006 - „contractul de achiziție publică încheiat înainte de împlinirea termenelor prevăzute la alineatul 1, este lovit de nulitate absolută.”

Totodată, s-a mai reținut în rechizitoriu că inculpata M. C. M., în calitate de director general al Direcției Generale Promovare și Relații Internaționale (direcție din cadrul A.N.T., care a fost inițiatoarea și totodată beneficiară a achiziției publice), a fost cea care a determinat încheierea contractului nr.8708/20.12.2006, cu nerespectarea dispozițiilor art.205 al.1 lit.a, al.2 și art.277 al.1, 2 din O.U.G. nr.34/2006, ce au atras nulitatea absolută a contractului.

De asemenea, în acord cu poziția exprimată prin adresa nr.5869 din 04.06.2008 de către A. Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, P. a concluzionat că membrii comisiei de evaluare din cadrul Autorității Naționale pentru Turism au încălcat principiul tratamentului egal prevăzut de articolul 2 al.2 lit.b din O.U.G. nr.34/2006, întrucât . G. SR, a prezentat trei soluții tehnice (fiecare cu aceeași propunere financiară), . a prezentat patru soluții tehnice (fiecare cu aceeași propunere financiară), iar . a prezentat o soluție tehnică însoțită de propunerea financiară, ceea ce relevă în opinia Parchetului că doi dintre ofertanți, respectiv . și . G. SRL, au depus patru, respectiv trei oferte individuale, fiind favorizați.

Ca atare acceptarea și evaluarea tuturor variantelor tehnice (oferte individuale) depuse de către unii ofertanți a fost de natură să confere avantaje acestora, în raport cu ofertantul care a depus o singură variantă tehnică (ofertă individuală), ceea ce reprezintă încălcarea principiului tratamentului egal.

În concluzie, s-a reținut în rechizitoriu că inculpații I. T., D. M., O. N., B. C. și V. I., în calitate de membri ai comisiei de evaluare privind atribuirea contractului de achiziție publică având ca obiect realizarea campaniei de media pe plan internațional (etapa de creație și producție), în baza aceleiași rezoluții infracționale, au întocmit și semnat procesul verbal nr. 8201 din 30.11.2006 și raportul procedurii de atribuire nr. 8286 din 05.12.2006, în care se făceau mențiuni fictive cu privire la modalitatea de numire a comisiei de evaluare, acreditându-se ideea că ar fi fost numită prin Ordinul nr.2091 din 10.11.2006 al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului, care în realitate modifica Regulamentul de organizare și funcționare a Autorității Naționale pentru Turism, aprobat prin ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr.262/23.02.2006, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual săvârșită în formă continuată, prev. de art. 289 C.p. rap. la art.17 lit.c din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art.41 al.2 C.p.

De asemenea, aceiași inculpați, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu ocazia desfășurării procedurii de licitație deschisă, au încălcat prevederile art. 71 al. 1 din H.G. nr.925/2006 (nu au fost numiți conform ordinului nr.2091/10.11.2006), funcționând ilegal, precum și prev. de art. 2 al. 2 lit. b din O.U.G. nr.34/2006 privind principiul tratamentului egal, acte materiale care au contribuit la producerea unui prejudiciu în dauna Autorității Naționale pentru Turism (s-a efectuat plata avansului în cuantum de 1.607.010,15 RON) și la un avantaj patrimonial în favoarea . G. SRL, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 2481 C.p.

În privința inculpatei S. L., s-a reținut în actul de sesizare a instanței că în calitate de conducător al autorității contractante – Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului - A. Națională pentru Turism, la data de 05.12.2006, deși cunoștea că, comisia de evaluare nu a fost constituită legal și a funcționat contrar prevederilor art. 71 alineat 1 din H.G. nr. 925/2006, în temeiul art. 83 al. 2 din același act normativ, a aprobat raportul procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică, înregistrat sub nr.8286 din 05.12.2006, în care se făceau mențiuni fictive cu privire la numirea comisiei de evaluare ce a condus la încheierea unui contract lovit de nulitate absolută și ulterior la cauzarea unui prejudiciu în dauna A.N.T. (plata avansului de 30% către . G. SRL), fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual prev. de art.289 C.p. rap. la art.17 lit.c din Legea nr. 78/2000 și abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art.132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 2481 C.p.

2.În capitolul IV al rechizitoriului intitulat "Infracțiunile comise cu ocazia recepției și plății produselor de publicitate media achiziționate" s-a reținut că prin decizia nr. 614 din 29.11.2006, semnată de vicepreședinte la A.N.T., inculpata S. L., a fost constituită comisia de recepție a spoturilor publicitare pentru media internațional, a machetelor de bannere și a platformei de brand național având următoarea componență: I. T. – Direcția Generală Promovare și Relații Internaționale - președinte, V. I. – Direcția Economică și Resurse Umane - membru, C. C. – Direcția Generală Promovare și Relații Internaționale - membru, P. M. - Direcția Generală Promovare și Relații Internaționale - membru, P. S. - Direcția Juridică Autorizare și Control – membru.

La data de 27.12.2006, comisia de recepție mai sus menționată s-a întrunit în vederea efectuării recepției produselor publicitare ce au format obiectul contractului nr.8708 din 20.12.2006. Cu această ocazie a fost întocmit procesul verbal de predare-primire, în care s-a menționat fictiv că s-au predat 5 casete beta care cuprind lucrările de creație și producție conform articolului 4 din contractul de servicii și că părțile semnatare ale prezentului act de predare primire au procedat la recepționarea cantitativă și calitativă a casetelor mai sus menționate.

Procesul verbal a fost semnat la rubrica „primit” de către toți membrii comisiei de recepție și la rubrica „predat” de către reprezentantul . G. SRL, martorul M. B..

În opinia Direcției Naționale Anticorupție, din probele administrate a rezultat că în realitate nu a existat o recepție a casetelor despre care se face vorbire în cuprinsul procesului verbal, iar acest act a fost întocmit la sediul . G. SRL și prezentat de martor odată cu factura fiscală . nr._ din 27.12.2006, în valoare de 3.749.690,85 RON. Mai mult decât atât, din procesul verbal de predare primire, nu rezultă că la data de 27.12.2006 s-ar fi predat alături de cele 5 casete beta ce conțin cele 5 video clipuri publicitare și cele 5 machete de banner, care în conformitate cu articolul 4 din contract, constituia obiectul lucrărilor de creație și producție ce urmau a fi executate de prestator.

S-a mai menționat în actul de sesizare a instanței că, deși cunoștea că nu s-a făcut recepția produselor de creație și producție prevăzute în contract, încălcând prevederile art. 5 al. 3 din contract cu privire la prețul contractului, în aceeași zi, inculpata M. C. M. a avizat „bun de plată” factura fiscală susmenționată reprezentând restul de plată în procent de 70% din valoarea totală a contractului.

Totodată prin ordonanțarea de plată nr.8797 din 27.12.2006, semnată de martorul A. O. și avizată de inculpata M. C. și C. de contabilitate și de Control financiar preventiv din cadrul A.N.T., a fost aprobată la plată suma de 3.749.690,85 RON.

Tot în aceeași zi, prin ordinul de plată nr.216, A. Națională pentru Turism, a achitat . G. SRL, contravaloarea facturii fiscale . nr._.

A susținut Direcția Națională Anticorupție că ulterior, pentru a ascunde faptul că nu s-a făcut nicio recepție a produselor de creație și producție ce au format obiectul contractului nr. 8708 din 20.12.2006, inculpata M. C. M. a întocmit în fals adresa înregistrată la D.G.P.R.I. sub nr.8862 din 28.12.2006, în care a menționat în fals că s-ar fi făcut vizionarea casetelor beta cu spoturile publicitare și analizarea propunerii tehnice, personajul principal „Dracula” nu corespunde nefiind recognoscibil telespectatorilor de peste hotare. Totodată cea în cauză a solicitat refacerea în cel mai scurt timp posibil a tuturor spoturilor. Prin întocmirea acestei adrese, inculpata a încercat să disimuleze faptul că la data de 27.12.2006, comisia de recepție formată de învinuiții I. T., V. I., C. C., P. M. și P. S., nu a recepționat videoclipurile publicitare ce au format obiectul contractului.

A susținut P. că în realitate, aceste videoclipuri publicitare au fost realizate mult după data așa-zisei „recepții”, respectiv în lunile ianuarie-februarie 2007, ceea ce conduce la concluzia indubitabilă că la data de 27.12.2006, membrii comisiei de recepție nu au recepționat materialele publicitare ce au făcut obiectul contractului.

Astfel, reprezentanții . G. SRL, martora S. M. R. C. și inculpatul S. D., au predat pe „căi neoficiale”, fără întocmirea vreunui document, în luna februarie 2007, cele 5 casete beta conținând videoclipurile publicitare cu tema artistică „Ț. de basm”, Direcției Generale Promovare și Relații Internaționale din cadrul Autorității Naționale pentru Turism. Aceste casete beta au fost ridicate de către organele de urmărire penală de la martora M. L. – secretar de stat, la data de 09.07.2007, cu ocazia demarării cercetărilor în prezenta cauză.

S-a apreciat prin rechizitoriu că predarea ulterioară a acestor casete nu are relevanță sub aspectul existenței și întinderii prejudiciului cauzat Autorității Naționale pentru Turism, întrucât contractul dintre părți s-a finalizat la data de 27.12.2006 (termen prevăzut în contract), când s-a efectuat așa zisa „recepție” și s-a realizat plata nejustificată către beneficiar, moment în care s-a cauzat paguba în dauna A.N.T., prin debitarea patrimoniului acestuia și creditarea firmei beneficiare, cu suma reprezentând 70% din valoarea contractului.

Astfel, în sarcina inculpaților I. T., P. E. S., V. I., P. M. și C. A. C. s-a reținut că la data de 27.12.2006, în calitate de membri ai comisiei de recepție a spoturilor publicitare, a machetelor de banner și a platformei de brand național, numiți prin Decizia nr.614/29.11.2006, a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Turism – L. S., în exercitarea atribuțiilor de serviciu au semnat în fals procesul verbal de predare-primire, în care se menționa nereal că s-au predat „5 (cinci) casete beta care cuprind lucrările de creație și producție, conform art.4 din contractul de servicii încheiat cu nr.8708/20.12.2006”, respectiv că „părțile semnatare ale prezentului act de predare-primire au procedat la recepționarea cantitativă și calitativă a casetelor mai sus menționate. S-a constatat execuția corespunzătoare a lucrării, atât sub aspectul calității cât și al cantității menționate”, act în temeiul căruia în aceeași zi s-a făcut plata nejustificată a celei de-a doua tranșe a prețului contractului în cuantum de 3.749.690,85 RON către . G. SRL, cauzându-se un prejudiciu în dauna Autorității Naționale pentru Turism, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art.289 C.p. rap. la art.17 lit.c din Legea nr. 78/2000 și abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art.132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art.2481 C.p.

În sarcina inculpaților I. T. și V. I. s-a reținut săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art.132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art.2481 C.p. cu aplic.art.41 al.2 C.p., întrucât cei doi au făcut parte atât din comisia de evaluare, cât și din comisia de recepție, ambele acte materiale fiind comise în baza aceleiași rezoluții infracționale.

De asemenea, în sarcina inculpatei M. C. M. s-a reținut că la data de 27.12.2006, în calitate de director general al Direcției Generale Promovare și Relații Internaționale din cadrul Autorității Naționale pentru Turism, prin folosirea procesului verbal de predare-primire semnat în fals de membrii comisiei de recepție, a avizat „bun de plată” factura fiscală . nr._/27.12.2006, în valoare de 3.749.690,85 RON, emisă de . G. SRL, acte în baza cărora în cursul aceleiași zile s-a făcut plata sumei susmenționate, deși cunoștea că nu s-a efectuat recepția lucrărilor de creație și producție ce au făcut obiectul contractului nr.8708/20.12.2006 (5 videoclipuri și 5 machete de banner), modalitate prin care s-a creat un avantaj patrimonial acestei firme (care a beneficiat de plata integrală a prețului cu toate că nu a executat și predat prestațiile artistice ce au făcut obiectul contractului) și totodată un prejudiciu în paguba Autorității Naționale pentru Turism, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de uz de fals, prev. de art. 291 C.p. rap. la art.17 lit.c din Legea 78/2000 și abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art.132 din Legea 78/2000 rap. la art.2481 C.p.

De asemenea, s-a reținut în sarcina aceleiași inculpate că deși cunoștea că la data de 27.12.2006, nu s-a efectuat recepția clipurilor publicitare și a machetelor de banner, a întocmit adresa nr.8862/28.12.2006, în care a menționat nereal că a vizionat casetele beta cu spoturile care fac obiectul contractului nr.8708/20.12.2006, în scopul de a ascunde comiterea infracțiunii prev. de art.132 din Legea nr. 78/2000, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prev. de art.289 C.p. rap. la art.17 lit.c din Legea nr. 78/2000.

În sarcina inculpatului S. D. s-a reținut că în calitate de director economic la . G. SRL, l-a determinat cu intenție pe martorul M. B. (cumnat), să semneze fără vinovăție, procesul verbal de predare-primire, în care se menționa fictiv, că s-a procedat la recepționarea cantitativă și calitativă a unui număr de 5 casete beta, ce cuprindeau lucrările de creație și producție, conform articolului 4 din contractul de servicii nr. 8708 din 20.12.2006, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la complicitate la fals intelectual, prev. de art. 31 al. 2 C.p. combinat cu art. 26 C.p. rap. la art. 289 C.p. și art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, s-a reținut că la aceeași dată, inculpatul S. D. l-a determinat cu intenție pe martorul M. B., să-i ajute fără vinovăție, pe membrii comisiei de recepție (I. T., P. E. S., V. I., P. M. și C. A. C.) și directorul general M. C. să comită infracțiunea de abuz în serviciu, în sensul că în baza actului de recepție fals întocmit de aceștia s-a efectuat plata unui procent de 70% din valoarea contractului nr.8708/20.12.2006, respectiv 3.749.690,85 RON (echivalentul a 1.112.965,14 Euro), sumă ce se constituie prejudiciu la bugetul Autorității Naționale pentru Turism și care reprezintă totodată un avantaj patrimonial pentru . G. SRL, unde cel în cauză avea și calitatea de asociat (40% părți sociale), fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 31 al. 2 C.p. combinat cu art. 26 C.p. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 2481 C.p.

În sarcina inculpaților S. I. T. și G. C. D. s-a reținut că în calitate de observatori în cadrul Unității pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice (U.C.V.A.P.) – Ministerul Finanțelor Publice, cu ocazia verificării procedurii de licitație deschisă desfășurată la A.N.T., având ca obiect încheierea unui contract de servicii pentru creație și producție pentru promovarea turismului românesc pe plan internațional, au întocmit raportul de activitate nr._ din 04.01.2007, în care cu știință au efectuat mențiuni fictive, cu privire la numirea comisiei de evaluare, respectiv că: „prin Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 2091 din 10.11.2006 s-a stabilit componența comisiei de evaluare” și au omis de asemenea cu știință să insereze constatările făcute (contractul era lovit de nulitate absolută), fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C.p. cu aplic. art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000.

Totodată s-a reținut că în calitate de persoane cu atribuții de control, cu rea- credință, inculpații S. I. T. și G. C. D. nu și-au îndeplinit obligația prevăzută de art. 23 din Legea nr. 78/2000, în sensul că trebuiau să înștiințeze organul de urmărire penală, cu privire la orice date din care rezultă indicii că s-a efectuat un act ilicit ce poate atrage răspunderea penală, potrivit Legii nr. 78/2000, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 25 al. 4 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 262 al. 1 C.p.

Situația de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: Proces verbal de sesizare din oficiu din data de 05.06.2007, înregistrat sub nr.108/P/2007 (vol.I, fil.102-103); Proces verbal din data de 09.07.2007 de ridicare a unui număr de 5 casete betacam de la sediul Ministerului pentru Întreprinderi M. și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale (vol.I, fil.143); Acte sesizare conexate + documentație + Raport Departamentului de control al Guvernului, în original (vol.I, fil.144-263); Proces-verbal și dosar cu documente contabile A.N.T., în original (vol.I, fil.264-344); Proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din 11.02.2008 (vol.II, fil.1-3); Rezoluția de începere a urmăririi penale din 12.02.2008 (vol.II, fil.4-18); Ordonanța de instituire a sechestrului asigurator din 18.02.2008 (vol.II, fil.19-22); Încheierea nr.184/27.06.2008 a Serviciului Publicitate Imobiliară sector 1 (vol.II, fil.23); Comunicarea încheierii nr._/23.06.2008 a A.N.C.P.I. (vol.II, fil.24); Încheierea nr._/14.07.2008 A.N.C.P.I. (vol.II, fil.25); adresă nr._/31.01.2008 a Direcției Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 București (vol.II, fil. 26); Documente aferente instituirii măsurilor asiguratorii (vol.II, fil. 27-43); Ordonanță nr.108/P/2007 din 27.04.2008 (vol.II, fil.44-47); Cereri de ridicare a sechestrului asigurator împreună cu documente anexă (vol.II, fil.48-86); Ordonanță nr.108/P/2007 din 05.06.2008 de instituirea sechestrului asigurator (vol.II, fil. 87-90); Încheierea nr.184/27.06.2008 dată de O.C.P.I. – Serviciul Publicitate Imobiliară Sector 1, împreună cu documente anexă (vol.II, fil. 91-112); Ordonanță nr.108/P/2007 din 23.07.2008 (vol.II,fil.113-116); Cereri de ridicare a sechestrului asigurator împreună cu documente anexă (vol.II, fil.117-130); Adresa nr.1172/28.05.2008 emisă de Ministerul pentru Întreprinderi mici și mijlocii, comerț, turism și profesii liberale (vol.II, fil. 131); Adresă nr.5869/04.06.2008 emisă de A.N.R.M.A.P. (vol.II, fil. 132-133); Adresă nr.3758/25.02.2008 emisă de A.N.R.M.A.P. (vol.II, fil. 134-143); Adresă nr.6839/11.03.2008 eliberată de Ministerul transporturilor (vol.II, fil.144-148); Proces-verbal de ridicare înscrisuri încheiat la data de 12.10.2007 (vol.II, fil. 149-151); Proces-verbal .. nr._/08.07.2008 de prezentare a materialului de urmărire penală înv.M. C. M. (vol.II, fil.152); Declarație de învinuit . nr._ a înv. M. C. M. (vol.II, fil.153); Declarație olografă M. C. M. (vol.II, fil.154); Declarație olografă M. C. M. (vol.II, fil.155); Proces-verbal încheiat la 27.02.2008 (vol.II, fil.156-157); Proces-verbal încheiat la 01.02.2008 (vol.II, fil. 158-160); Proces-verbal încheiat la 23.11.2007 (vol.II, fil.161); Împuternicire avocațială_/23.11.2007 (vol.II, fil. 162); Declarație olografă M. C. (vol.II, fil.163-177); Documente anexate declarației olografe (vol.II, fil.178-209); Declarație învinuit SAMSOMDUMITRU, cu . nr._/05.06.2008 (vol.II, fil. 210-216); Împuternicire avocațială nr.9333/24.06.2008 (vol.II,fil. 217); Declarație olografă S. D. (vol.II, fil.218-218 bis); Proces-verbal S. D. încheiat la 04.06.2008 (vol.II, fil. 219-220); Împuternicire avocațială nr.9325/12.12.2007 (vol.II,fil.221); Declarație olografă S. D. (vol.II, fil.222-227); Proces-verbal încheiat la 11.07.2008 (vol.II, fil. 228-231); Fișă cazier judiciar S. D. (vol.II, fil.232); Proces-verbal încheiat la 16.07.2008 + scrisoare medicală (vol.II, fil.233-234); Proces-verbal încheiat la 21.07.2008 (vol.II, fil. 235); Adeverință eliberată de dr.A. E. Ranetti (vol.II, fil.236); Proces-verbal încheiat la 21.07.2008 (vol.II, fil. 237-239); Proces-verbal încheiat la 18.07.2008 împreună cu scrisoarea medicală (vol.II, fil.240-241); Proces-verbal încheiat la 10.09.2008 (vol.II, fil. 242); Proces-verbal de citație S. D. (vol.II,fil.243); Proces-verbal încheiat la 08.09.2008 (vol.II, fil. 244); Proces-verbal încheiat la 12.09.2008 (vol.II, fil. 245); Dovadă de îndeplinire a procedurii de citare a numitului S. D. (vol.II, fil. 246); Proces-verbal încheiat la 17.09.2008 (vol.II, fil. 247); Proces-verbal încheiat la 19.09.2008 (vol.II, fil. 248); Dovadă de îndeplinire a procedurii de citare a numitului S. D. (vol.II, fil. 249); Proces-verbal încheiat la 22.09.2008 + dovadă citare (vol.II, fil. 250- 251); Proces-verbal încheiat la 24.09.2008 (vol.II, fil. 252); Cerere formulată de S. D. (vol.II,fil.253-256); Ordonanță nr.108/P/2007 din data de 01.08.2008 (vol.II, fil. 257-259); Proces-verbal încheiat la 24.09.2008 (vol.II, fil. 260); Proces-verbal încheiat la 24.09.2008 - Spitalul M. Central (vol.II, fil. 261-263); Proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală înv. I. T. . nr._ (vol.II, fil. 264); Declarație înv. I. T. . nr._ (vol.II, fil. 265-275); Proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii înv. I. T. (vol.II, fil. 276-277); Proces-verbal schimbare a încadrării juridice a înv. I. T. (vol.II, fil. 278-279); Proces-verbal de prezentare material video prelucrat înv. I. T. (vol.II, fil. 280-282); Împuternicire avocațială pentru I. T. (vol.II, fil. 283); Declarație olografă înv. I. T. (vol.II, fil. 284-287); Declarație olografă înv. I. T. (vol.II, fil. 288-289); Memoriu înv. I. T. (vol.II, fil. 290-292); Declarație olografă I. T. (vol.II, fil. 293); Declarație avere înv. I. T. (vol.II, fil. 294-298); Decizii numire în funcție înv. I. T. și fișa postului (vol.II, fil. 299-303); Fișă cazier judiciar înv. I. T. (vol.II, fil. 304); Proces-verbal sechestru înv. I. T. (vol.II, fil. 305-306); Proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală V. I., . nr._ (vol.II, fil. 307); Declarație înv. V. I. . nr._ (vol.II, fil. 308-312); Declarație olografă V. I. (vol.II, fil. 313-314); Proces-verbal din 18.03.2008 de aducere la cunoștință schimbare încadrare juridică V. I. (vol.II, fil. 315-316); Proces-verbal din 20.02.2008 de aducere la cunoștință a învinuirii V. I. (vol.II, fil. 317-318); Declarație olografă V. I. (vol.II, fil. 319); Proces-verbal din data de 01.02.2008 de prezentare material video - V. I. (vol.II, fil. 320-322); Declarație V. I. (vol.II, fil. 323-330); C. fișa postului V. I. (vol.II, fil. 331-332); Cazier judiciar V. I. (vol.II, fil. 333); Proces-verbal sechestru asigurator V. I. (vol.II, fil. 334); Declarație V. I. . nr._ (vol.II, fil. 335); Proces-verbal . nr._ de prezentare a materialului de urmărire penală S. L. (vol.II, fil.336); Declarație învinuit . nr._ a înv. S. L. (vol.II, fil. 337-343); Împuternicire avocațială nr.12/2008 (vol.II, fil. 344); Proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii numitei S. L. (vol.II, fil.345-346); Declarație olografă S. L. (vol.II, fil. 347-355); Fișă cazier judiciar S. L. (vol.II, fil. 356); Proces-verbal încheiat la 08.07.2008 (vol.II, fil. 357-358); Cerere administrare probatoriu formulată de S. L. (vol.II, fil. 359-360); Ordonanță nr.108/P/2007 din 17.07.2008 (vol.II, fil. 361-362); Proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe P. E. S. (vol.II, fil. 363); Împuternicire avocațială nr.23/26.02.2008 (vol.II, fil. 364); Declarație învinuit P. E. S., . nr._ dată la 21.02.2008 (vol.II, fil. 365); Proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii lui P. E. S., încheiat la 21.02.2008 (vol.II, fil. 366-367); Proces-verbal încheiat la 01.02.2008 (vol.II, fil. 368-370); Declarație olografă P. E. S. (vol.II, fil. 371-374); Documente A.N.T. (vol.II, fil. 375-378); Declarație olografă P. E. S. (vol.II, fil. 379); Declarație de avere P. E. S. (vol.II, fil. 380-384); Proces-verbal încheiat la 21.02.2008 (vol.II, fil. 385); Proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală .. nr._ privind pe C. A. C. (vol.II, fil. 386); Declarație învinuit A. C. . nr._/21.02.2008 împreună cu împuternicire avocațială nr.6/14.03.2008 (vol.II, fil. 387-391); Proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii numitei C. A. C. (vol.II, fil. 392-393); Declarație olografă C. A. C. dată la 21.02.2008 (vol.II, fil. 394-395); Proces-verbal încheiat la data de 01.02.2008 (vol.II, fil. 396-398); Împuternicire avocațială nr._/28.01.2008 (vol.II, fil. 399); Declarație olografă C. A. C. (vol.II, fil. 400-404); Decizia nr.461/06.10.2008 a A.N.T. (vol.II, fil.405); Fișa postului pentru M. C. (vol.II, fil.406-408); Fișă cazier judiciar C. A. C. (vol.II, fil.409); Cerere C. A. C. (vol.II, fil.410); Cerere av. N. A. (vol.II, fil.411); Proces-verbal încheiat la 21.02.2008 (vol.II, fil.412-413); Memoriu formulat de C. A. C. (vol.II, fil.414-438); Rezoluție de începere a urmăririi penale din 12.02.2008 (vol.II, fil.439-442); Proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală înv. P. M. (vol.II, fil.443); Declarație înv. P. M. (vol.II, fil.444-447); Împuternicire avocațială pentru P. M. (vol.II, fil.448); Proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii P. M. (vol.II, fil.449-450); Proces-verbal de prezentare spre vizionare DVD înv. P. M. (vol.II, fil.451-453); Declarație olografă înv. P. M. (vol.II, fil.454-456); Declarație olografă înv. P. M. (vol.II, fil.457-460); Decizie funcție, fișă cu atribuțiuni de serviciu și declarație avere P. M. (vol.II, fil.461-469); Cazier judiciar înv. P. M. (vol.II, fil.470); Proces-verbal instituire sechestru asigurator înv. P. M. (vol.II, fil.471-473); Proces-verbal prezentare material urmărire penală B. C. (vol.III, fil.1); Împuternicire avocațială pentru B. C. (vol.III, fil.2); Declarație de învinuit ..nr._ B. C. (vol.III, fil.3-9); Împuternicire avocațială pentru B. C. (vol.III, fil.10); Proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirilor B. C. (vol.III, fil.11-12); Declarație olografă B. C. (vol.III,fil.13-15); C. carnet de muncă B. C. (vol.III, fil.16-19); Adresă cabinet medical I. LIHĂNCEANU (vol.III, fil.20); Fișă cazier judiciar B. C. (vol.III, fil.21); Proces-verbal instituire sechestru asigurator B. C. (vol.III, fil.22); Fișa postului B. C. (vol.III, fil.23-24); Proces-verbal prezentare material urmărire penală O. L. N. (vol.III, fil.25); Declarație învinuit ..nr._ O. L. N. (vol.III, fil.26-34); Declarația olografă O. L. N. (vol.III, fil.35-40); Împuternicire avocațială pentru O. L. N. (vol.III, fil.41) ; Proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirilor O. L. N. (vol.III, fil.42-43); Fișă cazier judiciar O. L. N. (vol.III, fil.44); C. carnet de muncă O. L. N. (vol.III, fil.45-48); Proces-verbal instituire sechestru asigurator O. L. N. (vol.III, fil.49); Fișa postului O. L. N. (vol.III, fil.50-51); Proces-verbal prezentare material urmărire penală D. M. (vol.III, fil.52); Împuternicire avocațială D. M. (vol.III, fil.53); Declarație învinuit D. M. (vol.III, fil.54-61); Atribuții de serviciu învinuit D. M. (vol.III, fil.62-66); Declarație olografă D. M. (vol.III, fil.67-69); Proces-verbal aducere la cunoștință a învinuirilor D. M. (vol.III, fil.70-71); Ordinul nr.1166/29.06.2006 M.T.C.T. - D. M. (vol.III, fil.72); Fișa postului D. M. (vol.III, fil.73-74); H.G.nr.906/12.07.2006 de acordare a cetățeniei române lui D. M. (vol.III, fil.75); Ordinul nr.12/16.04.2007 al ministrului Transporturilor și copie act identitate D. M. (vol.III, fil.76-77); Fișă cazier judiciar D. M. (vol.III, fil.78); Proces-verbal instituire sechestru asigurator D. M. (vol.III, fil.79); Proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală S. I. T. (vol.III, fil.80); Declarație învinuit .. nr._ S. I. T. (vol.III, fil.81-88); Declarație olografă S. I. T. (vol.III, fil.89-92); Proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirilor S. I. T. (vol.III, fil.93-94); Declarație olografă S. I. T. (vol.III, fil.95-101); Fișă cazier judiciar S. I. T. (vol.III, fil.102); Proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală G. C. D. (vol.III, fil.103); Împuternicire avocațială pentru G. C. D. (vol.III, fil.104-106); Declarație învinuit .. nr._ G. C. D. (vol.III, fil.107-112); Proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirilor G. C. D. (vol.III, fil.113-114); Declarație olografă G. C. D. (vol.III, fil.115-119); Acte depuse de inculpatul G. C. D. în circumstanțiere (vol.III, fil.120-135); Fișă cazier judiciar G. C. D. (vol.III, fil.136); Cereri formulate de G. C. D. și Ordonanța din 14.07.2008 (vol.III, fil.137-143); Acte depuse de Ministerului Economiei și Finanțelor – Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice, ca răspuns la solicitarea D.N.A. - Serviciul Teritorial București (vol.III, fil.144-217); Declarație martor .. nr._ și declarație olografă M. L. N. (vol.III, fil.218-224); Declarație martor ..nr._ B. R. M. (vol.III, fil.225-228); Declarație martor .. nr._ SERGOVICI V. (vol.III, fil.229-233); Proces-verbal prezentare casete video (vol.III, fil.234-236); Declarație olografă SERGOVICI V. (vol.III, fil.237-242); Declarație martor .. nr._ M. P. și declarație olografă (vol.III, fil.243-247); Declarație martor .. nr._ B. V. A. (vol.III, fil.248-253); Proces-verbal de prezentare video martor B. V. A. (vol.III, fil.254-256); Declarație olografă B. V. A. (vol.III, fil.257-267); Declarație martor .. nr._ S. E. C. (vol.III, fil.268-271 BIS); Proces-verbal prezentare video, martor S. E. C. (vol.III, 272-274); Declarație olografă martor S. E. C. (vol.III, fil.275-280); Declarație martor .. nr._ (vol.III, fil.281-289); Declarație martor .. nr._ M. B.+delegație avocat+declarație olografă (vol.III, fil.290-297); Declarație martor ..nr._ S. R. M. C., delegație avocat, declarație olografă, fișă cazier judiciar (vol.III, fil.298-314); Declarație martor .. nr._ I. A. M. (vol.III, fil.315-319); Declarație martor .. nr._ N. P., declarație olografă (vol.III, fil.320-327); Declarație martor .. nr._ D. A. I., declarație olografă (vol.III, fil.328-337); Declarație martor .. nr._ S. E., declarație olografă (vol.III, fil.338-344); Declarație martor . nr._ M. D. C., delegație avocațială, declarație olografă (vol.III, fil.345-350); Dovezi citare M. D. C. (vol.III, fil.351-352); Extrase, evidențe contabile . ADVERTISING G. + contracte de mandat (vol.III, fil.353-361); Declarație martor .. nr._ T. C. (vol.III, fil.362-364); Declarație martor .. nr._ N. C. (vol.III, fil.365-367); Declarație martor .. nr._ T. R. D. (vol.III, fil.368-371); Declarație martor .. nr._ A. O., delegație avocat, declarație olografă (vol.III, fil.372-320); Extras on-line Oficiul Național al Registrului Comerțului (vol.III, fil.381-394); Procese-verbale înștiințare avocați – participare acte de urmărire penală (vol.III, 395-437); Raport cu concluziile verificărilor efectuate la Ministerul pentru Întreprinderi M. și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale (vol.IV, fil.1-396); Proces-verbal de ridicare a dosarului de achiziție publică ,,Creație Internațională Media” + opis dosar (vol.V, fil.1-8); Notă fundamentare achiziție publică (vol.V, fil.10-11); Monitorul Oficial al României – anunț intenție achiziție publică + adresă – copii (vol.V, fil.12-13); Anunț de participare + Monitorul Oficial (vol.V, fil.14-18); Adresă + Documente de atribuire (original + copii) (vol.V, fil.19-31); Adrese Ministerul Finanțelor Publice și A.N.R.M.A.P. + documentații (vol.V, fil.32-39); Adrese + Împuterniciri + corespondență cu solicitanții, documentație de atribuire + dovezi de plată a acestora (vol.V, fil.40-61); Decizia 550/14.11.2006 și Decizia 476/17.10.2006 + corespondență cu Ministerul Transporturilor Construcțiilor și Turismului (vol.V, fil.62-65); Declarații confidențialitate și imparțialitate – membrii Comisiei de evaluare (vol.V, fil.66-75); Proces-verbal ședința de deschidere a ofertelor + documente calificare (original+copie) (vol.V, fil 76-81); Împuterniciri ale ofertanților de participare la deschiderea ofertelor (vol.V, fil.82-89); Proces-verbal nr.8134/28.11.2006 de amânare a ședinței de evaluare pentru 30.11.2006, lipsă reprezentantul M.T.C.T. (două exemplare) (vol.V, fil.90-93); Împuternicirii ofertanții (vol.V, fil.94-96); Raportul procedurii de atribuire nr.8286 din 05.12.2006 + evaluările membrilor comisiei (vol.V, fil.97-108); Ordin de serviciu S. I. T. și G. C. din partea M.E.F. – U.C.V.A.P. (vol.V, fil.109); Adresă + Raport de activitate întocmit de S. I. T. și G. C. (vol.V, fil.112-121); Corespondență A.N.T.– M.E.F.– U.C.V.A.P. (vol.V, fil.122-137); Adrese către ofertanți cu menționarea câștigătorului licitației (vol.V, fil.138-144); Contestații formulate de . și . (vol.V, fil.145-174); Decizia nr.306/2C2/580 din 20.12.2006 a Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor (vol.V, fil.175-179); Contract nr.8766 din 21.12.2006- copie xerox (vol.V, fil.180-188); Adresă + Monitorul Oficial de publicare a anunțului de atribuire a contractului de achiziție publică (vol.V, fil.189-193); Scrisoare bancară de garanție și bună execuție client . ADVERTISING G. SRL – copie xerox (vol.V, fil.194); Proces-verbal de ridicare înscrisuri în original și registre intrare-ieșire (vol.V, fil.196); Documente calificare . (vol.VI, fil.1-8); Documente calificare . ADVERTISING G. SRL (vol.VI, fil.9-77); CD – experiență anterioară . ADVERTISING G. SRL (vol.VI, fil.78); Propunere tehnică . ADVERTISING G. SRL (vol.VI, fil.79-183); Documente calificare + propunere financiară . (vol.VI, fil.184-250); Propunere tehnică + CD – experiență anterioară . (vol.VI, fil.251-304); Documente de eligibilitate . (vol.VII, fil. 1-98); Oferta tehnică a . (vol.VII, fil.99-218); Adresa nr._ din 03.10.2007, nota de constatare din 05.07.2007 a Gărzii Financiare – Comisariatul General, privind verificările la . G. SRL, . SRL, . și . SRL (vol.VIII, fil.1-179); Adresa nr._ din 11.06.2008 a Gărzii Financiare – Comisariatul General, referitoare la relațiile comerciale ale . G. SRL (vol.VIII, fil.180-233); Raportul de constatare tehnico-științifică IT (vol.IX,fil.46-348); Anexa 1 - 5 (cinci) casete video Betacam și proces verbal din 09.07.2007 de ridicare de la A. Națională pentru Turism; Anexa 2 - 1(un) CD și 1 (un) DVD ce conțin transpunerea în format digital a materialelor video de pe cele 5 casete Betacam, proces verbal și adresa către Ministerul Apărării Naționale – Redacția Militară de Televiziune PROPATRIA; Anexa 3 - Proces verbal din 31.01.2007 de ridicare de la Ministerul pentru Întreprinderi M. și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale a unui DVD marca Samsung Pleomax conținând copiile spoturilor publicitare video realizate de . SA, în baza contractului nr.4267 din 17.07.2006; Anexa 4 - Proces verbal din 01.02.2008 de ridicare a unui DVD Samsung Pleomax de la I. T.; Anexa 5 - Proces verbal din 11.02.2008 de ridicare de la S. D. a unui număr de 5 buc. DVD conținând fiecare câte un spot video din campania de promovare internațională conform story-boardului „Spectacolul Lumii”; Anexa 6 – conține 2 (două) suporturi de memorie tip hard – disk intern PATA și 2 (două) DVD data, pe care au fost înregistrate copiile efectuate la data de 26.02.2008 după suportul intern de memorie al unității centrale marca DELUX.

II.Constituirea de parte civilă și măsurile asigurătorii dispuse

În cursul urmăririi penale, prin adresa nr. 1172 din 28.05.2008 (f. 131 vol. II DUP), Ministerul pentru Întreprinderi M. și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.501.429 RON, la care se adaugă TVA, în sumă de 855.271 RON, în total suma de 5.356.701 RON, echivalentul a 1.594.256,25 Euro, reprezentând prețul contractului de achiziție publică.

Prin ordonanța nr.108/P/2007 din 18.02.2008, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparținând învinuiților I. T., V. I., C. A. C., P. M., P. E. S. și M. C. M..

De asemenea prin ordonanța cu același număr din 05.06.2008, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător și asupra bunurilor mobile și imobile aparținând învinuiților D. M., O. L. N., B. C., S. L. și S. D..

III.Faza de judecată

În faza de judecată, instanța a dispus citarea în calitate de parte civilă a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, iar ulterior a Autorității Naționale pentru Turism, ca succesor în drepturi a Ministerului Dezvoltării Regionale si Turismului, având în vedere reorganizările succesive ale acestor instituții. A. Națională pentru Turism și-a menținut cererea de constituire de parte civilă formulată în cursul urmăririi penale de către antecesoarea sa.

În cursul judecății a fost citată în calitate de parte responsabilă civilmente . G. SRL, însă la termenul din data de 25.10.2013, instanța a dispus scoaterea acesteia din citativ, ca urmare a radierii sale, conform relațiilor comunicate de Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Prin încheierea de ședință din data de 28.10.2011, instanța, în temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a sesizat Curtea de Apel București - Secția C. Administrativ și Fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 2091/11.10.2006 emis de Ministrul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, invocată de inculpați.

Prin sentința nr. 1012/15.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, instanța învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, respingând pe cale de consecință acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. De asemenea, a admis excepția de nelegalitate si a constatat nelegalitatea Ordinului nr. 2091/10.11.2006 emis de Ministrul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

Prin decizia nr. 2980/13.06.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal a admis recursul formulat de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și a modificat în parte sentinta atacata, în sensul că a admis în parte exceptia de nelegalitate invocata de inculpați în dosarul nr._/299/2008 și a constatat nelegalitatea prevederilor art. 36 ind. 1 alin. 3 din Regulamentul de organizare si functionare al A.N.T., introduse prin Ordinul nr.2091/10.11.2006 emis Ministrul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, menținând celelalte dispozitii ale sentinței nr. 1012/15.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.

La termenul din data de 21.10.2011, instanta le-a adus la cunostinta inculpatilor dispozitiile art. 3201 C. proc. pen., acestia invederand ca nu doresc sa fie judecati potrivit procedurii prevazute de acest text de lege, considerandu-se nevinovati.

In aceste conditii, pe parcursul cercetarii judecatoresti instanta a procedat la readministrarea probatoriului din cursul urmăririi penale, audiindu-i pe inculpații S. L., M. C. M., I. T., V. I., O. L., B. C., D. M., P. M., C. A. C., P. E. S., S. I. T. și G. D. A.. Inculpatul S. D. nu a dorit să dea o nouă declarație în cauză, rezervându-și dreptul la tăcere. Totodată, s-a procedat la audierea martorilor propuși de Ministerul Public prin rechizitoriu, respectiv S. E., Sergovici V., M. P., B. V. A., N. P., M. L. N., A. O., S. R. C., M. B., D. A. I., N. C., I. A. M., S. E., T. C.. De asemenea, a fost administrată proba cu înscrisuri.

Martorul M. D. C. a refuzat să dea declarații în fața instanței de judecată, prevalându-se de dreptul prevăzut de art. 80 alin. 1 C.p.p.,având în vedere că este văr primar cu inculpatul S. D.. De același drept a uzat și martora S. R. M. C., soția inculpatului S. D..

Cu privire la martorii T. R. D. și B. R. M., instanța, avand in vedere ca imprejurarile de fapt care au fost constatate prin audierea acestora în cursul urmăririi penale nu mai fac obiectul probatiunii in raport de decizia nr. 2980/13.06.2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, avand ca obiect exceptia de nelegalitate a ordinului 2091/2006 emis de Ministerul Transporturilor, Constructiilor și Turismului, a dispus, conform art. 329 alin 3 C.p.p, ca aceste mijloace de probă să sa nu mai fie administrate, nemaifiind utile solutionării cauzei.

Prin încheierea de ședință din data de 09.07.2013, în baza art. 67 C.p.p. instanța a încuviințat în parte cererile de completare a probatoriului formulate de către inculpați, astfel: emiterea unei adrese către partea civilă A. Națională pentru Turism, cu mențiunea de a aduce precizări cu privire la cererea de constituire ca parte civilă formulată în cauză referitoare la întinderea pagubei și de unde derivă această sumă, precum și de a depune la dosarul cauzei toate înscrisurile care au stat la baza constituirii de parte civilă și de care înțeleg să se folosească în susținerea acțiunii civile; emiterea unei adrese către Curtea de Conturi a României cu mențiunea de a înainta instanței raportul întocmit de către această instituție cu privire la A. Națională pentru Turism pentru anii 2006 și 2007; procesul-verbal de predare-primire spoturi publicitare nr. 9/02.07.2007; declarațiile pe proprie răspundere ale administratorei S. R. privind dotarea cu echipamente tehnice și pregătirea personalului . G. SRL; scrisori de recomandare emise de instituții bancare cu privire la . G. SRL; adresa nr. 1458/04.03.2011 a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului; proba cu declarațiile martorelor B. Culița și B. M.; proba cu înscrisuri în circumstanțiere.

La termenul de judecată din data de 08.11.2013, inculpații au formulat o . cereri de schimbare a incadrării juridice a faptelor reținute în actul de sesizare, care au fost puse în discuția contradictorie a părților.

Astfel, inculpatul I. T. a solicitat reținerea și a disp. art. 248 Cp ca normă de incriminare, pe de altă parte solicitând înlăturarea formei continuate a infracțiunilor reținute in sarcina inculpatului, dar și înlăturarea din conținutul încadrării juridice a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice și reținerea doar a infracțiunii de fals intelectual, ale căror elemente constitutive se suprapun. În subsidiar, a solicitat reținerea concursului ideal prevăzut de art. 33 lit. b C.pen., iar nu a concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a C.pen.

De asemenea, inculpata C. A. C. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa, prin înlăturarea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, care are un caracter subsidiar față de norma specială care incriminează infracțiunea de fals intelectual. În subsidiar, a solicitat reținerea concursului ideal prevăzut de art. 33 lit. b C.pen., iar nu a concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a C.pen.

Totodată, în privința infracțiunii de fals intelectual, inculpata C. A. C. a solicitat înlăturarea art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 și reținerea doar a textului de incriminare general, din Codul penal, respectiv art. 289 C.pen. A mai solicitat înlăturarea disp. art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 prin raportare la art. 248 C.pen.

Inculpații M. C. M., V. I., O. L. N., B. C., D. M., P. M., P. E. S., S. L., S. I. T., G. C. D. și S. D. au achiesat la cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpații I. T. și C. A. C..

De asemenea, instanța a pus în discuție din oficiu la același termen de judecată necesitatea schimbării încadrării juridice în sensul solicitat de apărătorul ales al inculpatei C. A. C. și cu privire la ceilalți inculpați, precum si schimbarea incadrării juridice a faptei de uz de fals reținută în sarcina inculpatei M. C. M., din disp. art. 291 Cp rap la art 17 lit c din Lg nr. 78/2000, în disp. art. 291 Cp.

S-au depus la dosarul cauzei fișele de cazier judiciar ale inculpaților, precum si inscrisuri in circumstanțiere.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:

IV. În privința faptelor comise cu ocazia desfășurării procedurii de licitație deschisă privind atribuirea contractului de servicii publice în vederea realizării campaniei de media internațională de creație și producție în Trimestrul IV-2006

1. Situația de fapt

Evenimentele relevante în cauza dedusă judecății debutează în toamna anului 2006, când în aplicarea Programului Anual de Marketing și Promovare Artistică aprobat prin H.G. nr.303/2006, inculpata M. C. M., în calitate de director general al Direcției Generale Promovare și Relații Internaționale din cadrul Autorității Naționale pentru Turism (A.N.T.), a întocmit Nota de fundamentare nr. 5638/04.09.2006 (f. 219-220 vol. I DUP), prin care a inițiat campania internațională de promovare a României ca destinație turistică, ce consta în realizarea a 5 spoturi Tv și a 5 machete de banner, pentru comunicarea a 4 vectori – turism cultural, turism rural, turism balneo și wellness, turism activ și de agrement și a platformei de brand național, de promovare a ofertei turistice românești în general.

Prin aceeași notă, aprobată de către inculpata S. L. – vicepreședinte A.N.T. în perioada decembrie 2005 – 05.12.2006, valoarea achiziției publice a fost estimată inițial la suma de 2.961.672 RON, fără TVA. Ulterior, inculpata M. C. M. a întocmit nota nr. 6026/19.09.2006, aprobată de asemenea de inculpata S. L., prin care a fost majorată valoarea estimată a achiziției publice, reprezentând costurile de creație, design și producție a componentelor de comunicare menționate mai sus, la suma de 5.295.600 RON, fără TVA, respectiv 1.500.000 Euro (1 Euro = 3,5304 RON).

Trebuie menționat că începând cu luna august 2006 inculpata S. L. a asigurat interimatul la conducerea Autorității Naționale pentru Turism, în conformitate cu dispozițiile Ordinului Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr.262/23.02.2006 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al Autorității Naționale pentru Turism, deoarece președintele O. I. M. a demisionat din funcție în aceeași perioadă.

Documentația de atribuire a fost elaborată tot de către inculpata M. C. M. și aprobată la data de 18.10.2006 de către vicepreședintele A.N.T., inculpata S. L. și prevedea în esență legislația aplicabilă contractului de achiziție publică și condițiile de participare ce trebuiau îndeplinite de firmele ofertante, după cum urmează:

C. legal aplicabil procedurii de atribuire era prevăzut de următoarele acte normative:

- O.U.G. nr.34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune și servicii, cu modificările și completările ulterioare;

- H.G. nr.925/2006, pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr.34/2006, cu modificările ulterioare;

- O.U.G. nr.30/2006, privind funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică;

- H.G. nr.942/2006, pentru aprobarea Normelor de aplicare a O.U.G. nr.30/2006, privind funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică.

Atribuirea contractului de achiziție publică urma să se realizeze prin procedura licitației deschise. Participanții la licitație trebuiau să îndeplinească anumite cerințe minime de calificare, care priveau mai multe criterii precum capacitatea de exercitare a activității profesionale de către ofertant, situația economico-financiară, etc. Caietul de sarcini prevăzut în documentația de atribuire, stabilea cadrul general al campaniei de promovare a turismului românesc pe plan internațional, respectiv țările destinatare (Italia, Germania, Franța, Austria, Marea Britanie, SUA, etc.) și publicul țintă căruia i se adresează mesajul media (turiști din Europa și SUA, cu vârste cuprinse între 30-65 ani, familiști, din mediu urban, etc.).

Această campanie trebuia să folosească ca și componente de comunicare: spoturi Tv – 80%, Internet (banner, link), pe următorii vectori: ofertă turistică generală; turism cultural (monumente UNESCO, Sibiu – capitală culturală europeană 2007, spectacole); turism rural (datini, tradiții, obiceiuri, târguri populare, artizanat, etc.); turism balneo și wellness; turism activ și de agrement (munte, litoral, Delta Dunării).

Ofertantul era obligat să realizeze un număr de 5 spoturi Tv a câte 30 de secunde și 5 machete de banner pentru comunicarea vectorilor mai sus arătați și să pună la dispoziția A.N.T. spoturile și machetele realizate în format digital – CD și DVD, pentru fiecare spot, respectiv machetă în parte.

Bugetul alocat pentru această acțiune era de 1.500.000 Euro, fără TVA și includea toate costurile de design, creație și producție, iar criteriul de atribuire al contractului era oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic. Anunțul de participare a fost publicat în Monitorul Oficial nr.237/23.10.2006, în conformitate cu dispozițiile legale.

Prin decizia nr. 476/17.10.2006 (f. 223 vol. I DUP), inculpata L. S. a stabilit componența comisiei de evaluare a ofertelor, nominalizând următoarele persoane: M. C. M. – Direcția Generală Promovare și Relații Internaționale – președinte; G. D. - Direcția Juridică, Autorizare și Control – membru; O. N. – Direcția Generală Promovare și Relații Internaționale – membru; D. A. – Direcția Economică și Resurse Umane – membru; P. E. S. – Direcția Juridică, Autorizare și Control – membru; M. A. – Direcția Generală Strategie – membru de rezervă; G. O. – Direcția Generală Promovare și Relații Internaționale - membru de rezervă; P. M. - Direcția Generală Promovare și Relații Internaționale - membru de rezervă.

Potrivit articolului 2 din această decizie, comisia de evaluare răspundea de activitatea de deschidere, verificare, clarificare, evaluare și adjudecare a ofertelor pentru atribuirea contractului de achiziție publică și de respectarea procedurii de licitație, în conformitate cu normele legale în vigoare.

Ulterior prin decizia nr. 550/14.11.2006 (f. 222 vol. I DUP), emisă de inculpata S. L., componența comisiei de evaluare a fost modificată după cum urmează: I. T. – director general adjunct la Direcția Generală Promovare și Relații Internaționale – președinte; P. E. S. – director adjunct la Direcția Juridică, Autorizare și Control – membru; V. I. – referent superior la Direcția Economică și Resurse Umane – membru; O. L. N. – consilier superior la Direcția Generală Promovare și Relații Internaționale – membru; B. C. - consilier superior la Direcția Generală Strategie – membru. Celelalte prevederi ale deciziei nr.476/17.10.2006 au rămas nemodificate.

Din documentația de atribuire (f. 248-253 vol. I DUP) rezultă că trei societăți comerciale, toate având ca obiect principal de activitate publicitatea, au depus oferte în vederea realizării campaniei internaționale de promovare a României ca destinație turistică, după cum urmează: . Ploiești (administrator: Ș. G. M.; asociați: Ș. G. M. - 47,5% părți sociale; Ș. D. - 45% părți sociale; M. C. L., S. D. R. și Ș. S. M., toți cu 2,5% părți sociale); . Ploiești (administrator: M. R. G.; asociați – SIMAROM TRADING LIMITED, cu sediul social în Nicosia – Cipru, cu 100% părți sociale) și . G. SRL București (administrator: S. R. M. C.; asociați: S. R. M. C. – 60% părți sociale și S. D. – 40% părți sociale).

La data de 28.11.2006, comisia de evaluare în componența stabilită prin Decizia președintelui A.N.T. nr.550/14.11.2006, respectiv numiții I. T. - președinte, P. E. S., O. N., B. C. și I. V. s-a întrunit în prezența reprezentanților Unității pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice (U.C.V.A.P.), inculpații S. I. T. și G. C. D., în vederea deschiderii ofertelor.

Firmele participante au fost reprezentate la această ședință de numiții: V. C. pentru .; S. D. și G. C. D. pentru . SRL și D. M. pentru ..

Cu această ocazie, comisia de evaluare formată din persoanele anterior menționate a hotărât amânarea deschiderii ofertelor pentru data de 30.11.2006, orele 10:00, în vederea desemnării unui reprezentant al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, ce trebuia să facă parte din comisia de evaluare, aspecte consemnate în procesul-verbal nr. 8134/28.11.2006 (fil.90-91 vol.V DUP), întocmit de către inculpata O. N. și semnat de către toți membrii comisiei de evaluare, precum și de reprezentanții firmelor participante. Totodată, un exemplar a fost înmânat reprezentanților Ministerului Finanțelor – inculpații S. I. T. și G. C. D..

Trebuie menționat că prin ordinul nr. 2091/10.11.2006 pentru modificarea și completarea Regulamentului de organizare și funcționare a A.N.T., emis de către ministrul transporturilor, construcțiilor și turismului, martorul B. R. M., s-a introdus articolul 361, cu următorul conținut:

„(1) Toate mandatele pentru participarea delegațiilor la reuniunile organismelor și organizațiilor internaționale din care fac parte președintele sau vicepreședintele Autorității Naționale pentru Turism se aprobă de către conducerea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

(2) Programul de achiziții și investiții al Autorității Naționale pentru Turism se aprobă de conducerea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

(3) Comisiile de evaluare pentru atribuirea contractelor de achiziții publice din care face parte în mod obligatoriu cel puțin un reprezentant al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului se aprobă prin ordin al Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

(4) Numirile în funcțiile publice de conducere se fac cu înștiințarea prealabilă a conducerii Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.”

Astfel cum rezultă din procesul-verbal nr. 8201/30.11.2006 (f. 149-150 vol. V DUP) întocmit de către inculpata O. N. L. și semnat de către toți membrii Comisiei de evaluare, precum și de reprezentanții firmelor participante, la data de 30.11.2006, inculpații I. T., D. M., O. N., B. C. și V. I., în calitate de membri ai comisiei de evaluare, s-au întrunit la sediul A.N.T în vederea deschiderii ofertelor depuse.

Deschiderea ofertelor s-a realizat de către inculpatul I. T., în calitate de președinte al comisiei, în prezența reprezentanților firmelor ofertante respectiv: V. C. – .; D. M. și P. L. – .; S. D. și M. B. – . ADVERTISING G. SRL.

Membrii comisiei au constatat că toate firmele participante au depus documentele de calificare în conformitate cu prevederile documentației de atribuire, propunerea financiară și propunerea tehnică. Ofertele depuse de cele trei firme participante au cuprins atât propuneri tehnice ce făceau referire la conceptele de creație ale videoclipurilor și machetelor de banner, cât și propuneri financiare. Astfel, . Ploiești a depus o propunere financiară de 1.318.823 Ron fără TVA și o propunere tehnică ce îngloba un singur concept creativ – „România – Come into your heart !!”. . Ploiești a depus o propunere financiară în cuantum de 3.684.815, 28 Ron fără TVA și o propunere tehnică ce cuprindea un număr de patru concepte creative - „Supernatural România”; „România dincolo de statistici”; „Romaniaci”; „O călătorie personală”. . ADVERTISING G. SRL a depus o propunere financiară în cuantum de 4.501.429 Ron fără TVA și o propunere tehnică ce cuprindea un număr de trei concepte creative: „Ț. de basm”; „Spectacolul lumii” și „Ne place România”. Din anexa la procesul-verbal nr. 8201/30.11.2006 rezultă că toate firmele participante au prezentat documentele de calificare cerute prin documentația de atribuire.

După analizarea întregii documentații, inculpatul I. T. a declarat închise lucrările de deschidere a ofertelor, urmând ca membrii comisiei de evaluare să analizeze în detaliu ofertele depuse și să stabilească oferta câștigătoare.

La data de 05.12.2006, comisia de evaluare formată din inculpații I. T., în calitate de președinte și D. M., O. N., B. C. și V. I., în calitate de membri, s-a întrunit în vederea desemnării ofertei câștigătoare.

Astfel, în urma aplicării criteriilor de atribuire, în conformitate cu OUG nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, comisia de evaluare a desemnat ofertantul câștigător, respectiv . ADVERTISING G. SRL, cu o ofertă financiară de 4.501.429 Ron, echivalentul a 1.289.660 Euro fără TVA, cu o durată de 60 de zile calendaristice.

La această ședință au participat și cei doi reprezentanți ai Ministerului Finanțelor, în calitate de observatori din partea Unității pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice (U.C.V.A.P.), inculpații S. I. T. și G. C. D..

Raportul procedurii de atribuire înregistrat sub nr. 8286 din 05.12.2006 (f. 243-244 vol. I DUP) a fost întocmit de către inculpata O. N. și semnat de toți membrii comisiei de evaluare, un exemplar fiind înmânat inculpaților S. I. T. și G. C. D.. În aceeași zi, în conformitate cu prevederile art. 83 al. 2 din H.G. nr.925/2006, inculpata L. S., în calitate de vicepreședinte al A.N.T., a aprobat raportul procedurii de atribuire.

Prin adresele nr. 8318 și nr. 8319 din 06.12.2006 semnate de către inculpata M. C., director general al Direcției Generale Promovare și Relații Internaționale, s-a adus la cunoștința firmelor ofertante rezultatul procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică.

La data de 11.12.2006, ., prin reprezentantul Ș. G., a depus o contestație la Consiliul Național de Soluționare al Contestațiilor din cadrul Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, împotriva deciziei comisiei de evaluare prin care s-a desemnat oferta câștigătoare ca fiind cea aparținând . ADVERTISING G. SRL. Totodată, la data de 15.12.2006, ., prin administratorul M. R., a formulat la rândul său contestație împotriva aceleiași decizii a comisiei de evaluare.

Prin adresa nr. 8567 din 14.12.2006 a Direcției Generale Promovare și Relații Internaționale, semnată de inculpata M. C. s-a adus la cunoștința celorlalți doi ofertanți, respectiv . și . G. SRL, faptul că . a depus contestație împotriva deciziei comisiei de evaluare de desemnare a ofertei câștigătoare, precum și că potrivit dispozițiilor art. 277 al. 1 din O.U.G. nr. 34/2006, depunerea contestației în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor suspendă de drept procedura de atribuire până la data soluționării acesteia.

La data de 19.12.2006, . și . au renunțat la contestațiile depuse, astfel că prin decizia nr.306/2C2/580 din 20.12.2006, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a luat act de renunțare. Această decizie a fost comunicată Direcției Generale Promovare și Relații Internaționale din cadrul A.N.T., fiind înregistrată sub nr. 8774/22.12.2006 (f.326-327 vol. I DUP).

La data de 20.12.2006, A. Națională pentru Turism a încheiat cu . G. SRL contractul de servicii de publicitate media nr. 8708 (f. 303-311 vol. I DUP), la prețul de 4.501.429 RON, la care se adaugă TVA în sumă de 855.271 RON.

Conform art. 4 pct. 4.1 din contract, SM ART ADVERTISING G. SRL se obliga să realizeze 5 spoturi TV a câte 30 de secunde fiecare, pentru comunicarea a 4 vectori – turism cultural, turism rural, turism balneo și wellness, turism activ și de agrement și a platformei de brand național, de promovare a ofertei turistice românești în general, precum și 5 machete de banner pentru comunicarea a 4 vectori – turism cultural, turism rural, turism balneo și wellness, turism activ și de agrement.

Potrivit art. 5, prețul contractului era ferm și nu putea fi modificat pe durata îndeplinirii contractului, iar A. Națională pentru Turism avea obligația de a efectua plata către prestator în două tranșe, astfel: 30% din valoare - la semnarea contractului; 70% din valoare – la recepționarea spoturilor TV și a machetelor de banner. Durata contractului a fost stabilită conform art. 6 pct. 6.1, pentru perioada cuprinsă între data semnării lui, respectiv 20.12.2006 și până la 27.12.2006.

Contractul a fost semnat din partea A.N.T. de către președintele interimar al acestei instituții, martorul A. O., martora A. D., director al Direcției Economice și Resurse Umane, inculpata S. E. P., consilier juridic și inculpata M. C., director general al Direcției Generale Promovare și Relații Internaționale. Din partea . G. SRL București contractul a fost semnat de către martora S. C. M. R., administratorul firmei.

A doua zi după semnarea contractului, respectiv la data de 21.12.2006, . G. SRL a emis factura fiscală nr._/21.12.2006 (f. 268 vol. I DUP), în valoare de 1.607.010,15 RON (cu TVA), reprezentând avansul de 30% din valoarea contractului, ce urma să fie achitat conform dispozițiilor art. 5 din contract, factura fiind avizată cu mențiunea „bun de plată” în aceeași zi de către inculpata M. C. M..

Prin ordinele de plată nr. 92 și nr. 198 din 21.12.2006 (f. 265-266 vol. I DUP), A. Națională pentru Turism a efectuat plata avansului în cuantum de 1.607.010,15 RON în contul prestatorului . G. SRL.

2. Analiza acuzațiilor Parchetului prin prisma probatoriului administrat în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile

A) Acuzația referitoare la nelegalitatea constituirii comisiei de evaluare

Prin ordinul nr. 2091/10.11.2006 pentru modificarea și completarea Regulamentului de organizare și funcționare a A.N.T., emis de către ministrul transporturilor, construcțiilor și turismului, martorul B. R. M., s-a introdus articolul 361, cu următorul conținut:

„(1) Toate mandatele pentru participarea delegațiilor la reuniunile organismelor și organizațiilor internaționale din care fac parte președintele sau vicepreședintele Autorității Naționale pentru Turism se aprobă de către conducerea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

(2) Programul de achiziții și investiții al Autorității Naționale pentru Turism se aprobă de conducerea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

(3) Comisiile de evaluare pentru atribuirea contractelor de achiziții publice din care face parte în mod obligatoriu cel puțin un reprezentant al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului se aprobă prin ordin al Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

(4) Numirile în funcțiile publice de conducere se fac cu înștiințarea prealabilă a conducerii Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.”

P. a susținut că deși au cunoscut că nu au fost numiți prin ordin al ministrului, conform ordinului nr. 2091/10.11.2006, inculpații I. T., V. I., O. L. N., B. C. și D. M., având girul inculpatei S. L., au acceptat să-și continue ilegal activitatea, viciind procedura de atribuire și determinând încheierea unui contract de achiziție publică lovit de nulitate absolută.

Din probele administrate în cauză rezultă că, într-adevăr, comisia de evaluare nu a fost aprobată prin ordin al Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului iar din componența acesteia nu a făcut parte, cel puțin în mod formal, un reprezentant al ministrului.

Acest aspect reiese în primul rând din conținutul adresei nr.6839/DT/11.03.2008 a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului (f. 144 vol. II DUP), care precizează faptul că "în evidențele Ministerului Transporturilor nu se regăsește un ordin emis de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, având ca obiect numirea comisiei de evaluare la nivelul Autorității Naționale pentru Turism, pentru achiziția de lucrări publice – Creația și execuția a cinci spoturi publicitare Tv și cinci machete de banner".

Adresa menționată anterior se coroborează cu declarațiile martorului B. R. M. – Ministru al transporturilor, construcțiilor și turismului în perioada aprilie 2006 – aprilie 2007, care a susținut în declarația dată în cursul urmăririi penale că nu a semnat niciun ordin de aprobare a comisiei de evaluare, precizând că nu îi cunoaște pe membrii acesteia, cu excepția lui D. M., care era consilierul său personal. A mai arătat martorul că personal nu l-a desemnat pe D. M. să facă parte din comisia de evaluare, neavând cunoștință despre identitatea persoanei care l-a desemnat pe acesta să facă parte, ca reprezentant al ministerului, din comisia de evaluare.

Din declarațiile martorului T. R., secretar general al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, în perioada august 2006 – ianuarie 2008, reiese că acesta a aprobat adresa înregistrată sub nr. 3951/29.11.2006 emisă de A. Națională pentru Turism (f. 184 vol III DUP), semnată de către vicepreședintele L. S., în care se solicita aprobarea componenței comisiei de evaluare pentru încredințarea contractului „Derularea etapei de creație și producție a campaniei de media internațională”, menționând că a procedat astfel întrucât ministrul R. B. nu era în minister în acea dată.

Conform declarațiilor aceluiași martor, componența acestei comisii a fost stabilită de către L. S., comisie din care făcea parte în calitate de reprezentant al ministerului domnul D. M., consilier personal al ministrului R. B.. Totodată, a arătat că în mod normal această adresă ar fi trebuit înregistrată la secretariatul general al ministerului, însă probabil că a semnat-o în după-amiaza zilei de 29.11.2006 și din această cauză nu a fost înregistrată, precizând că nu a urmărit altceva decât respectarea ordinului nr. 2091/10.11.2006.

În legătură cu desemnarea lui D. M. în componența comisiei, martorul T. R. a declarat că aceasta a fost realizată de către L. S., ca de altfel și desemnarea celorlalți membri ai comisiei de evaluare, precizând că ministrul nu desemnează reprezentantul ministerului în comisiile de evaluare a ofertelor, acest lucru fiind făcut de către ordonatorul principal de credite, în speță A. Națională pentru Turism, prin vicepreședintele S. L..

Inculpata S. L. a declarat că prin decizia nr. 550 din 14.11.2006, care modifică decizia nr.476 din 17.10.2006, a modificat componența comisiei de evaluare, sens în care a desemnat următoarele persoane: I. T. – director adjunct – Direcția Generală Promovare și Relații Internaționale – președinte, P. S., V. I., O. N. și B. C. – membrii.

În aceeași zi, după-amiază, i s-a comunicat ordinul nr. 2091 din 10.11.2006 al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului, prin care a fost modificat regulamentul de organizare și funcționare a Autorității Naționale pentru Turism, în sensul că, comisiile de evaluare vor fi numite prin ordin al ministrului și că din aceste comisii va face parte și un reprezentant al ministerului. A doua zi a formulat o adresă către Direcția Generală de Management și Strategie din minister pentru a emite ordinul de numire a comisiei de evaluare, în cazul achiziției publice având ca obiect creația celor 5 clipuri publicitare, anunțând că pe data de 28.11.2006 se desfășoară ședința de deschidere a ofertelor.

A susținut inculpata S. L. că la adresa sa Direcția Generală de Management și Strategie a răspuns cu adresa nr.23/2736/27.11.2006, prin care i-a adus la cunoștință că elaborarea proiectelor de ordin privind numirea comisiilor de licitații aparține Direcției Generale Achiziții în Lucrări Publice și Infrastructură Rurală. Această adresă a fost înregistrată la cabinetul său sub nr. 3890 din 27.11.2006, punând rezoluție prin care a trimis-o Direcției Generale Promovare și Relații Internaționale și totodată solicitându-le să fie atenți la întocmirea actelor. A doua zi dimineață, la întâlnirea de lucru din biroul său, i-a solicitat directorului adjunct al direcției juridice, P. S., să amâne ședința de deschidere a ofertelor din acea zi, întrucât nu a sosit ordinul ministrului de numire a comisiei de evaluare.

Astfel, a arătat inculpata S. L., ședința de deschidere a ofertelor s-a amânat pentru data de 30.11.2006, întrucât ordinul urma să fie obținut în termen de 2 zile, cu ajutorul secretarului general al ministerului, martorul T. R.. Inculpata S. L. a susținut că în ziua de 29.11.2006, T. R. i-a solicitat verbal să îi prezinte propuneri privind componența comisiei de evaluare, astfel încât a întocmit un tabel cu câte 3 persoane de la cele 4 direcții din cadrul A.N.T., în total 12 persoane, după care s-a deplasat la cabinetul secretarului general T. R., unde acesta a luat tabelul și a intrat în cabinetul ministrului. La scurt timp, acesta a ieșit din cabinetul ministrului, cu tabelul în mână, în care erau bifate un număr de 4 persoane, respectiv I. T., O. N., V. I. și B. C.. Concomitent, secretatul general T. R. i-a solicitat să întocmească o altă adresă cuprinzând persoanele nominalizate de ministru, iar din partea ministerului să-l includă pe consilierul D. M..

Tot din declarațiile inculpatei S. L. rezultă că în aceeași zi inculpata P. E. S. a întocmit adresa înregistrată la cabinetul său sub nr. 3951/29.11.2006, în care se solicita emiterea ordinului de numire a comisiei de evaluare în următoarea componență: I. T. – președinte, D. M. – reprezentant al M.T.C.T., O. N., V. I. și C. B. – membri. Această adresă a fost aprobată de către secretarul general T. R., care în prealabil a intrat din nou cu acest act în cabinetul ministrului B. R.. Inculpata S. L. a susținut că după ce a ieșit din cabinet T. R. i-a spus textual că va ieși ordinul până la data de 30.11.2006, orele 10,00, când va avea loc ședința de deschidere a ofertelor.

De asemenea, inculpata S. L. a afirmat că până la ședința de deschidere a ofertelor din data de 30.11.2006 nu a văzut ordinul emis de ministru pentru desemnarea comisiei de evaluare, ordin care trebuia însă să ajungă la comisia de evaluare și nu la cabinetul său. A învederat inculpata că la data de 05.12.2006 a aprobat raportul procedurii de atribuire a contractului de servicii având ca obiect creația celor 5 clipuri video, bannere și platforma de brand național, act înregistrat sub nr. 8286 din aceeași dată.

Inculpatul B. C. a declarat că la data de 28.11.2006, membrii comisiei de evaluare, în componența menționată prin decizia nr. 550 din 14.11.2006, împreună cu 2 observatori de la Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, s-au întrunit în biroul numitei M. A. de la Direcția de Autorizare din cadrul A.N.T. Aceștia au analizat documentele dosarului de achiziție, existența și integritatea ofertelor, însă la un moment dat în birou a intrat o persoană, al cărui nume nu-l poate preciza, care i-a anunțat că trebuie să oprească licitația, întrucât din comisia de evaluare trebuia să facă parte un reprezentant al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

Inculpatul B. C. a menționat că membrii comisiei de evaluare au hotărât de comun acord să amâne ședința de deschidere a ofertelor pentru data de 30.11.2006, orele 10,00, până când se va desemna un reprezentant al ministerului. Tot atunci a fost întocmit procesul verbal nr. 8134 din aceeași dată, în care s-au menționat aspectele mai sus arătate și care a fost semnat de către membrii comisiei și reprezentanții firmelor ofertante: SM ART ADVERTISING G. SRL, MERCURY PROMOTION SRL și ..

În dimineața zilei de 30.11.2006, comisia de evaluare din care făcea parte de această dată D. M., consilier al ministrului B. R., care a înlocuit-o în comisia de evaluare pe doamna P. S., s-a întrunit în același birou pentru deschiderea ofertelor. Inculpatul B. C. a susținut că înainte de începerea ședinței președintele comisiei, numitul I. T., le-a prezentat o decizie aprobată de către secretarul general al ministerului, T. R., prin care D. M. era numit membru în comisia de evaluare, aducându-li-se la cunoștință că Ordinul nr. 2091 din 10.11.2006 al ministrului R. B. prevedea că din comisiile de evaluare trebuia să facă parte un reprezentant al ministerului și că în temeiul acestui ordin a fost numit D. M..

Inculpatul I. T. a declarat că prin decizia nr. 550 din 14.11.2006 a vicepreședintelui A.N.T., L. S., a fost numit președinte al comisiei de evaluare împreună cu numiții P. E. S., I. V., O. N. și B. C., în calitate de membri. În această componență, comisia de evaluare s-a întrunit la data de 28.11.2006, în prezența celor doi observatori de la Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice din cadrul Ministerului Finanțelor, când S. L. a anunțat oprirea temporară a procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică, în vederea desemnării unui reprezentant al ministerului în această comisie. Inculpatul I. T. a susținut că L. S. nu le-a adus la cunoștință de existența ordinului nr. 2091 din 10.11.2006 al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului, astfel încât nu cunoștea la acea dată că reprezentantul ministerului și întreaga comisie de evaluare trebuia să fie aprobată prin ordin al ministrului. În această situație, comisia de evaluare a luat decizia să amâne ședința de deschidere a ofertelor pentru data de 30.11.2006, până când urma să fie desemnat reprezentantul ministerului.

Totodată, inculpatul I. T. a învederat că până la data de 30.11.2006 nu a participat și nici nu a luat la cunoștință că ar fi avut loc discuții cu privire la modalitatea de numire a comisiei de evaluare și cu privire la existența și prevederile ordinului nr. 2091/10.11.2006 al ministrului B. R..

Inculpata O. L. N. a declarat că la data de 28.11.2006, comisia de evaluare s-a întrunit în biroul directorului M. A. de la Direcția de autorizare, conform calendarului menționat în documentația de atribuire, ocazie cu care li s-a adus la cunoștință că ședința de deschidere a ofertelor va fi amânată pentru data de 30.11.2006, orele 10,00, întrucât din comisie trebuia să facă parte și un reprezentant al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului. Aceasta a arătat că după terminarea ședinței a întocmit procesul-verbal nr. 8134 din 28.11.2006, ce a fost semnat de către membrii comisiei de evaluare, de reprezentanții firmelor ofertante și de către cei doi observatori de la Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice din cadrul Ministerului Finanțelor, inculpații G. și S..

Inculpata O. L. N. a susținut că la data de 30.11.2006 s-a întrunit din nou comisia de evaluare, din aceasta făcând parte și numitul D. M., consilier al ministrului R. B., care a înlocuit-o pe P. E. S.. Tot în acea zi, anterior deschiderii ofertelor, a primit o adresă emisă de A.N.T., înregistrată sub nr. 3951 din 29.11.2006, care cuprindea componența comisiei de evaluare, respectiv: I. T. – președinte, D. M., V. I., B. C. și O. L. N. – membri, aprobată de către secretarul general al ministerului – T. R..

Inculpata O. L. N. a afirmat că a apreciat, la fel ca și ceilalți membri ai comisiei, că această comisie era desemnată legal prin aprobarea secretarului general al ministerului, T. R..

Inculpatul D. M. a declarat că în cursul lunii noiembrie 2006 a aflat despre prevederile ordinului nr. 2091 din 10.11.2006, prin intermediul căruia ministrul hotărâse ca în toate comisiile de atribuire a contractelor de achiziție publică să fie prezent cel puțin un reprezentant al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului. Tot în luna noiembrie 2006 inculpatul D. M. a fost informat prin intermediul adresei înregistrată la A.N.T. sub nr. 3951 din 29.11.2006, semnată de către vicepreședintele L. S. și aprobată de către secretarul general al ministerului R. T., că va fi membru într-o comisie de evaluare, în cadrul unei proceduri de achiziție publică pentru încredințarea contractului având ca obiect producerea unor videoclipuri pentru promovarea turismului românesc în țară și străinătate, care se va desfășura la A. Națională pentru Turism.

Inculpatul D. M. a precizat că până în acel moment nu a avut niciun fel de relații profesionale și umane cu niciunul din membrii comisiei de evaluare, pe unii dintre aceștia cunoscându-i doar din vedere. De asemenea, a susținut că a considerat că a fost desemnat în mod legal în această comisie de evaluare, nefiind nominalizat personal de ministru pentru a face parte din această comisie, întrucât în acea perioadă acesta era plecat din țară, în C. sau Azerbaidjan, delegându-și competențele secretarului general al ministerului R. T..

Totodată, inculpatul D. M. a considerat că adresa emisă de A.N.T., aprobată de secretarul general R. T., care îl reprezintă pe ministru, este perfect legală, comisia de evaluare fiind legal constituită, iar obligația sa era aceea de a se supune acestei decizii, chiar dacă nu a existat în fapt un ordin al ministrului de aprobare a acestei comisii de evaluare.

În altă ordine de idei, instanța constată că prin sentința nr. 1012/15.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, instanța învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 2091/10.11.2006 emis de Ministrul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului invocată de inculpații din prezenta cauză a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, respingând pe cale de consecință acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. De asemenea, a admis excepția de nelegalitate si a constatat nelegalitatea Ordinului nr. 2091/10.11.2006 emis de Ministrul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

Prin decizia nr. 2980/13.06.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal a admis recursul formulat de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și a modificat în parte sentinta atacata, în sensul că a admis în parte exceptia de nelegalitate invocata de inculpați în dosarul nr._/299/2008 și a constatat nelegalitatea prevederilor art. 36 ind. 1 alin. 3 din Regulamentul de organizare si functionare al A.N.T., introduse prin Ordinul nr.2091/10.11.2006 emis de Ministrul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, menținând celelalte dispozitii ale sentinței nr. 1012/15.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.

Efectele acestei decizii sunt prevăzute de dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, potrivit cărora "În cazul în care instanta de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanta în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată." Totodată, conform art. 44 alin. 3 C.p.p., hotararea definitiva a instantei civile, asupra unei imprejurari ce constituie o chestiune prealabila in procesul penal, are autoritate de lucru judecat in fata instantei penale.

Așadar, instanța învestită cu soluționarea prezentei cauze este ținută de aspectele dezlegate prin sentința nr. 1012/15.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 2980/13.06.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal, motiv pentru care nu va ține seama de prevederile art. 36 ind. 1 alin. 3 din Regulamentul de organizare si functionare al A.N.T., introduse prin Ordinul nr.2091/10.11.2006 emis de Ministrul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, potrivit cărora comisiile de evaluare pentru atribuirea contractelor de achiziții publice din care face parte în mod obligatoriu cel puțin un reprezentant al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului se aprobă prin ordin al Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

În concluzie, constatarea nelegalității prevederilor susmenționate are ca efect inaplicabilitatea acestora în cauza dedusă judecății, ceea ce atrage consecințe extrem de importante asupra substanței acuzațiilor care li se aduc inculpaților în capitolul III al actului de sesizare.

În acest sens, se remarcă faptul că acuzațiile formulate de către Direcția Națională Anticorupție referitoare la nelegalitatea constituirii comisiei de evaluare se fundamentează tocmai pe nerespectarea prevederilor art. 36 ind. 1 alin. 3 din Regulamentul de organizare si functionare al A.N.T., introduse prin Ordinul nr. 2091/10.11.2006 emis de Ministrul Transporturilor, Constructiilor si Turismului. Astfel, s-a susținut că toate atribuțiile vizând atribuirea contractului de servicii de publicitate media nr. 8708/20.12.2006 au fost îndeplinite de o comisie de evaluare neconstituită legal, în conformitate cu Ordinul nr.2091/10.11.2006, astfel că procedura de atribuire a fost viciată, toate actele îndeplinite în virtutea acestor atribuții fiind lovite de nulitate.

Or, din moment ce instanța de contencios administrativ a constatat nelegalitatea dispozițiilor a căror nerespectare le este imputată inculpaților, în mod evident întreaga construcție juridică pe care se bazează acuzațiile referitoare la constituirea comisiei de evaluare formate cu ocazia desfășurării procedurii de atribuire a contractului de servicii de publicitate media nr. 8708/20.12.2006 își pierde fundamentul.

Practic, soluția asupra excepției de nelegalitate în discuție confirmă faptul că respectiva comisie de evaluare a fost constituită în conformitate cu prevederile legale, respectiv art. 71 alin. 1 din H.G. nr. 925 din 19 iulie 2006, din persoane desemnate de către autoritatea contractantă, respectiv A. Națională pentru Turism, prin decizia nr. 550/14.11.2006 a conducătorului acestei instituții.

În acest sens, instanța reține că potrivit art. 71 alin. 1 din H.G. nr. 925 din 19 iulie 2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii „autoritatea contractantă are obligația de a desemna pentru atribuirea fiecărui contract de achiziție publică persoana/persoanele responsabile pentru evaluarea ofertelor, care se constituie într-o comisie de evaluare”.

Așadar, prin textul de lege citat anterior se reglementează competența/dreptul autorității contractante de a desemna comisia de evaluare. La data încheierii contractului de prestări servicii erau în vigoare și se aplicau dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii și H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr.34/2006.

Potrivit art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006, care definește conceptul de autoritate contractantă, "Este autoritate contractanta in sensul prezentei ordonante de urgenta:

a) oricare organism al statului - autoritate publica sau institutie publica - care actioneaza la nivel central ori la nivel regional sau local;

b) oricare organism de drept public, altul decat unul dintre cele prevazute la lit. a), cu personalitate juridica, care a fost infiintat pentru a satisface nevoi de interes general fara caracter comercial sau industrial si care se afla cel putin in una dintre urmatoarele situatii:

- este finantat, in majoritate, de catre o autoritate contractanta, astfel cum este definita la lit. a), sau de catre un alt organism de drept public;

- se afla in subordinea sau este supusa controlului unei autoritati contractante, astfel cum este definita la lit. a), sau unui alt organism de drept public;

- in componenta consiliului de administratie/organului de conducere sau de supervizare mai mult de jumatate din numarul membrilor acestuia sunt numiti de catre o autoritate contractanta, astfel cum este definita la lit. a), sau de catre un alt organism de drept public;

c) oricare asociere formata de una sau mai multe autoritati contractante dintre cele prevazute la lit. a) sau b);

d) oricare intreprindere publica ce desfasoara una sau mai multe dintre activitatile prevazute la cap. VIII sectiunea 1, atunci cand aceasta atribuie contracte de achizitie publica sau incheie acorduri-cadru destinate efectuarii respectivelor activitati;

e) oricare subiect de drept, altul decat cele prevazute la lit. a)-d), care desfasoara una sau mai multe dintre activitatile prevazute la cap. VIII sectiunea 1, in baza unui drept special sau exclusiv, astfel cum este acesta definit la art. 3 lit. t), acordat de o autoritate competenta, atunci cand acesta atribuie contracte de achizitie publica sau incheie acorduri-cadru destinate efectuarii respectivelor activitati."

Potrivit Hotărârii de Guvern nr. 413/2004, A. Națională pentru Turism este organul de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, prin care acesta își realizează atribuțiile în domeniul turismului. A. Națională pentru Turism este instituție publică, finanțată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului. Astfel, din coroborarea acestor texte de lege rezultă că A. Națională pentru Turism îndeplinea calitatea de autoritate contractantă, conform art. 8 lit. a din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin decizia nr. 476/17.10.2006 (f. 223 vol. I DUP), inculpata L. S. a stabilit componența comisiei de evaluare a ofertelor, nominalizând următoarele persoane: M. C. M. – Direcția Generală Promovare și Relații Internaționale – președinte; G. D. - Direcția Juridică, Autorizare și Control – membru; O. N. – Direcția Generală Promovare și Relații Internaționale – membru; D. A. – Direcția Economică și Resurse Umane – membru; P. E. S. – Direcția Juridică, Autorizare și Control – membru; M. A. – Direcția Generală Strategie – membru de rezervă; G. O. – Direcția Generală Promovare și Relații Internaționale - membru de rezervă; P. M. - Direcția Generală Promovare și Relații Internaționale - membru de rezervă. Potrivit articolului 2 din această decizie, comisia de evaluare răspundea de activitatea de deschidere, verificare, clarificare, evaluare și adjudecare a ofertelor pentru atribuirea contractului de achiziție publică și de respectarea procedurii de licitație, în conformitate cu normele legale în vigoare.

Ulterior prin decizia nr. 550/14.11.2006 (f. 222 vol. I DUP), emisă de inculpata S. L., componența comisiei de evaluare a fost modificată după cum urmează: I. T. – director general adjunct la Direcția Generală Promovare și Relații Internaționale – președinte; P. E. S. – director adjunct la Direcția Juridică, Autorizare și Control – membru; V. I. – referent superior la Direcția Economică și Resurse Umane – membru; O. L. N. – consilier superior la Direcția Generală Promovare și Relații Internaționale – membru; B. C. - consilier superior la Direcția Generală Strategie – membru. Celelalte prevederi ale deciziei nr.476/17.10.2006 au rămas nemodificate.

În cele din urmă, în componența comisiei de evaluare a fost inclus și D. M., consilier personal al Ministrului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, acesta înlocuind-o pe numita P. E. S..

Așadar, se constată faptul că respectiva comisie de evaluare a fost constituită în conformitate cu prevederile legale, respectiv art. 71 alin. 1 din H.G. nr. 925 din 19 iulie 2006, din persoane desemnate de către autoritatea contractantă, respectiv A. Națională pentru Turism, Ministrul Transporturilor, Constructiilor si Turismului neavând nicio atribuție legată de numirea membrilor sau de aprobarea acestei comisii, în condițiile constatării nelegalității prevederilor art. 36 ind. 1 alin. 3 din Regulamentul de organizare si functionare al A.N.T., introduse prin Ordinul nr.2091/10.11.2006 emis de Ministrul Transporturilor, Constructiilor si Turismului.

În concluzie, instanța apreciază că au fost respectate toate dispozițiile legale referitoare la modul de desemnare a membrilor și la componența comisiei de evaluare constituite cu ocazia desfășurării procedurii de atribuire a contractului de servicii de publicitate media nr. 8708/20.12.2006.

Conform actului de sesizare, fapta învinuiților I. T., D. M., O. N., B. C. și V. I., care în calitate de membri ai comisiei de evaluare privind atribuirea contractului de achiziție publică având ca obiect realizarea campaniei de media pe plan internațional (etapa de creație și producție) în baza aceleiași rezoluții infracționale, au întocmit și semnat procesul verbal nr.8201 din 30.11.2006 și raportul procedurii de atribuire nr. 8286 din 05.12.2006, în care se făceau mențiuni fictive cu privire la modalitatea de numire a comisiei de evaluare, acreditându-se ideea că ar fi fost numită prin Ordinul nr. 2091 din 10.11.2006 al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului, care în realitate modifica Regulamentul de organizare și funcționare a Autorității Naționale pentru Turism, aprobat prin ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 262/23.02.2006, întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de fals intelectual săvârșită în formă continuată, prev. de art.289 C.p. rap. la art. 17 lit. c din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.

Totodată, s-a reținut că fapta învinuitei S. L., care în calitate de conducător al autorității contractante – Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului - A. Națională pentru Turism, la data de 05.12.2006, deși cunoștea că, comisia de evaluare nu a fost constituită legal și a funcționat contrar prevederilor art. 71 alineat 1 din H.G. nr.925/2006, în temeiul art. 83 al. 2 din același act normativ, a aprobat raportul procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică, înregistrat sub nr. 8286 din 05.12.2006, în care se făceau mențiuni fictive cu privire la numirea comisiei de evaluare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C.p. rap. la art.17 lit.c din Legea 78/2000.

Reținând considerentele expuse anterior referitoare la legalitatea modului de desemnare a membrilor și a componenței comisiei de evaluare constituite cu ocazia desfășurării procedurii de atribuire a contractului de servicii de publicitate media nr. 8708/20.12.2006, instanța apreciază că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, nici sub aspect obiectiv, nici sub aspect subiectiv.

Astfel, potrivit art. 289 C.p., constituie infracțiunea de fals intelectual acțiunea de falsificare a unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.

Așadar, elementul material al infracțiunii constă într-o activitate de falsificare a unui înscris oficial în conținutul său, activitate care se poate realiza fie prin acțiunea de atestare a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, fie prin inacțiune, adică prin omisiunea de a insera unele date sau împrejurări.

În cazul falsului intelectual în modalitatea reținută în rechizitoriu, respectiv prin atestarea unor fapte necorespunzătoare adevărului, făptuitorul, întocmind înscrisul, trece în cuprinsul acestuia, în mod mincinos, o anumită faptă sau împrejurare despre care înscrisul este destinat să facă probă, prezentând-o astfel ca fiind în deplină concordanță cu realitatea.

Totodată, norma de incriminare impune ca atestarea neadevărată să se fi produs cu prilejul întocmirii înscrisului oficial de către funcționarul competent, iar această faptă să fie săvârșită în cadrul și cu ocazia exercițiului atribuțiilor de serviciu ale făptuitorului.

De asemenea, deși textul de lege nu prevede în mod expres, în mod evident activitatea de falsificare a înscrisului trebuie să fie de natură să producă unele consecințe juridice. Dacă falsificarea unui înscris nu are aptitudinea de a produce unele consecințe juridice nu se poate reține nici existența urmării imediate a infracțiunii, care constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite, respectiv relațiile sociale referitoare la încrederea publică acordată înscrisurilor oficiale.

Este cert faptul că inculpații I. T., D. M., O. N., B. C. și V. I. au întocmit și semnat procesul-verbal nr. 8201 din 30.11.2006 și raportul procedurii de atribuire nr. 8286 din 05.12.2006, în care se menționa următoarele: ,,Comisia de evaluare, constituită prin Decizia președintelui Autorității Naționale pentru Turism nr.550/14.11.2006 modificată prin Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr.2091/10.11.2006………”.

De asemenea, este cert faptul că Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 2091/10.11.2006 nu a modificat decizia prin care inculpata S. L., în calitate de conducător al Autorității Naționale pentru Turism, a desemnat membrii comisiei de evaluare, astfel cum în mod eronat s-a consemnat în cuprinsul celor două înscrisuri reclamate ca fiind false, ci a modificat Regulamentul de organizare și funcționare a A.N.T., introducând articolul 361, care stabilea modalitatea de aprobare a comisiilor de evaluare pentru atribuirea contractelor de achiziții publice, respectiv prin ordin al ministrului, precum și faptul că în componența acestora trebuie să facă parte în mod obligatoriu cel puțin un reprezentant al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

Cu toate acestea, instanța apreciază că sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de fals intelectual nu este îndeplinită ultima condiție necesară pentru existența acestei infracțiuni, la care s-a făcut referire mai sus, respectiv aptitudinea activității de falsificare de a produce consecințe juridice.

În condițiile în care instanța este ținută, conform art. 44 alin. 3 C.p.p., de autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 1012/15.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 2980/13.06.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal, prin care s-a constatat nelegalitatea prevederilor art. 36 ind. 1 alin. 3 din Regulamentul de organizare si functionare al A.N.T., introduse prin Ordinul nr.2091/10.11.2006 emis de Ministrul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, precum și de dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, potrivit cărora "În cazul în care instanta de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanta în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată", consemnarea eronată în cuprinsul procesului-verbal nr. 8201 din 30.11.2006 și a raportului procedurii de atribuire nr. 8286 din 05.12.2006 a aspectelor vizând modalitatea de constituire a comisiei de evaluare, prin acest ordin al ministrului constatat ca fiind nelegal, nu are aptitudinea de a produce consecințe juridice.

Totodată, instanța reiterează faptul că dacă falsificarea acestor înscrisuri oficiale nu are aptitudinea de a produce consecințe juridice, nu se poate reține nici existența urmării imediate a infracțiunii, care constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite, respectiv relațiile sociale referitoare la încrederea publică acordată înscrisurilor oficiale.

Mai mult decât atât, instanța consideră că nici sub aspectul laturii subiective nu sunt întrunite elementele necesare reținerii infracțiunii de fals intelectual în sarcina inculpaților I. T., D. M., O. N., B. C. și V. I..

Astfel, infracțiunea de fals intelectual presupune, ca și în cazul celorlalte infracțiuni de fals prevăzute în codul penal, forma de vinovăție a intenției, aspect care rezultă din utilizarea de către legiuitor a expresiei “cu știință”, în cuprinsul normei de incriminare.

Din probele administrate în cauză sub acest aspect, respectiv procesul-verbal nr. 8134/28.11.2006, declarațiile inculpaților și ale martorului T. R., rezultă că inculpații nu au avut intenția de a întocmi și respectiv semna cele două înscrisuri reclamate ca fiind falsificate, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, aceștia acționând cu credința că cele consemnate corespund realității.

Succesiunea evenimentelor care au avut loc cu ocazia desfășurării procedurii de licitație deschisă privind atribuirea contractului de servicii de publicitate media nr. 8708/20.12.2006 relevă mai degrabă modalitatea superficială în care inculpații au întocmit și semnat procesul-verbal nr. 8201 din 30.11.2006 și raportul procedurii de atribuire nr. 8286 din 05.12.2006, decât reaua-credință a acestora.

Prezintă relevanță în această privință faptul că membrii comisiei de evaluare au hotărât la data de 28.11.2006 amânarea deschiderii ofertelor pentru data de 30.11.2006, orele 10:00, în vederea desemnării unui reprezentant al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, ce trebuia să facă parte din comisia de evaluare, aspecte consemnate în procesul-verbal nr. 8134/28.11.2006, întocmit de către inculpata O. N. și semnat de către toți membrii comisiei de evaluare, precum și de reprezentanții firmelor participante. În situația în care ar fi dorit să facă mențiuni fictive cu privire la modalitatea de numire a comisiei de evaluare, nimic nu i-ar fi împiedicat pe inculpați să procedeze în acest mod chiar la ședința din data de 28.11.2006, o amânare a deschiderii ofertelor fiind lipsită de sens în condițiile în care inculpații ar fi avut intenția de a săvârși infracțiunea de fals intelectual.

Motivul invocat de către membrii comisiei de evaluare pentru a justifica amânarea deschiderii ofertelor relevă faptul că aceștia au avut cunoștință de existența Ordinului ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 2091/10.11.2006 și au dorit să se conformeze dispozițiilor acestuia.

La data de 30.11.2006, comisia de evaluare s-a reunit, din componența acesteia făcând parte de această dată și inculpatul D. M., consilier personal al ministrului, inculpații având reprezentarea faptului că acesta este reprezentantul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, astfel cum au declarat în mod constant atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești.

Deși numirea acestuia nu s-a realizat în conformitate cu normele legale în vigoare la acel moment, respectiv prin ordin al ministrului, este rezonabil să se aprecieze în sensul că adresa înregistrată sub nr. 3951/29.11.2006 emisă de A. Națională pentru Turism, semnată de către inculpata L. S., în care se solicita aprobarea componenței comisiei de evaluare pentru încredințarea contractului „Derularea etapei de creație și producție a campaniei de media internațională”, aprobată de către martorul T. R., secretar general al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, precum și prezența în componența comisiei a inculpatului D. M., consilier personal al ministrului, au creat inculpaților convingerea că respectiva comisie de evaluare funcționează în mod legal.

Este de necontestat faptul că în calitatea lor de funcționari publici inculpații ar fi trebuit să manifeste un plus de prudență și diligență în ceea ce privește verificarea consemnării întocmai în cuprinsul înscrisurilor reclamate ca fiind falsificate a tuturor aspectelor legate de modul de desemnare a membrilor comisiei, însă atitudinea lor subiectivă conturează existența formei de vinovăție a culpei în această privință și nicidecum existența intenției de a consemna mențiuni fictive cu privire la modalitatea de numire a comisiei de evaluare.

Relevante sunt și declarațiile martorului T. R., secretar general al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, în perioada august 2006 – ianuarie 2008, care a aprobat adresa înregistrată sub nr. 3951/29.11.2006 emisă de A. Națională pentru Turism, semnată de către vicepreședintele L. S., în care se solicita aprobarea componenței comisiei de evaluare, acesta menționând că a procedat astfel întrucât ministrul R. B. nu era în minister în acea dată.

Totodată, acesta a confirmat raționamentul inculpaților în sensul că inculpatul D. M., consilier personal al ministrului R. B., era reprezentantul acestuia în cadrul comisiei, precum și faptul că desemnarea lui D. M. în componența comisiei a fost realizată de către L. S., ca de altfel și desemnarea celorlalți membri ai comisiei de evaluare, precizând că ministrul nu desemnează reprezentantul ministerului în comisiile de evaluare a ofertelor, acest lucru fiind făcut de către ordonatorul principal de credite, în speță A. Națională pentru Turism, prin vicepreședintele S. L..

Concluzionând, fapta inculpaților I. T., D. M., O. N., B. C. și V. I., care în calitate de membri ai comisiei de evaluare privind atribuirea contractului de achiziție publică având ca obiect realizarea campaniei de media pe plan internațional (etapa de creație și producție) au întocmit și semnat procesul verbal nr. 8201 din 30.11.2006 și raportul procedurii de atribuire nr. 8286 din 05.12.2006, în care se făceau mențiuni fictive cu privire la modalitatea de numire a comisiei de evaluare, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 289 C.p. rap. la art. 17 lit. c din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective.

În privința faptei de fals intelectual reținută în sarcina inculpatei S. L., reținând considerentele expuse anterior referitoare la legalitatea modului de desemnare a membrilor și a componenței comisiei de evaluare constituite cu ocazia desfășurării procedurii de atribuire a contractului de servicii de publicitate media nr. 8708/20.12.2006, în mod evident raționamentul acuzării în sensul că deși aceasta cunoștea că respectiva comisia de evaluare nu a fost constituită legal și a funcționat contrar prevederilor art. 71 alineat 1 din H.G. nr.925/2006, a aprobat raportul procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică, înregistrat sub nr. 8286 din 05.12.2006, în care se făceau mențiuni fictive cu privire la numirea comisiei de evaluare, pornește de la o premisă falsă.

Astfel cum s-a reținut în considerentele precedente, comisia de evaluare a fost constituită în conformitate cu prevederile legale, respectiv art. 71 alin. 1 din H.G. nr. 925 din 19 iulie 2006, din persoane desemnate de către autoritatea contractantă, respectiv A. Națională pentru Turism, iar Ministrul Transporturilor, Constructiilor si Turismului nu avea nicio atribuție legată de numirea membrilor sau de aprobarea acestei comisii, în condițiile constatării nelegalității prevederilor art. 36 ind. 1 alin. 3 din Regulamentul de organizare si functionare al A.N.T., introduse prin Ordinul nr.2091/10.11.2006 emis de Ministrul Transporturilor, Constructiilor si Turismului.

Din moment ce comisia de evaluare a funcționat legal, în conformitate cu prevederile art. 71 alineat 1 din H.G. nr. 925/2006, nu se mai poate susține că aprobarea raportului de atribuire a contractului de achiziție publică, înregistrat sub nr. 8286 din 05.12.2006, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C.p. rap. la art. 17 lit. c din Legea 78/2000.

De asemenea, și în privința inculpatei S. L. sunt valabile considerentele expuse în privința inculpaților I. T., D. M., O. N., B. C. și V. I., atât sub aspectul neîntrunirii laturii obiective a infracțiunii de fals intelectual, cât și a laturii subiective, acțiunile acestora fiind interdependente. Din moment ce mențiunile nereale din cuprinsul raportului procedurii de atribuire nr. 8286 din 05.12.2006 nu au aptitudinea de a produce consecințe juridice și nu au drept urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite, respectiv relațiile sociale referitoare la încrederea publică acordată înscrisurilor oficiale, în mod corespunzător și cu atât mai mult nici aprobarea raportului de atribuire a contractului de achiziție publică de către inculpata S. L. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual.

De asemenea, instanța apreciază că în cauză nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art.132 din Legea 78/2000 rap. la art.2481 C.p., constând în pretinsa faptă a inculpaților I. T., D. M., O. N., B. C. și V. I., care în calitate de membri ai comisiei de evaluare privind atribuirea contractului de achiziție publică având ca obiect realizarea campaniei de media pe plan internațional, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu ocazia desfășurării procedurii de licitație deschisă, au încălcat prevederile art.71 al.1 din H.G. nr.925/2006 (nu au fost numiți conform ordinului nr.2091/10.11.2006), funcționând ilegal, precum și prev. de art. 2 al. 2 lit. b din O.U.G. nr.34/2006 privind principiul tratamentului egal, acte materiale care au contribuit la producerea unui prejudiciu în dauna Autorității Naționale pentru Turism (s-a efectuat plata avansului în cuantum de 1.607.010,15 RON) și la un avantaj patrimonial în favoarea . G. SRL.

Totodată, pretinsa faptă a inculpatei S. L., care în calitate de conducător al autorității contractante – Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului - A. Națională pentru Turism, la data de 05.12.2006, deși cunoștea că, comisia de evaluare nu a fost constituită legal și a funcționat contrar prevederilor art. 71 alineat 1 din H.G. nr.925/2006, în temeiul art. 83 al. 2 din același act normativ, a aprobat raportul procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică, înregistrat sub nr. 8286 din 05.12.2006, în care se făceau mențiuni fictive cu privire la numirea comisiei de evaluare, ce a condus la încheierea unui contract lovit de nulitate absolută și ulterior la cauzarea unui prejudiciu în dauna A.N.T. (plata avansului de 30% către . G. SRL), nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 2481 C.p.

Instanța a realizat câteva considerații de ordin general asupra infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, iar apoi va analiza în ce măsură faptele concrete reținute în cauza dedusă judecății pot fi încadrate în tiparul abstract al normei de incriminare.

Astfel, conform art. 248 C.p., infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice constă în fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia.

În conținutul juridic al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice intră ca și componente, situația premisă și conținutul constitutiv al faptei. Situația premisă, în structura infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, constă în preexistența competenței unui serviciu funcționând la o instituție de stat de a efectua, din oficiu sau la solicitare, acte privitoare la interesele publice. Fără această situație premisă nu se poate concepe și săvârși infracțiunea. Conținutul constitutiv constă în ceea ce obiectiv și subiectiv trebuie să realizeze făptuitorul pentru existența infracțiunii. Latura obiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu este compusă din elementul material însoțit de o cerință esențială, o urmare imediată și o legătură de cauzalitate. Elementul material constă fie într-o inacțiune (omisiune) fie într-o acțiune (comisiune) și anume: neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea defectuoasă a acestuia.

Noțiunea de „act” cuprinsă în norma de incriminare trebuie înțeleasă ca o operație ce trebuie efectuată de funcționarul public potrivit solicitărilor făcute de o persoană și conform atribuțiilor sale de serviciu. Solicitarea adresată serviciului respectiv poate privi constatarea unui act juridic ori întocmirea sau confirmarea unui înscris privind un act juridic, ori efectuarea unei constatări cu efecte juridice sau executarea unei hotărâri și alte operații date în competența unui serviciu al unei instituții de stat.

Sintagma „nu îndeplinește un act „ trebuie înțeleasă în sensul omiterii, neefectuarea unui act care trebuie să fie îndeplinit în virtutea îndatoririlor de serviciu, adică a unui act a cărui îndeplinire cădea în sarcina funcționarului potrivit normelor care reglementează activitatea serviciului respectiv ori care sunt inerente acestui serviciu. Prin expresia „îndeplinește actul în mod defectuos” se înțelege îndeplinirea făcută altfel decât se cuvenea să fie efectuată. Defectuozitatea în îndeplinirea actului poate privi conținutul, forma sau întinderea îndeplinirii, momentul efectuării, condițiile de efectuare.

Cele două sintagme cuprinse în norma de incriminare „nu îndeplinește un act”, respectiv, „îndeplinește actul în mod defectuos”, sunt expresii care cuprind situații multiple dar de fiecare dată trebuie verificate prin prisma celorlalte cerințe impuse de lege. Pentru existența elementului material este necesar și obligatoriu ca omisiunea de a îndeplini un act sau comisiunea îndeplinirii actului în mod defectuos, să fie săvârșită de un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu. Această cerință este răsfrângerea în conținutul infracțiunii a situației premisă.

În fine, pentru ca neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea lui în mod defectuos de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu să întregească latura obiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, este necesar ca omisiunea sau comisiunea săvârșită să aibă o urmare imediată, și anume atingerea adusă activității instituției de stat.

În ceea ce privește urmarea imediată, incriminarea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice are două variante: una simplă care constă fie în cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al instituției de stat, fie în cauzarea unui prejudiciu iar în varianta agravată, urmarea imediată constă într-o perturbare deosebit de gravă, sau în producerea unei pagube importante.

Pentru a ne afla în prezența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice legea cere existența unei legături de cauzalitate între inacțiune sau acțiunea care constituie elementul material și urmarea imediată.

Sub aspectul laturii subiective este necesar ca inacțiunea sau acțiunea care constituie elementul material al infracțiunii și care a produs o vătămare intereselor instituției de stat să fie săvârșită cu intenție, ceea ce înseamnă că făptuitorul, cu voință, a efectuat acțiunea sa ori a rămas în pasivitate, dându-și seama că acțiunea sau inacțiunea sa este lipsită de îndreptățire și a prevăzut că, prin săvârșirea acesteia, se cauzează o vătămare sau prejudiciu, rezultat pe care l-a urmărit – (intenție directă) – sau a acceptat producerea lui (intenție indirectă). Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice este susceptibilă de a fi comisă în participație principală atunci când printr-o contribuție intrinsecă – participanții (autor, instigator) realizează conținutul obiectiv și subiectiv al infracțiunii, dar și sub forma participației secundare atunci când contribuția unui participant – complicele – este extrinsecă acestui conținut, constând doar în acte de înlesnire sau de ajutor la săvârșirea faptei prevăzută de legea penală.

Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice se comite cu intenție

directă sau indirectă, ceea ce înseamnă că în toate cazurile făptuitorul este conștient că își exercită necorespunzător atribuțiile de serviciu, prevede rezultatul socialmente periculos al actelor sale, urmărind sau doar acceptând producerea uneia dintre consecințele prevăzute alternativ în textul de lege incriminator ca variante ale urmării imediate.

Acuzația de abuz în serviciu contra intereselor publice adusă în capitolul III al rechizitoriului inculpaților I. T., D. M., O. N., B. C. și V. I., constă în esență în faptul că în calitate de membri ai comisiei de evaluare privind atribuirea contractului de achiziție publică având ca obiect realizarea campaniei de media pe plan internațional, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu ocazia desfășurării procedurii de licitație deschisă, au încălcat prevederile art. 71 al.1 din H.G. nr.925/2006 (nu au fost numiți conform ordinului nr.2091/10.11.2006), funcționând ilegal, precum și prev. de art. 2 al. 2 lit. b din O.U.G. nr.34/2006 privind principiul tratamentului egal, acte materiale care au contribuit la producerea unui prejudiciu în dauna Autorității Naționale pentru Turism (s-a efectuat plata avansului în cuantum de 1.607.010,15 RON) și la un avantaj patrimonial în favoarea . G. SRL.

Totodată, inculpata S. L. este acuzată că în calitate de conducător al autorității contractante – Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului - A. Națională pentru Turism, la data de 05.12.2006, deși cunoștea că, comisia de evaluare nu a fost constituită legal și a funcționat contrar prevederilor art. 71 alineat 1 din H.G. nr.925/2006, în temeiul art. 83 al. 2 din același act normativ, a aprobat raportul procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică, înregistrat sub nr. 8286 din 05.12.2006, în care se făceau mențiuni fictive cu privire la numirea comisiei de evaluare ce a condus la încheierea unui contract lovit de nulitate absolută și ulterior la cauzarea unui prejudiciu în dauna A.N.T. (plata avansului de 30% către . G. SRL).

În raport cu prevederile H.G. nr.413/2004 și ale Regulamentului de Organizare și Funcționare, aprobat prin Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr.262/23.02.2006, se constată că A. Națională pentru Turism este instituție publică, în sensul prevederilor art. 145 C.p., astfel, că toți salariații acestei instituții, deci și inculpații I. T., O. N., B. C., V. I. și S. L. au calitatea de funcționari publici, în accepțiunea art. 147 al.1 C.p. Totodată, inculpatul D. M. a fost numit prin Ordinul nr.1166/29.06.2006 al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului, consilier personal al ministrului, funcție care se încadrează în sfera noțiunii de funcționar public.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, elementul material constă într-o pretinsă îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, prin participarea în cadrul unei comisii care funcționa contrar prevederilor legale, în cazul inculpaților I. T., D. M., O. N., B. C. și V. I., respectiv prin aprobarea raportului întocmit de această comisie, în cazul inculpatei S. L..

Astfel cum instanța a arătat în precedent, în condițiile în care este ținută, conform art. 44 alin. 3 C.p.p., de autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 1012/15.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 2980/13.06.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal, prin care s-a constatat nelegalitatea prevederilor art. 36 ind. 1 alin. 3 din Regulamentul de organizare si functionare al A.N.T., introduse prin Ordinul nr.2091/10.11.2006 emis de Ministrul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, precum și de dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, potrivit cărora "În cazul în care instanta de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanta în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată", acuzația Parchetului constând în nelegalitatea constituirii comisiei de evaluare prin nerespectarea prevederilor actului administrativ declarat nelegal rămâne lipsită de fundament.

În acest sens, astfel cum s-a arătat și în privința infracțiunii de fals intelectual, din moment ce instanța de contencios administrativ a constatat nelegalitatea dispozițiilor a căror nerespectare le este imputată inculpaților, în mod evident întreaga construcție juridică pe care se bazează acuzațiile referitoare la constituirea comisiei de evaluare formate cu ocazia desfășurării procedurii de atribuire a contractului de servicii de publicitate media nr. 8708/20.12.2006 își pierde fundamentul.

În mod cert, inculpații nu aveau obligația de a respecta un ordin al ministrului care s-a dovedit a fi nelegal, pretinsul viciu de nelegalitate a constituirii comisiei de evaluare fiind înlăturat prin decizia instanței de contencios administrativ.

Practic, soluția asupra excepției de nelegalitate în discuție confirmă faptul că respectiva comisie de evaluare a fost constituită în conformitate cu prevederile legale, respectiv art. 71 alin. 1 din H.G. nr. 925 din 19 iulie 2006, din persoane desemnate de către autoritatea contractantă, respectiv A. Națională pentru Turism, prin decizia nr.550/14.11.2006 a conducătorului acestei instituții.

Astfel, instanța reiterează faptul că dispoziția normativă care reglementează aspectele legate de constituirea comisiei de evaluare este art. 71 alin. 1 din H.G. nr. 925 din 19 iulie 2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, care prevede că „autoritatea contractantă are obligația de a desemna pentru atribuirea fiecărui contract de achiziție publică persoana/persoanele responsabile pentru evaluarea ofertelor, care se constituie într-o comisie de evaluare”.

Așadar, prin textul de lege citat anterior se reglementează competența/dreptul autorității contractante de a desemna comisia de evaluare. La data încheierii contractului de prestări servicii erau în vigoare și se aplicau dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii și H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr.34/2006.

Potrivit art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006, care definește conceptul de autoritate contractantă, "Este autoritate contractanta in sensul prezentei ordonante de urgenta:

a) oricare organism al statului - autoritate publica sau institutie publica - care actioneaza la nivel central ori la nivel regional sau local;

b) oricare organism de drept public, altul decat unul dintre cele prevazute la lit. a), cu personalitate juridica, care a fost infiintat pentru a satisface nevoi de interes general fara caracter comercial sau industrial si care se afla cel putin in una dintre urmatoarele situatii:

- este finantat, in majoritate, de catre o autoritate contractanta, astfel cum este definita la lit. a), sau de catre un alt organism de drept public;

- se afla in subordinea sau este supusa controlului unei autoritati contractante, astfel cum este definita la lit. a), sau unui alt organism de drept public;

- in componenta consiliului de administratie/organului de conducere sau de supervizare mai mult de jumatate din numarul membrilor acestuia sunt numiti de catre o autoritate contractanta, astfel cum este definita la lit. a), sau de catre un alt organism de drept public;

c) oricare asociere formata de una sau mai multe autoritati contractante dintre cele prevazute la lit. a) sau b);

d) oricare intreprindere publica ce desfasoara una sau mai multe dintre activitatile prevazute la cap. VIII sectiunea 1, atunci cand aceasta atribuie contracte de achizitie publica sau incheie acorduri-cadru destinate efectuarii respectivelor activitati;

e) oricare subiect de drept, altul decat cele prevazute la lit. a)-d), care desfasoara una sau mai multe dintre activitatile prevazute la cap. VIII sectiunea 1, in baza unui drept special sau exclusiv, astfel cum este acesta definit la art. 3 lit. t), acordat de o autoritate competenta, atunci cand acesta atribuie contracte de achizitie publica sau incheie acorduri-cadru destinate efectuarii respectivelor activitati."

Potrivit Hotărârii de Guvern nr. 413/2004, A. Națională pentru Turism este organul de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, prin care acesta își realizează atribuțiile în domeniul turismului. A. Națională pentru Turism este instituție publică, finanțată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului. Astfel, din coroborarea acestor texte de lege rezultă că A. Națională pentru Turism îndeplinea calitatea de autoritate contractantă, conform art. 8 lit. a din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin decizia nr. 476/17.10.2006 (f. 223 vol. I DUP), inculpata L. S. a stabilit componența comisiei de evaluare a ofertelor, nominalizând următoarele persoane: M. C. M. – Direcția Generală Promovare și Relații Internaționale – președinte; G. D. - Direcția Juridică, Autorizare și Control – membru; O. N. – Direcția Generală Promovare și Relații Internaționale – membru; D. A. – Direcția Economică și Resurse Umane – membru; P. E. S. – Direcția Juridică, Autorizare și Control – membru; M. A. – Direcția Generală Strategie – membru de rezervă; G. O. – Direcția Generală Promovare și Relații Internaționale - membru de rezervă; P. M. - Direcția Generală Promovare și Relații Internaționale - membru de rezervă. Potrivit articolului 2 din această decizie, comisia de evaluare răspundea de activitatea de deschidere, verificare, clarificare, evaluare și adjudecare a ofertelor pentru atribuirea contractului de achiziție publică și de respectarea procedurii de licitație, în conformitate cu normele legale în vigoare.

Ulterior, prin decizia nr. 550/14.11.2006 (f. 222 vol. I DUP), emisă de inculpata S. L., componența comisiei de evaluare a fost modificată după cum urmează: I. T. – director general adjunct la Direcția Generală Promovare și Relații Internaționale – președinte; P. E. S. – director adjunct la Direcția Juridică, Autorizare și Control – membru; V. I. – referent superior la Direcția Economică și Resurse Umane – membru; O. L. N. – consilier superior la Direcția Generală Promovare și Relații Internaționale – membru; B. C. - consilier superior la Direcția Generală Strategie – membru. Celelalte prevederi ale deciziei nr.476/17.10.2006 au rămas nemodificate.

În cele din urmă, în componența comisiei de evaluare a fost inclus și D. M., consilier personal al Ministrului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, acesta înlocuind-o pe numita P. E. S..

Așadar, se constată faptul că respectiva comisie de evaluare a fost constituită în conformitate cu prevederile legale, respectiv art. 71 alin. 1 din H.G. nr. 925 din 19 iulie 2006, din persoane desemnate de către autoritatea contractantă, respectiv A. Națională pentru Turism, Ministrul Transporturilor, Constructiilor si Turismului neavând nicio atribuție legată de numirea membrilor sau de aprobarea acestei comisii, în condițiile constatării nelegalității prevederilor art. 36 ind. 1 alin. 3 din Regulamentul de organizare si functionare al A.N.T., introduse prin Ordinul nr.2091/10.11.2006 emis de Ministrul Transporturilor, Construcțiilor si Turismului.

În concluzie, instanța apreciază că au fost respectate toate dispozițiile legale referitoare la modul de desemnare a membrilor și la componența comisiei de evaluare constituite cu ocazia desfășurării procedurii de atribuire a contractului de servicii de publicitate media nr. 8708/20.12.2006.

Ajungând la această concluzie, instanța constată că faptele imputate membrilor comisiei de evaluare, inculpații I. T., D. M., O. N., B. C. și V. I., respectiv conducătorului Autorității Naționale pentru Turism, inculpata S. L., nu intră în sfera elementului material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, care presupune neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea defectuoasă a acestuia de către un funcționar public, în exercițiul atribuțiilor de serviciu.

Respectarea atribuțiilor de serviciu a inculpaților rezidă tocmai în participarea la lucrările unei comisii constituite în conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. 1 din H.G. nr. 925 din 19 iulie 2006, fără luarea în considerare a Ordinului nr. 2091/10.11.2006 emis de Ministrul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, constatat ca fiind nelegal.

În condițiile în care comisia de evaluare a fost constituită în mod legal și a respectat prevederile legislației în vigoare la acel moment, instanța apreciază că nu poate fi reținută nici existența urmării imediate a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, respectiv producerea unui prejudiciu în patrimoniul Autorității Naționale pentru Turism, care rezultă din încheierea unui contract de achiziție publică lovit de nulitate absolută și plata pretins nelegală a avansului prețului contractului în cuantum de 1.607.010,15 RON.

Plata avansului în cuantum de 30% din valoarea totală s-a efectuat în temeiul art. 5 din contract, în baza facturii fiscale nr._ din 21.12.2006, în valoare de 1.607.010,15 RON (cu TVA), prin ordinele de plată nr. 92 și nr. 198 din 21.12.2006, în contul prestatorului . G. SRL.

Nu exista niciun temei legal în baza căruia reprezentanții Autorității Naționale pentru Turism să refuze efectuarea acestei plăți, în condițiile în care procedura de atribuire a contractului de achiziție publică a fost realizată de către o comisie de evaluare legal constituită și care a respectat prevederile legislației în domeniu.

De asemenea, pretinsa nulitate absolută a contractului invocată de către Direcția Națională Anticorupție nu poate fi reținută de către instanță, având în vedere considerentele expuse anterior și care duc la concluzia legalității modului de constituire a comisiei de evaluare și a inexistenței neregulilor prezentate în capitolul III al rechizitoriului.

Mai mult decât atât, chiar și în situația în care instanța de contencios administrativ nu ar fi constatat nelegalitatea prevederilor art. 36 ind. 1 alin. 3 din Regulamentul de organizare si functionare al A.N.T., introduse prin Ordinul nr.2091/10.11.2006 emis de Ministrul Transporturilor, Construcțiilor si Turismului, instanța apreciază că nu s-ar fi putut reține în sarcina inculpaților I. T., D. M., O. N., B. C., V. I. și S. L., infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, având în vedere lipsa formei de vinovăție prevăzute de lege, respectiv intenția.

În acest sens, instanța reține că din probele administrate în cauză sub acest aspect rezultă că inculpații au acționat cu bună-credință, având reprezentarea faptului că fac parte dintr-o comisie de evaluare constituită în mod legal.

Astfel, membrii comisiei de evaluare au hotărât la data de 28.11.2006 amânarea deschiderii ofertelor pentru data de 30.11.2006, orele 10:00, în vederea desemnării unui reprezentant al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului aspecte consemnate în procesul-verbal nr. 8134/28.11.2006, întocmit de către inculpata O. N. și semnat de către toți membrii comisiei de evaluare, precum și de reprezentanții firmelor participante. În situația în care ar fi dorit să nu respecte ordinul ministrului și să funcționeze în cadrul unei comisii constituite în mod nelegal, nimic nu i-ar fi împiedicat pe inculpați să procedeze în acest mod chiar la ședința din data de 28.11.2006, o amânare a deschiderii ofertelor fiind lipsită de sens în condițiile în care inculpații ar fi avut intenția de a săvârși faptele imputate în rechizitoriu.

Ulterior, la data de 30.11.2006, comisia de evaluare s-a reunit, din componența acesteia făcând parte de această dată și inculpatul D. M., consilier personal al ministrului, inculpații având reprezentarea faptului că acesta este reprezentantul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, astfel cum au declarat în mod constant atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești.

Aceleași considerente sunt valabile și în cazul inculpatului D. M., care a fost informat prin intermediul adresei înregistrată la A.N.T. sub nr. 3951 din 29.11.2006, semnată de către vicepreședintele L. S. și aprobată de către secretarul general al ministerului R. T., că va fi membru într-o comisie de evaluare, în cadrul unei proceduri de achiziție publică pentru încredințarea contractului având ca obiect producerea unor videoclipuri pentru promovarea turismului românesc în țară și străinătate, care se va desfășura la A. Națională pentru Turism.

Din declarațiile acestuia rezultă că a acționat cu bună-credință, având reprezentarea faptului că a fost desemnat în mod legal în această comisie de evaluare, nefiind nominalizat personal de ministru pentru a face parte din această comisie întrucât în acea perioadă era plecat din țară, în C. sau Azerbaidjan, delegându-și competențele secretarului general al ministerului R. T..

Totodată, inculpatul D. M. a considerat că adresa emisă de A.N.T., aprobată de secretarul general R. T., care îl reprezinta pe ministru, este perfect legală, comisia de evaluare fiind legal constituită.

B) Acuzația referitoare la încălcarea de către membrii comisiei de evaluare a principiului tratamentului egal prevăzut de articolul 2 alin. 2 lit. b din O.U.G. nr.34/2006 cu ocazia desfășurării procedurii de atribuire a contractului de servicii de publicitate media nr. 8708/20.12.2006

În rechizitoriu s-a reținut că cei trei ofertanți, respectiv . G. SRL, . și ., au prezentat mai multe soluții tehnice în cadrul fiecărei oferte, toate cu aceeași propunere financiară.

. G. SRL a prezentat trei soluții tehnice (fiecare cu aceeași propunere financiară), . a prezentat patru soluții tehnice (fiecare cu aceeași propunere financiară), iar . a prezentat o soluție tehnică însoțită de propunerea financiară.

În opinia Parchetului, acceptarea și evaluarea tuturor variantelor tehnice (oferte individuale) depuse de către unii ofertanți a fost de natură să confere avantaje acestora, în raport cu ofertantul care a depus o singură variantă tehnică (ofertă individuală), ceea ce reprezintă încălcarea principiului tratamentului egal de către comisia de evaluare.

Această susținere este fundamentată pe adresa nr. 5869 din 04.06.2008 emisă de A. Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice (fil. nr. 132-133 vol. II DUP).

Conform articolului 2 alin. 2 lit. b din O.U.G. nr. 34/2006, unul dintre principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică este principiul tratamentului egal. Acest principiu nu este definit în cuprinsul O.U.G. nr. 34/2006, act normativ care reglementează procedura de atribuire a contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii.

Nota de fundamentare nr. 5638/04.09.2006 prin care s-a inițiat campania internațională de promovare a României ca destinație turistică, ce consta în realizarea a 5 spoturi Tv și a 5 machete de banner, pentru comunicarea a 4 vectori – turism cultural, turism rural, turism balneo și wellness, turism activ și de agrement și a platformei de brand național, de promovare a ofertei turistice românești în general, precum și documentația de atribuire a contractului de achiziție publică, nu reglementau numărul de soluții tehnice care trebuie propuse de către ofertanți, ci stabileau criteriile de selecție a ofertei câștigătoare și condițiile minime pe care firmele participante trebuiau să le îndeplinească. În aceste condiții, firmele participante la licitație aveau posibilitatea de a propune mai multe soluții tehnice, cu condiția ca fiecare dintre acestea să se încadreze în plafonul financiar stabilit de conducerea Autorității Naționale pentru Turism.

Totodată, numărul conceptelor creative nu influența punctajul acordat de comisia de evaluare, cele trei oferte depuse de către firmele participante fiind evaluate în ansamblu, conform algoritmului stabilit în caietul de sarcini, iar nu pentru fiecare concept creativ în parte.

De altfel, nici nu poate fi vorba de depunerea de către firmele participante la licitație a unor oferte alternative. Fiecare participant a prezentat câte o ofertă financiară, iar în cadrul acesteia au prezentat mai multe soluții tehnice, toate fiind subsumate însă unei unice oferte financiare, ceea ce nu era interzis prin documentația de atribuire.

În raport cu situația de fapt reținută, instanța apreciază că principiul tratamentului egal prevăzut de articolul 2 alin. 2 lit. b din O.U.G. nr.34/2006 nu presupunea obligația membrilor comisiei de evaluare de a impune participanților la procedura de acordare a contractului de achiziție publică să prezinte un număr egal de soluții tehnice.

Acuzația Parchetului în sensul că membrii comisiei de evaluare ar fi încălcat principiul tratamentului egal prevăzut de articolul 2 alin. 2 lit. b din O.U.G. nr.34/2006 nu este argumentată și nici nu se întemeiază pe vreun suport probator. Practic, rechizitoriul preia susținerea Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice din cuprinsul adresei nr. 5869 din 04.06.2008, fără a motiva în vreun fel această acuzație. Rigoarea dreptului penal presupune formularea unor acuzații clare, precise, lipsite de echivoc, ceea ce nu este cazul în situația de față.

Principiul tratamentului egal care stă la baza atribuirii contractului de achiziție publică nu presupune, în opinia instanței, existența unei egalități aritmetice între ofertanți, astfel cum practic sugerează natura acuzației în discuție, ci semnifică, în esență, crearea unor condiții de participare corecte la procedura de achiziție publică, transparente, echitabile, pentru toate părțile implicate.

Totodată, principiul tratamentului egal reglementat de articolul 2 alin. 2 lit. b din O.U.G. nr.34/2006 reprezintă practic o normă care protejează participanții la o procedură de achiziție publică împotriva existenței vreunei discriminări, a unei inechități în desfășurarea procedurii, fiind așadar inclus în legislație în vederea protejării intereselor persoanelor care participă la o astfel de procedură.

Astfel, chiar și în eventualitatea în care instanța ar fi reținut existența unei încălcări a acestui principiu, acest fapt nu ar fi constituit un act care să producă una dintre urmările alternative prevăzute de norma de incriminare a abuzului în serviciu contra intereselor publice, respectiv o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia.

În condițiile în care P. ar fi dovedit existența unei încălcări a acestui principiu, o astfel de faptă putea eventual să constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, bineînțeles în măsura în care s-ar fi probat și existența unei vătămări aduse intereselor legale ale uneia dintre cele două societăți participante la procedura de achiziție publică în discuție care nu au avut câștig de cauză în urma licitației, respectiv . și ..

Așadar, în privința acestei acuzații, nu se poate reține nici existența elementului material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, respectiv a unui act al membrilor comisiei de evaluare îndeplinit în mod defectuos, sau neîndeplinirea unui act care intră în sfera atribuțiilor de serviciu ale acestora, și nici existența urmării imediate a infracțiunii, respectiv o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia.

C) Acuzația referitoare la încălcarea de către membrii comisiei de evaluare a dispozițiilor art. 205 al. 1 lit. a din O.U.G. nr. 34/2006

Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 205 al. 1 lit. a din O.U.G. nr. 34/2006, instanța constată că potrivit acestor prevederi, în forma în vigoare la momentul desfășurării evenimentelor deduse judecății,: „autoritatea contractantă are dreptul de a încheia contractul de achiziție publică numai după împlinirea termenului de 15 zile de la data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii, conform prevederilor art. 206 – 207 ….”

În opinia Parchetului, având în vedere că două din firmele ofertante (. și .) au depus contestație la data de 12.12.2006, iar potrivit art. 277 din O.U.G. nr.34/2006: „depunerea contestației în fața Consiliului suspendă de drept procedura de atribuire până la data soluționării contestației…”, care au fost soluționate la data de 20.12.2006, rezultă că autoritatea contractantă ar fi trebuit să încheie contractul cu . G. SRL, cel mai devreme la data de 28.12.2006, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 205 al. 2 din O.U.G. nr.34/2006 - „contractul de achiziție publică încheiat înainte de împlinirea termenelor prevăzute la alineatul 1, este lovit de nulitate absolută.”

Astfel, la data de 11.12.2006, ., prin reprezentant legal Ș. G., a depus o contestație la Consiliul Național de Soluționare al Contestațiilor din cadrul Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, împotriva deciziei comisiei de evaluare de desemnare a ofertei câștigătoare (fil.145-157 vol V DUP).

De asemenea la data de 15.12.2006 și ., prin administratorul M. R., a formulat contestație împotriva deciziei comisiei de evaluare (fil.158-174 vol V DUP).

La data de 19.12.2006, . și . au renunțat la contestațiile depuse, astfel că prin decizia nr. 306/2C2/580 din 20.12.2006, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a luat act de renunțare (fil.175-176 vol V DUP), această decizie fiind executorie conform art. 280 alin. 1 din OUG nr. 34/2006. Decizia a fost comunicată Direcției Generale Promovare și Relații Internaționale din cadrul Autorității Naționale pentru Turism, unde a fost înregistrată sub nr. 8774 din 22.12.2006.

La data de 20.12.2006, A. Națională pentru Turism a încheiat cu . G. SRL contractul de servicii de publicitate media nr. 8708, la prețul de 4.501.429 RON, la care se adaugă TVA, în sumă de 855.271 RON.

Deși în cuprinsul rechizitoriului nu este detaliată această acuzație prin raportare la norma de incriminare, arătându-se doar că încheierea contractului de achiziție publică anterior împlinirii termenului prevăzut de art. 205 al. 1 lit. a din O.U.G. nr. 34/2006 are drept consecință nulitatea absolută a contractului, conform art. 205 al. 2 din același act normativ, instanța observă că ceea ce se impută inculpaților I. T., D. M., O. N., B. C., V. I., în calitate de membri ai comisiei de evaluare și inculpatei S. L., în calitate de conducător al Autorității Naționale pentru Turism, se circumscrie în opinia Parchetului tot infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

Termenele prevăzute de art. 205 al. 1 din O.U.G. nr.34/2006, în varianta în vigoare în momentul desfășurării evenimentelor deduse judecății, au ca rațiune protejarea intereselor participanților la procedurile de atribuire a contractelor de achiziție publică, oferindu-le acestora posibilitatea de a contesta decizia autorității contractante, cu privire la eventuale încălcări a dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Astfel, potrivit art. 2562 alin. 1 din O.U.G. nr.34/2006, persoana vătămată poate sesiza Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor în vederea anulării actului si/sau recunoasterii dreptului pretins ori a interesului legitim, în termen de 10 zile de la data luării la cunostință, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, despre un act al autorității contractante considerat nelegal, în cazul în care valoarea contractului care urmează să fie atribuit, estimată conform prevederilor cap. II secțiunea a 2-a, este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2).

. și ., singurele entități care puteau justifica un interes legitim, și-au exercitat dreptul de a formula contestație în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, împotriva deciziei comisiei de evaluare prin care contractul de achiziție publică era atribuit . G. SRL, în conformitate cu prevederile legale citate anterior, însă la data de 19.12.2006 au renunțat la contestațiile depuse, astfel că prin decizia nr. 306/2C2/580 din 20.12.2006, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a luat act de manifestarea de voință exprimată în acest sens, dispunând continuarea procedurii.

În condițiile în care aceste societăți și-au retras contestațiile împotriva deciziei comisiei de evaluare de desemnare a ofertantului câștigător, procedura de atribuire a contractului de servicii de publicitate media a continuat prin încheierea contractului între achizitor și prestator.

În mod formal, nerespectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 205 al. 1 lit. a din O.U.G. nr. 34/2006, care are natura juridică a unui temen procedural prohibitiv (dilatoriu), atrage sancțiunea prevăzută de art. 205 al. 2 din același act normativ, respectiv nulitatea absolută a contractului, sancțiune care însă nu intervine de drept, ci trebuie constatată de o instanță judecătorească învestită în acest sens.

Astfel, se observă că art. 205 al. 1 lit. a din O.U.G. nr.34/2006 stabilește ca moment de la care începe să curgă termenul de 15 zile, data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii, conform prevederilor art. 206 – 207 din același act normativ.

Art. 206 alin. 1 prevede că autoritatea contractantă are obligația de a informa candidatii/ofertantii despre deciziile referitoare la atribuirea contractului de achizitie publica, incheierea acordurilor-cadru, admiterea . achizitie dinamic sau, dupa caz, la anularea procedurii de atribuire si eventuala initiere ulterioara a unei noi proceduri, in scris si cat mai curand posibil, dar nu mai tarziu de 3 zile lucrătoare de la emiterea acestora.

A. Națională pentru Turism a comunicat la data de 06.12.2006 firmelor ofertante, prin adresele nr. 8318 și nr. 8319 (f. 138-140 vol. V DUP) semnate de către inculpata M. C., director general al Direcției Generale Promovare și Relații Internaționale, rezultatul procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică.

Așadar, termenul de 15 zile prevăzut de art. 205 al. 1 lit. a din O.U.G. nr.34/2006 a început să curgă la data de 06.12.2006, trebuind în mod normal să se împlinească la data de 21.12.2006, astfel încât autoritatea contractantă ar fi avut dreptul de a încheia contractul începând cu data de 22.12.2006.

Instanța constată însă că în cauză nu a fost respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 205 al. 1 lit. a din O.U.G. nr. 34/2006 înăuntrul căruia era interzisă încheierea contractului de achiziție publică, având în vedere că . și . au depus contestație la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor și conform art. 277 din OUG nr. 34/2006, „depunerea contestației în fata Consiliului suspenda de drept procedura de atribuire pana la data soluționării contestației de către Consiliu. Contractul încheiat în perioada de suspendare a procedurii de atribuire este lovit de nulitate absolută", iar „perioada de suspendare atrage prelungirea, în mod corespunzător, a oricărei perioade afectate prin suspendare, cu excepția perioadelor prevăzute pentru exercitarea căilor de atac".

Prin urmare, termenul de 15 zile a fost suspendat între data depunerii contestațiilor și data emiterii deciziei nr. 306/2C2/580 din 20.12.2006, prin care Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a luat act de renunțarea la contestații, dispunând continuarea procedurii. Așadar, dupa incetarea cauzei de suspendare termenul și-a reluat cursul din momentul in care fusese oprit, socotindu-se si timpul scurs inainte de suspendare, iar durata cauzei de suspendare nu intră in calculul termenului de 15 zile.

Se observă astfel că părțile contractante au încheiat contractul în discuție înainte de expirarea termenului prohibitiv prevăzut de art. 205 al. 1 lit. a din O.U.G. nr. 34/2006, sancțiunea prevăzută de art. 205 al. 2 din același act normativ fiind nulitatea absolută a contractului.

Cu toate acestea, acest aspect nu atrage reținerea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în sarcina membrilor comisiei de evaluare și a inculpatei S. L.. Daca în acest caz se poate vorbi despre o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, având în vedere că membrii comisiei de evaluare răspundeau de activitatea de deschidere, verificare, clarificare, evaluare și adjudecare a ofertelor pentru atribuirea contractului de achiziție publică și de respectarea procedurii de licitație, în conformitate cu normele legale în vigoare, și în această calitate aveau obligația, alături de conducătorul Autorității Naționale pentru Turism, de a se asigura de respectarea tuturor normelor ce guvernează procedura de atribuire a contractului, inclusiv a termenului prevăzut de art. 205 al. 1 lit. a din O.U.G. nr. 34/2006, nu poate fi însă reținut raționamentul conform căruia această neregulă a avut drept consecință producerea unui prejudiciu în patrimoniul autorității contractante, astfel cum se sugerează de către acuzare.

Teza acuzatorială, în sensul că încheierea unui contract lovit de nulitate absolută a avut drept consecință efectuarea unei plăți nelegale către societatea prestatoare, care se constituie într-un prejudiciu adus Autorității Naționale pentru Turism, nu ține cont de faptul că sancțiunea nulității nu intervine de drept, ci trebuie constatată de o instanță judecătorească învestită în acest sens. Astfel, orice act juridic se bucură de prezumția de legalitate până la momentul constatării nulității sale prin hotărâre judecătorească. Or, la momentul efectuării plății către . G. SRL, contractul în baza căreia aceasta s-a realizat era considerat valabil.

Părțile stabiliseră prin art. 5 din contract faptul că A. Națională pentru Turism avea obligația de a efectua plata către prestator în două tranșe, astfel: 30% din valoare - la semnarea contractului; 70% din valoare – la recepționarea spoturilor TV și a machetelor de banner. Așadar, părțile conveniseră ca prima tranșă a prețului să fie achitată înainte de executarea contractului, derogând astfel de la regula generală a simultaneității efectuării prestațiilor. Trăsătura specifică a contractelor sinalagmatice constă în caracterul reciproc și interdependent al obligațiilor asumate de părțile contractante. Fiecare parte are, în același timp, față de cealaltă parte, dubla calitate de debitor și creditor. În contractele sinalagmatice, obligațiile fiecărei părți contractante constituie cauza obligațiilor celeilalte părți. De aceea, în contractele sinalagmatice, obligațiile celor două părți nu pot fi concepute una fară cealaltă. Ele sunt interdependente. Or, plata plata efectuată de către A. Națională pentru Turism a fost realizată în considerarea contraprestației pe care o va primi de la societatea . G. SRL.

Încheierea unui contract lovit de nulitate nu determină, per se, un prejudiciu în patrimoniul părților contractante. Până la momentul constatării nulității sale prin hotărâre judecătorească orice act juridic se bucură de prezumția de legalitate, astfel încât trebuie să fie executat conform clauzelor sale. Daca ulterior, partea adversă nu-și execută obligația corelativă atunci se poate vorbi despre un prejudiciu, iar nu la momentul încheierii contractului. A. Națională pentru Turism nu nu putea fi prejudiciată în condițiile în care beneficia de remedii legale pentru obținerea contraprestației la care partea cocontractantă s-a obligat, având posibilitatea de a cere în continuare executarea contractului, sau de a cere constatarea nulității contractului și repunerea în situația anterioară, prin restituirea tuturor prestațiilor efectuate în baza actului nul.

Prejudiciul este produs doar în momentul unui dezechilibru între contraprestații sau în cazul în care una dintre părți își execută propria obligație și nu beneficiază în mod corespunzător de executarea de către cealaltă parte a obligației corelative. În momentul în care a efectuat plata avansului, A. Națională pentru Turism nu a suferit niciun prejudiciu, intrucât acest fapt era obligatoriu conform art. 5 din contract. Despre existența unui prejudiciu se poate vorbi doar în momentul în care cealaltă parte nu-și execută obligația corelativă sau și-o execută în mod necorespunzător. Astfel, prejudiciul nu poate consta în plata avansului care s-a realizat conform clauzelor contractuale.

Dacă teza acuzării în această privință ar fi valabilă ar însemna ca de fiecare dată când un contract de achiziție publică este anulat în instanță pentru un motiv formal, cum este în speță nerespectarea unui termen prohibitiv, reprezentanții autorității contractante să se facă vinovați de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, pe motiv că au determinat încheierea unui contract lovit de nulitate. Or, astfel cum s-a arătat mai sus, încheierea unui contract nul nu produce în sine un prejudiciu, decât în situația în care contractul nu este ulterior executat sau este executat necorespunzător, iar acest fapt își are sursa tocmai în neregularitatea care determină nulitatea contractului. Etapa executării contractului va fi analizată însă într-o altă secțiune.

Reținând aceste argumente, instanța apreciază că încălcarea dispozițiilor art. 205 al. 1 lit. a din O.U.G. nr. 34/2006 nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, lipsind urmarea imediată a acestei infracțiuni, respectiv producerea unui prejudiciu.

Se constată astfel, conform celor expuse anterior, că niciuna dintre acuzațiile Parchetului referitoare la desfășurarea procedurii de licitație deschisă privind atribuirea contractului de servicii publice nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu contra intereselor publice, pentru care inculpații I. T., D. M., O. N., B. C., V. I. și S. L. au fost trimiși în judecată.

V.În privința faptelor reținute în sarcina inculpaților S. I. T. și G. C. D. - funcționari publici la Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice din cadrul Ministerului Finanțelor Publice

Cu ocazia desfășurării procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică având ca obiect campania internațională de promovare a României ca destinație turistică, Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice (U.C.V.A.P.), instituție înființată în cadrul Ministerului Finanțelor Publice în cursul anului 2006, i-a desemnat prin avizul de verificare nr._ din 14.11.2006 și ordinul de serviciu nr. 133 pe inculpații S. I. T. și G. C. D., în calitate de observatori pentru verificarea respectării dispozițiilor legale în materie.

Potrivit art. 1 alin. 1 din HG nr. 942/2006, în varianta în vigoare la momentul desfășurării faptelor deduse judecății, Ministerul Finanțelor Publice este organul de specialitate al administrației publice centrale, responsabil pentru îndeplinirea funcției de verificare a aspectelor procedurale, prin urmărirea modului de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, finanțate din fonduri publice. Conform art. 1 alin. 2, verificarea privește etapele procesului de achiziție publică, după publicarea anunțului de participare până la semnarea contractului, iar potrivit art. 1 alin. 4 această activitate se exercită în domeniul achizițiilor publice prin Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice (U.C.V.A.P.) și prin structurile subordonate, existente în cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice teritoriale.

Potrivit art. 1 alin. 6 din HG nr. 942/2006, verificarea aspectelor procedurale se efectuează prin urmărirea directă a modului de derulare a procedurii de atribuire a contractelor de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice și de concesiune de servicii, precum și prin verificarea documentelor emise în legătură cu procedura respectivă. Potrivit articolului 1 alin.2 din O.U.G. nr.30/2006, fac obiectul verificării aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a următoarelor contracte:

- contractele de lucrări și contractele de concesiune de lucrări, cu valoarea estimată fără TVA, mai mare sau egală cu 250.000 Euro;

- contractele de servicii și contractele de concesiune de servicii, cu valoarea estimată fără TVA, mai mare sau egală cu 250.000 Euro;

- contractele de furnizare cu valoarea estimată fără TVA, mai mare sau egală cu 40.000 Euro.

Astfel cum rezultă din preambulul OUG nr. 30/2006 și din dispozițiile art. 1 alin. 3 din același act normativ, este vorba despre un control ex ante, care privește etapele procesului de achiziție publică, după publicarea anunțului de participare până la atribuirea și semnarea contractului.

Verificarea aspectelor procedurale ale procedurii de achiziție publică ex post, care privește evenimentele ulterioare semnării contractului, respectiv etapa executării acestuia, nu intră în atribuțiile U.C.V.A.P.

În articolul 4 alin. 1 din H.G. nr. 942/2006, sunt prevăzute atribuțiile principale ale U.C.V.A.P., pentru îndeplinirea funcției de verificare procedurală:

- urmărește și verifică respectarea legislației în domeniu privind derularea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii;

- analizează documentația întocmită de autoritatea contractantă în scopul atribuirii contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii;

- întocmește note intermediare ori de câte ori pe parcursul unei proceduri de achiziție publică se constată neconformități în aplicarea legislației în domeniu;

- emite avizul cu caracter consultativ, pe baza notelor intermediare, neînsușite de către autoritățile contractante cărora le-au fost transmise acestea, în situația în care sunt neconcordanțe în aplicarea legislației în domeniu;

- elaborează raportul de activitate pentru fiecare procedură de atribuire a contractului de achiziție publică, a contractului de concesiune de lucrări publice și a contractului de concesiune de servicii, supusă verificării.

Potrivit art. 13 alin. 1 din același act normativ, în acțiunea de verificare a procedurii de atribuire a contractului de achiziției publică, a contractului de concesiune de lucrări publice și a contractului de concesiune și servicii, observatorii urmăresc, prioritar, următoarele elemente cheie:

- respectarea regulilor și principiilor care stau la baza atribuirii contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune și servicii;

- modul în care se aplică și se respectă procedura de achiziție;

- acuratețea documentelor supuse verificării;

- modul în care se aplică de către autoritățile contractante, criteriile de calificare și selecție a ofertanților și criteriile de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Potrivit art. 14, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, observatorii desemnați pentru efectuarea verificării aspectelor procedurale întocmesc:

- nota intermediară - imediat ce se constată abateri în aplicarea legislației din domeniul achizițiilor publice, pe parcursul procedurii de atribuire. Nota intermediară conține și recomandările pentru corectarea abaterilor. Această notă se înregistrează la autoritatea contractantă și se anexează la raportul de activitate;

- raportul de activitate – pentru fiecare procedură de achiziție publică verificată, după finalizarea activității de observare, în care consemnează principalele constatări, anexând toate notele intermediare, precum și avizul consultativ dacă este cazul. Acest raport se întocmește și în cazul în care nu se ajunge la semnarea contractului. Raportul de activitate se înregistrează la structura U.C.V.A.P., din care fac parte observatorii și se transmite la autoritatea contractantă, în termen de 5 zile lucrătoare de la finalizarea activității de verificare;

Potrivit articolului 18 alin. 2 din același act normativ, observatorii răspund de constatările înscrise în notele intermediare, în avizul consultativ, precum și în raportul de activitate pentru fiecare procedură de achiziție publică verificată, în conformitate cu Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Inculpații S. I. T. și G. C. D. și-au desfășurat activitatea în cadrul acestei instituții începând cu data de 01.07.2006, în calitate de consilier superior, respectiv consilier debutant, principalele atribuții de serviciu rezultând din fișa postului, care sunt în concordanță cu atribuțiile stabilite prin H.G. nr. 942/2006 și O.U.G. nr. 30/2006.

În temeiul avizului de verificare, inculpații au completat și semnat declarațiile de imparțialitate și confidențialitate, în conformitate cu art. 20 din H.G. nr.942/2006, pentru aprobarea normelor de aplicare a O.U.G. nr.30/2006.

Din cuprinsul procesului-verbal nr. 8134/28.11.2006 rezultă că inculpații S. I. T. și G. C. D. au participat la ședința comisiei de evaluare din data de 28.11.2006, care a avut loc la sediul Autorității Naționale pentru Turism. Cu această ocazie, comisia de evaluare a hotărât amânarea deschiderii ofertelor pentru data de 30.11.2006, orele 10:00, în vederea desemnării unui reprezentant al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, ce trebuia să facă parte din comisia de evaluare, un exemplar fiind înmânat inculpaților S. I. T. și G. C. D..

Aceștia au participat și la ședința din data de 30.11.2006, când a avut loc deschiderea ofertelor de către comisia de evaluare formată din inculpații I. T., D. M., O. N., B. C. și V. I., astfel cum reiese din procesul-verbal nr. 8201 întocmit în aceeași dată de inculpata O. N., fiindu-le înmânat un exemplar al acestui înscris.

De asemenea, inculpații S. I. T. și G. C. D. au asistat și la ședința de evaluare finală care s-a desfășurat la data de 05.12.2006, încheiată cu desemnarea ofertantului câștigător, respectiv . G. SRL. Cu această ocazie a fost întocmit raportul procedurii de atribuire înregistrat sub nr. 8286 din aceeași dată, din care un exemplar a intrat în posesia celor doi inculpați și a reprezentanților firmelor.

La data de 03.01.2007, inculpații S. I. T. și G. C. D. s-au deplasat la sediul Autorității Naționale pentru Turism, fiindu-le înmânat un exemplar al contractului încheiat între A.N.T. și . G. SRL.

La data de 04.01.2007, cei doi observatori din cadrul U.C.V.A.P. au întocmit raportul de activitate nr._/04.01.2007 (f. 329-337 vol. I DUP), în care au inserat constatările în legătură cu verificarea procedurii de licitație deschisă desfășurată la A.N.T., faptele imputate acestora prin rechizitoriu fiind legate de modul de întocmire a acestui raport.

Cu privire la acuzațiile aduse, inculpatul S. I. T. a susținut că împreună cu colegul său, G. C., a verificat nota de fundamentare a achiziției publice înregistrată sub nr. 6026 din 19.09.2006 și anunțul de participare la licitație deschisă publicat în Monitorul Oficial nr. 237 din 23.10.2006, copie a Monitorului Oficial nr. 237 din 23.10.2006, documentația de atribuire înregistrată sub nr. 6911 din 18.10.2006, decizia nr. 476 din 17.10.2006 privind desemnarea comisiei de evaluare, decizia nr. 550 din 14.11.2006 a președintelui A.N.T. prin care se modifică componența comisiei de evaluare, precizând că nu-și amintește dacă la data de 28.11.2006 i s-a prezentat Ordinul nr. 2091 din 10.11.2006, al ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

A arătat că a participat împreună cu G. C. D. la ședințele comisiei de evaluare care au avut la sediul Autorității Naționale pentru Turism la datele de 28.11.2006, 30.11.2006, respectiv 05.12.2006.

Cu privire la ședința din data de 28.11.2006, inculpatul a menționat că aceasta s-a amânat pentru data de 30.11.2006, în vederea desemnării unui reprezentant al ministrului în cadrul comisiei de evaluare. La data de 30.11.2006 s-a făcut prezența membrilor comisiei de evaluare de către președintele I. T., inculpatul constatând că din comisie făcea parte și un reprezentant al ministrului, al cărui nume nu și-l amintește, precizând că a avut o discuție cu acesta legată de anumite aspecte procedurale, posibil cu referire la numirea comisiei de evaluare sau la competența ministrului de a numi comisia de evaluare în acest caz. Inculpatul S. I. T. nu și-a amintit dacă i s-a prezentat actul prin care reprezentantul ministrului a fost numit în comisia de evaluare.

Cu privire la ședința din 05.12.2006, inculpatul S. I. T. a arătat că la această dată s-a procedat la acordarea punctajului de către fiecare membru al comisiei de evaluare în vederea stabilirii ofertei câștigătoare, în final fiind întocmit raportul procedurii de atribuire, înregistrat sub nr. 8286 din aceeași dată, prin care s-a hotărât că ofertantul câștigător este S.M. ART ADVERTISING G. SRL, cu o ofertă de 4.501.429 RON, fără TVA.

A declarat că împreună cu colegul său a fost prezent la momentul acordării punctajelor de către membrii comisiei de evaluare, fără a fi îndrituiți de lege să se substituie comisiei în acordarea notelor, învederând că singura modalitate prin care putea interveni în derularea achiziției era întocmirea unei note intermediare prin care să atenționeze autoritatea contractantă că s-a încălcat un anume aspect procedural și să solicite remedierea, însă autoritatea contractantă poate continua procedura de achiziție fără a ține seama de nota intermediară întocmită de observatori, aspect confirmat și de inculpatul G. C. D.. Inculpatul S. I. T. a susținut că a intrat în posesia raportului de atribuire și a constatat că din punct de vedere formal este legal.

De asemenea, a confirmat că la data de 03.01.2007, împreună cu G. C. D. s-a deplasat la A. Națională pentru Turism, unde a intrat în posesia contractului încheiat între autoritatea contractantă și ofertantul câștigător, înregistrat sub nr. 8766 din 21.12.2006.

Tot cu acea ocazie, inculpatul a luat la cunoștință și despre faptul că firmele care au pierdut licitația au formulat contestație, iar la data de 20.12.2006 acestea și-au retras contestațiile de la Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor. A arătat că raportul de activitate înregistrat sub nr._ din 04.01.2007 privind verificarea procedurii de licitație desfășurată la A.N.T. și finalizată cu încheierea contractului susmenționat a fost redactat de G. C. D., raport pe care l-a citit și l-a semnat.

Inculpatul S. I. T. nu a putut explica motivul pentru care raportul de activitate conținea mențiunea că acea comisie de evaluare a fost numită prin Ordinul ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 2091 din 10.11.2006, precizând că nu a cunoscut existența acestui ordin și susținând, totodată, că nu a avut reprezentarea faptului că nu au fost respectate dispozițiile art. 205 al. 1 lit.a și al. 2 și art. 277 al.1, 2 din O.U.G. nr.34/2006 care atrag nulitatea absolută a contractului.

În privința pregătirii sale în domeniul achizițiilor publice, inculpatul a învederat că după angajarea la Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice a urmat un curs în acest domeniu pe o perioadă de circa 3 zile. De asemenea, a învederat că are cunoștință de prevederile art. 205 al. 1 lit. a și al. 2 din O.U.G. nr.34/2006, prin care se stipulează că încheierea contractului de achiziție publică înainte de împlinirea termenului de 15 zile, de la data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii, este lovit de nulitate absolută, apreciind însă că nu era în atributul său să constate acest aspect, întrucât competența sa și a colegului său în calitate de observatori se întindea până la atribuirea și semnarea contractului.

Declarațiile inculpatului S. I. T. se coroborează în mare măsură cu declarațiile inculpatului G. C. D., care a declarat că la data de 28.11.2006, împreună cu colegul său S. I. T., s-a deplasat la sediul Autorității Naționale pentru Turism, unde a depus avizul de verificare și ordinul de serviciu și a luat legătura cu inculpatul I. T., care le-a pus la dispoziție dosarul achiziției publice ce cuprindea următoarele documente: anunțul de participare la licitația deschisă; Monitorul Oficial în care a fost publicat acest anunț; referatul de oportunitate; documentația de atribuire; decizia nr. 476 din 17.10.2006, prin care a fost desemnată componența comisiei de evaluare; decizia nr. 550 din 14.11.2006, prin care s-a modificat componența comisiei de evaluare.

Inculpatul a precizat că a studiat documentația pusă la dispoziție foarte rapid, fiind informați că urma să aibă loc ședința de deschidere a ofertelor. Comisia de evaluare, în componența menționată în decizia nr. 550 din 14.11.2006, s-a întrunit într-un birou al Autorității Naționale pentru Turism, unde li s-a adus la cunoștință despre prevederile ordinului nr. 2091 din 10.11.2006, al ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, potrivit căruia din comisiile de evaluare, în cazul tuturor achizițiilor publice derulate la A.N.T., trebuia să facă parte, în mod obligatoriu, un reprezentant al ministerului. În această situație, comisia de evaluare a hotărât să amâne ședința de deschidere a ofertelor pentru data de 30.11.2006, până când trebuia desemnat un reprezentant al ministerului, aspecte consemnate în cuprinsul procesului-verbal înregistrat sub nr. 8134/28.11.2006, un exemplar al acestuia intrând în posesia colegului său, S. I. T., care a semnat de primire.

În privința ședinței din data de 30.11.2006, inculpatul G. C. D. a relatat că împreună cu colegul său a participat și la această ședință, observând că din comisia de evaluare făcea parte de această dată și un reprezentant al ministrului, în persoana numitului D. M., despre care a aflat că era consilierul ministrului B.. Tot atunci li s-a prezentat de către un membru al comisiei, atât lui cât și inculpatului S. I. T., adresa nr. 3951/ 29.11.2006, semnată de vicepreședintele A.N.T., S. L. și aprobată de secretarul general al ministerului, T. R., care cuprindea componența comisiei de evaluare, alcătuită în concordanță cu dispozițiile ordinului nr. 2091 din 10.11.2006.

Apoi, comisia de evaluare a procedat la deschiderea ofertelor depuse de firmele . G. SRL, . și . și a constatat existența documentelor de calificare, în acord cu documentația de atribuire și propunerea financiară, inculpatul G. C. D. învederând că nici el și nici S. I. T. n-au analizat ofertele depuse de către firme, misiunea lor în calitate de observatori fiind aceea de a analiza legalitatea documentelor și procedurilor derulate și nu de a transforma activitatea de control într-un audit tehnic și financiar.

De asemenea, inculpatul G. C. D. a susținut că nu a sesizat eroarea de redactare din procesul verbal în care se menționa: „comisia de evaluare constituită prin Decizia președintelui Autorității Naționale pentru Turism nr.550 din 14.11.2006, modificată prin ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr.2091/10.11.2006…”. A precizat că datorită faptului că li s-a adus la cunoștință acea adresă aprobată de secretarul general al ministerului, el și colegul său au apreciat că sunt respectate prevederile legale în privința constituirii comisiei de evaluare.

Tot din declarațiile inculpatului G. C. D. rezultă că la data de 05.12.2006, împreună cu S. I. T., a participat la ședința de desemnare a ofertei câștigătoare de către comisia de evaluare, cu această ocazie aflând că a fost desemnată câștigătoare oferta firmei . SRL. Acesta a primit un exemplar al raportului procedurii de atribuire înregistrat sub nr. 8286 din aceeași dată, aprobat de vicepreședintele A.N.T., S. L., apreciind că acest act respecta prevederile legale în domeniu.

Totodată, inculpatul a relatat că în perioada 27.12.2006 – 04.01.2007 s-a aflat în concediu de odihnă, iar când s-a întors a aflat că S. I. T. fusese la sediul A.N.T., de unde a ridicat contractul încheiat între autoritatea contractantă și ofertantul câștigător.

Acesta a precizat că mențiunea din raportul de activitate cu privire la faptul că „Prin Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 2091 din 10.11.2006, s-a stabilit componența comisiei de evaluare” este o eroare de redactare. De asemenea, a susținut că la data redactării raportului de activitate nu cunoștea prevederile art. 277 al. 1 și 2 din OUG nr.34/2006, cu referire la suspendarea termenului de 15 zile prevăzut în art. 205 al aceluiași act normativ, în cazul formulării de contestații de către ofertanți. În același sens, inculpatul G. C. D. a afirmat că a observat mențiunile din raportul de activitate cu privire la faptul că două din firmele participante au formulat contestații, însă la acea vreme nu a avut capacitatea de a analiza, sesiza și de a decide cu privire la existența sau nu a nulității contractului.

Direcția Națională Anticorupție a susținut că cei doi inculpați au făcut mențiuni fictive cu privire la modalitatea de desemnare a comisiei de evaluare, respectiv că: „prin Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 2091 din 10.11.2006 s-a stabilit componența comisiei de evaluare”.

Totodată, în viziunea acuzării, inculpații S. I. T. și G. C. D. cu intenție au omis să insereze în cuprinsul raportului de activitate faptul că autoritatea contractantă a încheiat contractul de achiziție publică nr. 8708 din 20.12.2006, prin nerespectarea dispozițiilor art. 205 alin.1 lit.a și alin.2, art. 277 al.1 și 2 din O.U.G. nr.34/2006, ce au avut drept consecință nulitatea absolută a contractului.

În consecință, P. a susținut că fapta inculpaților S. I. T. și G. C. D., care în calitate de observatori în cadrul Unității pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice (U.C.V.A.P.) – Ministerul Finanțelor Publice, cu ocazia verificării procedurii de licitație deschisă desfășurată la A.N.T., având ca obiect încheierea unui contract de servicii pentru creație și producție pentru promovarea turismului românesc pe plan internațional, au întocmit raportul de activitate nr._ din 04.01.2007, în care cu știință au efectuat mențiuni fictive, cu privire la numirea comisiei de evaluare, respectiv că: „prin Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 2091 din 10.11.2006 s-a stabilit componența comisiei de evaluare” și au omis de asemenea cu știință să insereze constatările făcute (contractul era lovit de nulitate absolută), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C.p. cu aplic. art.17 lit.c din Legea 78/2000.

În drept, potrivit art. 289 C.p., constituie infracțiunea de fals intelectual acțiunea de falsificare a unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.

Așadar, elementul material al infracțiunii constă într-o activitate de falsificare a unui înscris oficial în conținutul său, activitate care se poate realiza fie prin acțiunea de atestare a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, fie prin inacțiune, adică prin omisiunea de a insera unele date sau împrejurări.

În cazul falsului intelectual comis prin atestarea unor fapte necorespunzătoare adevărului, făptuitorul, întocmind înscrisul, trece în cuprinsul acestuia, în mod mincinos, o anumită faptă sau împrejurare despre care înscrisul este destinat să facă probă, prezentând-o astfel ca fiind în deplină concordanță cu realitatea.

În cazul falsului intelectual săvârșit prin omisiunea de a insera unele date sau împrejurări, funcționarul, întocmind înscrisul, nu trece în cuprinsul acestuia date sau împrejurări care, față de ceea ce era chemat să constate acel înscris, trebuiau menționate.

Pentru întregirea elementului material al infracțiunii este necesară constatarea întrunirii a două cerințe esențiale prevăzute în mod expres de norma de incriminare, respectiv ca atestarea neadevărată sau omisiunea să se fi produs cu prilejul întocmirii înscrisului oficial de către funcționarul competent, iar această faptă să fie săvârșită în cadrul și cu ocazia exercițiului atribuțiilor de serviciu ale făptuitorului.

De asemenea, deși textul de lege nu prevede în mod expres, în mod evident activitatea de falsificare a înscrisului trebuie să fie de natură să producă unele consecințe juridice. Dacă falsificarea unui înscris nu are aptitudinea de a produce unele consecințe juridice nu se poate reține nici existența urmării imediate a infracțiunii, care constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite, respectiv relațiile sociale referitoare la încrederea publică acordată înscrisurilor oficiale.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de fals intelectual presupune existența formei de vinovăție a intenției, în oricare dintre cele două modalități prevăzute de ar. 19 alin. 1 pct. 1 C.p., atât în cazul formei comisive a infracțiunii, cât și în cazul celei omisive, aspect dovedit prin utilizarea de către legiuitor a sintagmei "cu știință". Dacă fapta funcționarului este neintenționată, în mod evident nu se poate reține în sarcina acestuia infracțiunea de fals intelectual.

În privința pretinsei acțiuni de falsificare a raportului de activitate de către inculpații S. I. T. și G. C. D., în modalitatea atestării unor fapte necorespunzătoare adevărului, instanța observă că, într-adevăr, Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 2091/10.11.2006 nu a stabilit componența comisiei de evaluare, astfel cum în mod eronat s-a consemnat în cuprinsul raportului de activitate, ci a modificat Regulamentul de organizare și funcționare a A.N.T., introducând articolul 361, care stabilea modalitatea de aprobare a comisiilor de evaluare pentru atribuirea contractelor de achiziții publice, respectiv prin ordin al ministrului, precum și faptul că în componența acestora trebuie să facă parte în mod obligatoriu cel puțin un reprezentant al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

Premisa de la care pornește P. este că prin mențiunea conform căreia comisia de evaluare a fost constituită prin Ordinul nr. 2091/10.11.2006, cei doi inculpați au încercat să ascundă faptul că această comisie nu a fost numită legal, conștientizând faptul că toate actele întocmite de o comisie nelegal constituită sunt nule. Această premisă este însă eronată, în condițiile în care s-a constatat, prin sentința nr. 1012/15.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 2980/13.06.2012a a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal, nelegalitatea prevederilor art. 36 ind. 1 alin. 3 din Regulamentul de organizare si functionare al A.N.T., introduse prin Ordinul nr.2091/10.11.2006 emis de Ministrul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, a căror nerespectare ar fi atras în opinia Parchetului nelegalitatea constituirii comisiei de evaluare.

Instanța reiterează ideea că efectul hotărârii instanței de contencios administrativ este inaplicabilitatea în cauza de față a prevederilor actului administrativ constatat ca fiind nelegal, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, ceea ce atrage, pe cale de consecință, concluzia că din moment ce comisia de evaluare nu trebuia să fie constituită în conformitate cu dispozițiile unui act administrativ nelegal, atunci nici în sarcina inculpaților G. C. D. și S. I. T. nu se poate reține că ar fi avut obligația de a semnala în cuprinsul raportului de activitate nr._/04.01.2007 faptul că modalitatea de alcătuire a comisiei ar fi viciată.

De altfel, comisia de evaluare a fost legal constituită, în conformitate cu dispozițiile articolului 71 alineat 1 din H.G. nr.925/2006, care stipula: „autoritatea contractantă are obligația de a desemna pentru atribuirea fiecărui contract de achiziție publică persoana/persoanele responsabile pentru evaluarea ofertelor, care se constituie într-o comisie de evaluare”.

Prin textul de lege citat anterior se reglementează competența autorității contractante de a desemna comisia de evaluare. A. Națională pentru Turism îndeplinea calitatea de autoritate contractantă, conform art. 8 lit. a din O.U.G. nr. 34/2006, iar conducătorul acestei instituții era unica persoană abilitată să desemneze membrii comisiei de evaluare, astfel cum s-a și întâmplat de altfel, prin decizia nr. 476/17.10.2006 a inculpatei L. S., care asigura interimatul conducerii instituției în perioada de referință, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 550/14.11.2006.

Așadar, se constată faptul că respectiva comisie de evaluare a fost constituită în conformitate cu prevederile legale, respectiv art. 71 alin. 1 din H.G. nr. 925 din 19 iulie 2006, din persoane desemnate de către autoritatea contractantă, respectiv A. Națională pentru Turism, Ministrul Transporturilor, Constructiilor si Turismului neavând nicio atribuție legată de numirea membrilor sau de aprobarea acestei comisii, în condițiile constatării nelegalității prevederilor art. 36 ind. 1 alin. 3 din Regulamentul de organizare si functionare al A.N.T., introduse prin Ordinul nr.2091/10.11.2006 emis de Ministrul Transporturilor, Constructiilor si Turismului.

În consecință, instanța apreciază că sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de fals intelectual nu este îndeplinită ultima condiție necesară pentru existența acestei infracțiuni, la care s-a făcut referire mai sus, respectiv aptitudinea activității de falsificare de a produce consecințe juridice.

În condițiile în care instanța este ținută, conform art. 44 alin. 3 C.p.p., de autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 1012/15.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 2980/13.06.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal, prin care s-a constatat nelegalitatea prevederilor art. 36 ind. 1 alin. 3 din Regulamentul de organizare si functionare al A.N.T., introduse prin Ordinul nr.2091/10.11.2006 emis de Ministrul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, precum și de dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, potrivit cărora "În cazul în care instanta de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanta în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată", consemnarea eronată în cuprinsul raportului de activitate nr._/04.01.2007 a aspectelor vizând modalitatea de constituire a comisiei de evaluare, prin acest ordin al ministrului constatat ca fiind nelegal, nu are aptitudinea de a produce consecințe juridice, respectiv crearea unei percepții false asupra realității.

Totodată, instanța reiterează faptul că dacă falsificarea înscrisului oficial nu are aptitudinea de a produce consecințe juridice, nu se poate reține nici existența urmării imediate a infracțiunii, care constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite, respectiv relațiile sociale referitoare la încrederea publică acordată înscrisurilor oficiale.

De asemenea, instanța consideră că nici sub aspectul laturii subiective nu sunt întrunite elementele necesare reținerii infracțiunii de fals intelectual în modalitatea comisivă în sarcina inculpaților G. C. D. și S. I. T., prin prisma acelorași argumente care au fost expuse la filele 31-32 în privința inculpaților I. T., D. M., O. N., B. C., V. I. și S. L., în condițiile în care aceștia au avut convingerea că membrii comisiei de evaluare au fost desemnați în conformitate cu dispozițiile legale, atitudinea lor subiectivă nefiind specifică intenției de a consemna mențiuni fictive cu privire la modalitatea de numire a comisiei de evaluare.

În privința omisiunii inculpaților G. C. D. și S. I. T. de a insera în cuprinsul raportului de activitate faptul că autoritatea contractantă a încheiat contractul de achiziție publică nr. 8708 din 20.12.2006, prin nerespectarea dispozițiilor art. 205 alin. 1 lit. a și alin. 2, art. 277 al. 1 și 2 din O.U.G. nr. 34/2006, instanța apreciază că la dosarul cauzei nu există niciun mijloc de probă care să susțină teza Parchetului în sensul că inculpații au omis cu știință să consemneze în cuprinsul raportului de activitate nerespectarea dispozițiilor legale indicate anterior.

Analizând elementele de fapt care rezultă din declarațiile inculpaților G. C. D. și S. I. T., precum și din înscrisurile relevante sub acest aspect aflate la dosarul cauzei, respectiv procesul-verbal nr. 8134/28.11.2006, procesul-verbal nr. 8201/30.11.2006, raportul procedurii de atribuire nr. 8286/30.11.2006, raportul de activitate nr._/04.01.2007 întocmit de observatorii din cadrul U.C.V.A.P., prin raportare la norma de incriminare a falsului intelectual, instanța constată că este de netăgăduit că cei doi inculpați aveau ca principale obligații de serviciu verificarea respectării legislației care stă la baza atribuirii contractului de achiziție publică, modul în care se aplică și se respectă procedura de achiziție, modul în care se aplică de către autoritatea contractantă criteriile de calificare și selecție a ofertanților și criteriile de atribuire a contractului de achiziție publică, activități care se finalizează cu semnarea de către autoritatea contractantă a contractului cu ofertantul a cărui ofertă a fost declarată ca fiind câștigătoare.

Astfel cum rezultă din preambulul OUG nr. 30/2006 și din dispozițiile art. 1 alin. 3 din același act normativ, este vorba despre un control ex ante, care privește etapele procesului de achiziție publică, după publicarea anunțului de participare până la atribuirea și semnarea contractului. Verificarea aspectelor procedurale ale procedurii de achiziție publică ex post, care privește evenimentele ulterioare semnării contractului, respectiv etapa executării acestuia, nu intră în atribuțiile U.C.V.A.P.

În concret, inculpații G. C. D. și S. I. T., în calitate de observatori în cadrul U.C.V.A.P., aveau datoria de a verifica legalitatea procedurii de achiziție publică de la momentul demarării sale, prin publicarea anunțului de participare și până la momentul semnării contractului, astfel încât aceștia aveau sarcina de a verifica și aspectele care puteau atrage nulitatea contractului, decurgând din eventuale încălcări ale legislației în domeniu, cum ar fi nerespectarea termenului prevăzut de art. 205 alin. 1 lit. a din OUG nr. 34/2006.

Inculpații G. C. D. și S. I. T. au avut acces la toată documentația relevantă pentru procedura de atribuire a contractului de achiziție publică în discuție, astfel cum ei înșiși au recunoscut, nefiind obstrucționați în niciun mod în activitatea de verificare pe care o desfășurau în calitate de observatori U.C.V.A.P.

Cu toate acestea, nu există nicio declarație a vreunui martor sau a vreunui inculpat dintre cei audiați în cauză care să certifice teza conform căreia cei doi observatori din cadrul U.C.V.A.P. au premeditat întocmirea unui raport de activitate care să acopere pretinsele faptele penale comise de membrii comisiei de evaluare.

Principiul in dubio pro reo constituie un complement al prezumtiei de nevinovatie, astfel cum s-a stabilit printr-o practica judiciara constanta. Pentru a se dispune condamnarea unei persoane este necesar sa existe probe clare, indubitabile, din care sa rezulte faptul că acea persoană a săvârșit cu vinovăția cerută de lege o faptă prevăzută de legea penală.

Or, acuzația de fals intelectual în modalitatea omisivă formulată împotriva inculpaților G. C. D. și S. I. T. se întemeiază pe o prezumție a Parchetului că aceștia au acționat cu rea-credință în momentul întocmirii raportului de activitate care finaliza procedura de achiziție publică, omițând în mod intenționat să insereze în cuprinsul raportului de activitate faptul că autoritatea contractantă a încheiat contractul de achiziție publică nr. 8708 din 20.12.2006, prin nerespectarea dispozițiilor art. 205 alin.1 lit. a și alin. 2, art. 277 al. 1 și 2 din O.U.G. nr.34/2006, ce a avut drept consecință nulitatea absolută a contractului.

Este de necontestat faptul că în calitatea lor de funcționari publici inculpații ar fi trebuit să manifeste un plus de prudență și diligență în ceea ce privește verificarea consemnării întocmai în cuprinsul înscrisului reclamat ca fiind falsificat a tuturor aspectelor legate de procedura de atribuire a contractului, însă atitudinea lor subiectivă conturează existența formei de vinovăție a culpei în această privință și nicidecum existența intenției de a omite inserarea unor mențiuni privind nerespectarea dispozițiilor art. 205 alin. 1 lit. a și alin. 2, art. 277 al.1 și 2 din O.U.G. nr. 34/2006 cu ocazia atribuirii contractului de achiziție publică.

Nu trebuie ignorate circumstanțele în care inculpații G. C. D. și S. I. T. și-au desfășurat activitatea de verificare a procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică nr. 8708 din 20.12.2006, care evidențiază faptul că aceștia nu au acționat cu rea-credință în momentul în care au omis să consemneze în raportul de activitate faptul că nu au fost respectate dispozițiile art. 205 alin. 1 lit. a și alin. 2, referitoare la termenul de 15 zile în intervalul căruia contractul nu putea fi încheiat.

Astfel, OUG nr. 34/2006, actul normativ care reglementează procedura de atribuire a contractelor de achiziție publică, a intrat în vigoare în cursul lunii iunie 2006, cu aproximativ șase luni anterior desfășurării faptelor supuse analizei, modificând în mod fundamental legislația în domeniu, având ca principal obiectiv transpunerea legislației europene în materie, asigurându-se astfel armonizarea deplină a legii interne cu acquis-ul comunitar, în condițiile aderării României la Uniunea Europeană la data de 01.01.2007.

În aceeași perioadă s-a înființat Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice (U.C.V.A.P.), structură cu atribuții de verificare a legalității procedurilor de atribuire a contractelor de achiziție publică, în cadrul căreia inculpații S. I. T. și G. C. D. și-au desfășurat activitatea în calitate de observatori începând cu data de 01.07.2006, în calitate de consilier superior, respectiv consilier debutant.

Se observă că în momentul întocmirii raportului de activitate nr._/04.01.2007 ce a finalizat activitatea acestora de verificare a procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică în discuție, inculpații erau observatori în cadrul U.C.V.A.P. de doar câteva luni, astfel încât lipsa de experiență a acestora într-o astfel de funcție, în cadrul unei instituții nou înființate, face ca fiind rezonabilă aprecierea instanței în sensul că nu aveau abilități deosebite în întocmirea unor astfel de documente.

Existența vinovăției trebuie examinată in concreto, în funcție de caracteristicile și aptitudinile persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni, principiul răspunderii obiective fiind un principiu incompatibil cu dreptul penal.

De asemenea, nu se poate ignora faptul că la momentul întocmirii raportului de activitate reclamat ca fiind falsificat în modalitatea omisivă nu exista un manual operațional pentru activitatea de observare și verificare a atribuirii contractelor de achiziție publică, acesta fiind introdus prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 175/2007, intrat în vigoare la data de 20.02.2007, deci ulterior redactării raportului de activitate de către inculpați. Prin acest manual s-au implementat modelul și conținutul formularelor și documentelor utilizate în activitatea observatorilor U.C.V.A.P., printre care și modelul raportului de activitate, în anexa 9 a acestui act normativ.

Cu atât mai mult se poate reține în cazul inculpatului G. C. D. lipsa intenției de a omite inserarea unor aspecte legate de legalitatea procedurii de atribuire a contractului, având în vedere lipsa sa de experiență în întocmirea unor documente de natura celui reclamat ca fiind falsificat în modalitatea omisivă, raportată la vârsta acestuia la momentul respectiv, statutul de debutant în profesie, dar și complexitatea procedurii de achiziție publică în discuție, determinată în primul rând de specificul legislației în acest domeniu, care suferise schimbări majore în acea perioadă și care pe deasupra era edictată într-un mod ambiguu, deficitar.

Bineînțeles că nu poate fi vorba în cauză despre o eroare de drept extrapenal, care poate în anumite circumstanțe să înlăture caracterul penal al faptei, inculpații având cunoștință de existența dispozițiilor art. 205 alin.1 lit. a și alin. 2 și art. 277 al. 1 și 2 din O.U.G. nr. 34/2006, astfel cum rezultă din propriile declarații, ci mai degrabă de o necunoaștere temeinică a propriilor atribuții de serviciu, a modului de desfășurare a activității de verificare a legalității procedurii de achiziție publică, a limitelor în care această activitate trebuia să se desfășoare, subliniind încă o dată faptul că inculpații ocupau funcția de observator U.C.V.A.P. de doar câteva luni, fiind totodată vorba de o activitate cu caracter de noutate la nivel național.

Relevantă sub acest aspect este și declarația inculpatului S. I. T., care a arătat în privința pregătirii sale în domeniul achizițiilor publice, că după angajarea la Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice a urmat un curs în acest domeniu pe o perioadă de circa 3 zile. Or, este evident că o activitate de natura celei desfășurate de inculpat, într-un domeniu de o asemenea complexitate cum este cel al achizițiilor publice, nu poate fi aprofundată într-un interval atât de scurt de timp.

C. de desfășurare a acestei activități nu era suficient de bine delimitat și explicat, ca dovadă că legiuitorul a intervenit în cursul anului 2007 în acest sens, modificând HG nr. 942/2006 referitoare la activitatea observatorilor U.C.V.A.P. prin intermediul HG nr. 1083/2007, act în care s-a menționat în mod expres la art. 13 alin. 1 lit. e că în acțiunea de verificare a procedurii de atribuire a contractelor de achiziție publică observatorii urmăresc prioritar și semnarea de către autoritatea contractantă a contractului cu ofertantul a cărui ofertă a fost declarată ca fiind câștigătoare.

Aspectele reținute mai sus rezultă și din declarațiile inculpaților S. I. T. și G. C. D., primul dintre aceștia arătând că nu a avut reprezentarea faptului că nu au fost respectate dispozițiile art. 205 al. 1 lit.a și al. 2 și art. 277 al.1, 2 din O.U.G. nr.34/2006 care atrag nulitatea absolută a contractului, apreciind totodată că nu era în atributul său să constate acest aspect, întrucât competența sa și a colegului său în calitate de observatori se întindea până la atribuirea și semnarea contractului, iar celălalt susținând că nu a avut capacitatea de a analiza, sesiza și de a decide cu privire la existența sau nu a nulității contractului.

În consecință, în lumina acestor considerente, instanța apreciază că în privința pretinsei acțiuni de falsificare a raportului de activitate de către inculpații S. I. T. și G. C. D., în modalitatea atestării unor fapte necorespunzătoare adevărului, nu sunt întrunite în totalitate elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual nici din punctul de vedere al laturii obiective, nici din punctul de vedere al laturii subiective.

Totodată, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual sub aspectul laturii subiective în cazul omisiunii inculpaților G. C. D. și S. I. T. de a insera anumite date și împrejurări în cuprinsul raportului de activitate nr._/04.01.2007.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 25 al. 4 din Legea 78/2000 rap. la art. 262 al. 1 C.p. imputată inculpaților G. C. D. și S. I. T. potrivit rechizitoriului, teza acuzării susține că aceștia, în calitate de persoane cu atribuții de control, cu rea credință, nu și-au îndeplinit obligația prevăzută de art. 23 din Legea 78/2000, în sensul că trebuiau să înștiințeze organul de urmărire penală, cu privire la orice date din care rezultă indicii că s-a efectuat un act ilicit ce poate atrage răspunderea penală, potrivit Legii nr. 78/2000.

Conform art. 23 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, "Persoanele cu atributii de control sunt obligate sa instiinteze organul de urmarire penala sau, dupa caz, organul de constatare a savarsirii infractiunilor, abilitat de lege, cu privire la orice date din care rezulta indicii ca s-a efectuat o operatiune sau un act ilicit ce poate atrage raspunderea penala, potrivit prezentei legi", iar conform art. 25 alin. 4 din același act normativ neindeplinirea cu rea-credinta a acestei obligatii constituie infractiune si se pedepsește potrivit art. 262 din Codul penal.

Subiectul activ al infracțiunii prevăzute de art. 25 alin. 4 din Legea nr. 78/2000 este unul calificat, fiind necesar să aiba calitatea de persoană cu atribuții de control. Legiuitorul nu definește noțiunea de persoană cu atribuții de control, astfel încât această sarcină îi revine instanței de judecată, în mod concret, în funcție de natura atribuțiilor de serviciu ale făptuitorului. Atribuțiile de control presupun examinarea sau analiza permanentă ori periodică a unei activități sau a unei situații, în vederea urmăririi evoluției acesteia sau luării de măsuri de remediere, iar nu simpla constatare, surprindere sau înregistrare a unei realități.

Din analiza fișei postului inculpaților G. C. D. și S. I. T. și a dispozițiilor legale care reglementează funcția de observator în cadrul Unității pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice (H.G. nr.942/2006 și O.U.G. nr.30/2006) rezultă că aceștia aveau atribuții legate de verificarea procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică, constând în principal în urmărirea respectării regulilor și principiilor care stau la baza atribuirii contractelor de achiziție publică, a modului în care se aplică și se respectă procedura de achiziție, a modului în care se aplică de către autoritățile contractante criteriile de calificare și selecție a ofertanților și criteriile de atribuire a contractelor de achiziție publică. În îndeplinirea acestor activități, observatorii întocmesc note intermediare în cazul în care constată abateri în aplicarea legislației din domeniul achizițiilor publice, pe parcursul procedurii de atribuire. De asemenea, după finalizarea activității de observare, aceștia întocmesc un raport de activitate în care consemnează principalele constatări, raport care se înregistrează la structura U.C.V.A.P. din care fac parte observatorii și se transmite la autoritatea contractantă, în termen de 5 zile lucrătoare de la finalizarea activității de verificare.

Conform Dicționarului explicativ al limbii române verbul a verifica, utilizat de legiuitor pentru descrierea activității observatorilor U.C.V.A.P. (verificarea aspectelor procedurale în domeniul achizițiilor publice) este definit ca o acțiune de a controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului, cerințelor, calității sau anumitor date, a examina pe cineva pentru a vedea în ce măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține sau care i se încredințează.

Astfel, natura atribuțiilor de serviciu ale inculpaților G. C. D. și S. I. T. presupune o activitate complexă de verificare a procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică, de urmărire a evoluției acesteia după momentul publicării anunțului de participare și până la semnarea contractului, putând fi încadrate în sfera atribuțiilor de control în sensul art. 23 alin. 1 din Legea nr. 78/2000. Faptul că inculpații nu aveau posibilitatea de a aplica sancțiuni în cazul constatării de nereguli în desfășurarea procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică nu semnifică lipsa atribuțiilor de control ale acestora în desfășurarea activității.

Ajungând la concluzia că inculpații G. C. D. și S. I. T. au calitatea de persoane cu atribuții de control, putând fi așadar subiecți activi ai infracțiunii prevăzute de art. 25 alin. 4 din Legea nr. 78/2000, instanța va analiza în continuare în ce măsură sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Astfel, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 25 alin. 4 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 262 al. 1 C.p. reținută în sarcina inculpaților constă într-o inacțiune și anume neîndeplinirea obligației instituite de art. 23 alin. 1 din același act normativ, respectiv obligația de a înștiința organul de urmarire penala sau, dupa caz, organul de constatare a savarsirii infractiunilor, abilitat de lege, cu privire la orice date din care rezulta indicii ca s-a efectuat o operatiune sau un act ilicit ce poate atrage raspunderea penala, potrivit acestei legi.

Este necesar ca făptuitorul să fi avut cunoștințe certe despre existența unor date din care să rezulte săvârșirea unei infracțiuni, deoarece numai în acest caz există obligația de a sesiza organele de urmărire penală. Cu toate acestea, nu este necesar ca făptuitorul să fi cunoscut identitatea infractorului, deoarece legea se referă la obligația de a înștiința organul de urmarire penala cu privire la o faptă penală, iar nu și cu privire la autorul acesteia.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru activitatea de înfăptuire a justiției, iar legătura de cauzalitate rezultă din însăși materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea prevăzută de art. 25 alin. 4 din Legea nr. 78/2000 poate fi comisă numai cu intenție, în oricare dintre cele două modalități, directă sau indirectă, aspect ce se deduce din utilizarea în norma de incriminare a sintagmei neîndeplinirea cu rea-credință.

Comparând situația de fapt reținută în privința activității desfășurate de către inculpații G. C. D. și S. I. T. cu ocazia procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică nr. 8708 din 20.12.2006, cu tiparul abstract al normei de incriminare, instanța constată că în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 alin. 4 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 262 al. 1 C.p..

În acest sens, instanța observă că în speță nu poate fi vorba despre existența unei obligații a inculpaților G. C. D. și S. I. T. de a înștiința organul de urmarire penala sau, dupa caz, organul de constatare a savarsirii infractiunilor, abilitat de lege, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, de vreme ce nu s-a săvârșit nicio infracțiune cu ocazia desfășurării procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică supusă verificării de către aceștia, astfel cum s-a arătat anterior.

Infracțiunea infracțiunii prevăzută de art. 25 alin. 4 din Legea nr. 78/2000 presupune, prin natura ei, să existe o operatiune sau un act ilicit ce poate atrage raspunderea penala potrivit acestei legi și de care inculpații să ia cunoștință în exercitarea atribuțiilor de control, neputând avea o existență de sine stătătoare, în lipsa unei astfel fapte.

Astfel, din moment ce instanța a reținut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu contra intereselor publice reținute de către P. cu ocazia desfășurării procedurii de licitație deschisă privind atribuirea contractului nr. 8708 din 20.12.2006, nu poate fi imputat inculpaților G. C. D. și S. I. T. faptul că nu și-au îndeplinit obligația de a înștiința organul de urmarire penala sau, dupa caz, organul de constatare a savarsirii infractiunilor, abilitat de lege, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni. Dacă nu s-a săvârșit nicio infracțiune, concluzia că nu exista nici obligația inculpaților de a denunța comiterea unei infracțiuni este firească.

În altă ordine de idei, instanța remarcă faptul că inculpații G. C. D. și S. I. T. sunt acuzați de faptul că au contribuit la activitatea infracțională a funcționarilor din cadrul Autorității Naționale pentru Turism, prin consemnarea unor mențiuni fictive în cuprinsul raportului de activitate referitoare la modul de constituire a comisiei de evaluare, respectiv prin omisiunea de a insera unele date esențiale în cadrul aceluiași document, motiv pentru care acuzația potrivit căreia nu și-au îndeplinit obligația de a denunța fapte de natură penală aflate în strânsă legătură cu pretinsa infracțiune de fals intelectual comisă de aceștia se află în contradicție flagrantă cu privilegiul contra autoincriminării de care se bucură orice persoană, principiu fundamental dezvoltat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Funke vs. Franța, Heaney și McGuinness vs. Irlanda, Saunders vs. Marea Britanie).

Acest principiu presupune că statul nu poate obliga o persoană să coopereze cu acuzarea prin oferirea de probe ce l-ar putea incrimina. Or, dacă s-ar impune inculpaților G. C. D. și S. I. T. obligația de a denunța pretinsele infracțiuni comise de funcționarii din cadrul Autorității Naționale pentru Turism cu ocazia atribuirii contractului de achiziție publică firmei . G. SRL, aflate în strânsă legătură cu presupusa infracțiune de fals intelectual comisă de aceștia, atunci s-ar ajunge tocmai la încălcarea acestei garanții fundamentale, inclusă în conceptul mai larg de drept la un proces echitabil.

În concordanță cu aceste considerente, instanța apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 alin. 4 din Legea nr. 78/200 rap. la art. 262 al. 1 C.p., motiv pentru care se impune achitarea inculpaților G. C. D. și S. I. T. și sub aspectul acestei infracțiuni.

VI.În privința faptelor comise cu ocazia recepției și plății produselor de publicitate media achiziționate

1. Situația de fapt

A doua etapă a derulării campaniei internaționale de promovare a României ca destinație turistică, ce consta în realizarea a 5 spoturi Tv și a 5 machete de banner, pentru comunicarea a 4 vectori – turism cultural, turism rural, turism balneo și wellness, turism activ și de agrement și a platformei de brand național, de promovare a ofertei turistice românești în general, presupunea realizarea produselor de publicitate media achiziționate de către A. Națională pentru Turism prin contractul nr. 8708/20.12.2006 și recepționarea acestora de către o comisie constituită în acest sens în cadrul autorității contractante.

Conform art. 4 pct. 4.1 din contract, . G. SRL, ofertantul desemnat câștigător în urma procedurii de atribuire a contractului, avea obligația de a realiza 5 spoturi TV a câte 30 de secunde fiecare, pentru comunicarea a 4 vectori – turism cultural, turism rural, turism balneo și wellness, turism activ și de agrement și a platformei de brand național, de promovare a ofertei turistice românești în general, precum și 5 machete de banner pentru comunicarea a 4 vectori – turism cultural, turism rural, turism balneo și wellness, turism activ și de agrement.

Conform art. 5, prețul contractului era ferm și nu putea fi modificat pe durata îndeplinirii contractului, iar A. Națională pentru Turism avea obligația de a efectua plata către prestator în două tranșe, astfel: 30% din valoare - la semnarea contractului; 70% din valoare – la recepționarea spoturilor TV și a machetelor de banner.

Durata contractului a fost stabilită conform art. 6 pct. 6.1, pentru perioada cuprinsă între data semnării lui, respectiv 20.12.2006 și până la data de 27.12.2006. Așadar, . G. SRL avea obligația de a realiza produsele achiziționate de către A. Națională pentruTurism în decurs de o săptămână, urmând ca în momentul efectuării recepției acestora de către comisia competentă în acest sens să primească ultima tranșă din prețul contractului, respectiv 70% din valoarea acestuia.

Comisia de recepție a spoturilor publicitare, a machetelor de bannere și a platformei de brand național a fost constituită prin decizia nr. 614 din 29.11.2006 (f. 217 vol. I DUP) a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Turism, inculpata S. L., care începând cu luna august 2006 asigura interimatul la conducerea acestei instituții în urma demisiei din funcție a președintelui O. I. M., având următoarea componență: I. T. – director general adjunct al Direcției Generale Promovare și Relații Internaționale - președinte, V. I. – referent superior în cadrul Direcției Economice și Resurse Umane - membru, C. A. C. – consilier superior în cadrul Direcției Generale Promovare și Relații Internaționale - membru, P. M. - consilier superior în cadrul Direcției Generale Promovare și Relații Internaționale - membru, P. E. S. - director adjunct al Direcției Juridice, Autorizare și Control – membru.

Din cuprinsul procesului-verbal atașat la fila 302 vol. I DUP rezultă că la data de 27.12.2006 această comisie s-a întrunit în vederea efectuării recepției produselor publicitare ce au format obiectul contractului nr. 8708 din 20.12.2006. Astfel, în procesul-verbal s-a menționat faptul că s-au predat 5 casete beta care cuprind lucrările de creație și producție conform articolului 4 din contractul de servicii nr. 8708 din 20.12.2006 și că părțile semnatare ale prezentului act de predare-primire au procedat la recepționarea cantitativă și calitativă a casetelor mai sus menționate, constatându-se execuția corespunzătoare a lucrării atât sub aspectul calității, cât și al cantității menționate.

Procesul-verbal a fost semnat la rubrica „primit” de către toți membrii comisiei de recepție, respectiv I. T., V. I., C. A. C., P. M., P. E. S., iar la rubrica „predat” de către reprezentantul . G. SRL, martorul M. B..

În aceeași zi, inculpata M. C. M., director general al Direcției Generale Promovare și Relații Internaționale din cadrul Autorității Naționale pentru Turism, a avizat „bun de plată” factura fiscală . nr._ din 27.12.2006 emisă de . G. SRL (f. 300 vol. I DUP), în valoare de 3.749.690,85 RON, reprezentând restul de plată de 70% din valoarea totală a contractului.

Prin ordinul de plată nr. 216/27.12.2006 (f. 298 vol. I DUP), A. Națională pentru Turism a achitat către . G. SRL contravaloarea facturii fiscale menționate anterior.

Prin adresa nr. 8862 din 28.12.2006 (f. 151 vol. II DUP) semnată de către inculpata M. C. M. aceasta a solicitat . G. SRL refacerea în cel mai scurt timp posibil a tuturor spoturilor publicitare care au făcut obiectul contractului nr. 8708/20.12.2006. Inculpata și-a motivat solicitarea prin faptul că, în urma vizionării spoturilor publicitare și a analizării propunerii tehnice, a observat că acestea nu corespund cerințelor, personajul principal „Dracula” nefiind recognoscibil telespectatorilor de peste hotare.

Conținutul procesului-verbal de predare-primire a celor 5 casete beta care cuprind lucrările de creație și producție conform articolului 4 din contractul de servicii nr. 8708 din 20.12.2006, precum și cel al adresei înregistrată la Direcția Generală Promovare și Relații Internaționale din cadrul Autorității Naționale pentru Turism sub nr. 8862 din 28.12.2006, sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, care crează convingerea instanței că, în fapt, la data de 27.12.2006 nu a avut loc recepția produselor publicitare în discuție, astfel încât cele două înscrisuri conțin mențiuni fictive.

De altfel, videoclipurile care făceau obiectul contractului au fost realizate la începutul anului 2007, după momentul întocmirii procesului-verbal de recepție din data de 27.12.2006.

Reprezentanții . G. SRL, martora S. M. R. C. și inculpatul S. D., au predat Autorității Naționale pentru Turism, în cursul lunii februarie 2007, imediat după finalizarea acestora, cele 5 casete beta conținând videoclipurile publicitare cu tema „Ț. de basm”, acestea fiind ridicate de către organele de urmărire penală de la martora M. L., secretar de stat, la data de 09.07.2007.

Ulterior, având în vedere că inculpata M. C. M., inițiatoarea programului de promovare a turismului românesc pe plan internațional, s-a arătat nemulțumită de calitatea produselor recepționate în cursul lunii februarie 2007, S. D. și S. M. R. C., reprezentanții . G. SRL, au demarat refacerea spoturilor publicitare cu o nouă temă, „Spectacolul lumii”, sens în care au luat legătura cu martorul N. P., regizor și administrator la . SRL.

Astfel, între . SRL, în calitate de producător și . G. SRL, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul pentru servicii de producție nr. 297 din 15.02.2007, ce avea ca obiect producția unui număr de 5 spoturi video de prezentare a 30 de secunde fiecare, în cadrul campaniei internaționale de promovare a turismului românesc, având următoarele titluri: turism rural, turism activ și de agrement, turism balneo, turism cultural și oferta turistică generală.

Din declarațiile martorului N. P. rezultă că, la data de 30.06.2007, acesta i-a predat martorei S. M. R. C. 5 casete beta și mai multe CD-uri, conținând cele 5 spoturi publicitare ce au format obiectul contractului. Pentru realizarea acestor spoturi s-au efectuat filmări pe o perioadă de aproximativ 3 luni de zile, în diferite locații din țară, creațiile artistice rezultate fiind predate de producător către beneficiar . G. SRL, la data de 30.06.2007.

La data de 02.07.2007, martora S. M. R. C. a predat către secretarul de stat M. L., de la Ministerul pentru Întreprinderi M. și Mijlocii, Comerț și Profesii Liberale, un număr de 5 casete betacam, 5 DVD-uri și 5 CD-uri, conținând 5 spoturi publicitare a câte 30 de secunde fiecare, cu temele mai sus menționate, întocmindu-se în acest sens proces-verbal de predare-primire.

2. Analiza acuzațiilor Parchetului prin prisma probatoriului administrat în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile

Astfel, din declarațiile martorului SERGOVICI V., administrator la . SRL, rezultă că la data de 18.12.2006 s-a întâlnit cu inculpatul S. D. și cu soția acestuia, martora S. M. R. C., reprezentanți ai . G. SRL, la solicitarea acestora. Cei trei s-au întâlnit într-un restaurant din București, ocazie cu care S. D. și S. M. R. C. i-au adus la cunoștință martorului SERGOVICI V. că doresc realizarea unui număr de 5 clipuri publicitare pentru promovarea turismului românesc, prin intermediul firmei sale, spunându-i că au câștigat o licitație organizată în acest scop de către A. Națională pentru Turism.

S. D. și S. M. R. C. i-au prezentat trei concepte de realizare a acelor clipuri, intitulate „Spectacolul lumii”, „Ț. de basm”, precum și un concept bazat pe interviuri cu turiști străini aflați în vizită în România, ajungând în cele din urmă împreună la concluzia că cel mai fezabil proiect de realizare a clipurilor, atât din punct de vedere al prețului, al mesajului transmis cât și al timpului necesar pentru realizare era cel care se intitula „Ț. de basm”.

Martorul SERGOVICI V. a arătat că cei doi i-au cerut să realizeze proiectul în termen de 7 zile, însă acesta le-a transmis că acest lucru este imposibil, întrucât urmează perioada sărbătorilor de iarnă, iar filmările pot începe abia de la începutul anului următor.

La aceeași dată, între . SRL, în calitate de prestator și . G. SRL, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 600, care avea ca obiect filmarea unui număr de 5 spoturi TV, intitulat „Ț. de basm”, pentru promovarea turismului românesc, cuprinzând următorii vectori: turism general, de agrement, balneo, cultural și rural. Valoarea contractului a fost negociată la suma de 171.488,18 Euro, fără TVA, iar în baza acestuia au fost emise de către . SRL următoarele facturi fiscale: . nr._/05.01.2007, în valoare totală de 161.430,64 RON (valoare cu TVA), reprezentând avans proiect „Ț. de basm”; . nr._/11.01.2007, în valoare totală de 81.165,14 RON (valoare cu TVA), reprezentând avans proiect „Ț. de basm”; . nr._/16.01.2007, în valoare totală de 241.903,2 RON (valoare cu TVA), reprezentând „plată parțială conform contract”; . nr._/22.02.2007, în valoare totală de 241.903,2 RON (valoare cu TVA).

Tot din declarațiile martorului SERGOVICI V. reiese că în jurul datei de 07.01.2007 firma sa a demarat pregătirile pentru realizarea clipurilor publicitare, constând în prospecții, locații, organizarea logistică de filmare, închirierea echipamentului de filmare, achiziționarea materialelor pentru filmare, casting pentru alegerea personajelor și a costumelor, decoruri. A arătat că a apelat la serviciile actorului P. M. pentru a întruchipa personajul principal al clipurilor, „Dracula”, iar filmările, la realizarea cărora a participat și numitul S. R. C., reprezentant al . G. SRL, au început la data de 09.01.2007, sens în care o echipă a filmat la Muzeul satului din Sibiu, iar în paralel alte două echipe au filmat la Cimitirul vesel de la Săpânța și la C., pe litoral. Totodată, s-au realizat filmări și în alte locații, respectiv în București, într-o stațiune din zona Ardealului, în Scornicești și în județul Hunedoara, această activitate durând 6 zile.

De asemenea, din declarațiile martorului SERGOVICI V. reiese că în jurul datei de 18.01.2007 a început colaborarea cu firma ., administrată de B. V. A., în vederea realizării activității de postproducție, constând în editare, animație, integrare, sound design, muzică și voce. Acesta a menționat că la sfârșitul lunii ianuarie 2007, S. D., S. M. R. C. și S. R. C. au venit la sediul firmei sale, aceștia exprimându-și nemulțumirea față de calitatea videoclipurilor după vizionarea lor, motiv pentru i-au solicitat refacerea acestora.

Deși în declarația dată în cursul cercetării judecătorești martorul SERGOVICI V. a revenit parțial asupra declarațiilor anterioare, arătând că există anumite diferențe între imaginile vizionate la sediul Direcției Naționale Anticorupție și cele la realizarea cărora a participat, instanța va reține ca fiind corespunzătoare adevărului declarația dată de către acesta în cursul urmăririi penale, fiind mai apropiată în timp de desfășurarea evenimentelor supuse analizei.

Declarațiile martorului SERGOVICI V. se coroborează cu cele ale martorului B. V. A., administrator la ., care a arătat că în jurul datei de 17 – 18 decembrie 2006 a fost contactat de reprezentantul firmei ., directorul de imagine V. SERGOVICI, care i-a adus la cunoștință faptul că se află în discuții cu reprezentanții . G. SRL, S. D. și S. M. R. C. pentru producția unui număr de 5 clipuri publicitare, având ca scop promovarea turismului românesc și al căror personaj principal era „Dracula”. Cei doi au convenit ca . să realizeze activitatea de postproducție audio-video a acestor clipuri.

Totodată, martorul B. V. A. a precizat că din discuțiile purtate cu V. SERGOVICI a aflat că soții S. doreau realizarea acestor videoclipuri într-un timp foarte scurt, respectiv până la finele anului 2006, însă acest lucru era imposibil, cu atât mai mult cu cât se apropiau sărbătorile de iarnă și toată lumea se afla în vacanță.

În aceeași perioadă, a avut loc o ședință de lucru la sediul . SRL, la care a mai participat V. SERGOVICI, S. M. R. C., graficianul A. B., precum și alți operatori, în cadrul căreia s-a pus problema timpului de execuție cerut de SM ART ADVERTISING, care era foarte scurt, stabilindu-se că până la sfârșitul anului 2006 nu pot fi realizate videoclipurile.

În concordanță cu declarațiile martorului V. SERGOVICI, martorul B. V. A. a adăugat că până la sfârșitului lunii decembrie 2006 nu s-au efectuat niciun fel de activități legate de realizarea videoclipurilor, fiind contactat telefonic de către V. SERGOVICI în jurul datei de 7 ianuarie 2007, care l-a informat că filmările vor începe în data de 10.01.2007.

Din declarațiile aceluiași martor rezultă că, începând cu data de 16.01.2007, firma pe care o administrează a început să primească materialele brute filmate, developate și fixate pe suport beta digital, care au fost procesate audio-video de către S. E. C., senior editor la ., întreaga activitate de postproducție finalizându-se până la jumătatea lunii februarie 2007. Totodată, la începutul lunii februarie 2007 martorul B. V. A. a fost informat de către S. E. C. că S. M. R. C. a solicitat insistent să-i predea cele 5 casete beta cu materialul filmat în formă brută, întrucât dorea să le predea la A. Națională pentru Turism. Martorul B. V. A. a mai arătat că la momentul predării celor 5 casete beta a avut loc la sediul . o vizionare a filmărilor brute efectuate de ., precum și o variantă montată a clipului turism general, la care a participat S. E. C. și soții S. D. și S. M. R. din partea . SRL, aceasta din urmă arătându-se nemulțumită de filmările realizate însă insistând, cu toate acestea, să-i fie predate cele 5 casete beta.

Relevantă sub aspectul perioadei în care s-au realizat videoclipurile cu tema „Ț. de basm” este și declarația martorului S. E. C., editor imagine la ., care a relatat că în jurul datei de 20.12.2006 martorul B. V. A., administratorul firmei, i-a adus la cunoștință că urma să realizeze o activitate de postproducție audio-video a unor spoturi publicitare de promovare a turismului românesc, filmările brute fiind realizate de către S.C. SILVER BULETT S.R.L. Tot atunci a aflat că aceste spoturi publicitare erau comandate de către . ADVERTISING G. S.R.L., administrată de către inculpatul S. D..

În privința videoclipurilor publicitare, martorului S. E. C. a arătat că acestea îl aveau ca personaj principal pe „Dracula”, interpretat de către actorul M. P. și includea un număr de 5 vectori de turism: turism general, turism cultural, rural, agrement și balneo. Și acest martor a confirmat că inițial reprezentanții . ADVERTISING G. S.R.L. au dorit ca întreaga activitate de realizare a spotului „Turism general” să fie realizată până la data de 31.12.2006, respectiv filmări, procesare video și audio, animație 3D însă, întrucât urmau sărbătorile de iarnă nu s-a putut îndeplini dorința acestora, astfel încât s-a stabilit ca activitățile să înceapă după perioada sărbătorilor, respectiv în jurul datei de 07.01.2007. S. E. C. a adăugat că în perioada 20.12._06 nu a avut loc nicio activitate în vederea realizării proiectului în discuție.

Totodată, martorul S. E. C. a descris activitățile efectuate în vederea realizării videoclipurilor, precizând că primele filmări au fost efectuate în data de 10.01.2007, la Castelul Huniazilor din județul Hunedoara, iar în zilele de 11 și 12 ianuarie 2007 filmările au avut loc la complexul balneoclimateric din stațiunea Bazna, județul Sibiu și la Muzeul Satului din municipiul Sibiu, la aceste filmări participând și un grup de călușari din localitatea Scornicești, județul O.. Ulterior, în zilele de 13 și 14.01.2007 s-au realizat filmări într-un studio cinematografic din București, ce a fost închiriat de către S.C. SILVER BULETT S.R.L.

Acesta a susținut că activitatea de postprocesare audio-video, la efectuarea căreia a colaborat cu un angajat al firmei . ADVERTISING G. S.R.L., numitul R. S., a început imediat după terminarea filmărilor, la mijlocul lunii ianuarie 2007, iar la sfârșitul acestei luni a realizat forma aproape finală a spotului „Turism general”, ce a fost vizionat de către reprezentanții . ADVERTISING G. S.R.L., S. D. și S. M. R. C., în aceeași perioadă. S. M. R. C. s-a arătat nemulțumită de rezultatul obținut, însă a insistat să-i fie predate cele 5 casete beta, întrucât dorea să le predea mai departe clientului, despre care știa că este Ministerul Transporturilor. Din acest motiv, cele 5 casete beta pe care se aflau filmările brute realizate de . le-au fost predate reprezentanților . ADVERTISING G. S.R.L. în jurul datei de 2 – 3 februarie 2007.

Martorul S. E. C. a adăugat că pe aceste 5 casete Beta a scris personal denumirea spoturilor, atât pe carcase cât și pe casete, respectiv: „Activ Agrement”, „ANT General”, „ANT Rural”, „ANT Balneo” și „ANT Cultural”. Totodată, acesta a recunoscut cele 5 casete Beta aflate la dosarul cauzei și inscripționate cu denumirile de mai sus arătate ca fiind casetele Beta pe care le-a predat la începutul lunii februarie 2007 numitei S. M. R. C.. Această afirmație a martorului S. E. C. contrazice susținerile inculpaților, în sensul că au vizionat și recepționat la data de 27.12.2006 materialele publicitare stocate pe suport electronic și atașate la dosarul cauzei, lucru imposibil în condițiile în care acestea au fost predate reprezentanților . ADVERTISING G. S.R.L. de abia în prima parte a lunii februarie 2007.

Realizarea celor cinci videoclipuri publicitare în perioada ianuarie-februarie 2007 este dovedită pe deplin și prin declarația martorului S. R. C., director de creație la . G. SRL, care a relatat că la sfârșitul anului 2006, împreună cu alți colegi de-ai săi din firmă și sub coordonarea numitei S. M. R., a participat la realizarea story-boardului unor clipuri publicitare de promovare a turismului românesc, pentru ca firma să participe la o licitație publică organizată de A. Națională pentru Turism. Story-boardul clipurilor publicitare cuprindea trei direcții de creație, respectiv „Ț. de Basm”, „Spectacolul lumii” și o alta a cărei denumire martorul nu și-a amintit-o, care consta în realizarea unor interviuri cu turiști străini ce au vizitat România. Ulterior, acesta a aflat că licitația a fost câștigată de . G. SRL, cu proiectul de creație „Ț. de basm”.

Din declarațiile aceluiași martor reiese că la mijlocul lunii decembrie 2006, împreună cu S. M. R. C., a participat la două castinguri, constând în selectarea de personaje în vederea realizării filmărilor spoturilor publicitare, care au presupus selecția actorilor și a figurației. În aceeași perioadă, cei doi s-au interesat în legătură cu alegerea locațiilor de filmare, acestea fiindu-le sugerate de către casa de producție SILVER BULLET, care trebuia să realizeze filmările.

Martorul S. R. C. confirmă că inițial s-a stabilit ca filmările să aibă loc în perioada sărbătorilor de iarnă din 2006, însă ulterior s-a decis ca acestea să fie efectuate în luna ianuarie 2007, imediat după Anul Nou. Acesta a afirmat că nu a auzit ca până la sfârșitul lunii decembrie inculpatul S. D. sau alte persoane din cadrul . G. SRL să fi realizat vreo filmare și nici nu a văzut personal vreun material video în acest sens.

La începutul lunii ianuarie 2007, S. R. C. a fost delegat de către conducerea firmei să participe la filmările realizate de S.C. SILVER BULETT S.R.L., această activitate debutând în prima decadă a lunii ianuarie 2007 și finalizându-se după 4 – 5 zile, în următoarele locații: Castelul Huniazilor din D., Muzeul Satului din Sibiu și o bază de tratament balneo din localitatea Bazna, județul Sibiu. Ultima zi de filmări a fost realizată într-un studio din București, în continuarea filmărilor realizate în țară.

De asemenea, martorul S. R. C. a confirmat că la aceste filmări personajul principal „Dracula” a fost interpretat de către actorul P. M.. Relevantă este și afirmația martorului S. R. C. conform căreia activitatea de postproducție a fost realizată de către ., activitate începută după jumătatea lunii ianuarie 2007 și finalizată la începutul lunii februarie 2007, când martorul a demisionat din funcția ocupată în cadrul . G. SRL, dată la care proiectul nu era finalizat.

Declarațiile martorilor SERGOVICI V., B. V. A., S. E. C. și S. R. C., care au luat parte în mod direct la activitatea de realizare a spoturilor publicitare, se coroborează cu declarațiile martorului M. P., actor al Teatrului M. din București, care a susținut că în luna decembrie 2006 a fost contactat de către reprezentanții Casei de producție SILVER BULLET SRL, administrată de către regizorul V. SERGOVICI, care i-au solicitat colaborarea în vederea realizării unor clipuri publicitare de promovare a turismului românesc, în care el urma să interpretez personajul „Dracula”.

La scurt timp, tot în cursul lunii decembrie, acesta s-a deplasat la sediul acestei firme, unde a luat legătura cu regizorul M. GROSSO, iar acesta și-a dat acordul pentru a interpreta personajul „Dracula”, tot atunci aflând că scenariul videoclipurilor publicitare purta denumirea „România – Țară de basm”. Cu acea ocazie M. P. a semnat un contract cu casa de producție, urmând să fie contactat în vederea realizării filmărilor.

Ulterior, în prima jumătate a lunii ianuarie 2007 acesta a fost contactat de către reprezentanții . în vederea începerii filmărilor, care au durat 4 zile și au debutat la Castelul Huniazilor din județul Hunedoara, apoi la Muzeul Satului din Sibiu, precum și la o bază de tratament balneo situată în localitatea Bazna, județul A., ultima zi de filmări având loc într-un studio din București.

Poziția inculpaților M. C. M., I. T., V. I., C. A. C., P. M., P. E. S. și S. D. a fost constantă pe parcursul procesului penal, aceștia susținând că materialele publicitare care fac obiectul contractului nr. 8708/20.12.2006 au fost recepționate la data de 27.12.2006.

În acest sens, președintele comisiei de recepție, inculpatul I. T., a declarat că a vizionat și a preluat la data de 27.12.2006 numai cele 5 spoturi publicitare care corespundeau conceptului creativ „Ț. de basm”, având ca personaj principal „Dracula”, apreciind că acestea sunt conform prevederilor din caietul de sarcini. Acesta a susținut că pe parcursul vizionării spoturilor a urmărit dacă scenariul era respectat din punctul de vedere al temelor abordate și concluzia a fost că story-board-ul era urmărit cu fidelitate. Totodată, a arătat că toți membrii comisiei de recepție au văzut spoturile publicitare, neexistând comentarii negative asupra lor. Inculpatul I. T. nu a putut preciza persoana care a întocmit procesul-verbal de predare-primire a materialelor publicitare, însă a susținut că toți membrii comisiei l-au citit, au fost de acord cu conținutul lui și l-au semnat.”

Inculpata P. E. S. a declarat că imaginile de pe cele 5 casete beta reprezentând vectorii de turism general, cultural, balnear, agrement și rural, vizionate la sediul Direcției Naționale Anticorupție și atașate la dosarul cauzei sunt aceleași cu cele vizionate la sediul Autorității Naționale pentru Turism la data de 27.12.2006, cu ocazia recepției clipurilor publicitare produse . ADVERTISING G. SRL, avându-l ca personaj principal pe „Dracula”.

Cu privire la modalitate de efectuare a recepției materialelor video, inculpata P. E. S. a afirmat că aceasta a avut loc în biroul președintelui comisiei, inculpatul I. T., prin vizionarea unui CD sau DVD, pe un laptop. Inculpata nu a putut preciza dacă în momentul în care a vizionat materialele video realizate de . ADVERTISING G. SRL erau prezenți toți membrii comisiei de recepție, menționând că personal a vizionat toate clipurile publicitare aflate pe acel CD și a semnat procesul-verbal de predare-primire aflat pe biroul inculpatului I. T..

Totodată, P. E. S. a susținut că cele 5 casete BETA marca Sony se aflau la data de 27.12.2006 în biroul președintelui comisiei de recepție, I. T., însă nu a vizionat conținutul acestora întrucât la sediul Autorității Naționale pentru Turism nu era disponibilă tehnica necesară unei astfel de operațiuni.

În același sens sunt și declarațiile inculpatei V. I., membră a comisiei de recepție, care a arătat că imaginile stocate pe cele 5 casete BETACAM SP marca Sony, reprezentând vectorii de turism general, cultural, balnear, agrement și rural, vizionate la sediul Direcției Naționale Anticorupție și atașate la dosarul cauzei sunt identice cu înregistrările audio-video vizionate cu personajul principal „Dracula” la data de 27.12.2006, cu ocazia recepției clipurilor publicitare produse de . ADVERTISING G. SRL.

Aceasta a învederat că recepția s-a realizat prin vizionarea unui CD pe computerul aflat în biroul inculpatului I. T., însă nu a putut preciza dacă în acel moment erau de față și ceilalți membri ai comisiei de recepție. V. I. a menționat că nu a văzut toate clipurile publicitare la acea dată, însă a semnat procesul-verbal ce se afla pe biroul inculpatului I. T..”

Inculpata P. M. a declarat la rândul său că imaginile vizionate la data de 27.12.2006, pe cele 5 CD-uri, cu ocazia recepționării materialelor video care fac obiectul contractului nr. 8708/20.12.2006, al căror personaj principal era „Dracula”, sunt identice cu imaginile vizionate la sediul Direcției Naționale Anticorupție și atașate la dosarul cauzei.

Inculpata a învederat că vizionarea imaginilor a avut loc în biroul inculpatului I. T., în prezenta reprezentantului . ADVERTISING SRL, numita S. M. R., însă nu a fost efectuată de către toți membrii comisiei concomitent, întrucât o parte dintre ei au plecat și au revenit în birou. Inculpata a menționat că a văzut cele 5 casete beta pe biroul directorului general M. C., acestea aflându-se în carcase gri, semnând procesul-verbal de predare-primire. Cu privire la machetele de banner și platforma de brand național care făceau obiectul contractului nr. 8708/20.12.2006, inculpata P. M. a arătat că recepția acestora nu s-a realizat la data de 27.12.2006, precizând că a semnat procesul-verbal, întrucât în opinia sa acesta atesta strict recepția clipurilor publicitare. Totodată, aceasta a susținut că nu a observat că în procesul-verbal se făcea vorbire și despre o recepție calitativă a casetelor, întrucât a fost vorba doar despre o recepție cantitativă.

Poziția inculpatei C. A. C. este similară cu cea a celorlalți inculpați, aceasta declarând că recunoaște imaginile de pe CD-urile aflate la dosarul cauzei ca fiind aproximativ aceleași cu imaginile de pe CD-ul ce a rulat pe laptop-ul din biroul lui I. T., la data de 27.12.2006, cu ocazia recepției clipurilor publicitare produse de .. ADVERTISING SRUP SRL, menționând însă că nu reține cu exactitate dacă în imaginile vizionate la data de 27.12.2006 se afla și personajul „Dracula” .

Inculpata M. C. M., director general al Direcției Generale Promovare și Relații Internaționale din cadrul Autorității Naționale pentru Turism, a declarat că imaginile vizionate de pe cele 5 casete BETACAM, reprezentând vectorii de turism: general, cultural, balnear, agrement și rural, reprezintă aceleași imagini pe care le-a vizionat pe un laptop în biroul directorului general adjunct I. T., pe un suport CD, la data de 27.12.2006, după efectuarea recepției.

Totodată, aceasta a recunoscut că a vizionat pentru prima dată conținutul casetelor BETACAM la sediul Direcției Naționale Anticorupție, întrucât A. Națională pentru Turism nu dispune de aparatură necesară. De asemenea, a afirmat că cele 5 casete BETACAM i-au fost predate de către inculpatul I. T., acesta primindu-le la rândul său de la reprezentantul . ADVERTISING G. SRL și fiind păstrate în fișetul său până în luna mai 2007, când le-a predat secretarului de stat M. L., la solicitarea acesteia.

Inculpatul S. D. a declarat că după semnarea contractului nr. 8708/20.12.2006, firma pe care o administrează, . G. SRL, a emis factura fiscală . nr._ din 21.12.2006, în temeiul căreia A.N.T.-ul a efectuat plata avansului de 30% din valoarea contractului, respectiv suma de 1.607.010 RON, conform clauzelor contractuale.

Inculpatul S. D. a susținut că personal s-a ocupat de realizarea acestui contract, sens în care în perioada 22 – 26.12.2006 a efectuat filmările în mai multe locații: pe litoral (Mamaia), Voroneț, Cimitirul Săpânța. Aceste filmări le-a realizat personal cu o cameră beta digital, pe care a împrumutat-o de la un prieten, al cărui nume nu l-a putut preciza.

Cu privire la modalitatea de realizare a spoturilor video, inculpatul S. D. a arătat că pentru interpretarea diferitelor personaje din story-board au participat diferite persoane, pe care le-a contactat ad-hoc, de pe stradă, în localitățile unde a realizat filmările, iar costumele pentru aceste personaje au fost cumpărate de către acesta personal. Inculpatul a învederat că a plătit prestația acestora în numerar, fără a întocmi un ștat de plată, astfel că nu poate face dovada acestor plăți.

Referitor la persoana care a interpretat personajul principal „Dracula”, S. D. a susținut că a identificat-o pe aceasta în municipiul C., pe stradă, întrucât avea o fizionomie asemănătoare cu acest personaj, iar costumația a achiziționat-o dintr-un magazin din C.. De asemenea, a afirmat că la filmările realizate în perioada 22 – 26.12.2006 nu a participat nicio persoană din cadrul firmei și nici nu a solicitat ajutorul sau colaborarea unor specialiști în domeniu.

Inculpatul a învederat faptul că nu are studii de specialitate în domeniul cinematografiei, însă a realizat aceste filmări în baza experienței acumulate anterior, întrucât a participat la mai multe filmări realizate pentru executarea contractelor de publicitate de către firma sa. A mai arătat că a plătit din resurse proprii cheltuielile pentru realizarea filmărilor, acestea nefiind decontate în contabilitate.

În privința activității de postprocesare audio-video a filmărilor, S. D. a susținut că aceasta a fost realizată de către el personal, pe un calculator de la birou său, iar materialul realizat a fost trecut pe casete beta digital, sub îndrumarea unor prieteni.

După terminarea acestei activități, în dimineața zilei de 27.12.2006, inculpatul S. D., conform propriilor susțineri, a introdus 5 casete beta, 5 DVD și 5 CD, conținând spoturile video și bannerele de internet, într-o cutie, pe care a înmânat-o cumnatului său, martorul M. B., solicitându-i acestuia să se deplaseze la sediul Autorității Naționale pentru Turism pentru a le preda comisiei de recepție.

Cu privire la semnătura de la rubrica „predat” din procesul verbal de predare- primire încheiat la 27.12.2006, inculpatul S. D. a declarat că nu-i aparține, fiind posibil să-i aparțină lui M. B..

Același inculpat a susținut că în cursul lunii februarie 2007 a intrat în posesia unui număr de 5 casete beta si 5 DVD-uri cu videoclipurile realizate de B. V. A., administrator la ., ca urmare a unei adrese din data de 28.12.2006 prin care se solicita refacerea clipurilor, acestea fiind predate comisiei de recepție fără a se încheia proces-verbal de predare-primire, deoarece inculpații M. C. M. și I. T. i-au solicitat verbal și refacerea acestor spoturi, pe un alt concept, respectiv "Spectacolul lumii". Sub acest ultim aspect, S. D. a precizat că în contractul nr. 8708/20.12.2006 încheiat cu A. Națională pentru Turism nu se stabilea care dintre cele trei teme prezentate cu ocazia licitației să fie realizată, astfel încât nu era obligat să realizeze materialele publicitare cu tema "Ț. de basm".

Martora S. M. R. C. nu a putut oferi detalii cu privire la executarea contractului, întrucât de acest aspect se ocupa soțul său, confirmând însă susținerile acestuia cu privire la efectuarea spoturilor publicitare în termenul contractual și refacerea ulterioară a acestora la solicitarea A.N.T., în cursul lunilor ianuarie - februarie 2007.

Declarațiile inculpaților, în sensul că la data de 27.12.2006 au fost predate comisiei de recepție constituite în cadrul Autorității Naționale pentru Turism 5 casete beta care cuprind lucrările de creație și producție ce au format obiectul contractului nr. 8708 din 20.12.2006, sunt contrazise însă de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, din coroborarea cărora rezultă că acest lucru era practic imposibil.

În acest sens, prezintă relevanță declarațiile martorilor SERGOVICI V., B. V. A., S. E. C., S. R. C. și M. P., astfel cum au fost prezentate în precedent, persoane care au participat în diverse calități la realizarea spoturilor publicitare pentru promovarea turismului românesc și care au declarat că aceste produse au fost realizate în perioada lunilor ianuarie-februarie 2007.

Or, de vreme ce materialele video au fost realizate în perioada ianuarie-februarie 2007, este evident că acestea nu puteau fi recepționate la data de 27.12.2006. Totodată, nu poate fi reținută nici apărarea inculpaților în sensul că materialele realizate în perioada ianuarie-februarie 2007 ar fi reprezentat varianta refăcută a spoturilor video recepționate la data de 27.12.2006, în urma adresei nr. 8862 din 28.12.2006 (f. 151 vol. II DUP) semnată de către inculpata M. C. M., prin care se solicita . G. SRL refacerea în cel mai scurt timp posibil a tuturor spoturilor publicitare.

Chiar inculpații au susținut că imaginile pretins a fi vizionate la data de 27.12.2006 sunt similare cu cele realizate în perioada ianuarie-februarie 2007 și atașate la dosarul cauzei, astfel încât teza potrivit căreia s-ar fi recepționat anumite materiale video la data de 27.12.2006, altele decât cele realizate de . G. SRL la începutul anului 2007, în colaborare cu S.C. SILVER BULETT S.R.L. și ., nu poate fi reținută de către instanță. În aceeași ordine de idei, instanța constată că la solicitarea organelor de urmărire penală de a preda CD-ul sau DVD-ul ce a fost vizionat la data de 27.12.2006, inculpatul I. T. a predat un DVD pe care se aflau videoclipurile cu tema „Ț. de basm”, despre care a afirmat că i-au fost remise de reprezentantul . G. SRL, în data de 27.12.2006, or așa cum s-a dovedit acestea au fost filmate și realizate în cursul lunilor ianuarie-februarie 2007.

În aceste condiții, este evident că în data de 27.12.2006 nu a avut loc recepția celor 5 casete beta, care cuprind lucrările de creație și producție conform articolului 4 din contractul de servicii nr. 8708 din 20.12.2006, mențiunile efectuate în acest sens în cuprinsul procesului-verbal atașat la fila 302 vol. I DUP fiind false.

Totodată, prin prisma acelorași argumente, instanța apreciază că și adresa nr. 8862 din 28.12.2006 semnată de către inculpata M. C. M., prin care arăta că în urma vizionării spoturilor publicitare și a analizării propunerii tehnice, a observat că acestea nu corespund cerințelor, personajul principal „Dracula” nefiind recognoscibil telespectatorilor de peste hotare, motiv pentru care solicita . G. SRL refacerea în cel mai scurt timp posibil a tuturor spoturilor publicitare care au făcut obiectul contractului nr. 8708/20.12.2006, nu corespunde adevărului, fiind antedatată.

Acest aspect rezultă atât din aspectele reținute anterior cu privire la perioada în care au fost realizate materialele publicitare în discuție, cât și din raportul de constatare tehnico-științifică IT efectuat în cauză (vol. IX DUP), în urma percheziției informatice a calculatorului aparținând inculpatei M. C. M..

Din concluziile acestui raport reiese că pe suportul de memorie al unității centrale a fost localizat un fișier de tip Microsoft Word, numit „motive.doc”, care reprezintă un document electronic cu un format și un conținut identic adresei nr. 8862/28.12.2006, constatându-se că data și ora creării documentului sunt 19 februarie 2007, orele 18:19, că data și ora ultimelor modificări salvate sunt 19 februarie 2007, orele 18:31, iar acest document nu a fost niciodată tipărit. De asemenea, s-a constatat că numele utilizatorului electronic care a redactat electronic documentul și care a efectuat ultima salvare a acestuia este „adriana.ichim”, iar titlul electronic al documentului este „Motive pentru refacerea spoturilor pentru promovarea pe plan internațional a României”.

Din declarațiile martorei I. A. reiese că aceasta a îndeplinit funcția de director general la . G. SRL, în perioada septembrie 2006 – februarie 2007, sens în care între firma acesteia . SRL și firma susmenționată a fost încheiat un contract de management din 01.09.2006. Martora I. A. a arătat că nu a redactat adresa nr. 8862/28.12.2006, însă își recunoaște atât semnătura cât și mențiunea "am primit" de pe aceasta. Cu toate acestea, martor I. A. nu și-a amintit data primirii adresei.

Totodată, în cuprinsul raportului de constatare tehnico-științifică IT se arată că data creării unui document nu se modifică odată cu trecerea timpului, la accesarea, deschiderea sau modificarea documentului, la transferul prin copiere sau mutare de pe un calculator pe altul, momentul creării documentului fiind conservat în interiorul documentului electronic și neavând modificări în urma operațiunilor enumerate anterior. De asemenea, s-a constatat identitatea de conținut între adresa nr. 8862 datată 28.12.2006 și cel localizat sub denumirea „Motive.doc”, precum și identitatea dintre aceste două documente din punctul de vedere a formatării enumerărilor, a poziționării în pagină, a lipsei paragrafelor, a prescurtărilor, a așezării particulare a unor cuvinte, a numărului identic de spații și distanța dintre rânduri.

Așadar, concluzia raportului de constatare tehnico-științifică IT, pe care instanța și-o însușește, este în sensul că adresa nr. 8862 datată 28.12.2006 a fost realizată prin preluarea conținutului documentului „Motive.doc” identificat pe calculatorul aparținând inculpatei M. C. M. și creat în data de 19.02.2007, orele 18:19, astfel încât această adresă a fost creată la o dată ulterioară datei de 19.02.2007 sau cel mult egală cu aceasta.

În consecință, instanța apreciază că fapta inculpaților I. T., P. E. S., V. I., P. M. și C. A. C., care la data de 27.12.2006, în calitate de membri ai comisiei de recepție a spoturilor publicitare, a machetelor de banner și a platformei de brand național, numiți prin Decizia nr.614/29.11.2006, a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Turism – L. S., în exercitarea atribuțiilor de serviciu au semnat în fals procesul verbal de predare-primire, în care se menționa nereal că s-au predat „5 (cinci) casete beta care cuprind lucrările de creație și producție, conform art.4 din contractul de servicii încheiat cu nr. 8708/20.12.2006”, respectiv că „părțile semnatare ale prezentului act de predare-primire au procedat la recepționarea cantitativă și calitativă a casetelor mai sus menționate. S-a constatat execuția corespunzătoare a lucrării, atât sub aspectul calității cât și al cantității menționate”, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C.p.

Astfel, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpaților, funcționari publici în cadrul Autorității Naționale pentru Turism în sensul art. 147 alin. 1 C.p., de falsificare a unui înscris oficial în conținutul său, care emană de la un organ competent și care, din punctul de vedere al condițiilor de formă și al materialității scrierii este un înscris valabil, cu prilejul întocmirii acestuia, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv a faptului că la data de 27.12.2006 a avut loc recepția celor 5 casete beta care cuprind lucrările de creație și producție, conform art.4 din contractul de servicii încheiat cu nr.8708/20.12.2006.

De asemenea, acțiunea inculpaților este de natură să producă efecte juridice, întrucât prin consemnarea mențiunilor necorespunzătoare adevărului în cuprinsul procesului-verbal s-a creat aparența faptului că . G. SRL și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul nr. 8708 din 20.12.2006, ceea ce a creat cadrul necesar efectuării plății celei de-a doua tranșe din prețul contractului.

Urmarea imediată a infracțiunii constă în crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială protejată prin norma de incriminare, respectiv încrederea publică în înscrisurile oficiale, prin crearea unei percepții false asupra realității.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată a infracțiunii de fals intelectual rezultă din însăși materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpații I. T., P. E. S., V. I., P. M. și C. A. C. au săvârșit fapta cu intenție directă, în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.p., fiind evident faptul că aceștia au consemnat cu știință fapte necorespunzătoare adevărului, urmărind deformarea realității prin semnarea unui proces-verbal ce conține mențiuni fictive.

De asemenea, fapta inculpatei M. C. M., care în calitate de director general al Direcției Generale Promovare și Relații Internaționale din cadrul Autorității Naționale pentru Turism, cunoscând că la data de 27.12.2006 nu s-a efectuat recepția clipurilor publicitare și a machetelor de banner, a întocmit adresa nr. 8862/28.12.2006, în care a menționat nereal că a vizionat casetele beta cu spoturile care fac obiectul contractului nr. 8708/20.12.2006, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prev. de art.289 C.p.

Elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatei, funcționar public în cadrul Autorității Naționale pentru Turism în sensul art. 147 alin. 1 C.p., de falsificare a unui înscris oficial în conținutul său, care emană de la un organ competent și care, din punctul de vedere al condițiilor de formă și al materialității scrierii este un înscris valabil, cu prilejul întocmirii acestuia, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv prin antedatarea adresei și prin consemnarea faptului că vizionat casetele beta cu spoturile care fac obiectul contractului nr.8708/20.12.2006, cu scopul de a ascunde faptul că la data de 27.12.2006 nu s-a realizat recepția produselor.

Urmarea imediată a infracțiunii constă în crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială protejată prin norma de incriminare, respectiv încrederea publică în înscrisurile oficiale, prin crearea unei percepții false asupra realității.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată a infracțiunii de fals intelectual rezultă din însăși materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata M. C. M. a săvârșit fapta cu intenție directă, aceasta având reprezentarea faptului că aspectele consemnate în cuprinsul adresei nr. 8862/28.12.2006 nu corespund adevărului și urmărind prin aceasta ascunderea faptului că la data de 27.12.2006 nu s-a realizat recepția produselor.

De asemenea, fapta aceleiași inculpate, care la data de 27.12.2006, prin folosirea procesului verbal de predare-primire semnat în fals de membrii comisiei de recepție, a avizat „bun de plată” factura fiscală . nr._/27.12.2006, în valoare de 3.749.690,85 RON, emisă de . G. SRL, acte în baza cărora în cursul aceleiași zile s-a făcut plata sumei susmenționate, deși cunoștea că nu s-a efectuat recepția lucrărilor de creație și producție ce au făcut obiectul contractului nr. 8708/20.12.2006 (5 videoclipuri și 5 machete de banner), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C.p.

Elementul material al infracțiunii constă în folosirea procesului verbal de predare-primire falsificat de membrii comisiei de recepție, cu prilejul avizării „bun de plată” a facturii fiscale . nr._/27.12.2006, în valoare de 3.749.690,85 RON, emisă de . G. SRL.

Urmarea imediată a infracțiunii constă în crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială protejată prin norma de incriminare, respectiv încrederea publică în înscrisurile oficiale, prin crearea unei percepții false asupra realității.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată a infracțiunii de uz de fals rezultă din însăși materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata M. C. M. a săvârșit fapta cu intenție directă, urmărind prin aceasta producerea unei consecințe juridice, respectiv crearea cadrului necesar efectuării plății facturii fiscale . nr._/27.12.2006, în valoare de 3.749.690,85 RON, emisă de . G. SRL.

Sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice reținută în sarcina inculpaților I. T., P. E. S., V. I., P. M., C. A. C., M. C. M. și S. D., instanța apreciază că este incident cazul de achitare prevăzut de dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.pr.pen., lipsind unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii.

Acuzația de abuz în serviciu contra intereselor publice adusă prin capitolul IV al rechizitoriului inculpaților I. T., P. E. S., V. I., P. M. și C. A. C., constă în esență în faptul că, în calitate de membri ai comisiei de recepție a spoturilor publicitare, a machetelor de banner și a platformei de brand național, numiți prin Decizia nr.614/29.11.2006, a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Turism – L. S., în exercitarea atribuțiilor de serviciu, la data de 27.12.2006, au semnat în fals procesul verbal de predare-primire, în care se menționa nereal că s-au predat „5 (cinci) casete beta care cuprind lucrările de creație și producție, conform art.4 din contractul de servicii încheiat cu nr. 8708/20.12.2006”, respectiv că „părțile semnatare ale prezentului act de predare-primire au procedat la recepționarea cantitativă și calitativă a casetelor mai sus menționate. S-a constatat execuția corespunzătoare a lucrării, atât sub aspectul calității cât și al cantității menționate”, act în temeiul căruia în aceeași zi s-a făcut plata nejustificată a celei de-a doua tranșe a prețului contractului în cuantum de 3.749.690,85 RON către . G. SRL, cauzându-se un prejudiciu în dauna Autorității Naționale pentru Turism.

Totodată, acuzația de abuz în serviciu contra intereselor publice adusă inculpatei M. C. M. constă în faptul că, la data de 27.12.2006, în calitate de director general al Direcției Generale Promovare și Relații Internaționale din cadrul Autorității Naționale pentru Turism, prin folosirea procesului verbal de predare-primire semnat în fals de membrii comisiei de recepție, a avizat „bun de plată” factura fiscală . nr._/27.12.2006, în valoare de 3.749.690,85 RON, emisă de . G. SRL, acte în baza cărora în cursul aceleiași zile s-a făcut plata sumei susmenționate, deși cunoștea că nu s-a efectuat recepția lucrărilor de creație și producție ce au făcut obiectul contractului nr.8708/20.12.2006 (5 videoclipuri și 5 machete de banner), modalitate prin care s-a creat un avantaj patrimonial acestei firme (care a beneficiat de plata integrală a prețului cu toate că nu a executat și predat prestațiile artistice ce au făcut obiectul contractului) și totodată un prejudiciu în paguba Autorității Naționale pentru Turism.

Potrivit art. 248 C.p., norma de incriminare generală a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, aceasta constă în fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Astfel cum s-a arătat anterior într-o secțiune anterioară a prezentei sentințe, în conținutul juridic al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice intră ca și componente, situația premisă și conținutul constitutiv al faptei. Situația premisă, în structura infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, constă în preexistența competenței unui serviciu funcționând la o instituție de stat de a efectua, din oficiu sau la solicitare, acte privitoare la interesele publice. Fără această situație premisă nu se poate concepe și săvârși infracțiunea. Conținutul constitutiv constă în ceea ce obiectiv și subiectiv trebuie să realizeze făptuitorul pentru existența infracțiunii. Latura obiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu este compusă din elementul material însoțit de o cerință esențială, o urmare imediată și o legătură de cauzalitate. Elementul material constă fie într-o inacțiune (omisiune) fie într-o acțiune (comisiune) și anume: neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea defectuoasă a acestuia.

Noțiunea de „act” cuprinsă în norma de incriminare trebuie înțeleasă ca o operație ce trebuie efectuată de funcționarul public potrivit solicitărilor făcute de o persoană și conform atribuțiilor sale de serviciu. Solicitarea adresată serviciului respectiv poate privi constatarea unui act juridic ori întocmirea sau confirmarea unui înscris privind un act juridic, ori efectuarea unei constatări cu efecte juridice sau executarea unei hotărâri și alte operații date în competența unui serviciu al unei instituții de stat.

Sintagma „nu îndeplinește un act „ trebuie înțeleasă în sensul omiterii, neefectuarea unui act care trebuie să fie îndeplinit în virtutea îndatoririlor de serviciu, adică a unui act a cărui îndeplinire cădea în sarcina funcționarului potrivit normelor care reglementează activitatea serviciului respectiv ori care sunt inerente acestui serviciu. Prin expresia „îndeplinește actul în mod defectuos” se înțelege îndeplinirea făcută altfel decât se cuvenea să fie efectuată. Defectuozitatea în îndeplinirea actului poate privi conținutul, forma sau întinderea îndeplinirii, momentul efectuării, condițiile de efectuare.

Cele două sintagme cuprinse în norma de incriminare „nu îndeplinește un act”, respectiv, „îndeplinește actul în mod defectuos”, sunt expresii care cuprind situații multiple dar de fiecare dată trebuie verificate prin prisma celorlalte cerințe impuse de lege. Pentru existența elementului material este necesar și obligatoriu ca omisiunea de a îndeplini un act sau comisiunea îndeplinirii actului în mod defectuos, să fie săvârșită de un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu. Această cerință este răsfrângerea în conținutul infracțiunii a situației premisă.

În fine, pentru ca neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea lui în mod defectuos de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu să întregească latura obiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, este necesar ca omisiunea sau comisiunea săvârșită să aibă o urmare imediată, și anume atingerea adusă activității instituției de stat.

În ceea ce privește urmarea imediată, incriminarea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice are două variante: una simplă care constă fie în cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al instituției de stat, fie în cauzarea unui prejudiciu iar în varianta agravată, urmarea imediată constă într-o perturbare deosebit de gravă, sau în producerea unei pagube importante.

Pentru a ne afla în prezența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice legea cere existența unei legături de cauzalitate între inacțiune sau acțiunea care constituie elementul material și urmarea imediată.

Sub aspectul laturii subiective este necesar ca inacțiunea sau acțiunea care constituie elementul material al infracțiunii și care a produs o vătămare intereselor instituției de stat să fie săvârșită cu intenție, ceea ce înseamnă că făptuitorul, cu voință, a efectuat acțiunea sa ori a rămas în pasivitate, dându-și seama că acțiunea sau inacțiunea sa este lipsită de îndreptățire și a prevăzut că, prin săvârșirea acesteia, se cauzează o vătămare sau prejudiciu, rezultat pe care l-a urmărit – (intenție directă) – sau a acceptat producerea lui (intenție indirectă). Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice este susceptibilă de a fi comisă în participație principală atunci când printr-o contribuție intrinsecă – participanții (autor, instigator) realizează conținutul obiectiv și subiectiv al infracțiunii, dar și sub forma participației secundare atunci când contribuția unui participant – complicele – este extrinsecă acestui conținut, constând doar în acte de înlesnire sau de ajutor la săvârșirea faptei prevăzută de legea penală.

Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice se comite cu intenție

directă sau indirectă, ceea ce înseamnă că în toate cazurile făptuitorul este conștient că își exercită necorespunzător atribuțiile de serviciu, prevede rezultatul socialmente periculos al actelor sale, urmărind sau doar acceptând producerea uneia dintre consecințele prevăzute alternativ în textul de lege incriminator ca variante ale urmării imediate.

În speța dedusă judecății, există situația premisă ce intră în structura infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, constând în preexistența competenței unui serviciu funcționând la o instituție de stat de a efectua, din oficiu sau la solicitare, acte privitoare la interesele publice.

Astfel, inculpații I. T., P. E. S., V. I., P. M., C. A. C. și M. C. M. aveau la momentul desfășurării evenimentelor supuse analizei calitatea de functionari în cadrul unei instituții de stat, iar în sfera de competență a acestora intra efectuarea de acte privitoare la interesele publice, de natura celor a căror îndeplinire defectuoasă li se impută.

În condițiile existenței situației premisă a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în lipsa căreia nu poate fi concepută această infracțiune, instanta va analiza în continuare în ce măsură sunt îndeplinite condițiile cerute de norma de incriminare referitoare la conținutul constitutiv, respectiv latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii.

Astfel, analizând situația de fapt reținută anterior în privința modului în care membrii comisiei de recepție și inculpata M. C., director general al Direcției Generale Promovare și Relații Internaționale din cadrul Autorității Naționale pentru Turism, și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu cu ocazia efectuării recepției materialelor publicitare ce au făcut obiectul contractului nr. 8708/20.12.2006 și a plății restului de 70% din suma stabilită prin contract, instanța apreciază că acțiunile acestora se circumscriu elementului material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

De vreme ce în sarcina acestor inculpați s-a demonstrat existența infracțiunii de fals intelectual, astfel cum s-a arătat în precedent, în mod cert săvârșirea unei astfel de fapte implică în mod automat și o executare defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, elementul material al falsului intelectual suprapunându-se peste elementul material al abuzului în serviciu contra intereselor publice, întrucât falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcționar reprezintă întotdeauna o îndeplinire necorepunzătoare a atribuțiilor de serviciu, urmarea imediată fiind elementul care diferențiază cele două infracțiuni.

Referitor la urmarea imediată, prin acțiunea inculpaților de a atesta în mod nereal că societatea prestatoare a predat materialele publicitare la data de 27.12.2006, s-a produs un prejudiciu în patrimoniul Autorității Naționale pentru Turism, constând în suma de 3.749.690,85 RON, reprezentând a doua tranșă a prețului, plătită în mod nejustificat către . G. SRL, în condițiile în care aceasta trebuia să fie efectuată la momentul executării obligației corelative pe care firma prestatoare și-o asumase prin convenție, în conformitate cu art. 5 din contract, iar nu în avans.

Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice se consumă în momentul producerii unui prejudiciu în patrimoniul instituției de stat, ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu. Se constată că existența unui prejudiciu este certă la data de 27.12.2006, când s-a efectuat plata sumei de 3.749.690,85 RON, în lipsa recepției produselor.

Faptul că ulterior obiectul contractului a fost executat, prin predarea materialelor publicitare în cursul lunii februarie 2007, nu prezintă relevanță decât sub aspectul laturii civile a cauzei, unde prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat încă, conform regulilor ce guvernează această formă de răspundere.

Din punct de vedere penal, dacă prejudiciul există la un moment dat, atunci urmarea imediată a infracțiunii de abuz în serviciu s-a produs, fapta încadrându-se în tiparul normei de incriminare, sub aspect obiectiv.

Nu se poate susține că este vorba despre o simplă speță de natură civilă, legată de modul de executare a contractului, respectiv o executare cu întârziere a acestuia, astfel cum s-au apărat unii dintre inculpați, ci este mai mult decât atât, având în vedere fictivitatea operațiunii de recepție a materialelor publicitare și modalitatea ocultă, ascunsă în care acestia au acționat, care fac ca acțiunile lor să iasă din sfera obișnuită a unor relații de natură contractuală.

Totodată, legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată este evidentă, prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu inculpații producând un prejudiciu în patrimoniul părții civile. Astfel, actul în baza căruia s-a efectuat plata sumei de 3.749.690,85 RON în mod nejustificat este chiar procesul-verbal de predare-primire falsificat, astfel cum rezultă din art. 10.2. din contract, potrivit căruia "Achizitorul se obligă să plătească prețul către prestator în termenul convenit de la emiterea facturii către acesta (7 zile lucrătoare de la data primirii facturii, însoțite de procesul-verbal de predare-primire prin care s-au recepționat lucrările de creație și producție)".

Totuși, fapta inculpaților nu este tipică dacă nu este săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege. Astfel, pentru întregirea conținutului constitutiv a infracțiunii, este necesar ca inculpații să-și dea seama că acțiunea sau inacțiunea lor este lipsită de îndreptățire și să prevadă că, prin săvârșirea acesteia, se cauzează un prejudiciu, rezultat pe care îl urmăresc sau doar acceptă posibilitatea producerii lui.

În mod evident, executarea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu s-a făcut cu știință, întrucât inculpații au avut reprezentarea faptului că recepția materialelor publicitare ce au făcut obiectul contractului nr. 8708/20.12.2006 nu s-a realizat în data de 27.12.2006, astfel încât semnarea procesului-verbal de receptie, respectiv a adresei nr. 8862/28.12.2006 prin care se solicita refacerea filmărilor, creează o percepție falsă asupra realității, atestând în mod nereal executarea acestora, și reprezintă totodată o încălcare a atribuțiilor de serviciu.

Însă, elementul subiectiv ce caracterizează infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice presupune nu numai existența intenției de a realiza un act contrar atribuțiilor de serviciu sau de a nu efectua un act ce intră în sfera de competență a funcționarului și la îndeplinirea căruia era obligat în virtutea funcției, ci și intenția de a cauza un prejudiciu unității în cadrul căreia își desfășoară activitatea, rezultat pe care făptuitorul îl urmărește sau doar acceptă posibilitatea producerii lui.

Or, din ansamblul probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța apreciază că inculpații I. T., P. E. S., V. I., P. M., C. A. C. și M. C. M. nu au fost animați de un astfel de scop, lipsind astfel elementul subiectiv necesar pentru reținerea în sarcina acestora a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

Inculpații nu au urmărit prin acțiunile lor producerea unui prejudiciu în patrimoniul Autorității Naționale pentru Turism și nici nu au acceptat măcar posibilitatea producerii unei astfel de consecințe. Intenția de a săvârși o infracțiune trebuie să fie dovedită în aceeași măsură ca și latura obiectivă a acesteia, ea neputându-se prezuma.

Ceea ce au urmărit de fapt inculpații prin atestarea nereală a faptului că recepția materialelor publicitare ce au făcut obiectul contractului nr. 8708/20.12.2006 s-a realizat în data de 27.12.2006, este de fapt efectuarea plății către firma prestatoare . G. SRL până la finele anului 2006, în condițiile în care plata nu putea fi efectuată în anul bugetar următor, având în vedere că în Romania anul bugetar coincide cu anul calendaristic, iar toate operatiunile efectuate in cursul unui an apartin exercitiului corespunzator de executie a bugetului. Prin urmare, anul bugetar, in România, coincide cu anul calendaristic, iar executia bugetara se incheie la 31 decembrie. Creditele bugetare neutilizate pâna la inchiderea anului sunt anulate de drept, iar cele aprobate din fondurile speciale neutilizate la finele anului bugetar se raporteaza in anul viitor, cu pastrarea destinatiei initiale.

Din declarațiile inculpatei S. L., vicepreședintele Autorității Naționale pentru Turism și totodată conducătorul interimar al acestei instituții după demisia președintelui O. I. M., reiese că în urma unei rectificări bugetare din luna iunie 2006 A.N.T.-ului i-au fost alocate pentru promovare externă suma de 5 milioane euro. Inculpata a hotărât, împreună cu președintele O. I. M., ca din această sumă, o parte, respectiv 1,5 milioane euro, să fie alocată pentru crearea celor 5 clipuri video, bannere și a platformei de brand național.

Acest fapt este confirmat de către inculpata M. C. M., care a adaugat că termenul de finalizare a acestui contract a fost stabilit în baza faptului că la sfârșitul anului urmau să se închidă conturile A.N.T., iar pe de altă parte, o acțiune de acest fel nu putea fi continuată în anul bugetar următor, fiind astfel stabilită data de 27.12.2006 ca dată de executare.

Aspectele învederate mai sus de către inculpata M. C. M. explică în mare măsură resorturile care i-au determinat pe inculpați să grăbească plata sumei de 3.749.690,85 RON, reprezentând restul de 70% din valoarea prețului contractului, până la sfârșitul anului, operațiune care nu se putea realiza în lipsa recepționării materialelor publicitare achiziționate.

De altfel, era evident încă de la încheierea contractului, în data de 20.12.2006, că realizarea videoclipurilor în șapte zile era practic imposibilă, această durată fiind nerealistă, având în vedere și faptul că urma perioada sărbătorilor de iarnă.

Astfel, intentia inculpaților nu a fost prejudicierea patrimoniului Autorității Naționale pentru Turism, ci aceea de a cheltui banii obținuți la rectificarea bugetară până la sfârșitul anului conform destinației aprobate, sume care dacă nu sunt utilizate în acest interval de timp sunt practic pierdute de acea instituție pentru exercițiul bugetar următor, nemaiputând fi utilizate, o practică generalizată în cadrul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, atât de notorie încât nici nu trebuie să fie dovedită, conform principiului de drept procesual penal că faptele notorii nu trebuie probate.

Lipsa intenției inculpaților de a produce prin acțiunile lor un prejudiciu instituției în cadrul căreia își desfășurau activitatea rezultă și din desfășurarea evenimentelor ulterioară datei de 27.12.2006.

Referitor la acest aspect, instanța constată că reprezentanții . G. SRL, martora S. M. R. C. și inculpatul S. D., au predat Autorității Naționale pentru Turism, în cursul lunii februarie 2007, imediat după finalizarea acestora, cele 5 casete beta conținând videoclipurile publicitare cu tema „Ț. de basm”.

Ulterior, având în vedere că inculpata M. C. M., inițiatoarea programului de promovare a turismului românesc pe plan internațional, s-a arătat nemulțumită de calitatea produselor recepționate în cursul lunii februarie 2007, S. D. și S. M. R. C., reprezentanții . G. SRL, au demarat refacerea spoturilor publicitare cu o nouă temă, „Spectacolul lumii”, sens în care au luat legătura cu martorul N. P., regizor și administrator la . SRL.

Între . SRL, în calitate de producător și . G. SRL, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul pentru servicii de producție nr. 297 din 15.02.2007, ce avea ca obiect producția unui număr de 5 spoturi video de prezentare a 30 de secunde fiecare, în cadrul campaniei internaționale de promovare a turismului românesc, având următoarele titluri: turism rural, turism activ și de agrement, turism balneo, turism cultural și oferta turistică generală.

La data de 30.06.2007, martorul N. P., administratorul . SRL, i-a predat martorei S. M. R. C. 5 casete beta și mai multe CD-uri, conținând cele 5 spoturi publicitare ce au format obiectul contractului. Pentru realizarea acestor spoturi s-au efectuat filmări pe o perioadă de aproximativ 3 luni de zile, în diferite locații din țară, creațiile artistice rezultate fiind predate de producător către beneficiarul . G. SRL, la data de 30.06.2007.

Astfel, se observă că obiectul contractului a fost îndeplinit ulterior datei de 27.12.2006, în cursul lunii februarie 2007, prin predarea către A. Națională pentru Turism a materialelor publicitare cu tema „Ț. de basm”. Deși acest lucru nu are relevanță sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, denotă o anumită poziție subiectivă a inculpaților, care îi situează în afara sferei relei-credințe ce caracterizează subiectul activ al unei infracțiuni de abuz în serviciu.

Faptul că inculpata M. C. M. a solicitat refacerea materialelor publicitare în cadrul aceleiași sume de bani stabilite prin art. 5 din contractul nr. 8708/20.12.2006, fiind nemulțumită de calitatea lor, arată faptul că intenția sa, ca de altfel și a celorlalți inculpați, nu a fost de a crea un prejudiciu Autorității Naționale pentru Turism.

Totodată, refacerea materialelor publicitare cu o altă temă decât cea stabilită inițial nu semnifică faptul că realizarea acestora se afla în afara art. 4, ce stabilea obiectul contractului nr. 8708/20.12.2006, în condițiile în care nici în contract și nici în vreun alt document accesoriu acestuia părțile nu stabileau care dintre cele trei concepte creative prezentate de către . G. SRL cu ocazia licitației, „Ț. de basm”; „Spectacolul lumii” și „Ne place România”, urma să fie realizat.

Concluzionând, în lumina acestor considerente, instanța apreciază că sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice de care sunt acuzați inculpații I. T., P. E. S., V. I., P. M., C. A. C. și M. C. M., lipsește unul dintre elementele constitutive ale acesteia, respectiv elementul subiectiv, intentional, caracteristic faptei prevăzute de art. 248 C.p., impunându-se astfel achitarea acestora, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.pr.pen.

Ajungând la această concluzie, în mod evident nu poate fi reținută infracțiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, care reprezintă o formă specială a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, ce presupune, pe lângă condițiile generale necesare existenței acestei infracțiuni, o condiție specială referitoare la urmarea imediată a acestei fapte, respectiv condiția ca subiectul activ al infracțiunii să fi obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial. Or, de vreme ce nu sunt întrunite elementele constitutive ale normei de incriminare generale, nu poate subzista infracțiunea prevăzută de legea specială, care înglobează în conținutul său fapta prevăzută de art. 248 C.p.

În privința participației reținute în sarcina inculpatului S. D., instanța constată că în sarcina acestuia s-a reținut prin rechizitoriu că în calitate de director economic la . G. SRL, l-a determinat cu intenție pe martorul M. B. (cumnat), să semneze fără vinovăție, procesul verbal de predare-primire, în care se menționa fictiv, că s-a procedat la recepționarea cantitativă și calitativă a unui număr de 5 casete beta, ce cuprindeau lucrările de creație și producție, conform articolului 4 din contractul de servicii nr. 8708 din 20.12.2006, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la complicitate la fals intelectual, prev. de art. 31 al. 2 C.p. combinat cu art. 26 C.p. rap. la art. 289 C.p. și art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000. De asemenea, s-a reținut că, la data de 27.12.2006, l-a determinat cu intenție pe martorul M. B., să-i ajute fără vinovăție, pe membrii comisiei de recepție (I. T., P. E. S., V. I., P. M. și C. A. C.) și directorul general M. C. să comită infracțiunea de abuz în serviciu, în sensul că în baza actului de recepție fals întocmit de aceștia s-a efectuat plata unui procent de 70% din valoarea contractului nr.8708/20.12.2006, respectiv 3.749.690,85 RON (echivalentul a 1.112.965,14 Euro), sumă ce se constituie prejudiciu la bugetul Autorității Naționale pentru Turism și care reprezintă totodată un avantaj patrimonial pentru . G. SRL, unde cel în cauză avea și calitatea de asociat. fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art.31 al.2 C.p. combinat cu art.26 C.p. rap. la art.132 din Legea 78/2000 rap. la art.2481 C.p.

Cu privire la situația de fapt, instanța reține că în dimineața zilei de 27.12.2006, conform propriilor susțineri, inculpatul S. D. a introdus 5 casete beta, 5 DVD-uri și 5 CD-uri, conținând spoturile video și bannerele de internet, într-o cutie, pe care a înmânat-o cumnatului său, martorul M. B., solicitându-i acestuia să se deplaseze la sediul Autorității Naționale pentru Turism pentru a le preda comisiei de recepție. Cu privire la semnătura de la rubrica „predat” din procesul verbal de predare-primire încheiat la 27.12.2006, inculpatul S. D. a declarat că nu-i aparține, fiind posibil să-i aparțină lui M. B..

Declarațiile inculpatului S. D. se coroborează cu declarațiile martorului M. B., director de producție la . G. SRL, acesta arătând că a completat personal factura fiscală nr._/27.12.2006 și ulterior, în dimineața zilei de 27.12.2006, a predat cele 5 casete beta și 5 CD-uri, care se aflau într-o pungă de hârtie, la solicitarea inculpatului S. D., asupra sa aflându-se și factura fiscală și două exemplare a procesului-verbal de predare-primire. Martorul a învederat că nu avea cunoștință de conținutul acelor casete, acestea nefiind vizionate în prezența sa.

Având în vedere considerentele exprimate anterior în privința faptului că în data de 27.12.2006 nu s-a realizat, de fapt, predarea-primirea materialelor publicitare ce făceau obiectul contractului nr. 8708/20.12.2006, în mod cert afirmațiile inculpatului S. D. referitoare la predarea celor 5 casete beta către martorul M. B. sunt nesincere, fiind contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, astfel cum a fost analizat în precedent.

Deși situația de fapt reținută prin rechizitoriu în privința participației inculpatului S. D. este, în opinia instanței, corectă, nu același lucru se poate spune despre interpretarea dată faptei acestuia din punct de vedere juridic. Pentru a susține această afirmație, instanța va realiza câteva considerații generale cu caracter teoretic legate de forma de participație penală reținută în sarcina inculpatului, urmând să valorifice aceste aspecte raportat la speța concretă dedusă judecății.

În acest sens, instanța constată că potrivit art. 31 al. 1 și 2 C.p., care reglementează instituția participației improprii, "Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea din culpă de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală, se sancționează cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu intenție. Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune."

Din textul de lege citat anterior rezultă că participația improprie este acea formă a participației penale la care persoanele care săvârșesc cu voință comună o faptă prevăzută de legea penală nu acționează toate cu aceeași formă de vinovăție. Ca urmare este absolut necesar ca mai multe persoane să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală, având voință comună, dar care să acționeze cu forme de vinovăție diferită.

În cazul participației improprii obligatoriu instigatorul sau complicele acționează cu forma de vinovăție a intenției, iar autorul acționează din culpă sau fără vinovăție.

Ca urmare a acestui dezacord in planul laturii subiective, fapta săvarșită in participație apare, pentru unii dintre participanți, ca o infracțiune intenționată, iar pentru alții ca o infracțiune de culpă, ori ca o faptă săvarșită fără vinovăție, deci fără caracter penal.

Participația improprie poate exista la toate formele de participație penală. Astfel, participația improprie poate exista la coautorat, in cazul in care unul sau unii dintre coautori acționează cu intenție, iar alții din culpă ori fără vinovăție; la instigare, in cazul in care se săvarșesc acte de determinare cu intenție la săvarșirea de către o altă persoană, din culpă ori fără vinovăție, a unei fapte prevăzute de legea penală; la complicitate, in cazul in care o persoană inlesnește sau ajută cu intenție o altă persoană care săvarșește din culpă sau fără vinovăție o faptă prevăzută de legea penală. Aceste forme improprii de participație pot exista separat, dar și laolaltă, in cazul săvarșirii, in participație improprie, a aceleiași fapte prevăzute de legea penală. In raport cu natura contribuției date la săvarșirea faptei și cu atitudinea psihică a celui care a avut acea contribuție, participația improprie se poate realiza in două modalități:

1) modalitatea intenție și culpă, adică participarea cu intenție la o faptă săvarșită de autor din culpă;

2) modalitatea intenție și lipsă de vinovăție, adică participarea cu intenție la o faptă săvarșită de autor fără vinovăție.

Modalitatea intenție și culpă este reglementată prin dispozițiile art. 31 alin. 1 C.pen., potrivit cărora constituie participație improprie determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod cu intenție la săvarșirea din culpă, de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală. Ceea ce caracterizează participația improprie, in modalitatea intenție și culpă, este imprejurarea că autorul săvarșește fapta din culpă, in urma determinării cu intenție de către o altă persoană (instigator), sau sprijinit in executarea faptei prin inlesnire sau ajutare in orice mod, cu intenție, de către o altă persoană (complice). Această modalitate o intalnim atunci cand autorul este instigat sau sprijinit cu intenție in săvarșirea faptei prevăzute de legea penală, fără ca el să-și dea seama de aceasta, deoarece este indus sau lăsat in eroare de fapt și in această situație el săvarșește din culpă fapta respectivă. Contribuțiilor diferiților participanți, in cadrul acestei modalități a participației improprii (determinarea cu intenție și inlesnirea ori ajutorul dat cu intenție la săvarșirea faptei), constituie instigare și, respectiv, complicitate la infracțiunea intenționată, iar săvarșirea nemijlocită din culpă a faptei reprezintă autorat la infracțiunea săvarșită din culpă (bineințeles, dacă legea incriminează fapta respectivă și atunci cand este săvarșită din culpă).

Modalitatea intenție și lipsă de vinovăție, care a fost reținută în sarcina inculpatului S. D. este reglementată prin dispozițiile alineatului 2 al art. 31 C. pen., potrivit cărora există participație improprie și atunci cand are loc o determinare, ajutare sau inlesnire in orice mod cu intenție la săvarșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o persoană care acționează fără vinovăție. Spre deosebire de modalitatea intenție și culpă, la modalitatea intenție și lipsă de vinovăție, autorul, determinat și in acest caz cu intenție sau sprijinit prin inlesnire sau ajutor cu intenție, săvarșește fapta prevăzută de legea penală fără vinovăție, datorită uneia dintre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.

Contribuțiile participanților (determinarea și inlesnirea sau ajutorul) constituie și in acest caz instigare și, respectiv, complicitate la infracțiunea săvarșită cu intenție. Autorul insă nu va răspunde penal, intrucat nu a acționat cu vinovăție.

Așadar, pentru a exista participație improprie în modalitatea reținută în sarcina inculpatului S. D. (modalitatea intenție și lipsă de vinovăție), legea cere a fi îndeplinite următoarele condiții: săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală să participe mai multe persoane; să existe o voință comună, o coeziune subiectivă a participanților (instigatori, complici) la săvârșirea faptei; persoanele care săvârșesc împreună fapta prevăzută de legea penală să nu acționeze toate cu aceeași formă de vinovăție (instigatorul și complicele acționează cu intenție, iar autorul comite fapta fără vinovăție).

Condiția săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală se referă la activitatea autorului, adică a persoanei care realizează executarea elementului material al uneia dintre infracțiunile prevăzute de lege, fie în forma unei infracțiuni consumate, fie în forma unei tentative pedepsibile, cu îndeplinirea cerinței ca orice act de participație să se raporteze la o activitate de bază – fapta autorului.

Așadar, în cazul participației improprii activitatea instigatorului sau a complicelui se poate raporta doar la fapta comisă de autorul infracțiunii, iar nu la fapta comisă de un alt instigator sau complice, astfel cum este cazul în speța de față. Prin definiție, participația improprie presupune determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către autor din culpă sau fără vinovăție.

De altfel, practica judiciară este foarte bogată în materia participației improprii în care instigatorul sau complicele acționează cu intenție, iar autorul acționează fără vinovăție, însă lipsește cu desăvârșire în modalitatea reținută în sarcina inculpatului S. D. (instigator – intenție, complice – fără vinovăție).

Instigarea la complicitate este posibilă și consta in determinarea unei persoane de a sprijini savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, prin acte de complicitate de orice fel, însă doar în cazul participației penale proprii, nu și a celei improprii, întrucât intră în contradicție cu dispozițiile art. 26 C.pen., care reglementează intenția ca unică formă de vinovăție în cazul complicității.

În același sens, în doctrina de specialitate nu se vorbește deloc despre posibilitatea existenței unei astfel de construcții juridice (participație improprie la complicitate), aceasta fiind unanimă în a considera că în cazul participației improprii, acțiunile de instigare sau complicitate se pot raporta doar la activitatea autorului, care săvârșește o faptă prevăzută de legea penală din culpă sau fără vinovăție, iar nu la un alt instigator sau complice, care prin definiție nu pot comite acte specifice acestor forme de participație secundară din culpă.

În speță, fapta reținută în sarcina inculpatului S. D. este specifică unui instigator, acesta determinându-l cu intenție pe martorul M. B., să semneze fără vinovăție, procesul verbal de predare-primire, în care se menționa fictiv, că s-a procedat la recepționarea cantitativă și calitativă a unui număr de 5 casete beta.

Totodată, participația martorului M. B. este specifică numai sub aspect obiectiv unei complicități, constând în înlesnirea falsificării de către membrii comisiei de recepție a procesului-verbal de predare-primire încheiat în data de 27.12.2006, prin semnarea acestuia în dreptul rubricii "Predat". Cu toate acestea, se observă că potrivit art. 26 C.p., "Complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită."

Așadar, sub aspect subiectiv, complicitatea constă . cu intentie directa sau indirecta la savarsirea faptei prevazute de legea penala. Autorul, insa, poate savarsi fapta, fie cu intentie, in care caz va exista participatie proprie, fie din culpa sau fara vinovatie, situatie in care va exista participatie improprie.

Or, martorul M. B. a săvârșit fapta fără vinovăție, lipsind intenția de a înlesni săvârșirea infracțiunii de fals intelectual de către membrii comisiei de recepție, astfel încât nu poate fi reținută teza acuzării în sensul că acțiunile acestuia intră în sfera complicității, astfel cum este definită potrivit art. 26 C.p. Sintetizând, dacă nu este comisă cu intenție nu există complicitate.

De asemenea, în cazul participației improprii, coeziunea subiectivă a participației există doar sub forma de vinovăție a intenției, nici autoratul, nici instigarea, nici complicitatea neputând fi concepute împreună, ca activități săvârșite din culpă.

Totodată, este de esența participației improprii că autorul comite fapta din culpă sau fără vinovăție, or în speță infracțiunile de fals intelectual și abuz în serviciu sunt reținute ca fiind săvârșite de autori cu vinovăție.

Printr-o simplă analiză a normelor de incriminare pentru care inculpatul S. D. a fost trimis în judecată (art. 31 al. 2 C.p. combinat cu art. 26 C.p. rap. la art. 289 C.p. și art.17 lit.c din Legea 78/2000, respectiv art. 31 al. 2 C.p. combinat cu art. 26 C.p. rap. la art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 248 și 2481 C.p) se constată că nu sunt întrunite în totalitate elementele constitutive ale acestor două infracțiuni.

În acest sens, instanța apreciază că în sarcina inculpatului S. D. se poate reține o instigare, conform art. 31 al. 2 C.p., acesta determinându-l cu intenție pe martorul M. B. să semneze procesul-verbal de predare-primire, în care se menționa fictiv, astfel cum s-a demonstrat în considerentele anterioare, că s-a procedat la recepționarea cantitativă și calitativă a unui număr de 5 casete beta.

Totodată, nu există dubii cu privire la existența falsului intelectual prevăzut de art. 289 C.p., prin prisma celor arătate anterior referitor la mențiunile fictive inserate în cuprinsul procesului-verbal de predare-primire încheiat în data de 27.12.2006.

În schimb, sub nicio formă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 26 C.p. referitor la complicitate, normă la care se raportează activitatea de instigare desfășurată de către inculpatul S. D..

Or, pentru a ne afla în prezența infracțiunii reținute prin rechizitoriu în sarcina acestui inculpat este necesară îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor prevăzute de aceste norme de incriminare, respectiv atât a disp. art. 31 al. 2 C.p., a disp. art. 26 C.p., cât și a disp. art. 289 C.p., ceea ce nu este cazul, astfel cum s-a arătat mai sus.

În altă ordine de idei, instanța consideră că în măsura în care P. nu a izbutit să dovedească existența unor acte de instigare sau complicitate ale inculpatului S. D., care să se raporteze direct la activitatea infracțională a membrilor comisiei de recepție, constând în falsificarea procesului-verbal de predare-primire încheiat în data de 27.12.2006, reținerea în sarcina acestuia a unei participații improprii la complicitate la fals intelectual este forțată și neconformă cu legea.

Aceleași argumente sunt valabile și în cazul infracțiunii de participație improprie la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, însă în acest caz se poate vorbi, la fel ca și în privința inculpaților I. T., P. E. S., V. I., P. M., C. A. C. și M. C. M., și despre lipsa elementului subiectiv, intentional, caracteristic faptei prevăzute de art. 248 C.p., de a produce prin acțiunile sale un prejudiciu Autorității Naționale pentru Turism, aspect care rezultă și din desfășurarea evenimentelor ulterioară datei de 27.12.2006. Așadar, instanța va face trimitere la considerentele expuse în acest sens în privința celorlalți inculpați la filele 75-76 ale prezentei sentințe, care sunt valabile și în cazul inculpatului S. D..

Pentru aceste considerente, instanța constată că în cauză nu sunt întrunite în totalitate elementele constitutive ale infracțiunilor de participație improprie la complicitate la fals intelectual prev. de art. 31 al. 2 C.p. combinat cu art. 26 C.p. rap. la art. 289 C.p. și art. 17 lit.c din Legea 78/2000, respectiv participație improprie la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 31 al. 2 C.p. combinat cu art. 26 C.p. rap. la art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 248 și 2481 C.p, pentru care inculpatul S. D. a fost trimis în judecată, motiv pentru care va dispune achitarea acestuia pentru ambele infracțiuni, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.pr.pen.

VII.Cererile de schimbare a încadrării juridice

Instanța a analizat cererile de schimbare a încadrării juridice în această secțiune, ulterioară expunerii situației de fapt și analizei probatoriului, întrucât aspectele reținute anterior din punct de vedere faptic prezintă o relevanță deosebită la soluționarea acestora.

Astfel, la termenul de judecată din data de 08.11.2013, inculpații au formulat o . cereri de schimbare a incadrării juridice a faptelor reținute în actul de sesizare, care au fost puse în discuția contradictorie a părților.

Astfel, inculpatul I. T. a solicitat reținerea și a disp. art. 248 Cp ca normă de incriminare, pe de altă parte solicitând înlăturarea formei continuate a infracțiunilor reținute in sarcina inculpatului, dar și înlăturarea din conținutul încadrării juridice a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice și reținerea doar a infracțiunii de fals intelectual, ale căror elemente constitutive se suprapun. În subsidiar, a solicitat reținerea concursului ideal prevăzut de art. 33 lit. b C.pen., iar nu a concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a C.pen.

De asemenea, inculpata C. A. C. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa, prin înlăturarea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, care are un caracter subsidiar față de norma specială care incriminează infracțiunea de fals intelectual. În subsidiar, a solicitat reținerea concursului ideal prevăzut de art. 33 lit. b C.pen., iar nu a concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a C.pen.

Totodată, în privința infracțiunii de fals intelectual, inculpata C. A. C. a solicitat înlăturarea art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 și reținerea doar a textului de incriminare general, din Codul penal, respectiv art. 289 C.pen. A mai solicitat înlăturarea disp. art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 prin raportare la art. 248 C.pen.

De asemenea, instanța a pus în discuție din oficiu la același termen de judecată necesitatea schimbării încadrării juridice în sensul solicitat de apărătorul ales al inculpatei C. A. C. și cu privire la ceilalți inculpați, precum si schimbarea incadrării juridice a faptei de uz de fals reținută în sarcina inculpatei M. C. M., din disp. art. 291 Cp rap la art 17 lit c din Lg nr. 78/2000, în disp. art. 291 Cp.

Inculpații M. C. M., V. I., O. L. N., B. C., D. M., P. M., P. E. S., S. L., S. I. T., G. C. D. și S. D. au achiesat la cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpații I. T. și C. A. C..

În privința solicitării reținerii și a disp. art. 248 C.p. la încadrarea juridică a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, instanța constată că prin rechizitoriu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților, printre altele, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 2481 C.p..

Dispozițiile art.132 din Legea nr. 78/2000 reprezintă o formă specială a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, care presupune, pe lângă condițiile generale necesare existenței acestei infracțiuni, o condiție specială referitoare la urmarea imediată a acestei fapte, respectiv condiția ca subiectul activ al infracțiunii să fi obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

Totodată, dispozițiile art. 2481 C.p reprezintă o formă agravată a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, care presupune că fapta a avut consecințe deosebit de grave.

Se observă că atât infracțiunea prevăzută de art.132 din Legea nr. 78/2000, cât și cea incriminată de art. 2481 C.p., sunt forme agravate ale infracțiunii de bază, de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C.p., astfel încât pentru rigoare juridică se impune reținerea la încadrarea juridică a faptelor de abuz în serviciu contra intereselor publice deduse judecății și dispozițiile art. 248 C.p., care reprezintă norma de incriminare de bază a acestei infracțiuni, la care trebuie să se raporteze formele agravate.

Cu privire la cererea inculpatului I. T. de înlăturare a formei continuate a infracțiunilor reținute in sarcina sa, instanța consideră că aceasta este întemeiată, în condițiile în care în considerentele anterioare s-a arătat că nu pot fi reținute în sarcina acestuia infracțiunile de fals intelectual și abuz în serviciu contra intereselor publice, de săvârșirea cărora este acuzat în legătură cu desfășurarea procedurii de licitație deschisă privind atribuirea contractului de achiziție publică.

Astfel, întrucât instanța consideră că se impun soluții diferite cu privire la cele două etape ale pretinsei sale activități infracționale, în sensul că inculpatul I. T. se face vinovat doar de săvârșirea infracțiunii de fals intelectual comisă cu ocazia recepției produselor publicitare achiziționate prin contractul nr. 8709/20.12.2006, se impune înlăturarea formei continuate a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Această soluție este necesară cu atât mai mult cu cât instanța nu poate dispune condamnarea pentru unul dintre actele materiale ale infracțiunii continuate și achitarea pentru celelalte acte materiale, astfel încât singura soluție posibilă este schimbarea încadrării juridice prin reținerea unui singur act material al infracțiunii de fals intelectual, pentru care inculpatul va fi condamnat.

Soluția arătată anterior cu privire la infracțiunea de fals intelectual se impune a fi adoptată și referitor la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, pentru consecvența modului de aplicare a legii, cu toate că în acest caz, astfel cum instanța a arătat, se impune achitarea pentru ambele acte materiale ce compun infracțiunea continuată.

Așadar, instanța a dispus înlăturarea art. 41 C.p. din încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului I. T.. Totodată, pentru identitate de rațiune, instanța va dispune schimbarea încarării juridice și în privința inculpatei V. I. în sensul indicat mai sus, având în vedere că se află în aceeași situație cu inculpatul I. T..

Referitor la cererea subsidiară a inculpaților de a se reține incidența concursului ideal prevăzut de art. 33 lit. b C.pen., iar nu a concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a C.pen., instanța constată că aceasta este întemeiată cu privire la unii dintre aceștia.

Astfel, conform art. 33 lit. a C.pen., concursul real de infracțiuni există atunci când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni diferite, iar potrivit art. 33 lit. b C.pen., concursul ideal de infracțiuni presupune săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni printr-o singură acțiune sau inacțiune.

Se observă că inculpații I. T., V. I., P. E. S., P. M. și C. A. C. sunt acuzați că la data de 27.12.2006, în calitate de membri ai comisiei de recepție a spoturilor publicitare, a machetelor de banner și a platformei de brand național, numiți prin Decizia nr.614/29.11.2006, a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Turism – L. S., în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au semnat în fals procesul verbal de predare-primire, în care se făceau mențiuni fictive cu privire la recepția produselor, act în temeiul căruia în aceeași zi s-a făcut plata nejustificată a celei de-a doua tranșe a prețului contractului în cuantum de 3.749.690,85 RON către . G. SRL, cauzându-se un prejudiciu în dauna Autorității Naționale pentru Turism, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art. 289 C.p. rap. la art. 17 lit. c din Legea 78/2000 și abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art.132 din Legea 78/2000 rap. la art.2481 C.p.

Așadar, se impută acestor inculpați că printr-o singură acțiune de falsificare a unui înscris au săvârșit două infracțiuni, respectiv fals intelectual și abuz în serviciu, situație care se încadrează în dispozițiile art. 33 lit. b C.pen., privind concursul ideal de infracțiuni.

Aceeași este situația și în cazul inculpatului S. D., în privința căruia s-a reținut că în calitate de director economic la . G. SRL, l-a determinat cu intenție pe martorul M. B., să semneze fără vinovăție procesul-verbal de predare-primire, în care se menționa fictiv, că s-a procedat la recepționarea cantitativă și calitativă a unui număr de 5 casete beta ce cuprindeau lucrările de creație și producție conform articolului 4 din contractul de servicii nr. 8708 din 20.12.2006, iar în baza actului de recepție fals întocmit de aceștia s-a efectuat plata unui procent de 70% din valoarea contractului nr.8708/20.12.2006, respectiv 3.749.690,85 RON (echivalentul a 1.112.965,14 Euro), sumă ce se constituie prejudiciu la bugetul Autorității Naționale pentru Turism și care reprezintă totodată un avantaj patrimonial pentru . G. SRL, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la complicitate la fals intelectual, prev. de art.31 al.2 C.p. combinat cu art.26 C.p. rap. la art.289 C.p. și art.17 lit.c din Legea 78/2000. participație improprie la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art.31 al.2 C.p. combinat cu art.26 C.p. rap. la art.132 din Legea 78/2000 rap. la art.2481 C.p.

Se observă și de această dată că inculpatul S. D. este acuzat de comiterea unei singure acțiuni, aceea de a-l determina pe martorul M. B. să semneze procesul-verbal de predare-primire ce conținea mențiuni fictive, astfel încât și în acest caz sunt incidente dispozițiile art. 33 lit. b C.pen., privind concursul ideal de infracțiuni, iar nu cele referitoare la concursul real prevăzut de art. 33 lit. a C.pen.

De asemenea, instanța apreciază că se impune reținerea dispozițiilor art. 33 lit. b C.pen. și în cazul inculpatei S. L., în condițiile în care acesteia i se impută comiterea a două infracțiuni și anume fals intelectual și abuz în serviciu contra intereselor publice, prin intermediul unei singure acțiuni, respectiv aceea că în calitate de conducător al autorității contractante – Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului - A. Națională pentru Turism, la data de 05.12.2006, a aprobat raportul procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică, înregistrat sub nr.8286 din 05.12.2006, în care se făceau mențiuni fictive cu privire la numirea comisiei de evaluare, ce a condus la încheierea unui contract lovit de nulitate absolută și ulterior la cauzarea unui prejudiciu în dauna A.N.T.

În privința celorlalți inculpați instanța apreciază că este corectă reținerea concursului real de infracțiuni, având în vedere că sunt acuzați de comiterea infracțiunilor prin intermediul unor acțiuni diferite.

In privința cererii de înlăturare a disp. art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 și reținerea doar a textului de incriminare general din Codul penal, referitor la infracțiunea de fals intelectual și uz de fals, respectiv art. 289 C.pen. și art. 291 C.pen., instanța consideră că aceasta este întemeiată. În acest sens, potrivit art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, constituie o formă agravată a infracțiunilor de fals și uz de fals prevăzute în Codul penal, în situația în care astfel de fapte sunt savarsite in scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infractiunile de coruptie sau asimilate acestora prevazute in sectiunile a 2-a si a 3-a din Legea nr. 78/2000, sau savarsite in realizarea scopului urmarit printr-o asemenea infractiune. Aceste fapte se sancționează cu pedeapsa prevăzută de Codul penal pentru astfel de infracțiuni, al căror maxim special se majorează cu doi ani, potrivit art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.

Or, în condițiile în care instanța a dispus achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție pentru care aceștia au fost trimiși în judecată, astfel cum s-a arătat în precedent, respectiv abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 248 si 2481 C.p., în mod evident reținerea formei agravate a infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals își pierde rațiunea.

Referitor la solicitarea inculpaților de înlăturare din conținutul încadrării juridice a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice a disp. art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000, instanța observă că acest text de lege instituie o formă agravată a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, care presupune, pe lângă condițiile generale necesare existenței acestei infracțiuni, o condiție specială referitoare la urmarea imediată a acestei fapte, respectiv condiția ca subiectul activ al infracțiunii să fi obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

Totuși, având în vedere că instanța a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, astfel cum este incriminată prin art. 248 C.pen., în mod evident nu pot fi întrunite nici elementele constitutive ale formei agravate a acestei infracțiuni. Întrucât instanța oricum a pronunțat o soluție de achitare în această privință, apreciază că schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul solicitat de inculpați ar fi de prisos.

În privința cererii inculpaților de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu, prin înlăturarea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, cu motivația că are un caracter subsidiar față de norma specială care incriminează infracțiunea de fals intelectual, instanța consideră că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, infracțiunea de fals intelectual este o infracțiune care face parte din categoria infracțiunilor de falsuri în înscrisuri, având ca obiect juridic special relațiile sociale referitoare la încrederea publică acordată înscrisurilor oficiale. Elementul material al acestei infracțiuni constă într-o activitate de falsificare a unui înscris oficial, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu prilejul întocmirii sale de către funcționarul competent, activitate care se poate realiza fie prin acțiunea de atestare a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, fie prin inacțiune, adică prin omisiunea de a insera unele date sau împrejurări. Infracțiunea de fals intelectual este o infracțiune de pericol, urmarea imediată a acesteia constând în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite, respectiv relațiile sociale referitoare la încrederea publică acordată înscrisurilor oficiale.

În schimb, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice are ca obiect juridic special relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a raporturilor de serviciu. Elementul material al acestei infracțiuni constă în fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos. Spre deosebire de Infracțiunea de fals intelectual, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice este o infracțiune de rezultat, urmarea imediată a acesteia constând într-o tulburare însemnată adusă bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia. Așadar, cele două infracțiuni în discuție reglementează tipuri distincte de relații sociale care sunt ocrotite prin norme juridice diferite.

Astfel, deși elementul material al falsului intelectual se suprapune peste elementul material al abuzului în serviciu contra intereselor publice, întrucât falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcționar reprezintă întotdeauna o îndeplinire necorepunzătoare a atribuțiilor de serviciu, urmarea imediată este aspectul care diferențiază cele două infracțiuni. În vreme ce infracțiunea prevăzută de art. 289 C.pen. nu presupune producerea unui rezultat, fiind întrunite elementele constitutive ale acesteia prin simpla atestare a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea de a insera unele date sau împrejurări, infracțiunea prevăzută de art. 248 C.pen. necesită producerea uneia dintre consecințele alternative prevăzute de norma de incriminare, respectiv o tulburare însemnată adusă bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia.

În consecință, dacă acțiunea de falsificare a unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu produce și una din urmările prevăzute de art. 248 C.pen., atunci vor fi reținute în concurs ideal atât infracțiunea de fals intelectual, cât și cea de abuz în serviciu, iar în ipoteza în care această faptă nu produce una dintre consecințele specifice infracțiunii de abuzul în serviciu contra intereselor publice, va întruni doar elementele constitutive ale infracțiunii de falsu intelectual. De altfel, posibilitatea reținerii în concurs a acestor două infracțiuni este acceptată de majoritatea practicii judiciare recente.

Așadar, în condițiile în care prin actul de sesizare s-a reținut că faptele inculpaților de falsificare a unor înscrisuri oficiale cu prilejul întocmirii acestora au produs o pagubă patrimoniului părții civile, instanța apreciază că încadrarea juridică sub acest aspect este corectă.

VIII.Individualizarea pedepselor

La individualizarea și proporționalizarea sancțiunilor aplicate inculpaților M. C. M., I. T., V. I., C. A. C., P. M., P. E. S., pentru infracțiunile pentru care vor fi condamnați, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 și ale art. 52 Cod penal.

În conformitate cu dispozițiile art. 52 și 72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, circumstanțele personale ale inculpaților, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

Gradul de pericol social al faptelor comise a fost apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal, față de modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-au comis, precum și urmările produse. Astfel, instanța apreciază că infracțiunile de fals săvârșite de inculpați prezintă un grad de pericol social mediu, având în vedere calitatea acestora de funcționari publici, acest statut impunându-le cu atât mai mult obligația de a nu încălca legea penală în desfășurarea atribuțiilor de serviciu, modul de concepere a activității infracționale, importanța valorii sociale lezate, manoperele realizate pentru îndeplinirea rezoluției infracționale. Gradul de pericol social concret al faptelor este într-o oarecare măsură redus de perioada de timp scursă de la data comiterii infracțiunilor, aspect care diminuează rezonanța socială a acestora.

Referitor la atitudinea procesuală a inculpaților, instanța reține că aceștia au avut o atitudine în general nesinceră în privința faptelor reținute în sarcina lor, prezentând în fața organelor judiciare o situație de fapt parțial neconformă realității, astfel cum s-a arătat în precedent.

În privinta circumstanțelor personale ale inculpaților M. C. M., I. T., V. I., C. A. C., P. M., P. E. S., instanta constata ca aceștia se află la primul conflict cu legea penala, având o conduită bună anterior săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina lor, fapt care demonstrează că nu și-au creat o obișnuiță din comiterea unor fapte antisociale, faptele săvârșite având un caracter izolat.

De asemenea, din înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei, rezultă că aceștia sunt persoane instruite și perfect integrate in societate, fără potential criminogen, astfel incat indreptarea acestora este posibila si fara aplicarea unei pedepse privative de libertate.

In privinta limitelor de pedeapsă prevazute de lege, infractiunea de fals intelectual se sancționează cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani, iar infracțiunea de uz de fals este pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani.

Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța apreciază că în cauză se impune aplicarea fata de inculpații M. C. M., I. T., V. I., C. A. C., P. M., P. E. S., a unor pedepse indreptate spre minimul intervalului prevazut de lege.

Instanța a aplicat inculpaților M. C. M. și I. T. pedepse ușor mai ridicate decât celorlalți inculpați, având în vedere funcțiile de conducere deținute de către aceștia în cadrul Autorității Naționale pentru Turism la momentul săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina lor, ceea ce implică și o responsabilitate sporită în exercitarea atribuțiilor de serviciu, activitate incompatibilă cu falsificarea unor înscrisuri oficiale.

În consecință, instanța a condamnat pe inculpații V. I., C. A. C., P. M., P. E. S. la câte o pedeapsa de 6 luni închisoare, pe inculpatul I. T. la o pedeapsă de 8 luni închisoare, iar pe inculpata M. C. M. la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual și respectiv 6 luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals, având ca modalitate de individualizare judiciară a executării suspendarea condiționată a executarii pedepsei, neimpunându-se executarea pedepsei în regim de detenție pentru îndreptarea inculpaților, cu atât mai mult cu cât aceștia vor executa efectiv pedepsele aplicate în cazul în care în termenul de încercare ce urmează a fi stabilit conform art. 82 C.pen. vor săvârși o altă infracțiune.

În privința pedepselor accesorii, instanța reține că deși art. 71 alin. (2) Cod penal prevede: “condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a-c Cod penal din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei…”, totuși, prin Decizia nr. 74 din 05.11.2007, instanța supremă a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – Cod penal nu se va face automat, ci va fi supusă aprecierii instanței în funcție de criteriile prevăzute de art. 71 alin. (3) din Codul penal.

De asemenea, în cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului - a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituție - a stabilit că exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

În plus, interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție.

Instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de către inculpați, aceștia nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu le va interzice exercițiul acestui drept.

Comportamentul antisocial al acestora relevă însă existența unor nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b). Prin urmare, drepturile de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat au fost interzise pe durata executării pedepsei.

IX. Latura civilă

Sub aspectul laturii civile, instanta reține că în cursul urmăririi penale, prin adresa nr. 1172 din 28.05.2008 (f. 131 vol. II DUP), Ministerul pentru Întreprinderi M. și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.501.429 RON, la care se adaugă TVA, în sumă de 855.271 RON, în total suma de 5.356.701 RON, echivalentul a 1.594.256,25 Euro, reprezentând prețul contractului de achiziție publică.

În faza de judecată, instanța a dispus citarea în calitate de parte civilă a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, iar ulterior a Autorității Naționale pentru Turism, ca succesor în drepturi a Ministerului Dezvoltării Regionale si Turismului, având în vedere reorganizările succesive ale acestor instituții. A. Națională pentru Turism și-a menținut cererea de constituire de parte civilă formulată în cursul urmăririi penale de către antecesoarea sa.

Potrivit art. 998 Cod Civil, aplicabil in speta raportat la data producerii faptelor ilicite, „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara” iar potrivit art.999 cod civil „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența lui”.

Prin urmare, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat, precum și existența capacității delictuale a celui care a săvârșit fapta ilicită.

Conform art. 346 alin. 2 C.pr.pen., când instanța dispune achitarea pentru că lipsește vreunul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, instanța poate obliga la repararea pagubei materiale și a daunelor morale, potrivit legii civile. Așadar, instanța nu poate respinge de plano acțiunea civilă în cazul pronunțării achitării conform art. 10 alin. 1 lit. d C.pr.pen., astfel cum se întâmplă în cazul achitării întemeiate pe dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. a sau lit. c C.pr.pen..

Cu toate acestea, având în vedere considerentele exprimate anterior sub aspectul laturii penale a cauzei, cu referire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, instanța apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina inculpaților.

În acest sens, s-a reținut că obiectul contractului a fost în cele din urmă executat, prin predarea materialelor publicitare ce au făcut obiectul contractului nr. 8708/20.12.2006 în cursul lunii februarie 2007. Or, una dintre condițiile răspunderii civile delictuale este aceea ca prejudiciul să fie cert și să nu fi fost reparat încă, conform regulilor ce guvernează această formă de răspundere.

În aceste condiții, în care partea civilă A. Națională pentru Turism nu mai poate reclama în prezent un prejudiciu, obiectul contractului fiind în cele din urmă executat, și având în vedere și adresa emisă de această instituție în sensul că nu au înregistrat în evidențe niciun prejudiciu decurgând din prezenta cauză, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă.

Având în vedere soluția pronunțată asupra laturii civile, precum și faptul că măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale aveau ca rațiune asigurarea posibilității efective a părții civile de a-și recupera prejudiciul în cazul admiterii acțiunii civile, în baza art. 357 alin. 2 lit. c C.pr.pen rap. la art. 163 si urm. C.pr.pen., instanța a dispus ridicarea sechestrului asigurator infiintat prin ordonanțele nr.108/P/2007 din 18.02.2008 si nr.108/P/2007 din 05.06.2008 ale Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia N. Anticoruptie - asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatilor.

În baza art. 348 C.pr.pen rap. la art. 346 și art. 170 C.pr.pen. a dispus restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunilor pentru care instanta a pronuntat condamnarea prin anularea urmatoarelor inscrisuri: proces-verbal de predare-primire din data de 27.12.2006 – 2 exemplare (f. 150 vol. II DUP, f. 302 vol. I DUP), adresa nr.8862/28.12.2006 (f. 151 vol II DUP).

X. Cheltuieli judiciare

Ca urmare a soluției de condamnare pentru unele dintre faptele pentru care au fost trimiși în judecată, în baza art. 191 alin. 1 si 2 C.pr.pen., instanța a obligat pe fiecare dintre inculpatii M. C. M., I. T., V. I., C. A. C., P. M., P. E. S. la plata sumei de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. celelalte cheltuieli judiciare efectuate de către stat raman in sarcina acestuia, având în vedere soluțiile de achitare pronunțate asupra unora dintre infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.

În baza art. 193 alin. 5 C.pr.pen., instanța a respins ca neîntemeiate cererile inculpatelor O. L. N. și M. C. M. de acordare a cheltuielilor judiciare efectuate de catre acestea in cursul procesului penal. În acest sens, instanța reține că inculpata M. C. M. va fi condamnată pentru două dintre cele trei infracțiuni pentru care a fost trimisă în judecată, astfel încât nu poate solicita acordarea de cheltuieli judiciare.

În privința cererii formulate de către inculpata O. L. N., instanța apreciază că nu se impune admiterea acesteia, cu toate că se va dispune achitarea sa pentru ambele infracțiuni pentru care a fost trimisă în judecată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 193 alin. 5, ce reglementează ipoteza plății cheltuielilor judiciare efectuate de părți în caz de achitare, respectiv nu se poate reține că acestea au fost provocate de partea vătămată A. Națională pentru Turism.

Împotriva sentinței penale au formulat recursuri Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA și inculpații P. M., C. A. C., V. I., I. T., M. C. M., S. I. T., B. C., P. E. S..

Întrucât instanța de control judiciar a fost sesizată la data de 16.06.2014, după . noului Cod de procedură penală, recursurile au fost calificate apeluri, potrivit art. 10 al. 2 din Legea 255/2013, judecata desfășurându-se potrivit noului cod.

Examinând sentința penală raportat la motivele de apel invocate de Ministerul Public și de apelanții – inculpați, așa cum vor fi expuse pe larg în cele ce urmează, Curtea constată că apelurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție și de inculpații I. T., P. (S.) M., C. A. C., V. I. și P. E. S. sunt fondate, în timp ce apelurile declarate de inculpații M. C. M., B. C. și S. I. T. nu sunt fondate.

Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție a formulat apel în care critică sentința penală pentru următoarele aspecte:

1. greșita achitare a inculpaților I. T., V. I., O. L., B. C. și D. M. în calitate de membri ai comisiei de evaluare și a inculpatei S. L. pentru infracțiunea de abuz în serviciu
2. greșita achitare a inculpaților I. T., V. I., O. L., B. C. și D. M. în calitate de membri ai comisiei de evaluare pentru infracțiunea de fals intelectual
3. greșita achitare a inculpatei S. L. pentru infracțiunea de fals intelectual
4. greșita achitare a inculpaților S. I. T. și G. C. D. pentru infracțiunea de fals intelectual
5. greșita achitare a inculpaților S. I. T. și G. C. D. pentru infracțiunea prev. de art. 25 al. 4 din Legea 78/2000 rap. la art. 262 al. 1 C.p.
6. greșita achitare a inculpaților I. T., V. I., C. C. A., P. M. și P. E. S. în calitate de membri ai comisiei de evaluare și a inculpatei M. C. M. pentru infracțiunea de abuz în serviciu
7. greșita achitare a inculpatului S. D. pentru infracțiunile de participație improprie la complicitate la fals intelectual și abuz în serviciu
8. greșita schimbare a încadrărilor juridice date faptelor.

În cursul dezbaterilor în apel reprezentantul Ministerului Public a solicitat încetarea procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. art. 25 al. 4 din Legea 78/2000 rap. la art. 262 al. 1 C.p.

Inculpata P. E. S. a solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C.p. 1969, considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni nici în privința laturii obiective nici în privința laturii subiective.

Inculpata V. I. nu a precizat în cuprinsul motivelor scrise de apel ce solicită în concret, invocând neprezentarea întregului material probator și încălcarea dreptului la apărare, necompetența DNA în efectuarea urmăririi penale, neluarea în considerare a sentinței nr. 2980/13.06.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și a lipsei prejudiciului cauzat părții civile și faptul că a recepționat materialul publicitar, contrar celor arătate de procuror.

Inculpata C. A. C. solicită în principal încetarea procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 289 C.p. 1969 și în subsidiar a se dispune achitarea sa fie pentru existența unei erori de fapt conform art. 51 C.p. 1969, fie pentru lipsa elementelor constitutive ale aceleiași infracțiuni.

Inculpatul I. T. solicită încetarea procesului penal sub aspectul infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C.p. 1969 și în subsidiar achitarea inculpatului pentru aceeași infracțiune conform principiului in dubio pro reo.

Inculpata P. M. solicită în principal achitarea inculpatei sub aspectul infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C.p. 1969 și în subsidiar încetarea procesului penal.

Analizând dosarul cauzei și considerentele avute în vedere de prima instanță, Curtea constată că apelul declarat de Ministerul Public este fondat în parte, mai întâi sub aspectul vinovăției inculpaților I. T., V. I., C. C. A., P. M. și P. E. S. pentru infracțiunea de fals intelectual, însă cu consecința intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale pentru această infracțiune, apoi sub aspectul greșitei achitări a inculpaților M. C. M. și S. D., pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, cu consecința condamnării inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, cu reținerea încadrării juridice din rechizitoriu.

În ceea ce privește vinovăția inculpaților I. T., V. I., O. L., B. C. și D. M. în calitate de membri ai comisiei de evaluare și a inculpatei S. L. pentru infracțiunea de abuz în serviciu, greșita achitare a inculpaților S. I. T. și G. C. D. pentru infracțiunea de fals intelectual, greșita achitare a inculpaților S. I. T. și G. C. D. pentru infracțiunea prev. de art. 25 al. 4 din Legea 78/2000 rap. la art. 262 al. 1 C.p., greșita achitare a inculpaților I. T., V. I., C. C. A., P. M. și P. E. S. în calitate de membri ai comisiei de evaluare pentru infracțiunea de abuz în serviciu și greșita schimbare a încadrărilor juridice date faptelor săvârșite de acești inculpați, Curtea apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică.

A. Relativ la acuzațiile aduse membrilor comisiei de evaluare a ofertelor și inculpatei L. S., Curtea constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, așa cum corect a reținut prima instanță.

Nu rezultă din probatoriul administrat intenția inculpaților de a comite infracțiunea de abuz în serviciu, prin atribuirea în mod nelegal a contractului de achiziție publică societății . GROUP SRL.

Chiar în condițiile în care inculpații nu respectau în totalitate procedura de atribuire a contractului de achiziție publică, aceasta nu echivala, în mod automat, cu existența infracțiunii de abuz în serviciu ci, eventual, putea avea drept consecință anularea procedurii de licitație și reluarea acesteia cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

Relativ la nerespectarea ordinului nr.2091/10.11.2006 emis de Ministrul Transporturilor, Construcțiilor si Turismului, ce privea participarea la comisie a unui reprezentant al ministerului, numit prin ordin al ministrului, Curtea constată că, într-adevăr, prin decizia nr. 2980/13.06.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal a admis recursul formulat de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și a modificat în parte sentința atacată, în sensul că a admis în parte excepția de nelegalitate invocata de inculpați în dosarul nr._/299/2008 și a constatat nelegalitatea prevederilor art. 36 ind. 1 alin. 3 din Regulamentul de organizare si funcționare al A.N.T., introduse prin Ordinul nr.2091/10.11.2006 emis de Ministrul Transporturilor, Construcțiilor si Turismului, menținând celelalte dispoziții ale sentinței nr. 1012/15.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.

Prima instanță a apreciat că efectele acestei decizii sunt prevăzute de dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, potrivit cărora "În cazul în care instanța de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată." Totodată, conform art. 44 alin. 3 C.p.p., hotărârea definitiva a instanței civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabila in procesul penal, are autoritate de lucru judecat in fata instanței penale. Așadar, instanța învestită cu soluționarea prezentei cauze este ținută de aspectele dezlegate prin sentința nr. 1012/15.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 2980/13.06.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal, motiv pentru care nu va ține seama de prevederile art. 36 ind. 1 alin. 3 din Regulamentul de organizare si functionare al A.N.T., introduse prin Ordinul nr.2091/10.11.2006 emis de Ministrul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, potrivit cărora comisiile de evaluare pentru atribuirea contractelor de achiziții publice din care face parte în mod obligatoriu cel puțin un reprezentant al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului se aprobă prin ordin al Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

Curtea apreciază că, după corect a arătat Ministerul Public în motivele de apel, sentința instanței civile nu influențează, de plano, existența elementelor constitutive ale infracțiunii, însă pe de altă parte, în esență, nici nerespectarea acestui ordin, cel puțin în contextul faptic ce rezultă din declarațiile inculpaților și ale martorului T. R., nu constituie, în sine, infracțiunea de abuz în serviciu, lipsind intenția și cerința esențială a producerii unei vătămări a intereselor legale a unei persoane.

Astfel, în comisie a participat și inculpatul D. M., consilier personal al Ministrului Transporturilor, Construcțiilor si Turismului, în calitate de reprezentant al Ministerului, așa cum prevedea ordinul ministrului menționat, iar la dosarul cauzei nu există dovezi că o asemenea componență nominală a comisiei de evaluare a ofertelor, așa cum a fost stabilită de inculpata L. S., ar fi provocat urmarea imediată cerută de art. 248 C.p. 1969, în concret tulburarea însemnată a activității ANT, ori o pagubă în patrimoniul acesteia. În opinia Curții, erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în măsura în care era demonstrată o conivență infracțională a inculpaților cu reprezentanții . GROUP SRL, în sensul unei înțelegeri pentru câștigarea licitației. Or, o asemenea conivență infracțională, înțelegere prealabilă, nu a fost dovedită.

În plus, Curtea nu poate ignora nici împrejurarea că, urmare a deciziei 2980/13.06.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal, se constată faptul că respectiva comisie de evaluare a fost constituită în conformitate cu prevederile legale, respectiv art. 71 alin. 1 din H.G. nr. 925 din 19 iulie 2006, din persoane desemnate de către autoritatea contractantă, respectiv A. Națională pentru Turism, în condițiile constatării nelegalității prevederilor art. 36 ind. 1 alin.3 din Regulamentul de organizare si funcționare al A.N.T., introduse prin Ordinul nr.2091/10.11.2006 emis de Ministrul Transporturilor, Construcțiilor si Turismului acesta neavând nicio atribuție legată de numirea membrilor sau de aprobarea acestei comisii.

S-a reținut în rechizitoriu că faptele inculpaților I. T., D. M., O. N., B. C. și V. I., care în calitate de membri ai comisiei de evaluare privind atribuirea contractului de achiziție publică având ca obiect realizarea campaniei de media pe plan internațional (etapa de creație și producție) în baza aceleiași rezoluții infracționale, au întocmit și semnat procesul verbal nr.8201 din 30.11.2006 și raportul procedurii de atribuire nr. 8286 din 05.12.2006, în care se făceau mențiuni fictive cu privire la modalitatea de numire a comisiei de evaluare, acreditându-se ideea că ar fi fost numită prin Ordinul nr. 2091 din 10.11.2006 al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului, care în realitate modifica Regulamentul de organizare și funcționare a Autorității Naționale pentru Turism, aprobat prin ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 262/23.02.2006, întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de fals intelectual săvârșită în formă continuată, prev. de art.289 C.p. rap. la art. 17 lit. c din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., iar fapta inculpatei S. L., care în calitate de conducător al autorității contractante – Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului - A. Națională pentru Turism, la data de 05.12.2006, deși cunoștea că, comisia de evaluare nu a fost constituită legal și a funcționat contrar prevederilor art. 71 alineat 1 din H.G. nr.925/2006, în temeiul art. 83 al. 2 din același act normativ, a aprobat raportul procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică, înregistrat sub nr. 8286 din 05.12.2006, în care se făceau mențiuni fictive cu privire la numirea comisiei de evaluare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C.p. rap. la art.17 lit.c din Legea 78/2000.

Se observă că în mod temeinic prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, nici sub aspect obiectiv, nici sub aspect subiectiv, simpla inserare în documentele menționate a împrejurării că respectiva comisie a fost numită în baza Ordinului nr. 2091 din 10.11.2006 al Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nefăcând dovada că inculpații au acționat cu intenție, cu atât mai mult cu cât la data de 28.11.2006 comisia de evaluare în componența inițială a constatat că nu sunt respectate dispozițiile acestui ordin, în concret din comisie nu face parte un reprezentant al ministerului, motiv pentru care s-a hotărât amânarea deschiderii ofertelor pentru data de 30.11.2006, când într-adevăr a fost prezent un reprezentant al ministerului, în persoana inculpatului D. M.. Or, în acest context, inculpații au fost încredințați că respectă toate dispozițiile legale, inclusiv ordinul menționat.

De asemenea, din declarațiile inculpaților și a martorului T. R. (fila 319 dosar apel) reiese că inculpații erau într-o confuzie față de dispozițiile ordinului respectiv, care de altfel a și fost declarat nelegal, astfel că nu li se poate imputa menționarea cu intenție a unor date false. Mai mult decât atât, componența comisiei a fost stabilită de inculpata S. L., ceilalți inculpați neavând nicio atribuție în desemnarea membrilor comisiei, iar martorul T. R. a aprobat propunerea, după ce a verificat dacă persoanele nominalizate au calitatea cerută de lege. De asemenea, împrejurarea că inculpatul D. M. nu ar fi fost desemnat printr-un ordin al ministrului nu este imputabilă celorlalți inculpați; de altfel, nici martorul T. R. nu își amintește cine l-a desemnat pe inculpat în comisie.

În consecință, în mod temeinic a reținut prima instanță că, deși numirea în comisie a inculpatului D. M. nu s-a realizat în conformitate cu normele legale în vigoare la acel moment, respectiv prin ordin al ministrului, este rezonabil să se aprecieze în sensul că adresa înregistrată sub nr. 3951/29.11.2006 emisă de A. Națională pentru Turism, semnată de către inculpata L. S., în care se solicita aprobarea componenței comisiei de evaluare pentru încredințarea contractului „Derularea etapei de creație și producție a campaniei de media internațională”, aprobată de către martorul T. R., secretar general al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, precum și prezența în componența comisiei a inculpatului D. M., consilier personal al ministrului, au creat inculpaților convingerea că respectiva comisie de evaluare funcționează în mod legal, astfel că atitudinea lor subiectivă conturează existența formei de vinovăție a culpei în această privință și nicidecum existența intenției de a consemna mențiuni fictive cu privire la modalitatea de numire a comisiei de evaluare.

Este cert că inculpații nu au respectat în totalitate dispozițiile legale relative la licitațiile publice, așa cum corect se arată în rechizitoriul parchetului, dar acest aspect nu echivalează, în lipsa altor probe, cu existența intenției de a săvârși o infracțiune, aceea de abuz în serviciu, ci poate avea drept consecință nulitatea absolută a procedurii și a contractului de achiziție.

Așa fiind, în mod legal prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art.13 ind. 2 din Legea 78/2000 rap. la art.248 ind. 1 C.p., constând în pretinsa faptă a inculpaților I. T., D. M., O. N., B. C. și V. I., care în calitate de membri ai comisiei de evaluare privind atribuirea contractului de achiziție publică având ca obiect realizarea campaniei de media pe plan internațional, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu ocazia desfășurării procedurii de licitație deschisă, au încălcat prevederile art.71 al.1 din H.G. nr.925/2006 (nu au fost numiți conform ordinului nr.2091/10.11.2006), funcționând ilegal, precum și prev. de art. 2 al. 2 lit. b din O.U.G. nr.34/2006 privind principiul tratamentului egal, acte materiale care au contribuit la producerea unui prejudiciu în dauna Autorității Naționale pentru Turism (s-a efectuat plata avansului în cuantum de 1.607.010,15 RON) și la un avantaj patrimonial în favoarea . G. SRL.

Totodată a constatat în mod temeinic că pretinsa faptă a inculpatei S. L., care în calitate de conducător al autorității contractante – Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului - A. Națională pentru Turism, la data de 05.12.2006, în temeiul art. 83 al. 2 din același act normativ, a aprobat raportul procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică, înregistrat sub nr. 8286 din 05.12.2006, în care se făceau mențiuni cu privire la numirea comisiei de evaluare, ce a condus la încheierea unui contract lovit de nulitate absolută și ulterior la cauzarea unui prejudiciu în dauna A.N.T. (plata avansului de 30% către . G. SRL), nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000 rap. la art. 248 ind. 1 C.p.

B. Cea de-a doua acuzație reținută în sarcina inculpaților se referă la modalitatea în care au atribuit procedura de achiziție publică . GROUP SRL, cu încălcarea unei prevederi legale, respectiv aceea a încălcării principiului tratamentului egal prev. de art. 2 al. 2 lit. b din OUG 34/2006.

Nici această încălcare nu constituie, în sine, infracțiunea de abuz în serviciu, așa cum reține Ministerul Public, neexistând dovezi cu privire la o conivență infracțională între reprezentanții . SRL și inculpați.

Potrivit art. 3 lit. q din OUG 34/2006 prin ofertă se înțelege actul juridic prin care operatorul economic își manifestă voința de a se angaja din punct de vedere juridic într-un contract de achiziție publică; oferta cuprinde propunerea financiară și propunerea tehnică, iar potrivit art. 3 lit. t și ț propunerea financiară este o parte a ofertei ce cuprinde informațiile cu privire la preț, tarif, alte condiții financiare și comerciale corespunzătoare satisfacerii cerințelor solicitate prin documentația de atribuire, iar propunerea tehnică este o parte a ofertei elaborată pe baza cerințelor din caietul de sarcini sau, după caz, din documentația descriptivă.

Or, în aceste condiții, este discutabil dacă se poate vorbi despre o ofertă alternativă în situația în care au fost prezentate, într-adevăr, trei variante de ofertă tehnică, însă o singură ofertă financiară. De asemenea, se observă că și una dintre celelalte două societăți participante a procedat de aceeași manieră, respectiv ..

Nu există dovezi în sensul că inculpații membri ai comisiei de evaluare ar fi favorizat în vreun mod . SRL, oferta acestei societăți fiind apreciată conform criteriilor din caietul de sarcini.

Chiar dacă s-ar aprecia că ofertele nu au fost conforme dispozițiilor OUG 34/2006, acest fapt în sine nu echivalează cu săvârșirea vreunei infracțiuni, în condițiile în care există o procedură prevăzută de lege pentru contestarea deciziei comisiei de evaluare și de asemenea în condițiile în care paguba în patrimoniul ANT nici nu se putea produce numai urmare a atribuirii licitației către . G. SRL.

În mod temeinic a reținut prima instanță că, și în eventualitatea în care instanța ar fi reținut existența unei încălcări a acestui principiu al egalității de tratament, acest fapt nu ar fi constituit, de plano, un act care să producă una dintre urmările alternative prevăzute de norma de incriminare a abuzului în serviciu contra intereselor publice, respectiv o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia. Paguba s-a produs în patrimoniul ANT nu prin simpla atribuire, de către comisia de evaluare, a contractului cu . G. SRL, ci ulterior, prin acțiunea altor persoane, care au încheiat contractul fără a fi îndeplinite alte cerințe, respectiv aceea a expirării termenului prevăzut de lege și de asemenea prin acțiunea inculpatei M. C. M., care a dispus plata imediată a restului de 70% din prețul serviciilor neefectuate.

De asemenea, prima instanță a reținut în mod legal că, în condițiile în care parchetul ar fi dovedit existența unei încălcări a acestui principiu, o astfel de faptă putea eventual să constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, bineînțeles în măsura în care s-ar fi probat și existența unei vătămări aduse intereselor legale ale uneia dintre cele două societăți participante la procedura de achiziție publică în discuție și care nu au avut câștig de cauză în urma licitației, respectiv . și ..

Dimpotrivă, aceste societăți și-ai exercitat dreptul de a formula contestație împotriva deciziei de atribuire a contractului de achiziție publică, drept la care au renunțat ulterior prin retragerea contestației. Chiar dacă există suspiciuni relative la o înțelegere între cele trei societăți care s-au prezentat la licitație, dat fiind împrejurarea că celelalte două societăți ale căror oferte nu au fost selectate și-au retras contestațiile aproape simultan, la data de 19.12.2006, la o săptămână după ce au fost depuse (filele 88,89 vol. IV dup), nu există dovezi certe în acest sens, iar asemenea suspiciuni nu au relevanță asupra vinovăției inculpaților.

C. În ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, reținută în sarcina inculpaților I. T., V. I., O. L., B. C., D. M. în calitate de membri ai comisiei de evaluare și de inculpata S. L. prin încălcarea dispozițiilor art. 205 al. 1 lit.a din OUG nr. 34/2006, constând în concret în încheierea contractului cu . SRL, Curtea constată că nu subzistă, întrucât nu inculpații au semnat contractul respectiv, ci, printre alții, inculpata M. C. M. și inculpata P. S., însă în sarcina acestora ori a celorlalte persoane care au semnat contractul – martorii A. O. și D. A. - nu s-a reținut acest act material al infracțiunii de abuz în serviciu, deși, în opinia Curții, semnarea unui contract lovit de nulitate absolută și cu durata de execuție în perioada 21.12.2006 – 27.12.2006 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, dacă este îndeplinită și cerința producerii unei tulburări însemnate a bunului mers al instituției publice, ceea ce nu este cazul în speță, sau producerea unei pagube în patrimoniul acesteia, ceea ce într-adevăr s-a produs.

Mai mult decât atât, se observă că inculpata S. L. nu mai avea la data semnării contractului nicio funcție în A. Națională pentru Turism, aceasta demisionând la data de 05.12.2006.

La data de 19.12.2006, . și . au renunțat la contestațiile depuse, astfel că prin decizia nr. 306/2C2/580 din 20.12.2006, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a luat act de renunțare (fil.175-176 vol V DUP), această decizie fiind executorie conform art. 280 alin. 1 din OUG nr. 34/2006. Decizia a fost comunicată Direcției Generale Promovare și Relații Internaționale din cadrul Autorității Naționale pentru Turism, unde a fost înregistrată sub nr. 8774 din 22.12.2006.

La data de 20.12.2006, A. Națională pentru Turism a încheiat cu . G. SRL contractul de servicii de publicitate media nr. 8708, la prețul de 4.501.429 RON, la care se adaugă TVA, în sumă de 855.271 RON.

Potrivit art. 205 al. 1 lit. a din OUG 34/2006 în vigoare la acea dată, autoritatea contractantă are dreptul de a încheia contractul de achiziție publică numai după împlinirea termenului de 15 zile de la data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii, conform prevederilor art. 206 - 207, în cazul în care valoarea contractului de achiziție publică este mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 124 (40.000 de euro, echivalent în lei).

Contractul de achiziție publică încheiat înainte de împlinirea termenelor prevăzute la alin. (1) este lovit de nulitate absolută.

De asemenea, în cazul prevăzut la art. 122 lit. c) și art. 252 lit. c) - ”ca o măsură strict necesară, atunci când perioadele de aplicare a licitației deschise, a licitației restrânse sau a negocierii cu publicarea prealabilă a unui anunț de participare nu pot fi respectate din motive de extremă urgență, determinate de evenimente imprevizibile și care nu se datorează sub nici o formă unei acțiuni sau inacțiuni a autorității contractante. A. contractantă nu are dreptul de a stabili durata contractului pe o perioadă mai mare decât cea necesară, pentru a face față situației de urgență care a determinat aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare” - autoritatea contractantă nu are obligația de a respecta perioadele prevăzute la alin. (1), însă aceste situații nu sunt incidente în cauză.

Instanța de fond a constatat în mod corect că în cauză nu a fost respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 205 al. 1 lit. a din O.U.G. nr. 34/2006 înăuntrul căruia era interzisă încheierea contractului de achiziție publică, având în vedere că . și . au depus contestație la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor și conform art. 277 din OUG nr. 34/2006, „depunerea contestației în fata Consiliului suspenda de drept procedura de atribuire pana la data soluționării contestației de către Consiliu. Contractul încheiat în perioada de suspendare a procedurii de atribuire este lovit de nulitate absolută", iar „perioada de suspendare atrage prelungirea, în mod corespunzător, a oricărei perioade afectate prin suspendare, cu excepția perioadelor prevăzute pentru exercitarea căilor de atac", iar prin urmare, termenul de 15 zile a fost suspendat între data depunerii contestațiilor și data emiterii deciziei nr. 306/2C2/580 din 20.12.2006, prin care Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a luat act de renunțarea la contestații, dispunând continuarea procedurii. Așadar, după încetarea cauzei de suspendare termenul și-a reluat cursul din momentul in care fusese oprit, socotindu-se si timpul scurs înainte de suspendare, iar durata cauzei de suspendare nu intră in calculul termenului de 15 zile.

Se observă astfel că părțile contractante au încheiat contractul înainte de expirarea termenului prohibitiv prevăzut de art. 205 al. 1 lit. a din O.U.G. nr. 34/2006, sancțiunea prevăzută de art. 205 al. 2 din același act normativ fiind nulitatea absolută a contractului.

Prima instanță a apreciat în mod greșit că o asemenea acțiune nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, cu motivația că nulitatea absolută a contractului trebuia constatată de o instanță de judecată, iar contractul a fost executat, însă a considerat în mod temeinic că inculpații trimiși în judecată pentru această faptă nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii.

Dimpotrivă, tocmai încheierea contractului lovit de nulitate absolută a condus, în concret, în speța de față, la producerea unei pagube în patrimoniul Autorității Naționale pentru Turism, însă răspunderea pentru încheierea contractului lovit de nulitate absolută incumbă persoanelor care l-au semnat, și care nu au fost trimise în judecată sub acest aspect, iar nu inculpaților care au participat la procedura de atribuire.

Curtea observă totodată că, deși inculpata L. S. a aprobat documentația de atribuire – fila 236 – 247 vol. I dup, conținutul acesteia a fost conceput de inculpata M. C. M., cea care a și solicitat majorarea sumei alocate acestei achiziții și cu privire la care instanța urmează a reține vinovăția acesteia sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu.

D. Relativ la infracțiunile reținute în sarcina observatorilor S. I. T. și G. C. D., Curtea constată că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.

Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice (U.C.V.A.P.), instituție înființată în cadrul Ministerului Finanțelor Publice în cursul anului 2006, i-a desemnat prin avizul de verificare nr._ din 14.11.2006 și ordinul de serviciu nr. 133 pe inculpații S. I. T. și G. C. D., în calitate de observatori pentru verificarea respectării dispozițiilor legale în materie, pentru desfășurarea procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică având ca obiect campania internațională de promovare a României ca destinație turistică.

La data de 03.01.2007, inculpații S. I. T. și G. C. D. s-au deplasat la sediul Autorității Naționale pentru Turism, fiindu-le înmânat un exemplar al contractului încheiat între A.N.T. și . G. SRL.

La data de 04.01.2007, cei doi observatori din cadrul U.C.V.A.P. au întocmit raportul de activitate nr._/04.01.2007 (f. 329-337 vol. I DUP), în care au inserat constatările în legătură cu verificarea procedurii de licitație deschisă desfășurată la A.N.T., faptele imputate acestora prin rechizitoriu fiind legate de modul de întocmire a acestui raport.

Prima instanță a reținut în mod corect că activitatea acestor observatori se desfășura strict pe parcursul procedurii de licitație și nu viza încheierea și executarea contractului.

Din cuprinsul procesului-verbal nr. 8134/28.11.2006 rezultă că inculpații S. I. T. și G. C. D. au participat la ședința comisiei de evaluare din data de 28.11.2006, care a avut loc la sediul Autorității Naționale pentru Turism. Cu această ocazie, comisia de evaluare a hotărât amânarea deschiderii ofertelor pentru data de 30.11.2006, orele 10:00, în vederea desemnării unui reprezentant al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, ce trebuia să facă parte din comisia de evaluare, un exemplar fiind înmânat inculpaților S. I. T. și G. C. D..

Apoi, inculpații au participat și la ședința din data de 30.11.2006, când a avut loc deschiderea ofertelor de către comisia de evaluare formată din inculpații I. T., D. M., O. N., B. C. și V. I., astfel cum reiese din procesul-verbal nr. 8201 întocmit în aceeași dată de inculpata O. N., fiindu-le înmânat un exemplar al acestui înscris și au asistat la discuțiile despre participarea unui reprezentant al ministerului, după cum reiese din declarațiile inculpaților.

Cu privire la aceste două ședințe și mențiunile referitoare la constituirea comisiei de evaluare din raportul întocmit de inculpați nu se poate reține vreo vinovăție în sarcina acestora, pentru aceleași considerente pentru care nu s-ar putea reține săvârșirea vreunei infracțiuni în sarcina membrilor comisiei de evaluare, respectiv în condițiile în care aceștia au avut convingerea că membrii comisiei de evaluare au fost desemnați în conformitate cu dispozițiile legale, atitudinea lor subiectivă nefiind specifică intenției de a consemna mențiuni fictive cu privire la modalitatea de numire a comisiei de evaluare.

Totodată, se reține în rechizitoriul parchetului că inculpații S. I. T. și G. C. D. cu intenție au omis să insereze în cuprinsul raportului de activitate faptul că autoritatea contractantă a încheiat contractul de achiziție publică nr. 8708 din 20.12.2006, prin nerespectarea dispozițiilor art. 205 alin.1 lit.a și alin.2, art. 277 al.1 și 2 din O.U.G. nr.34/2006, ce au avut drept consecință nulitatea absolută a contractului.

Or, acest aspect excede atribuțiilor inculpaților și excede și pregătirii acestora în domeniu, de altfel din declarațiile inculpaților și înscrisurile depuse de aceștia la dosar rezultă că erau practic debutanți în această activitate și în realitate nu aveau pregătirea necesară pentru a analiza în detaliu respectarea normelor legale privind achizițiile publice.

P. a susținut că fapta inculpaților S. I. T. și G. C. D., care în calitate de observatori în cadrul Unității pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice (U.C.V.A.P.) – Ministerul Finanțelor Publice, cu ocazia verificării procedurii de licitație deschisă desfășurată la A.N.T., având ca obiect încheierea unui contract de servicii pentru creație și producție pentru promovarea turismului românesc pe plan internațional, au întocmit raportul de activitate nr._ din 04.01.2007, în care cu știință au efectuat mențiuni fictive, cu privire la numirea comisiei de evaluare, respectiv că: „prin Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 2091 din 10.11.2006 s-a stabilit componența comisiei de evaluare” și au omis de asemenea cu știință să insereze constatările făcute (contractul era lovit de nulitate absolută), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C.p. cu aplic. art.17 lit.c din Legea 78/2000.

În mod temeinic prima instanță a dispus achitarea inculpaților, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, întrucât inculpații nu au avut nici intenția de a insera mențiuni false, nici nu au omis cu știință, cu intenție, să consemneze acest aspect în raport.

Nu rezultă din nicio probă că inculpații ar fi avut o asemenea intenție, în contextul în care analiza legalității contractului nu făcea obiectul activității inculpaților. În mod legal a reținut prima instanță că nu există nicio declarație a vreunui martor sau a vreunui inculpat dintre cei audiați în cauză care să certifice teza conform căreia cei doi observatori din cadrul U.C.V.A.P. au premeditat întocmirea unui raport de activitate care să acopere pretinsele faptele penale comise de membrii comisiei de evaluare, în această situație fiind incident principiul in dubio pro reo, dubiul profitând inculpaților.

De asemenea, inculpații S. I. T. și G. C. D. au asistat și la ședința de evaluare finală care s-a desfășurat la data de 05.12.2006, încheiată cu desemnarea ofertantului câștigător, respectiv . G. SRL, când a fost întocmit raportul procedurii de atribuire înregistrat sub nr. 8286 din aceeași dată. Conform dispozițiilor legale, rolul acestor inculpați în calitate de observatori a fost să verifice legalitatea procedurii, de exemplu să participe toți membrii comisiei numiți, fiecare să-și exprime opțiunea etc., fără a avea posibilitatea de a cenzura ori de a-și exprima opinia cu privire la punctajele acordate de membrii comisiei ori la respectarea caietului de sarcini sau a criteriilor de atribuire, aceste aspecte de fond intrând în atributul autorității care soluționează eventualele contestații la decizia de atribuire a contractului, iar nu observatorilor.

Curtea observă, în acord cu prima instanță, că în momentul întocmirii raportului de activitate nr._/04.01.2007 ce a finalizat activitatea acestora de verificare a procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică în discuție, inculpații erau observatori în cadrul U.C.V.A.P. de doar câteva luni, astfel încât lipsa de experiență a acestora într-o astfel de funcție, în cadrul unei instituții nou înființate, conduce într-adevăr la concluzia că inculpații nu aveau abilități deosebite în întocmirea unor astfel de documente.

De asemenea, într-adevăr nu se poate ignora faptul că la momentul întocmirii raportului de activitate nu exista un manual operațional pentru activitatea de observare și verificare a atribuirii contractelor de achiziție publică, acesta fiind introdus prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 175/2007, intrat în vigoare la data de 20.02.2007, deci ulterior redactării raportului de activitate de către inculpați. Prin acest manual s-au implementat modelul și conținutul formularelor și documentelor utilizate în activitatea observatorilor U.C.V.A.P., printre care și modelul raportului de activitate, în anexa 9 a acestui act normativ. Mai mult, se observă, din analiza acestui act normativ, că obiectul raportului de activitate al observatorilor se limitează la momentul procedurii de atribuire și comunicarea rezultatului acesteia, cu menționarea existenței contestațiilor, analiza încheierii ulterioare a contractului neintrând în atribuțiile observatorilor, competența în acest domeniu aparținând Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Totodată, Curtea, în acord cu prima instanță, are în vedere în mod corect declarația inculpatului S. I. T., care a arătat în privința pregătirii sale în domeniul achizițiilor publice, că după angajarea la Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice a urmat un curs în acest domeniu pe o perioadă de circa 3 zile, iar în cazul inculpatului G. C. D. lipsa de experiență în întocmirea unor documente, raportată la vârsta acestuia la momentul respectiv, statutul de debutant în profesie, dar și complexitatea procedurii de achiziție publică în discuție, determinată în primul rând de specificul legislației în acest domeniu, complexă, care suferise schimbări majore în acea perioadă și care suporta probleme de interpretare inclusiv în litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 25 al. 4 din Legea 78/2000 rap. la art. 262 al. 1 C.p. imputată inculpaților G. C. D. și S. I. T. potrivit rechizitoriului, în rechizitoriu se susține că aceștia, în calitate de persoane cu atribuții de control, cu rea credință, nu și-au îndeplinit obligația prevăzută de art. 23 din Legea 78/2000, în sensul că trebuiau să înștiințeze organul de urmărire penală, cu privire la orice date din care rezultă indicii că s-a efectuat un act ilicit ce poate atrage răspunderea penală, potrivit Legii nr. 78/2000.

Conform art. 23 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sancționarea faptelor de corupție, "Persoanele cu atribuții de control sunt obligate sa înștiințeze organul de urmărire penala sau, după caz, organul de constatare a săvârșirii infracțiunilor, abilitat de lege, cu privire la orice date din care rezulta indicii ca s-a efectuat o operațiune sau un act ilicit ce poate atrage răspunderea penala, potrivit prezentei legi", iar conform art. 25 alin. 4 din același act normativ neîndeplinirea cu rea-credință a acestei obligații constituie infracțiune si se pedepsește potrivit art. 262 din Codul penal.

Subiectul activ al infracțiunii prevăzute de art. 25 alin. 4 din Legea nr. 78/2000 este unul calificat, fiind necesar să aibă calitatea de persoană cu atribuții de control, condiție ce este îndeplinită, deoarece inculpații aveau atribuții de control, rolul observatorilor fiind tocmai acela de a controla, în timp real, legalitatea procedurilor de atribuire a contractului de achiziție publică și de a întocmi un raport în acest sens.

Instanța de fond a constatat în mod temeinic că nu poate fi vorba despre existența unei obligații a inculpaților G. C. D. și S. I. T. de a înștiința organul de urmărire penală sau, după caz, organul de constatare a săvârșirii infracțiunilor, abilitat de lege, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, de vreme ce nu s-a săvârșit nicio infracțiune cu ocazia desfășurării procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică supusă verificării de către aceștia, astfel cum s-a arătat anterior.

Admițând însă că textul art. 23 al. 1 din Legea 78/2000 nu face distincție între fapte pe care inculpații le-ar fi putut constata în cadrul activității lor de observatori sau alte fapte, s-ar pune problema dacă aceștia erau obligați să înștiințeze organele competente cu privire la faptul că s-a procedat la semnarea unui contract de achiziție publică nul absolut, cu încălcarea dispozițiilor legale, întrucât inculpații au avut la dispoziție un exemplar al acestui contract, înmânat în data de 03.07.2007.

Curtea apreciază că nici acest aspect nu poate fi reținut în sarcina inculpaților, pentru aceleași considerente avute în vedere la analiza existenței elementelor constitutive ale infracțiunii de fals intelectual; inculpații nu aveau pregătirea și abilitățile necesare pentru a observa acest aspect relativ la contract, nu există nicio probă că aceștia cu știință ar fi omis să anunțe organele judiciare cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 205 al.1 lit.a din OUG 34/2006 și cu atât mai puțin aveau pregătirea necesară pentru a aprecia că o astfel de acțiune întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, în varianta prev. de art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000, act normativ cu caracter special, astfel că în mod evident există un dubiu ce profită inculpaților și în consecință Curtea constată că nu a existat intenția relativ la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 24 din Legea 78/2000.

E. Relativ la faptele reținute în sarcina inculpaților cu ocazia recepției și plății produselor ce făceau obiectul contractului, Curtea constată că este dovedită vinovăția inculpaților M. C. M. și S. D., în principal cu înscrisurile aflate la dosar și de asemenea cu probele administrate în cursul urmăririi penale și cele administrate în fața instanței de fond și necontestate de inculpați, precum și cu probele administrate în fața instanței de apel. De asemenea, este dovedită vinovăția inculpaților I. T., P. (S.) M., C. A. C., V. I. și P. E. S. sub aspectul infracțiunii de fals intelectual, în principal cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și probele administrate și necontestate de inculpați.

Relativ la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C.p. 1969, săvârșită cu ocazia recepționării produselor, Curtea reține că inculpații I. T., P. (S.) M., C. A. C., V. I. și P. E. S. au semnat procesul verbal de recepție al lucrării, fără ca aceasta să fie în realitate predată inculpaților.

Se observă că, potrivit documentației de atribuire, agenția de publicitate câștigătoare trebuia să pună la dispoziția Autorității Naționale pentru Turism spoturile și machetele realizate în format digital, CD și DVD, pentru fiecare spot, respectiv machetă în parte, obligație ce nu fost respectată, deși conform art. 8.2. anexele 1-3, printre care și caietul de sarcini, fac parte integrantă din contract.

La dosarul cauzei – fila 218 vol I dup – se află procesul verbal de predare primire, care nu poartă nici un antet și nici ștampila ANT, deși ar fi trebuit să fie întocmit la sediul achizitorului – proces verbal ce a fost întocmit la sediul . SRL și în care se consemnează numai predarea a 5 casete BETA ”care cuprind lucrările de creație și producție conform art. 4 din contractul de servicii încheiat cu nr. 8708/20.12.2006”, fără a se consemna absolut nimic relativ la CD-uri și DVD-uri, deși societatea câștigătoare avea această obligație. Se mai arată în procesul verbal respectiv că ”părțile semnatare ale prezentului act de predare primire au procedat la recepționarea cantitativă și calitativă a casetelor mai sus menționate. S-a constatat execuția corespunzătoare a lucrării atât sub aspectul calității cât și al cantității menționate”. Or, în condițiile în care ar fi fost predate și DVD-uri ori CD-uri, acestea ar fi trebuit să se regăsească în cuprinsul procesului verbal, cu atât mai mult cu cât, conform contractului, în mod obligatoriu trebuia puse la dispoziția beneficiarului. De asemenea, nu au fost predate suporturi pe care să se afle bannerele publicitare, astfel că în mod fals inculpații au consemnat în procesul verbal de recepție că s-a făcut recepția cantitativă a lucrării; inculpații care au fost audiați în fața instanței de apel afirmă că au citit conținutul contractului și în consecință nu pot susține că erau în necunoștință de cauză relativ la faptul că urmau să recepționeze nu numai spoturi ci și bannere publicitare.

Din probatoriul administrat reiese că, în realitate, inculpații nici măcar nu s-au întâlnit în componența integrală a comisiei, din declarațiile acestora rezultând că ar fi vizionat fiecare pe rând dvd-urile, în biroul inculpatului I. T., pe un laptop pus la dispoziție de martorul M., care însă nu a confirmat acest aspect în niciuna dintre declarațiile date. Astfel, martorul a menținut în fața instanței de apel declarațiile date în cursul urmăririi penale, la o dată mai apropiată de cea a faptei, declarații în care a arătat că a primit procesul verbal de recepție în două exemplare, de la o persoană din cadrul . pe care nu o poate preciza, că a semnat procesul verbal respectiv, că a întocmit factura fiscală din 27.12.2006 cu sumele indicate de inculpatul S. D., că a primit în aceeași zi 5 casete BETA și 5 CD-uri de la S. D., pe care urma să le predea la secretariatul ANT. Mai arată martorul că a predat factura fiscală, punga cu cele 5 casete și CD-uri și cele 2 exemplare ale procesului verbal unei persoane de sex feminin de la registratura ANT, al cărui nume nu îl poate preciza și a plecat imediat, nefiind de față la momentul semnării procesului verbal de către angajații ANT, în prezența sa nefiind făcută nicio vizionare a casetelor ori a CD-urilor. De asemenea, martorul nu își amintește dacă a ridicat ulterior celălalt exemplar al procesului verbal și al facturii fiscale.

În plus, inculpații au afirmat că nu au putut vedea CD-urile/DVD-urile întrucât nu dispuneau de calculatoare în instituție, aspect parțial infirmat de înscrisurile – fișe de inventar, vol. IX - din care rezultă că inculpatele C. A. C. și M. C. M. au utilizat un computer, însă posibil după data de 09.01.2007, iar inculpata M. C. M. a avut în inventar un computer până la data de 18.12.2006, dată de la care acesta a fost repartizat altei persoane, inculpata urmând să primească un computer nou. Or, în condițiile în care în instituție nu ar fi existat computere cu unitate CD- DVD, iar martorul M. B. nu a confirmat declarațiile inculpatului I. T. în sensul că vizionarea s-ar fi făcut pe laptopul pus de martor la dispoziție, este evident că declarațiile inculpaților nu corespund adevărului și în realitate nu au recepționat nici spoturile nici bannerele publicitare. Însă, analizând înscrisurile aflate în volumul IX dup rezultă că în instituție se găseau la data de 27.12.2006 mai multe computere, ceea ce infirmă declarațiile inculpaților.

În ambele situații, se observă că declarațiile inculpaților nu corespund adevărului, întrucât fie nu au vizionat în nici un mod CD-urile respective, fiindcă în sediul ANT nu existau computere, iar martorul M. B. nu a confirmat faptul că le-ar fi pus la dispoziție un laptop, fie în incinta ANT existau computere însă inculpații nu au avut ce viziona.

Inculpata P. S. a arătat în declarația sa dată în fața instanței de apel că nu știe cine a redactat procesul verbal de recepție, l-a găsit pe biroul inculpatului I. T. și a urmărit videoclipurile în format digital pe un laptop în același birou (fila 341).

Inculpata C. A. C. a arătat că nu a știut până la data de 27.12.2006 că face parte din acea comisie de recepție, că acest aspect i-a fost adus la cunoștință de directorul adjunct I. T., că a semnat procesul verbal, fără a fi de față ceilalți membri ai comisiei, care deja semnaseră procesul verbal, a văzut casetele BETA în biroul directoarei M., însă i s-a spus că nu le poate viziona din lipsa echipamentului necesar, însă afirmă că le-a putut viziona în format digital (fila 339 dosar apel).

Între declarațiile inculpaților există contradicții, aceste declarații necoroborându-se cu înscrisurile aflate la dosar și nici cu declarația martorului M. B..

Se observă totodată că niciunul dintre inculpați nu face referire în declarațiile date la predarea bannerelor publicitare, de unde rezultă că acestea nu au fost predate niciodată, contractul nefiind executat la data de 27.12.2006, așa cum susțin inculpații în apărare.

Din declarațiile martorilor audiați de prima instanță (și care nu au fost contestate de inculpați, deși instanța de apel a pus în discuție reaudierea acestor martori) rezultă că, în realitate, filmările pentru videoclipurile prezentate de . SRL au fost efectuate după data de 01.01.2007, iar nu în perioada de derulare a contractului, 21 – 27.12.2006.

De altfel, după cum corect se arată în motivele de apel ale parchetului, pentru executarea contractului în intervalul 21 – 27.12.2006 au existat câteva zile lucrătoare, absolut insuficiente pentru filmare, montaj și toate activitățile specifice.

Mai mult decât atât, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că . SRL a încheiat un contract cu . la data de 18.12.2006, astfel că nu pot fi luate în considerare apărările inculpaților în sensul că în realitate ceea ce s-a filmat după data de 01.07.2007 reprezintă o refacere a spoturilor.

Cât privește susținerea că inculpații, totuși, au recepționat ceva, Curtea nu o poate avea în vedere, deoarece chiar și în situația în care inculpații ar fi recepționat un material oarecare, acest fapt nu este de natură să înlăture răspunderea lor penală, fiind în continuare întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, deoarece inculpații trebuia să recepționeze produsul potrivit contractului, iar a atesta că recepția s-a făcut din punct de vedere cantitativ și calitativ însă știind că nu este corespunzătoare contractului constituie, fără îndoială, infracțiunea de fals intelctual.

În plus, la dosarul cauzei se află un alt proces verbal de predare primire pentru servicii similare, încheiat cu o altă societate, proces verbal ce poartă antetul și ștampila ANT, semnat de inculpata M. C. M. în calitate de director general al Direcției Generale de Promovare și în care se menționează recepția atât a CD-urilor cât și a casetelor BETA – fila 281 vol. IV dup. De aici reiese că în cazul contractului nr.8766 s-a procedat diferit, recepția fiind făcută de o comisie, iar nu de director, iar procesul verbal fiind fără antet și fără ștampila achizitorului. Mai mult decât atât, deși serviciile contractate sunt relativ similare, prețul contractului este mult mai mic – numai 50.000 de euro, fără TVA.

În consecință, este dovedită vinovăția inculpaților sub aspectul infracțiunii prev. de art. 289 C.p. 1969, aceștia semnând procesul verbal de recepție deși în realitate nu au recepționat nici spoturile nici bannerele publicitare, astfel că solicitările apelanților de a se dispune achitarea sunt nefondate.

Relativ la incidența art. 17 lit. c din Legea 78/2000, Curtea constată că, potrivit art. 17 lit.c din legea 78/2000, în varianta în vigoare în decembrie 2006, constituie infracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție falsul și uzul de fals săvârșite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile 2 și 3 ale legii 78/2000 sau săvârșite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune – cum este și aceea de abuz în serviciu contra intereselor publice. De asemenea, conform art. 18 al. 1 lit. a din Legea 78/2000 infracțiunile prev. la art. 17 lit. a – d din lege se sancționează cu pedeapsa prevăzută în Codul penal pentru aceste infracțiuni, al cărei maxim se majorează cu doi ani.

Mai întâi, Curtea constată că legea penală mai favorabilă în cazul inculpaților I. T., V. I., P. M., C. A. C., P. E. S. este legea veche.

Astfel, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 13 ind. 2 rap. la art. 248 rap. la art. 248 ind.1 C.p. 1969 pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 5 la 15 ani, în timp ce în varianta legii noi încadrarea juridică a faptei ar fi art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 C.p. rap. la art. 309 C.p., fiind incidente dispozițiile art. 183 C.p., dat fiind prejudiciul de peste 5.000.000 lei și în consecință limitele de pedeapsă ale infracțiunii prev. de art. 297 C.p. – închisoarea de la 2 la 7 ani, se majorează mai întâi cu jumătate, apoi cu încă o treime, în final fiind de 5 ani și 4 luni la 18 ani și 8 luni. Așa fiind, în mod evident legea veche este mai favorabilă sub aspectul limitelor de pedeapsă.

În al doilea rând, infracțiunea prev. de art. 289 C.p. 1969 are în prezent corespondent în art. 321 C.p., minimul pedepsei fiind mai ridicat, de 1 an închisoare, astfel că și pentru această infracțiune legea mai veche este mai favorabilă, cu sau fără incidența art. 17 lit. c din legea 78/2000.

De asemenea, cel puțin teoretic legea veche este mai favorabilă din perspectiva tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, sporul în legea veche fiind facultativ.

Este adevărat că art. 17 lit. c din Legea 78/2000 a fost abrogat de legea nouă, dar acest fapt nu constituie o dezincriminare, nefiind modificate elementele constitutive ale vreunei infracțiuni, ci numai limitele de pedeapsă pentru fapta respectivă.

Curtea apreciază însă că dispozițiile art. 17 lit. c din Legea 78/2000 nu sunt incidente în cazul inculpaților I. T., P. (S.) M., C. A. C., V. I. și P. E. S., întrucât aceștia nu au săvârșit infracțiunea de fals intelectual în realizarea scopului urmărit prin infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 13 ind.2 din Legea 78/2000, pentru această infracțiune urmând a se dispune achitarea inculpaților.

Chiar dacă inculpații se fac vinovați de infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C.p. 1969, totuși nu se poate reține în sarcina inculpaților săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu ori complicitate la abuz în serviciu.

Acțiunea unică a inculpaților de semnare în fals a procesului verbal de recepție nu întrunește și elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu întrucât nu a fost săvârșită cu intenția prevăzută de lege și nici nu a avut urmările prevăzute de lege – producerea unei pagube în patrimoniul Autorității Naționale pentru Turism ori o tulburare însemnată a bunului mers al instituției, paguba producându-se ulterior, prin dispoziția inculpatei M. C. M. de a se plăti procentul de 70% din valoarea contractului către . Group SRL.

De asemenea, nu există nici infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu întrucât nu rezultă din nicio probă administrată existența unei înțelegeri între inculpații care au făcut parte din comisia de recepție și inculpata M. C. M.. În opinia Curții și luând în considerare probatoriul administrat, inculpații P. (S.) M., C. A. C., V. I. și P. E. S. au semnat procesul verbal la instigarea inculpatei M. C. M., prin intermediul inculpatului I. T., inculpata probabil folosindu-și calitatea de director pentru a-i determina pe aceștia să semneze procesul verbal, fără a le aduce la cunoștință semnificația juridică și urmările semnăturii, ceea ce ar explica și faptul că inculpații au semnat separat, în biroul conducerii, însă în lipsa unor dovezi care să ateste existența unei înțelegeri între inculpați, Curtea apreciază că în sarcina inculpaților nu se poate reține nici infracțiunea de abuz în serviciu nici aceea de complicitate la abuz în serviciu.

Așa fiind, soluția instanței de fond, de achitare a inculpaților sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu, este legală și temeinică.

În consecință, în mod legal a dispus prima instanță schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul înlăturării dispozițiilor art. 17 lit. c din legea 78/2000 și cu privire la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C.p. 1969.

Consecutiv acestei schimbări de încadrare și reținând vinovăția inculpaților sub aspectul infracțiunii prev. de art. 289 C.p. 1969, Curtea constată că pentru infracțiunea prev. de art. 289 C.p. 1969 sunt incidente dispozițiile art. 122 lit. d C.p. 1969 și 124 C.p. 1969, referitoare la intervenirea prescripției speciale. Astfel, conform art. 122 al. 1 lit. d C.p. 1969 termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani. Cum pedeapsa închisorii pentru infracțiunea prev. de art. 289 C.p. 1969 este de maxim 5 ani, rezultă că, în aplicarea art. 124 C.p. 1969, în varianta în vigoare în decembrie 2006, prescripția specială intervine după trecerea unui termen de 7 ani și 6 luni, termen ce s-a împlinit la data de 27.06.2013, deci mai înainte de primul termen de judecată acordat în prezenta cauză.

Pentru aceste motive, Curtea va admite atât apelul declarat de Ministerul Public cât și apelurile declarate de inculpații I. T., V. I., P. M., C. A. C., P. E. S. și va dispune încetarea procesului penal privind pe inculpații menționați sub aspectul infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C.p. 1969.

F. Referitor la vinovăția inculpaților M. C. M. și S. D., Curtea constată că apelul declarat de parchet, în care se solicită condamnarea inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, este fondat, iar apelul declarat de inculpata M. C. M. este nefondat, Curtea reținând următoarele:

Inculpata M. C. M. solicită în apelul său achitarea sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 289 și 291 C.p. 1969, arătând că nu există nicio dovadă care să demonstreze vinovăția sa.

Pe baza probei cu înscrisuri aflate la dosarul cauzei și a probelor administrate în apel, Curtea constată vinovăția inculpaților.

În ceea ce o privește pe inculpata M. C. M., aceasta se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, deoarece a dispus plata restului de 70% din suma reprezentând contravaloarea contractului de achiziție publică, cunoscând faptul că nu s-a făcut recepția videoclipurilor și a bannerelor publicitare, conform contractului. Prin acțiunea inculpatei s-a produs, în realitate, urmarea imediată cerută de lege, aceea de a se crea un prejudiciu în patrimoniul Autorității Naționale pentru Turism.

Astfel, în chiar declarațiile sale inculpata susține că a vizionat casetele în aceeași zi – 27.12.2006, după recepționarea acestora, pe laptopul din biroul inculpatului I. T.. Or, dacă declarația inculpatei ar corespunde realității, se observă că aceasta cunoștea la data de 27.12.2006 că lucrarea nu a fost recepționată și totuși a dispus plata restului de 70%, cu intenție și în cunoștință de cauză, deși conform contractului avea la dispoziție 7 zile lucrătoare pentru efectuarea plății.

Argumentul invocat de prima instanță, în sensul că inculpații nu au avut intenția de a prejudicia bugetul de stat, ci de a cheltui banii obținuți la rectificarea bugetară până la sfârșitul anului conform destinației aprobate, sume care dacă nu sunt utilizate în acest interval de timp sunt practic pierdute de acea instituție pentru exercițiul bugetar următor, nemaiputând fi utilizate, nu rezistă la o simplă analiză. Mai întâi, zilele de 28.12.2006 și 29.12.2006 au fost zile lucrătoare, conform calendarului depus de Ministerul Public, astfel că exista posibilitatea efectuării de verificări și a se dispune plata în aceste zile. Apoi, plata se putea face și după data de 01.01.2007, nicio dispoziție legală nu interzicea acest lucru, de asemenea timp suficient pentru a se face verificări cu privire la calitatea produselor.

Astfel, conform contractului pe care chiar inculpata l-a semnat – fila 226 vol I dup – la art. 2 .1 lit. c este definit prețul contractului ca fiind ”prețul plătibil prestatorului de către achizitor, în baza contractului, pentru îndeplinirea integrală și corespunzătoare a tuturor obligațiilor asumate prin contract.

Apoi, conform pct. 10.2 din contract ”Achizitorul se obligă să plătească prețul către prestator în termenul convenit de la emiterea facturii (7 zile lucrătoare de la data primirii facturii, însoțite de procesul verbal de predare – primire prin care s-au recepționat lucrările de creație și producție)”. Cu alte cuvinte, ANT avea la dispoziție 7 zile lucrătoare pentru a efectua plata după primirea facturii, și cu toate acestea inculpata, deși cunoștea acest aspect în calitate de semnatară a contractului, a dispus efectuarea imediată a plății, chiar în aceeași zi în care s-a semnat procesul verbal de recepție și s-a emis factura fiscală.

Curtea constată din probatoriul administrat – proba cu înscrisuri, aflate la dosarul cauzei – că inculpata a întocmit în fals adresa nr. 8862/28.12.2006, afirmând în mod nereal că ”după vizionarea casetelor beta cu spoturile care fac obiectul contractului nr. 8708/20.12.2006”, deși în mod evident din toate declarațiile aflate la dosar și din declarațiile inculpaților I. T., P. E. S., C. A. C., P. M. reiese că la sediul ANT nu a existat aparatura necesară pentru vizionarea casetelor beta; inculpata avea cel mult posibilitatea să vizioneze acele clipuri pe un calculator sau pe laptopul la care fac referire ceilalți inculpați, însă nu există nicio probă că ar fi procedat în acest mod. În realitate, analizând conținutul adresei cu nr. 8862/28.12.2006 și contractul nr. 8766/21.12.2006, Curtea constată că scopul urmărit de inculpată prin această adresă era atât cel reținut de parchet în rechizitoriu, și anume acela de a acoperi falsul din procesul verbal de recepție, cât și de a ajuta pe inculpatul S. D. să obțină în continuare sume de bani de la ANT, conform art. 16 .1. (2) din contract: ”În cazul în care prestatorul suferă întârzieri și/sau suportă costuri suplimentare, datorate în exclusivitate achizitorului, părțile vor stabili de comun acord: a) prelungirea perioadei de prestare a serviciului și b) totalul cheltuielilor aferente, dacă este cazul, care se vor adăuga la prețul contractului”. Menționând, în adresa respectivă, nu că nu au fost executate corespunzător videoclipurile, ci că ANT are o altă viziune asupra personajelor principale și asupra manierei vizuale, inculpata a creat premisa ca inculpatul S. D. să procedeze la efectuarea videoclipurilor după data de 27.12.2006, să susțină că acestea sunt de fapt refaceri ale unor videoclipuri anterior predate și să solicite ulterior și uriașa sumă de 600.000 de euro pentru refacerea prestației, cerere ce a constituit factorul declanșator al anchetei.

Curtea nu poate să nu observe că dacă inculpatul S. D. ar fi avut bunul- simț de a efectua videoclipurile în mod corespunzător, chiar după data de 01.01.2007, și fără a solicita această sumă în plus, faptul că prestația nu a avut loc la termenul stabilit nu ar fi fost observat de nicio altă persoană cu excepția inculpaților și nu s-ar fi declanșat cercetările în prezenta cauză. În loc să procedeze în acest mod, . SRL emite la data de 01.02.2007 – cel puțin conform datei de înregistrare – o adresă în care menționează că în urma adresei nr. 8862 din 28.12.2006 a ANT se solicită suplimentarea bugetului inițial cu 40% din suma stipulată în contractul nr. 8708/20.12.2006, sumă necesară refacerii în totalitate a spoturilor – fila 49 vol. IV dup.

În condițiile în care inculpatul S. D. a cerut această sumă, iar cererea sa a ajuns la noul secretar de stat, martorul L. M., aceasta a dorit să facă verificări, o sumă atât de mare stârnind în mod firesc suspiciuni.

Cât privește data la care a fost întocmită această adresă, Curtea constată că la dosarul cauzei există dovezi conform cărora fișierul respectiv a fost găsit în calculatorul inculpatei M. C. M., fișierul fiind creat la data de 19.02.2007 ora 18,19 și având ca autor pe ”adriana.ichim”, persoană angajată la . SRL; dacă se apreciază că data întocmirii este 19.02.2007, evident întreaga adresă a fost întocmită în fals și antedatată. Astfel, conform verificărilor efectuate, a rezultat că documentul găsit în calculatorul inculpatei M. C. M. și intitulat ”motive.doc”, având drept conținut ceea ce se regăsește în adresa 8862, a fost creat la data de 19.02.2007, a fost modificat ultima dată la 19.02.2007, a fost salvat ultima dată de utilizatorul electronic ”adriana.ichim” iar titlul electronic al documentului este ”Motive pentru refacerea spoturilor pt promovare pe plan internațional a României”. – vol. IX fila 47 și urm.

Curtea observă că acestea sunt aspecte ce nu necesită specializare în informatică, orice persoană cu minime cunoștințe de informatică putând obține aceste date la o simplă interogare a proprietăților documentului.

Pe de altă parte, chiar acceptând că adresa a fost întocmită la data de 28.12.2006, așa cum apare în registrul pus la dispoziție în copie de ANT, aceasta conține mențiuni false relativ la recepționarea produselor și executarea contractului, astfel că în ambele situații înscrisul respectiv este un fals, inculpata M. C. M. fiind vinovată de săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C.p. 1969, cu aplicarea art. 17 lit. c din legea 78/2000.

În ceea ce privește fapta aceleiași inculpate, care la data de 27.12.2006, prin folosirea procesului verbal de predare-primire semnat în fals de membrii comisiei de recepție, a avizat „bun de plată” factura fiscală . nr._/27.12.2006, în valoare de 3.749.690,85 RON, emisă de . G. SRL, acte în baza cărora în cursul aceleiași zile s-a făcut plata sumei susmenționate, deși cunoștea că nu s-a efectuat recepția lucrărilor de creație și producție ce au făcut obiectul contractului nr. 8708/20.12.2006 (5 videoclipuri și 5 machete de banner), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C.p. 1969, prima instanță dispunând în mod legal condamnarea inculpatei pentru această infracțiune.

Astfel, după cum corect a reținut prima instanță, elementul material al infracțiunii constă în folosirea procesului verbal de predare-primire falsificat de membrii comisiei de recepție, cu prilejul avizării „bun de plată” a facturii fiscale . nr._/27.12.2006, în valoare de 3.749.690,85 RON, emisă de . G. SRL, acesta fiind actul pe baza căruia s-a dispus achitarea restului de 70% din valoarea contractului, inculpata M. C. M. fiind în cunoștință de cauză asupra faptului că în realitate contractul nu a fost executat.

Cât privește apărarea inculpatei în sensul că nu era singura persoană care avea obligația să semneze factura pentru a fi plătită, în condițiile în care, pentru a se efectua plata către beneficiari mai erau nevoie de încă trei sau patru semnături, iar nu semnătura inculpatei a stat la baza efectuării plății către ..R.L., Curtea constată că nu poate fi luată în considerare, în condițiile în care pe de o parte inculpata este singura care a dispus efectuarea plății știind că produsul nu a fost recepționat și prestația nu a fost executată, aspect ce rezultă din chiar cuprinsul adresei 8862 din 28.12.2006, coroborate cu declarațiile celorlalți inculpați, iar pe de altă parte pentru că fără semnătura inculpatei plata nu putea avea loc.

Referitor la apărările inculpatului S. D., Curtea constată, contrar celor arătate de apărare, că Ministerul Public nu a solicitat în nici un mod extinderea procesului penal pentru alte fapte, cum afirmă inculpatul în concluziile scrise; de altfel, o asemenea instituție – a extinderii procesului penal pentru alte fapte - nu mai este prevăzută de Codul de procedură penală.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru participație improprie la complicitate la abuz în serviciu și fals intelectual, faptă săvârșită prin intermediul martorului M. B., care de altfel avea calitatea de cumnat al inculpatului și angajat al . SRL.

Apărarea inculpatului, în sensul că nu a fost prezent fizic la semnarea procesului verbal de recepție și nu avea cum să exercite o acțiune de determinare a membrilor comisiei în scopul semnării actului respectiv, nu poate fi luată în considerare, Curtea constatând că împrejurarea că inculpatul a acționat prin intermediul martorului M. B. nu are relevanță asupra existenței vinovăției inculpatului, ci numai asupra încadrării juridice a faptei.

Astfel, inculpatul în mod conștient și cu intenție a determinat pe martorul M. B. – iar nu pe membrii comisiei, cum susține apărarea – să se prezinte cu un proces verbal întocmit în fals (probabil chiar de inculpat, însă sub acest aspect nu a fost trimis în judecată), martorul ajutându-i astfel, fără vinovăție, să săvârșească infracțiunea de fals intelectual.

De asemenea, inculpatul a determinat cu intenție pe martorul M. B. să ajute pe inculpata M. C. M. să săvârșească infracțiunea de abuz în serviciu, (constând în aceea că inculpata a dispus, în aceeași zi, plata restului de 70% din contravaloarea contractului, conform facturii fiscale emise de . SRL, deși acesta nu fusese executat), prin faptul că a trimis, tot prin intermediul martorului, factura fiscală pentru produse ce nu fuseseră executate, factură ce a fost imediat onorată la plată.

Este cert faptul că inculpatul l-a determinat pe martor să se deplaseze la sediul ANT și să procedeze în modalitatea menționată, întrucât martorul avea calitatea de angajat al . SRL. Apărarea inculpatului, în sensul că nu a fost evidențiată nicio legătură între inculpat și autorii infracțiunii de fals intelectual nu are nicio relevanță, față de încadrarea juridică a faptei și modul în care a acționat inculpatul. Din declarația martorului M. B. rezultă că persoana care i-a indicat cum să completeze factura fiscală și care i-a înmânat punga conținând cele 5 casete Beta si 5 Cd-uri este inculpatul S. D.. Tot acesta este persoana care, conform declarațiilor martorului, s-a ocupat, efectiv, de efectuarea spoturilor și de executarea contractului; cu alte cuvinte, inculpatul S. D. era conștient că acest contract nu s-a executat și cu toate acestea a emis factura fiscală pentru uriașa sumă de 3.151.000 lei și i-a înmânat martorului, în mod mincinos, casetele Beta și CD-urile, fără ca pe acestea să se afle spoturile și bannerele publicitare executate conform contractului. Totodată, din chiar declarația inculpatului, dată în cursul urmăririi penale, rezultă că acesta a fost de față la semnarea contractului de către soția sa, numita S. M. R., că s-a convenit ”verbal” cu reprezentanții ANT ca spoturile să fie efectuate pe varianta ”Ț. de basm”, că el personal s-a ocupat de executarea acestui contract și că el personal ar fi efectuat filmările în mai multe locații, cu o cameră beta digital pe car fi împrumutat-o de la un prieten al cărui nume nu-l mai reține. Mai susține inculpatul că la filmări pentru interpretarea diferitelor personaje ar fi participat diferite persoane, pe care le-ar fi contactat pe stradă, ad-hoc, în localitățile unde s-au realizat filmările, iar costumele au fost cumpărate de el personal, sau persoanele respective ar fi venit cu ele de acasă. Inculpatul susține că aceste persoane au fost plătite cu numerar, fără a fi întocmit document de plată, că nicio altă persoană din firmă sau vreun specialist nu ar fi participat la filmări, iar persoana care l-a interpretat pe ”Dracula” a fost identificată în municipiul C. – declarație fila 210 vol II dup, dată în prezența avocatului ales. Toate aceste cheltuieli nu au fost evidențiate în contabilitate, post procesarea a făcut-o personal pe un calculator de la biroul său, după care a trecut materialul pe casete beta digital sub îndrumarea unor prieteni; cât despre machetele de banner, susține că au fost realizate de echipa de creație din cadrul . SRL, însă nu poate indica numele persoanelor care au lucrat la acest proiect.

Rezultă cu evidență, la o simplă lectură a acestei declarații, că în luna decembrie a anului 2006 nu s-a efectuat nicio filmare și nicio activitate în realizarea contractului încheiat cu ANT, iar inculpatul a emis cu bună știință factura fiscală pentru prestații neexecutate și a încasat întreaga sumă ce reprezenta prețul contractului fără a face nici un demers pentru executarea efectivă a obligațiilor contractuale.

Declarația martorului M. B. se coroborează cu declarația inculpatului S. D., care a recunoscut faptul că el este cel care i-a înmânat casetele Beta, 5 DVD și 5 CD-uri și i-a solicitat martorului să se deplaseze la ANT pentru a le preda comisiei de recepție și să semneze acest proces verbal de recepție.

Apoi, inculpatul susține și recunoaște că filmările făcute de . au început la data de 4 sau 5.01.2007, aspect ce se coroborează cu declarațiile martorilor Sergovici V., P. M., S. E., audiați atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății; de asemenea afirmă că abia la jumătatea sau sfârșitul lui ianuarie a intrat în posesia a 5 DVD-uti cu videoclipurile realizate de martorul Sergovici V., pe care le-a predat la . pentru post procesare video, iar la începutul lunii februarie a intrat în posesia a 5 casete beta și a 5 dvd-uri de la martorul B. V., reprezentantul ., cu care s-a deplasat personal la sediul ANT și pe care le-a predat aceleiași comisii de recepție, fără a se încheia un proces verbal de predare primire. Inculpatul susține că un asemenea proces verbal nu s-a încheiat, deoarece inculpații M. C. M. și I. T. i-ar fi cerut verbal refacerea și a acestor spoturi, pe alt concept respectiv ”Spectacolul lumii”. Mai arată inculpatul că acesta ar fi momentul în care a solicitat suplimentarea valorii contractului cu suma de 600.000 de euro, pentru refacerea spoturilor. Or, declarația sa este contrazisă de conținutul adresei emise de . SRL la data de 01.02.2007, în care se solicită suplimentarea bugetului cu 40%, urmare a adresei nr. 8862/28.12.2006 – fila 49 vol. IV dup și de conținutul cererii emise de . SRL la data de 02.07.2007, prin care se solicită o programare martorei L. M., în vederea verificării și recepției spoturilor refăcute conform adresei nr. 8862/28.12.2006 – fila 88 vol. VIII dup.

Toate susținerile inculpatului relativ la modul cum s-ar fi derulat executarea contractului în perioada 21-27.12.2006 sunt complet neverosimile și demonstrează vinovăția acestuia.

Ulterior, inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței de apel, fiind prezent numai avocatul său ales, în consecință nu s-a procedat la audierea acestuia. Așa fiind, Curtea urmează a avea în vedere declarațiile incriminatoare ale inculpatului, date în cursul urmăririi penale, în prezența unui avocat ales și după ce i s-a adus la cunoștință dreptul la tăcere.

Mai mult, deși procesul verbal a fost adus chiar de martor de la sediul . Group SRL, deși în mod evident conținea mențiuni false, totuși inculpatul S. D. susține cu nonșalanță în apărare că nu i se poate imputa împrejurarea că inculpații care au semnat procesul verbal de recepție nu și-au îndeplinit obligația de a verifica realitatea celor consemnate în acesta. De fapt, această afirmație îl incriminează pe inculpat, întrucât în acest mod recunoaște că era perfect conștient de împrejurarea că nu a executat contractul și cele menționate în procesul verbal nu corespund realității și totuși a solicitat plata sumei de 3.151.000 lei.

Nici susținerea în sensul că recepția era o obligație contractuală și nu rezultatul unei acțiuni de determinare din partea inculpatului nu poate fi luată în considerare, dimpotrivă, această afirmație denotă încă o dată că inculpatul era perfect conștient de faptul că nu a respectat contractul și totuși a solicitat plata unei sume uriașe de bani din bugetul public, apreciind că ANT este obligată să recepționeze ”produsul”.

Că inculpatul a urmărit de la început neexecutarea contractului rezultă din împrejurarea că nu a apelat la serviciile societăților menționate în oferta inițială, . vol. I dup și nici la oferta Kondiment Service – fila 317 vol. I dup, menționați în oferta financiară și pe baza ofertelor cărora a fost făcută propunerea financiară, ci la serviciile . SRL, cu care a încheiat un contract, practic de subcontractare, pentru o sumă mult mai mică – 171.488 euro fără TVA, la data de 18.12.2006, deci anterior încheierii contractului cu ANT și chiar mai înainte cu o zi ca celelalte două firma participante la licitație să își retragă contestațiile. Obiectul contractului îl constituia filmarea de către prestator . SRL a unui grup de spoturi intitulat generic ”Ț. de basm” pentru ANT.

Plata avansului s-a făcut la data de 05.01.2007, conform chitanțelor aflate la dosar – fila 27 vol. VIII, iar încetarea contractului a avut loc la data de 26.02.2007, . SRL înapoind suma de 60.000 de euro; din chiar conținutul acestui act adițional rezultă că filmările au avut loc până la data de 14.01.2007.

În plus, inculpatul a avut discuții cu reprezentanții . la data de 20.12.2006 pentru încheierea unui contract relativ la prelucrare postproducție video și alte asemenea activități pentru spoturile publicitare ”Ministerul Transporturilor și Turismului – România” pentru suma de 10.000 euro fără TVA, contract ce a fost încheiat la data de 10.01.2007 – fila 22 vol. VIII, după presupusa ”recepție” a lucrării și pentru o sumă mult mai mică decât în oferta financiară prezentată la data atribuirii contractului.

De asemenea, la dosarul cauzei se află contractul pentru servicii de producție nr. 297/15.02.2007 încheiat între . și . SRL pentru realizarea unui număr de 5 spoturi a 30 de secunde pentru campania internațională de promovare a turismului românesc – fila 31 vol VIII dup, pentru suma de 152.520 euro.

Este perfect adevărat că între inculpat și membrii comisiei de recepție nu a existat o conivență infracțională, însă a existat o conivență infracțională între inculpat și inculpata M. C. M., aspect care este dovedit de împrejurarea că aceasta a dispus plata imediată a sumei și de faptul că, ulterior datei de 27.12.2006, aceasta a semnat adresa cu nr. 8862 din 28.12.2006 a ANT, prin care s-a creat premisele pentru ca inculpatul să solicite majorarea plății cu 40%.

Față de toate probele analizate, rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, cu încadrarea juridică menționată în rechizitoriu.

Curtea constată că legea penală mai favorabilă în cazul inculpaților M. C. M. și S. D. este legea veche.

Astfel, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 13 ind. 2 rap. la art. 248 rap. la art. 248 ind.1 C.p. 1969 pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 5 la 15 ani, în timp ce în varianta legii noi încadrarea juridică a faptei ar fi art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 C.p. rap. la art. 309 C.p., fiind incidente dispozițiile art. 183 C.p., dat fiind prejudiciul de peste 5.000.000 lei și în consecință limitele de pedeapsă ale infracțiunii prev. de art. 297 C.p. – închisoarea de la 2 la 7 ani, se majorează mai întâi cu jumătate, apoi cu încă o treime, în final fiind de 5 ani și 4 luni la 18 ani și 8 luni. Așa fiind, în mod evident legea veche este mai favorabilă sub aspectul limitelor de pedeapsă.

De asemenea, cel puțin teoretic legea veche este mai favorabilă din perspectiva tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, sporul în legea veche fiind facultativ.

Este adevărat că art. 17 lit. c din Legea 78/2000 a fost abrogat de legea nouă, dar acest fapt nu constituie o dezincriminare, nefiind modificate elementele constitutive ale vreunei infracțiuni, ci numai limitele de pedeapsă pentru fapta respectivă.

Curtea apreciază că, spre deosebire de ceilalți inculpați, dispozițiile art. 17 lit. c din Legea 78/2000 sunt incidente în cazul inculpaților M. C. M. și S. D., întrucât aceștia au săvârșit infracțiunea de fals intelectual, respectiv participație improprie la complicitate la fals intelectual, în realizarea scopului urmărit prin infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 13 ind.2 din Legea 78/2000, pentru această infracțiune urmând a se dispune condamnarea inculpaților. În consecință, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de fals intelectual, infracțiunea de uz de fals și participație improprie la complicitate la fals intelectual se majorează cu 2 ani, conform art. 17 lit. c din legea 78/2000.

Cât privește individualizarea pedepselor, Curtea va avea în vedere la stabilirea acestora modalitatea în care au fost săvârșite faptele, prejudiciul ridicat cauzat părții civile, calitatea inculpatei M. C. M. de funcționar public, dar și durata ridicată a procesului penal, cauzată în principal de culpa inculpaților și în parte de complexitatea cauzei și numărul mare de probe ce s-a impus a fi administrate în fața primei instanțe, precum și în mai mică măsură de culpa organelor judiciare, spre exemplu prin sesizarea instanței de apel la data de 16.06.2014, în condițiile în care hotărârea a fost pronunțată la data de 04.12.2013.

În acest sens, Curtea va avea în vedere perioada ridicată de timp ce s-a scurs de la data săvârșirii faptelor, context în care va dispune condamnarea inculpaților pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave la pedepse în cuantumul minim prevăzut de lege, acela de 5 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor la contopirea cu celelalte pedepse stabilite. În acest sens, Curtea are în vedere disp. art. 6 alin. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, conform cărora „Orice persoană are dreptul la judecarea (…) într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță (…), care va hotărî (…) fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa .“

La stabilirea depășirii termenului rezonabil se au în vedere atât comportamentul părților (cereri repetate de amânare a cauzei, schimbarea repetată a apărătorilor cu necesitatea amânării cauzei pentru pregătirea apărării, formularea abuzivă de cereri repetate de punere în libertate, de recuzare) pentru care statul nu este responsabil pentru amânările cauzate de o astfel de conduită, dar nu trebuie să fie pasiv în astfel de situații.

De asemenea se are în vedere comportamentul autorităților (perioade de inactivitate prelungite în cursul urmăririi penale sau acordarea de termene excesiv de mari, citarea defectuoasă a părților, martorilor, casări sau desființări cu trimitere spre rejudecare succesive, depunerea cu întârziere a rapoartelor de expertiză dispuse în cauză cumulată cu pasivitatea organului judiciar, conexarea sau disjungerea inutilă a cauzelor, motivarea cu întârziere a hotărârilor judecătorești, redactarea cu întârziere a rechizitoriului, trimiterea cu întârziere a dosarului către instanța de control judiciar etc).

Curtea EDO deja a confirmat sub acest aspect caracterul adecvat al remediului constând în reducerea în mod expres și cuantificat a cuantumului pedepsei aplicate ca urmare a duratei excesive a procedurii.

Așa fiind, se va aplica inculpaților pentru infracțiunea cea mai gravă pedeapsa în cuantumul minim prevăzut de lege, pe care Curtea îl apreciază ca fiind suficient pentru atingerea scopului pedepsei, fără aplicarea unui spor în considerarea concursului de infracțiuni.

Cât privește modalitatea de executare a pedepselor rezultante, Curtea constată că aceasta nu poate fi decât cu executare în regim de detenție, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, relative la cuantumul pedepsei, pentru a se dispune suspendarea executării acestora.

Totodată, se constată că se impune aplicarea pedepselor complementare, obligatorii conform dispozițiilor legale. Astfel, în baza art. 65 al. 2 C.p. 1969 va aplica inculpatei M. C. M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.p. 1969 pentru o durată de 5 ani.

Față de natura faptelor comise, Curtea în baza art. 65 al. 2 C.p. 1969 va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c C.p. 1969, constând în interzicerea dreptului de a exercita o funcție de conducere în cadrul unei instituții publice, pentru o durată de 5 ani. De asemenea, în baza art. 65 al. 2 C.p. 1969 va aplica inculpatului S. D., care nu are calitatea de funcționar public, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.p. 1969 pentru o durată de 5 ani, apreciind că acesta se face nedemn de a exercita o funcție publică și de a fi ales într-o asemenea funcție.

G. Pe latura civilă a cauzei, se constată că acțiunea civilă formulată de A. Națională pentru Turism este fondată.

Relativ la apărările inculpaților în sensul că partea civilă nu a înțeles să declare apel în prezenta cauză și prin urmare, mențiunea din hotărârea instanței de fond, în sensul că respinge acțiunea civilă ca neîntemeiată a rămas definitivă, Curtea constată că nu le poate lua în considerare, dat fiind faptul că apelul declarat de Ministerul Public și care vizează soluția de achitare are influență și asupra laturii civile a cauzei, care nu poate deveni definitivă mai înaintea laturii penale a cauzei. Chiar dacă partea civilă nu a declarat apel, aceasta a exercitat acțiunea civilă în fața primei instanțe, în consecință manifestarea de voință a părții civile a avut loc; de asemenea, chiar dacă parchetul nu poate fi titular al acțiunii civile în prezenta cauză, în condițiile în care există constituire de parte civilă iar apelul Ministerului Public vizează soluția de achitare, instanța de control judiciar este obligată să se pronunțe și asupra acțiunii civile.

Mai mult, apelul declarat de parchet vizează implicit și latura civilă a cauzei, având în vedere dispozițiile art.409 Cod procedură penală, aplicabile la judecata în apel după . noului Cod de procedură penală, dispoziție legală din care rezultă că procurorul poate declara apel pe latură penală și civilă, neexistând o limitare în acest sens, iar apelul este integral devolutiv.

Stabilind existența vinovăției celor doi inculpați, instanța de apel este obligată să se pronunțe și asupra acțiunii civile.

Mai întâi, Curtea constată că inculpații care au făcut parte din comisia de evaluare a a ofertelor, inculpata L. Simia, inculpații G. și S. nu pot fi obligați la plata sumei cu care a fost prejudiciată partea civilă, deoarece nu există legătură de cauzalitate între fapta lor și producerea prejudiciului. Pentru aceleași considerente nu pot fi obligați la plata de despăgubiri nici inculpații ce au făcut parte din comisia de recepție a lucrării, deoarece nici aceștia nu sunt persoanele care au determinat producerea prejudiciului.

Prejudiciul a fost cauzat de inculpații M. C. M. și de inculpatul S. D., prima prin faptul că a dispus achitarea sumelor reprezentând contravaloarea contractului, avansul de 30% după încheierea contractului cu nerespectarea termenului de 15 zile la care face referire art. 205 al.1 lit.a din OUG 34/2006, apoi restul de 70% cunoscând faptul că obiectul contractului nu a fost executat, iar cel de-al doilea prin faptul că a beneficiat de acești bani fără a efectua nicio contraprestație.

S-a susținut în apărarea inculpaților că respectivul contract ar fi fost executat ulterior, astfel că în cauză nu s-a produs un prejudiciu.

Relativ la avansul de 30%, cu privire la care s-a dispus plata conform contractului, Curtea observă că, deși nici inculpata M. C. M. nici inculpatul S. D. nu au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea vreunei infracțiuni – în mod greșit, în opinia Curții - fiind trimiși în judecată alți inculpați, cu privire la care s-a dispus achitarea, totuși din punct de vedere al acțiunii civile, exercitată de A. Națională pentru Turism pentru întreaga sumă și cu privire la toți inculpații, răspunderea civilă incumbă acelorași inculpați, inculpata M. C. M. urmare a încheierii, cu știință, a unui contract lovit de nulitate absolută, iar inculpatul S. D. întrucât a încasat avansul de 30% fără a efectua contraprestația stipulată în contract.

Culpa civilă a inculpatei M. C. M. constă în faptul că a semnat, cu știință, un contract nul absolut, cu încălcarea dispozițiilor art. 205 al.1 lit.a din OUG 34/2006, contract care ulterior nu a fost executat, contra susținerilor apărării.

Astfel, din probatoriul administrat – inclusiv declarația inculpatului S. D., dată în cursul urmăririi penale – a rezultat că videoclipurile și bannerele publicitare nu au fost executate până la data de 27.12.2006, ulterior fiind executate numai videoclipurile publicitare, care nu au fost însă niciodată folosite pentru scopul pentru care au fost create – promovarea turismului românesc în mass media, după cum a rezultat din probatoriul administrat.

Împrejurarea că ulterior la data de 02.07.2007 s-a încheiat un alt proces verbal de predare primire a altor clipuri publicitare de către . SRL și Ministerul pentru IMM, Comerț, Turism și Profesii Liberale - fila 87 vol VIII dup – în variantele prevăzute în caietul de sarcini – DVD, CD, casete Beta, precum și un proces verbal de recepție, fără vizionare, a unui Cd ce conține bannere publicitare nu are relevanță asupra executării contractului și a existenței prejudiciului

Contrar celor arătate de inculpați, contractul nu a fost executat, întrucât spoturile și bannerele respective nu au fost folosite niciodată pentru scopul pentru care ar fi trebuit create și pentru care a fost încheiat contractul, respectiv promovarea turismului românesc în mass media, pe plan internațional.

Deși inculpatul I. T. a susținut că aceste spoturi și bannere publicitare ar fi fost folosite la diferite târguri internaționale, această afirmație nu este dovedită cu nici un înscris și este contrazisă de martora M. L., care a arătat că, cel puțin cât a deținut funcția de secretar de stat, aceste materiale nu au fost utilizate pentru promovare de ANT, tocmai pentru că făceau obiectul unui dosar penal.

Inculpații nu au putut dovedi această susținere și din nicio probă aflată la dosarul cauzei nu rezultă că scopul contractului ar fi fost atins prin utilizarea, conform contractului, a materialelor publicitare efectuate de . SRL. Mai mult decât atât, din declarațiile inculpaților și ale martorei L. M. și din înscrisurile aflate la dosar reiese că după efectuarea materialelor publicitare ar fi trebuit încheiat un alt contract, de promovare în mass media, însă un asemenea contract nu s-a mai încheiat.

Așa fiind, se constată că în patrimoniul ANT s-a creat un prejudiciu, constând în plata nejustificată și fără efectuarea vreunei contraprestații a sumei de 5.356.701 RON, motiv pentru care acțiunea civilă formulată de partea civilă A. Națională pentru Turism urmează a fi admisă și a se dispune obligarea în solidar a inculpaților M. C. M. și S. D. la plata acestei sume.

H. Relativ la apelul declarat de inculpatul B. C., Curtea constată că nu este fondat.

Apelantul inculpat solicită modificarea temeiului pentru care s-a dispus achitarea sa, în sensul că fapta nu există.

Curtea constată că soluția primei instanțe, care a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit a rap. la art. 10 lit. d C.p.p. este legală și temeinică.

S-a reținut în rechizitoriu că inculpații I. T., D. M., O. N., B. C. și V. I., în calitate de membri ai comisiei de evaluare privind atribuirea contractului de achiziție publică având ca obiect realizarea campaniei de media pe plan internațional (etapa de creație și producție), în baza aceleiași rezoluții infracționale, au întocmit și semnat procesul verbal nr. 8201 din 30.11.2006 și raportul procedurii de atribuire nr. 8286 din 05.12.2006, în care se făceau mențiuni fictive cu privire la modalitatea de numire a comisiei de evaluare, acreditându-se ideea că ar fi fost numită prin Ordinul nr.2091 din 10.11.2006 al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului, care în realitate modifica Regulamentul de organizare și funcționare a Autorității Naționale pentru Turism, aprobat prin ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr.262/23.02.2006, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual săvârșită în formă continuată, prev. de art. 289 C.p. rap. la art.17 lit.c din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art.41 al.2 C.p.

De asemenea, aceiași inculpați, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu ocazia desfășurării procedurii de licitație deschisă, au încălcat prevederile art. 71 al. 1 din H.G. nr.925/2006 (nu au fost numiți conform ordinului nr.2091/10.11.2006), funcționând ilegal, precum și prev. de art. 2 al. 2 lit. b din O.U.G. nr.34/2006 privind principiul tratamentului egal, acte materiale care au contribuit la producerea unui prejudiciu în dauna Autorității Naționale pentru Turism (s-a efectuat plata avansului în cuantum de 1.607.010,15 RON) și la un avantaj patrimonial în favoarea . G. SRL, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 2481 C.p.

Nu se poate susține că faptele inculpatului, care a fost trimis în judecată pentru acțiunile menționate anterior, nu există, atât vreme cât acesta, împreună cu alții, a întocmit și semnat procesul verbal nr. 8201 din 30.11.2006 și raportul procedurii de atribuire nr. 8286 din 05.12.2006, aspect necontestat de inculpat.

Un alt temei al achitării ar fi fost incident dacă inculpatul nu ar fi participat în nici un mod la procedura de atribuire și nu ar fi semnat nici un document; chiar și în această situație însă achitarea urmând a se dispune pentru că fapta a fost săvârșită de alte persoane; atâta vreme cât procedura de atribuire a avut loc și s-au întocmit documentele la care face referire Ministerul Public în rechizitoriu, nu se poate afirma că fapta nu există.

Cu alte cuvinte, acțiunea inculpatului există în materialitatea sa, după cum corect a reținut prima instanță, însă nu constituie infracțiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată, nefiind întrunite elementele constitutive prevăzute în norma de incriminare, așa cum s-a stabilit în mod legal de prima instanță, opinie împărtășită și de instanța de control judiciar.

Faptul că inculpatul nu a putut refuza participarea sa în comisia respectivă, fiind desemnat de conducerea ANT, așa cum susține în motivele scrise de apel, nu are relevanță din perspectiva existenței faptei în materialitatea sa.

I. Relativ la apelul declarat de inculpatul S. I. T., se constată că acesta este nefondat.

În fața primei instanțe la ultimul termen de judecată s-a prezentat avocata inculpatului, care a arătat că își retrage apelul, însă Curtea nu poate lua act de această retragere, în contextul în care inculpatul nu s-a prezentat personal pentru a preciza în fața instanței de apel poziția sa procesuală.

Avocata inculpatului a indicat inițial că acesta ar dori continuarea procesului penal – deși această instituție nu era incidentă, dat fiind faptul că s-a dispus achitarea sa, ulterior și-a modificat solicitarea, afirmând că nu dorește continuarea procesului penal, fiind prezent numai la un termen de judecată, de altfel părăsind sala de ședință imediat după exprimarea poziției procesuale, fără a indica în vreun moment că ar dori să își retragă apelul.

În absența inculpatului, avocatul său nu poate retrage calea de atac declarată, acesta fiind un drept personal al inculpatului.

Așa fiind, Curtea nu poate lua act de afirmația avocatului inculpatului, în sensul că își retrage apelul declarat.

Se constată că inculpatul a fost achitat de prima instanță pentru ambele infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.

În mod legal și temeinic a reținut prima instanță că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni, constatând că faptele acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

În contextul în care s-a dispus achitarea inculpatului, fără a fi obligat la plata de despăgubiri, singurul motiv pentru care inculpatul ar fi putut declara apel îl constituie modificarea temeiului achitării; din această perspectivă, apelul nu este fondat, pentru motivele expuse în analiza apelului declarat de inculpatul B. C..

Astfel, s-a reținut în rechizitoriu că inculpații I. T., D. M., O. N., B. C. și V. I., în calitate de membri ai comisiei de evaluare privind atribuirea contractului de achiziție publică având ca obiect realizarea campaniei de media pe plan internațional (etapa de creație și producție), în baza aceleiași rezoluții infracționale, au întocmit și semnat procesul verbal nr. 8201 din 30.11.2006 și raportul procedurii de atribuire nr. 8286 din 05.12.2006, în care se făceau mențiuni fictive cu privire la modalitatea de numire a comisiei de evaluare, acreditându-se ideea că ar fi fost numită prin Ordinul nr.2091 din 10.11.2006 al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului, care în realitate modifica Regulamentul de organizare și funcționare a Autorității Naționale pentru Turism, aprobat prin ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr.262/23.02.2006, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual săvârșită în formă continuată, prev. de art. 289 C.p. rap. la art.17 lit.c din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art.41 al.2 C.p.

De asemenea, aceiași inculpați, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu ocazia desfășurării procedurii de licitație deschisă, au încălcat prevederile art. 71 al. 1 din H.G. nr.925/2006 (nu au fost numiți conform ordinului nr.2091/10.11.2006), funcționând ilegal, precum și prev. de art. 2 al. 2 lit. b din O.U.G. nr.34/2006 privind principiul tratamentului egal, acte materiale care au contribuit la producerea unui prejudiciu în dauna Autorității Naționale pentru Turism (s-a efectuat plata avansului în cuantum de 1.607.010,15 RON) și la un avantaj patrimonial în favoarea . G. SRL, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 2481 C.p.

Nu se poate susține că faptele inculpatului, care a fost trimis în judecată pentru acțiunile menționate anterior, nu există, atât vreme cât acesta, împreună cu alții, a întocmit și semnat procesul verbal nr. 8201 din 30.11.2006 și raportul procedurii de atribuire nr. 8286 din 05.12.2006, aspect necontestat de inculpat.

Un alt temei al achitării ar fi fost incident dacă inculpatul nu ar fi participat în nici un mod la procedura de atribuire și nu ar fi semnat nici un document; chiar și în această situație însă achitarea urmând a se dispune pentru că fapta a fost săvârșită de alte persoane; atâta vreme cât procedura de atribuire a avut loc și s-au întocmit documentele la care face referire Ministerul Public în rechizitoriu, nu se poate afirma că fapta nu există.

Cu alte cuvinte, acțiunea inculpatului există în materialitatea sa, după cum corect a reținut prima instanță, însă nu constituie infracțiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată, nefiind întrunite elementele constitutive prevăzute în norma de incriminare, așa cum s-a stabilit în mod legal de prima instanță, opinie împărtășită și de instanța de control judiciar.

Cât privește solicitările din concluziile depuse de inculpat, relative la legea penală mai favorabilă, încadrarea juridică a faptelor, prescripția răspunderii penale, analiza acestora nu se mai impune față de faptul că a fost menținută soluția primei instanțe de achitare a inculpatului.

Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție și de inculpații I. T., P. (S.) M., C. A. C., V. I. și P. E. S. împotriva sentinței penale nr. 1095/04.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.

Va desființa în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:

In baza art. 386 C.pr.pen. va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaților M. C. M. și S. D.:

● in privinta inculpatei M. C. M. în infractiunile de fals intelectual, prev. de art.289 C.p. 1969 rap. la art.17 lit.c din Legea 78/2000, uz de fals, prev. de art.291 C.p. 1969 rap. la art.17 lit.c din Legea 78/2000 și abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art.132 din Legea 78/2000 rap. la art.248 și 2481 C.p. 1969, toate cu aplic.art.33 lit.a C.p. 1969.

● in privinta inculpatului S. D. în infracțiunile de participație improprie la complicitate la fals intelectual, prev. de art. 31 alin. 2 C.p. 1969 rap. la art. 26 C.pen. 1969 rap. la art. 289 C.p.1969 rap. la art.17 lit.c din Legea 78/2000 și participație improprie la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art.31 al.2 C.p. 1969, rap. la art.26 C.p. 1969 rap. la art.132 din Legea 78/2000 rap. la art. 248 și art.2481 C.p. 1969, ambele cu aplic.art.33 lit.a C.p. 1969.

Va menține încadrarea juridică dată de prima instanță în privința celorlalți inculpați.

I.În baza art. 289 C.pen. 1969 rap. la art.17 lit.c din Legea 78/2000 cu aplic. art. 5 C.p. va dispune condamnarea inculpatei M. C. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 291 C.pen. 1969 rap. la art.17 lit.c din Legea 78/2000 cu aplic. art. 5 C.p. va dispune condamnarea inculpatei M. C. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art.13² din Legea 78/2000 rap. la art. 248 si 248¹ C.p. 1969 cu aplic. art. 5 C.p. va dispune condamnarea inculpatei M. C. M. la pedeapsa de 5 ani închisoare sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 65 al. 2 C.p. 1969 va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.p. 1969 pentru o durată de 5 ani.

În baza art. 65 al. 2 C.p. 1969 va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c C.p. 1969, constând în interzicerea dreptului de a exercita o funcție de conducere în cadrul unei instituții publice, pentru o durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p. 1969 inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 al. 1 C.p. 1969 inculpata va executa pe lângă pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a, b C.p. 1969 pentru o durată de 5 ani și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c C.p. 1969, constând în interzicerea dreptului de a exercita o funcție de conducere în cadrul unei instituții publice, pentru o durată de 5 ani.

În baza art. 71 alin. 1 C.pen. 1969 va aplică inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b si c C.pen. 1969.

II. În baza art. 31 alin. 2 C.p.1969 rap. la art. 26 C.pen. 1969 rap. la art. 289 C.p.1969 rap. la art.17 lit.c din Legea 78/2000cu aplic. art. 5 C.p. va dispune condamnarea inculpatului S. D. la 2 ani închisoare sub aspectul infracțiunii de participație improprie la complicitate la fals intelectual.

În baza art. 31 al.2 C.p. 1969, rap. la art.26 C.p.1969 rap. la art.13² din Legea 78/2000 rap. la art. 248 și art.248¹ C.p. 1969 cu aplic. art. 5 C.p. va dispune condamnarea inculpatului S. D. la 5 ani închisoare sub aspectul infracțiunii de participație improprie la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 65 al. 2 C.p. 1969 va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.p. 1969 pentru o durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p. 1969 inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 al. 1 C.p. 1969 inculpatul va executa pe lângă pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a,b C.p. 1969 pentru o durată de 5 ani.

În baza art. 71 alin. 1 C.pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b C.pen. 1969.

III. În baza art. 396 al. 1,6 C.p.p. rap. la art. 16 lit. f C.p.p. va dispune încetarea procesului penal în privința inculpaților I. T., V. I., C. A. C., P. (S.) M., P. E. S. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C.pen. 1969.

Va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă A. Națională pentru Turism și va dispune obligarea în solidar a inculpaților M. C. M. și S. D. la plata sumei de 5.356.701 RON către partea civilă A. Națională pentru Turism.

Urmare a soluției de condamnare, va dispune luarea sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile și mobile ale inculpaților M. C. M. și S. D. și totodată va menține sechestrul asigurator înființat prin ordonanțele nr.108/P/2007 din 18.02.2008 si nr.108/P/2007 din 05.06.2008 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – DNA - asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpaților S. D. și M. C. M..

Curtea apreciază că, față de perioada de timp ce a trecut de la data luării sechestrului asigurator în privința inculpaților, cât și împrejurarea că prima instanță a dispus ridicarea sechestrului asigurator, se impune menținerea sechestrul asigurator înființat prin ordonanțele nr.108/P/2007 din 18.02.2008 si nr.108/P/2007 din 05.06.2008 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – DNA - asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpaților S. D. și M. C. M. și totodată luarea acestei măsuri în privința ambilor inculpați, în eventualitatea în care aceștia au dobândit alte bunuri ulterior emiterii ordonanțelor menționate.

Cât privește susținerea inculpatei M. C. M., în sensul că s-a instituit sechestru asigurator asupra unui imobil deja înstrăinat, Curtea apreciază că aceasta reprezintă o chestiune de executare, iar nu de fond, în situația în care se va trece la executarea dispozițiilor civile ale prezentei inculpata putând opune împrejurarea că bunul respectiv nu se mai află în patrimoniul său.

În baza art. 274 al. 1 C.p.p. va obliga pe inculpatul S. D. la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, în fondul cauzei, urmare a soluției de condamnare.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații M. C. M., B. C. și S. I. T. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art.275 alin. 2 C.pr.pen. va obliga apelanții M. C. M., B. C. și S. I. T. la cheltuieli judiciare către stat, aceștia aflându-se în culpă procesuală prin promovarea unor căi nefondate de atac.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în apelurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție și de inculpații I. T., P. (S.) M., C. A. C., V. I. și P. E. S. rămân în sarcina statului.

Va respinge ca neîntemeiată cererea inculpatei O. L. N. de acordare a cheltuielilor judiciare efectuate de către aceasta în apel, întrucât calea de atac a fost declarată în privința sa de către Ministerul Public, neexistând culpa procesuală a altei persoane, care să poată fi obligată la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție și de inculpații I. T., P. (S.) M., C. A. C., V. I. și P. E. S. împotriva sentinței penale nr. 1095/04.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.

Desființează în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:

In baza art. 386 C.pr.pen. dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaților M. C. M. și S. D.:

● in privinta inculpatei M. C. M. în infractiunile de fals intelectual, prev. de art.289 C.p. 1969 rap. la art.17 lit.c din Legea 78/2000, uz de fals, prev. de art.291 C.p. 1969 rap. la art.17 lit.c din Legea 78/2000 și abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art.132 din Legea 78/2000 rap. la art.248 și 2481 C.p. 1969, toate cu aplic.art.33 lit.a C.p. 1969.

● in privinta inculpatului S. D. în infracțiunile de participație improprie la complicitate la fals intelectual, prev. de art. 31 alin. 2 C.p. 1969 rap. la art. 26 C.pen. 1969 rap. la art. 289 C.p.1969 rap. la art.17 lit.c din Legea 78/2000 și participație improprie la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art.31 al.2 C.p. 1969, rap. la art.26 C.p. 1969 rap. la art.132 din Legea 78/2000 rap. la art. 248 și art.2481 C.p. 1969, ambele cu aplic.art.33 lit.a C.p. 1969.

Menține încadrarea juridică dată de prima instanță în privința celorlalți inculpați.

I.În baza art. 289 C.pen. 1969 rap. la art.17 lit.c din Legea 78/2000 cu aplic. art. 5 C.p. condamnă pe inculpata M. C. M. (fiica lui P. și a lui E., născută la 02 Iunie 1960, CNP_ domiciliată in București, ..30, ..H,., sector 6) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 291 C.pen. 1969 rap. la art.17 lit.c din Legea 78/2000 cu aplic. art. 5 C.p. condamnă pe inculpata M. C. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art.13² din Legea 78/2000 rap. la art. 248 si 248¹ C.p. 1969 cu aplic. art. 5 C.p. condamnă pe inculpata M. C. M. la pedeapsa de 5 ani închisoare sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 65 al. 2 C.p. 1969 aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.p. 1969 pentru o durată de 5 ani.

În baza art. 65 al. 2 C.p. 1969 aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c C.p. 1969, constând în interzicerea dreptului de a exercita o funcție de conducere în cadrul unei instituții publice, pentru o durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p. 1969 inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 al. 1 C.p. 1969 inculpata va executa pe lângă pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a, b C.p. 1969 pentru o durată de 5 ani și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c C.p. 1969, constând în interzicerea dreptului de a exercita o funcție de conducere în cadrul unei instituții publice, pentru o durată de 5 ani.

În baza art. 71 alin. 1 C.pen. 1969 aplică inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b si c C.pen. 1969.

II. În baza art. 31 alin. 2 C.p.1969 rap. la art. 26 C.pen. 1969 rap. la art. 289 C.p.1969 rap. la art.17 lit.c din Legea 78/2000cu aplic. art. 5 C.p. condamnă pe inculpatul S. D.(fiul lui D. și al lui V., născut la 21 Octombrie 1975 CNP_, domiciliat in București, sector 1, ., .-2) la 2 ani închisoare sub aspectul infracțiunii de participație improprie la complicitate la fals intelectual.

În baza art. 31 al.2 C.p. 1969, rap. la art.26 C.p.1969 rap. la art.13² din Legea 78/2000 rap. la art. 248 și art.248¹ C.p. 1969 cu aplic. art. 5 C.p. condamnă pe inculpatul S. D. la 5 ani închisoare sub aspectul infracțiunii de participație improprie la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 65 al. 2 C.p. 1969 aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.p. 1969 pentru o durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p. 1969 inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 al. 1 C.p. 1969 inculpatul va executa pe lângă pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a,b C.p. 1969 pentru o durată de 5 ani.

În baza art. 71 alin. 1 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b C.pen. 1969.

III. În baza art. 396 al. 1,6 C.p.p. rap. la art. 16 lit. f C.p.p. încetează procesul penal în privința inculpaților I. T., V. I., C. A. C., P. (S.) M., P. E. S. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C.pen. 1969.

Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă A. Națională pentru Turism și dispune obligarea în solidar a inculpaților M. C. M. și S. D. la plata sumei de 5.356.701 RON către partea civilă A. Națională pentru Turism.

Dispune luarea sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile și mobile ale inculpaților M. C. M. și S. D. și totodată menține sechestrul asigurator înființat prin ordonanțele nr.108/P/2007 din 18.02.2008 si nr.108/P/2007 din 05.06.2008 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – DNA - asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpaților S. D. și M. C. M..

În baza art. 274 al. 1 C.p.p. obligă pe inculpatul S. D. la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, în fondul cauzei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații M. C. M., B. C. și S. I. T. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art.275 alin. 2 C.pr.pen. obligă apelanții M. C. M., B. C. și S. I. T. la câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în apelurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție și de inculpații I. T., P. (S.) M., C. A. C., V. I. și P. E. S. rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial al avocatului din oficiu pentru inculpații S. D., V. I., B. C., O. L., I. T., P. M., D. M. și M. C. M., în cuantum de câte 100 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Respinge ca neîntemeiată cererea inculpatei O. L. N. de acordare a cheltuielilor judiciare efectuate de către aceasta în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 22.12.2014.

Președinte Judecător

R. M. A. A. R.

GREFIER

L. B.

Red. RM

2 ex/30.01.2015