Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 386/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 386/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-08-2015 în dosarul nr. 386/2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.386/C
Ședința publică din data de 06.08.2015
Curtea compusă din:
Președinte: M. C.
Grefier: O. C. B.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror I. D..
Pe rol, se află soluționarea contestației formulată de condamnatul D. V. N. împotriva sentinței penale nr.1186/03.12.2014, pronunță de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsește contestatorul-condamnat, reprezentat juridic de apărător desemnat din oficiu, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează atașarea la dosarul cauzei a unei cereri a condamnatului de judecare în lipsă, după care;
Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat având în vedere motivarea hotărârii instanței de fond, prin care s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de către condamnat de aplicare a legii penale mai favorabile, căruia i s-a aplicat o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, apreciază că în Cod penal anterior, aceasta era o pedeapsă intermediară din punct de vedere al limitelor pedepsei, iar conform art.4 din Legea nr.187/2012, se prevede că în cazul în care limita pedepsei aplicate deja, ar depăși limita maximă de lege, atunci se poate aplica legea mai favorabile. Prin urmare, lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației formulate, apreciind că instanța de fond a constatat în mod temeinic și legal, că pedeapsa de 10 ani aplicată condamnatului, nu depășește maximul special prevăzut în Noul Cod penal, neputând fi redusă ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 1186 din data de 03.12.2014 pronunțată de Tribunalul G. - Secția Penală în dosarul nr. _, în baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 Cod procedură penală s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de D. V. N., în prezent aflat în Penitenciarul G., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.909 din 23.10.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, definitivă prin decizia penală nr.2617 din 06.09.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală fiind obligat contestatorul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, față de împrejurarea că pedeapsa aplicată nu este mai mare decât limita maximă prevăzută pentru infracțiunea de tentativă de omor pentru care a fost condamnat anterior petentul, de legea în vigoare în prezent.
Potrivit art. 6 alin.6 din N.C.P, dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Potrivit art.66 alin.1 din NCP, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea acestora, pe o perioadă de la unu la 5 ani, dispoziție mai favorabila decât vechea reglementare cuprinsa in art.53 din Codul Penal 1968, potrivit căreia interzicerea unor drepturi poate fi luata pe o perioada de la unu la 10 ani.
Pentru acest motiv, în baza art. 6 alin.6 din N.C.P., instanța a redus cuantumul pedepsei complementare de 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a si b C.p., la limita maximului prev. de art. 66 alin.1 din N.C.P., respectiv 5 ani interzicerea drepturilor prev de art.66 lit. a si b din NCP.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, în termen legal, petentul condamnat solicitând prin apărătorul din oficiu, reducerea pedepsei principale, arătând că pedeapsa de 10 ani ce i-a fost aplicată pentru comiterea infracțiunii se impune a fi redusă.
Analizând actele dosarului și sentința penală contestată, prin raportare la disp. art. 23 alin. 5 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind codul de procedură penală și art. 425 indice 1 din C.p.p, Curtea constată că prezenta contestație este nefondată.
Curtea reține astfel că instanța de fond a aplicat în mod legal dispozițiile legale care prevăd legea penală mai favorabilă în ceea ce privește pedepsele definitive, reținând că petentul a fost condamnat la o pedeapsă principală de 10 ani închisoare prin sentința penală nr.909 din 23.10.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, definitivă prin decizia penală nr.2617 din 06.09.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală.
Potrivit art.6 alin.1 din Codul penal în vigoare, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii, a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim, art. 4 prevăzând că dacă legea nouă nu depășește acest maxim, pedeapsa nu se reduce, fiind practic înlăturată explicit instituția aplicării facultative a legii penale mai favorabile, prin reducerea corespunzătoare a cuantumului pedepsei prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de noua lege.
Față de aceste dispoziții, Curtea constată că pedeapsa principală aplicată condamnatului pentru infracțiunea de tentativă de omor, sancționată și potrivit codului penal actual, de 10 ani închisoare este situată sub limita maximă prevăzută de noua lege, respectiv de 12 ani și 6 luni închisoare, infracțiunea fiind sancționată și în prezent, astfel încât pentru aceasta sunt incidente disp. art. 4 anterior menționat.
Solicitarea petentului în sensul de a i se reduce pedeapsa principală nu poarte fi astfel reținută, Curtea reamintind acestuia că prezentul cod nu mai prevede aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile, disp. art. 4 din Legea 187/2012 de punere în aplicare a noului cod penal prevăzând explicit că pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul vechiului cod penal, care nu depășește maximul special prevăzut de noul cod penal, nu poate fi redusă ca urmare a intrării în vigoare a acestuia din urmă, dispozițiile fiind de strictă interpretare, petentul solicitând de fapt adăugarea la lege a unei dispoziții pe care legiuitorul a exclus-o explicit.
Față de aceste considerente, reținând că hotărârea este legală, Curtea va respinge contestația ca nefondată, conform art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) C.p.p., obligând petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 275 alin. 2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 lit. b cod de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de petentul condamnat D. V. N. împotriva sentinței penale nr. 1186 din 03.12.2014, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Penală, în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 cod de procedură penală obligă condamnatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției .
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică azi, 03.12.2014 .
Președinte
M. C.
Grefier
O. C. B.
Red. și tehnored. C.M.
2 ex.
Red. A. I. – Tribunalul G. – Secția Penală
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 373/2015.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
