Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1034/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1034/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 1034/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1034/A
Ședința publică de la data de 19 septembrie 2014
Curtea constituită din:
Președinte: C. B.
Judecător: M.-A. M.
Grefier: E.-A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află pronunțarea apelurilor declarate de inculpații G. G. și Ș. M. împotriva sentinței penale nr. 218/18.03.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15 septembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitatea apelanților-inculpați să depună concluzii scrise la dosar, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19 septembrie 2014 și a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 218/18.03.2013 a Tribunalului București, s-a dispus „În baza art.291 Cod penal cu aplic. art.74 lit.a Cod penal și art.76 lit.e Cod penal, condamnă pe inculpatul G. G. la pedeapsa de 1 lună închisoare (pct.3 R).
În baza art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplic. art.74 lit.a Cod penal și art.76 lit.a Cod penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare (pct.3 R).
În baza art.293 alin.1 Cod penal cu aplic. art.74 lit.a Cod penal și art.76 lit.e Cod penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare (pct.1 R).
În baza art.292 Cod penal cu aplic. art.74 lit.a Cod penal și art.76 lit.e Cod penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare (pct.1 R).
În baza art.31 alin.2 Cod penal raportat la art.289 alin.1 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.74 lit.a Cod penal și art.76 lit.e Cod penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare (pct.1 și 2 R).
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, contopește pedepsele aplicate urmând ca inculpatul G. G. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Face aplicarea art.71 – 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art.86/1 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani stabilit in condițiile art.86/2Cod penal.
În baza art.863 Cod penal pune în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
-să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
-să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata termenului de încercare suspenda executarea pedepselor accesorii.
În baza disp. art.359 din Cod de procedură penală atrage atenția inculpatului cu privire la disp. art. 864 din Codul penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art.260 alin.1 Cod penal cu aplic. art.74 lit.a Cod penal și art.76 lit.d Cod penal condamnă pe inculpatul Ș. M. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Face aplicarea art.71 – 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, 82 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata termenului de încercare suspenda executarea pedepselor accesorii.
În baza disp. art.359 din Cod de procedură penală atrage atenția inculpatului cu privire la disp. art. 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate.
În baza art.348 Cod pr.pen., desființează înscrisurile false respectiv declarația de renunțare la moștenire autentificată sub nr.1748 din 18 decembrie 2006 de către B.N.P. G. S., declarația de martor dată de inculpatul Ș. M. în data de 18 aprilie 2007 în fața Notarului Public I. M. și certificatul de moștenitor autentificat sub nr.41/18.04.2007 de către B.N.P.A „Ius”.
În baza art.14 raportat la art.346 alin.1 Cod pr.pen., admite acțiunea civilă formulată de partea civilă P. G. și obligă pe inculpatul G. G. la plata către aceasta a echivalentului în lei la data plății a sumei de 100.000 de euro.
Menține măsurile asiguratorii dispuse în cauză respectiv măsura sechestrului asigurator instituită prin Ordonanța nr.3091/P/2010 din 09.11.2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalului București asupra imobilului situat în București, ..29 ..7, . și sechestrul asigurător instituit prin Ordonanța nr.3091/P/2010 din 20.10.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalului București asupra sumelor de bani aflate în conturile bancare deschise la Alfa Bank România SA pe numele inculpatului G. G..
În baza disp. art.191 alin.2 din Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul G. G. la plata sumei de 2500 lei și pe inculpatul Ș. M. la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat”
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.3091/P/2010 din 09.02.2012al Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților G. G., cercetat în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal și de înșelăciune prev. art. 215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal ambele cu aplic. art. 33 lit. b Cod penal, înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal, uz de fals prev de art. 291 Cod penal, fals în declarații prev. de art. 292 Cod penal, fals în declarații prev. de art. 292 Cod penal, fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. 1 Cod penal și participație improprie la fals intelectual în formă continuată prev. de art. 31 alin.2 Cod penal rap. la art. 289 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și Ș. M., cercetat în stare de libertate, sub aspectual săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal.
În fapt s-a reținut că în data 18.12.2006 inculpatul G. G. s-a deplasat la sediul Biroului notarului public "G. S." din București unde s-a prezentat sub o altă identitate, folosind în acest sens cartea de identitate a fratelui său G. D. și a completat o cerere pe numele G. D. prin care solicita autentificarea unei declarații de renunțare la moștenirea defunctei P. N.. În aceste împrejurări, inculpatul G. G. l-a determinat cu intenție pe notarul public să insereze mențiuni necorespunzătoare adevărului în cuprinsul încheierii nr. 1748 din data de 18.12.2008 prin care a fost autentificată declarația de renunțare la moștenire făcută de către inculpat pe numele G. D.. În data de 18.04.2007, deși cunoștea că nu este unic moștenitor al numitei P. N., inculpatul G. G. s-a prezentat la sediul Biroului Notarilor Publici Asociați "Ius" din București, unde a folosit declarația de renunțare la moștenire autentificată sub nr.1748/18.12.2008 de către B.N.P. "G. S." și a solicitat deschiderea succesiunii numitei P. N., determinându-l cu intenție pe notarul public I. M. să insereze mențiuni necorespunzătoare adevărului în cuprinsul certificatului de unic moștenitor autentificat sub nr. 41/18.04.2007. De asemenea, în data de 18.04.2007 inculpatul M. Ș. a dat o declarație falsă în fața notarului public I. M. potrivit căreia o cunoștea pe numita P. N. de peste treizeci de ani și că aceasta a avut doar doi descendenți rezultați din prima căsătorie, respectiv G. G. și G. D.. În data de 17.07.2007, folosind un înscris fals, respectiv certificatul de moștenitor autentificat sub nr. 41/18.04.2007 de către Biroul Notarilor Publici Asociați "Ius", inculpatul G. G. l-a indus în eroare pe reprezentantul legal al S.C. DELTA VENUS S.R.L. cu prilejul vânzării unui imobil situat în ., jud. I. (asupra căruia defuncta P. N. avea o cotă parte din dreptul de proprietate) și în acest mod a cauzat celorlalți succesori ai numitei P. N., respectiv partea vătămată P. G. și martora M. M. un prejudiciu mai mare de 200.000 de lei.
Actul de inculpare are la bază următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile martorei M. M. (vol.I, f.15-16, f.23-24, vol. II, f.36-39); plângerea și declarațiile părții vătămate P. G. (vol.I, f.70-75, vol.II, f.40-49); declarațiile martorului S. G. (vol.II, f.17-18); fotocopii de pe cererea depusă în data de 18.12.2006 la B.N.P. G. S. prin care s-a solicitat autentificare a declarației de renunțare la moștenire a numitului G. D. (vol. I, f.135); fotocopia declarației de renunțare la moștenire autentificată sub nr. 1748/18.12.2006 de către B.N.P. "S. G." (vol.I, f.94, f.135); raportul de constatare tehnico-științifică nr. 274.736 din data de 16.03.2009 (vol. II, f.84-89); declarațiile inculpatului G. G. (vol.I, f.59-66, vol.II, f.59-66, f.73-75, f.165-166); fotocopia cererii depuse în data de 18.04.2007 de către inculpatul G. G. la Biroul Notarilor Publici Asociați "Ius" prin care s-a solicitat deschiderea succesiunii numitei P. N. (vol.I, f.103); fotocopii de pe actele cuprinse în dosarul succesoral înregistrat sub nr. 42/2007 la Biroul Notarilor Publici Asociați "Ius" (vol.I, f.102-123); încheierea emisă în data de 18.04.2007 de către B.N.P.A. "Ius" în dosarul succesoral cu nr.42/2007 (vol.I, f.121); certificatul de moștenitor legal cu nr. 41/18.04.2007 emis de către B.N.P.A. "Ius" pe numele inculpatului G. G. (vol.I, f.122); declarațiile martorei I. M. (vol.II, f.19-21); raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 05.10.2007 (vol.II, f.77-81); declarațiile inculpatului G. G. (vol.I, f.59-66, vol.II, f.59-66, f.73-75, f.165-166); declarațiile inculpatului Ș. M. (vol.II, f.52-58, f.68-71, f.160); contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1499/17.07.2007 (vol.I, f.86-88); declarațiile părții vătămate P. G. (vol.II, f.40-49); declarațiile martorei M. M. (vol.II, f.23-24, vol.II, f. 36-39); declarațiile reprezentantului S.C. DELTA VENUS S.R.L. (vol.II, f. 50-51); sentința civilă cu nr._/28.11.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 București prin care s-a luat act de tranzacția intervenită între martora M. M. și inculpatul G. G. (vol.II, f.28-29); declarațiile martorilor C. E.–C., R. D. și G. M. (vol.II, f.22-34); declarațiile inculpatului G. G. (vol.I, f.59-66, vol.II, f.59-66, f.73-75, f.165-166).
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul G. G. (fila 58 dosar fond), inculpatul M. Ș. (fila 60 dosar fond), martorii S. G. (fila 91 dosar fond), C. C. E. (fila 92 dosar fond), R. D. (fila 93 dosar fond), G. M. (fila 94 dosar fond), D. Ș. (fila 95 dosar fond), I. M. (fila 134 dosar fond), I. C. (fila 148 dosar fond), Ștefănuc D. (fila 149 dosar fond), declarații consemnate și atașate la dosar.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel apelanții inculpați G. G. și Ș. M., solicitând admiterea apelului și desființarea sentinței instanței de fond iar în rejudecarea cauzei penale dispunerea unei soluții de achitare a inculpaților avand în vedere că faptele ce li se impută inculpaților nu există în realitate.
Curtea, analizând apelul declarat în cauză în raport de art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că este parțial fondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește situația de fapt, Curtea reține că în data de 07.03.2008 martora M. M. a formulat o plângere penală solicitând efectuarea de cercetări față de inculpatul G. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații, uz de fals și înșelăciune prev. de art. 292 C.p., art. 291 C.p. și de art. 215 alin. 1 C.p.
În motivarea plângerii se arată că în urma decesului numitei P. N. (mama inculpatului G. G. și a martorei M. M.), inculpatul G. G. i-a solicitat martorei să îi încredințeze certificatul de deces al susnumitei și adeverința obținută de către aceasta de la autoritățile publice locale privind terenurile al căror proprietar era, pentru a se ocupa de formalitățile necesare deschiderii sucesiunii. Ulterior, inculpatul G. G. a făcut declarații mincinoase în fața notarului public potrivit cărora numita P. N. a avut doar doi descendenți (numitul G. D. și inculpatul G. G.), iar numitul G. D. a renunțat la succesiunea mamei sale. În acest mod, inculpatul G. G. a obținut un certificat de moștenitor în baza căruia a dobândit dreptul de proprietate asupra tuturor imobilelor aflate în masa succesorală a numitei P. N.. Martora M. M. a mai declarat că după ce a fost îndepărtată de la moștenirea mamei sale, a formulat o acțiune în justiție prin care a solicitat în contradictoriu cu inculpatul G. G. anularea certificatului de moștenitor obținut de către acesta, iar prin sentința civilă cu nr. 1122/28.11.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 București, a fost admisă acțiunea sa și s-a luat act de tranzacția intervenită între părți, inculpatul G. G. recunoscând că martora este sora sa și obligându-se să îi achite acesteia suma de 100.000 de euro, reprezentând contravaloarea cotei sale succesorale.
Partea civilă P. G. a arătat că a aflat că inculpatul G. G. a făcut demersurile necesare deschiderii succesiunii mamei sale P. N. și a obținut un certificat de unic moștenitor, excluzându-i astfel de la moștenire pe ceilalți succesori, respectiv numiții G. D. și M. M.. În plus, folosindu-se de acest certificat de moștenitor, inculpatul G. G. a înstrăinat în data de 17.07.2007 societății comerciale DELTA VENUS S.R.L. un teren din masa succesorală.
Din actele depuse la dosar a rezultat că în data de 29.07.2000 a intervenit decesul numitei P. N. având ca moștenitori legali, respectiv descendenți de gradul întâi pe inculpatul G. G., pe numitul G. D. și pe martora M. M..
Ulterior, respectiv în data de 18.12.2006, o persoană de sex masculin s-a prezentat la sediul Birolui Notarului Public "G. S." din București și a formulat pe numele G. D. o cerere prin care a solicitat autentificarea unei declarații de renunțare la moștenirea numitei P. N..
Prin încheierea cu nr. 1748 din data de 18.12.2006, Biroul Notarului Public "G. S." din București a autentificat o declarație din cuprinsul căreia rezultă că numitul G. D., care ulterior a decedat în data de 03.09.2007, a renunțat la succesiunea mamei sale P. N..
Fiind audiat, inculpatul G. G. a declarat că din căsătoria părinților săi P. N. și G. G. au rezultat doi copii, respectiv numitul G. D. și inculpatul G. G.. După decesul în cursul anului 1939 a numitului G. G., numita P. N. s-a recăsătorit cu numitul P. N. care avea la rândul său cinci copii dintr-o căsătorie anterioară. Potrivit susținerilor inculpatului, întrucât a copilărit alături de mai mulți copii, nu a cunoscut care dintre aceștia erau "frați de sânge" cu el.
Din declarația inculpatului mai rezultă că mama sa P. N. a locuit înainte de decesul survenit în cursul anului 2000 în casa martorei M. M., iar inculpatul a vizitat-o de câteva ori fără însă să o întrebe pe acesta dacă martora era fiica ei. Inculpatul a mai precizat că la câțiva ani după ce a intevenit decesul numitei P. N., a fost contactat de către martora G. M., nepoata numitului P. N. (al doilea soț al numitei P. N.) care i-a spus că trebuie să facă demersurile necesare deschiderii succesiunii sus-numitului. Potrivit susținerilor inculpatului G. G., martora i-a mai spus că o contactase pe martora M. M., iar acesta nu se arătase interesată de moștenire.
În aceste împrejurări, inculpatul G. G. a luat legătura cu fratele său, numitul G. D., iar acesta a precizat că nu îl interesează terenul rămas de pe urma decesului numitei P. N. și că martora M. M. nu avea niciun drept succesoral întrucât nu purta numele mamei lor.
Potrivit susținerilor inculpatului, având încredere în afirmațiile martorei G. M. și în cele ale numitului G. D., acesta a făcut demersurile necesare deschiderii succesiunii mamei sale, fără a o mai contacta pe martora M. M..
Cu prilejul audierii inculpatul G. G. a negat că ar fi folosit actul de identitate al fratelui său G. D. pentru a da o declarație falsă în fața notarului public de renunțare la moștenirea numitei P. N. și a precizat că după ce a discutat cu numitul G. D. și a aflat că acesta nu dorea să accepte moștenirea mamei lor, în data de 18.12.2006 s-au deplasat amândoi la un birou notarial situat în apropierea Bisericii Elefterie din București. Inculpatul a mai precizat că nu își mai amintește cine a completat cererea de autentificare a declarației de renunțare la moștenire, însă semnătura de pe acest înscris a fost executată de către numitul G. D.. Din declarația inculpatului mai rezultă că la data semnării declarației de renunțare la moștenire fratele său se putea deplasa și a venit singur la sediul biroului notarial.
În vederea dovedirii susținerilor sale, inculpatul G. G. a depus la dosarul cauzei un raport de expertiză criminalistică grafică extrajudiciară care a concluzionat că semnătura executată la rubrica "declarant" de pe declarația autentificată sub nr. 1748 din data de 18.12.2006 nu îi aparține inculpatului G. G., ci numitului G. D..
Notarul public S. G. a declarat că în data de 18.12.2006, la sediul biroului său s-a prezentat o persoană de sex masculin care a solicitat în baza unei cereri autentificarea unei declarații de renunțare la moștenirea numitei P. N., decedată în cursul anului 2000. Potrivit afirmațiilor martorului, persoana respectivă a prezentat un act de identitate, în original, emis pe numele G. D. și nu era însoțită în acel moment de către nici o persoană.
În vederea verificării susținerilor martorei M. M. și ale părții vătămate P. G., potrivit cărora inculpatul G. G. s-ar fi prezentat sub o identitate falsă la sediul B.N.P. "G. S." și ar fi dat o declarație falsă prin care a renunțat în numele fratelui său G. D. la moștenirea numitei P. N., în cauză a fost dispusă efectuarea unei constatări tehnico-științifice asupra cererii completate pe numele G. D. prin care s-a solicitat B.N.P. "G. S." autentificarea declarației de renunțare la moștenire mai sus menționate precum și asupra declarației autentificate sub nr. 1748 din data de 18.12.2006.
Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică cu nr. 274.736 din data de 16.03.2009, semnăturile de la rubricile "semnătura" de pe cererea de autentificare nr. 1748 din data de 18.12.2006 și de la rubrica "declarant" de pe declarația autentificată sub același număr nu au fost executate de către numitul G. D.. Însă, acest raport de constatare a mai arătat că scrisul din cuprinsul acestor cereri a fost efectuat de inculpat dar că nu se poate stabili cine anume a efectuat semnăturile de la rubricile "semnătura" de pe cererea de autentificare nr. 1748 din data de 18.12.2006 și de la rubrica "declarant" de pe declarația autentificată sub același număr.
Curtea a dispus efectuarea a două rapoarte de expertiză judiciare grafoscopice, ambele rapoarte evidențiind aceleași concluzii, respectiv acelea că semnătura executată la rubrica "declarant" de pe declarația autentificată sub nr. 1748 din data de 18.12.2006 nu îi aparține inculpatului G. G., ci numitului G. D..
La acest moment Curtea arată că având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 4 C. proc. pen., se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite. Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).
Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor. Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție” și deci inculpatul trebuie achitat
Având în vedere materialul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile părții civile P. G. și ale martorei M. M., potrivit cărora inculpatul G. G. ar fi obținut de la acestea actul de identitate în original al numitului G. D. precum și alte acte necesare deschiderii succesiunii numitei P. N., declarațiile notarului public S. G., precum și concluziile incerte ale raportului de constatare tehnico-științifică cu nr. 274.736 din data de 16.03.2009, iar, pe de altă parte concluziile rapoartelor de expertiză judiciară grafoscopică efectuate în cauză care atestă semnarea actelor de către G. D. iar nu de către inculpat, Curtea consideră că în ceea ce privește săvârșirea în data de 18.12.2006 de către inculpatul G. G. a infracțiunilor de fals privind identitatea, de fals în declarații și de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual se impune aplicarea principiului in dubio pro reo.
Chiar dacă am accepta varianta, care de altfel rezultă din coroborarea acelorași probe, că aceste acte au fost completate de către inculpat și semnate de fratele său iar ulterior autentificate de către notar, Curtea consideră că actele au putut produce consecințe juridice doar ca urmare a semnării acestora iar G. D. și-a însușit conținutul acelor acte benevol, nefiind relevant sub aspectul existenței acestor infracțiuni cine a scris efectiv cuprinsul actelor.
Faptul reținut de prima instanță, în sensul că defunctul G. D. nu ar fi avut motiv să renunțe la moștenirea defunctei P. N., privand-o pe fiica sa P. G. de moștenirea terenului, cu atât mai mult cu cât, contrar celor susținute de inculpați între defunct și partea vătămată P. G. existau relații normale de familie concretizate în îngrijirea acestuia de către fiica sa nu este altceva decat o prezumtie simplă a instanței de fond, neavand o valoarea probatorie care să înlăture prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul.
Ulterior acestui moment, fiind în posesia celor două înscrisuri inculpatul, în data de 18.04.2007, deși cunoștea că nu este unic moștenitor al numitei P. N., s-a prezentat la sediul Biroului Notarilor Publici Asociați "Ius" din București, unde a folosit declarația de renunțare la moștenire autentificată sub nr.1748/18.12.2008 de către B.N.P. "G. S." și a solicitat deschiderea succesiunii numitei P. N., determinându-l cu intenție pe notarul public I. M. să insereze mențiuni necorespunzătoare adevărului în cuprinsul certificatului de unic moștenitor autentificat sub nr. 41/18.04.2007. Curtea reține din declarația martorei G. M. că a fost contactată de inculpatul G. G. care i-a spus că are de vânzare un teren de 5 ha. în . are un frate tot fiu al numitei P. N. însă că acesta a decedat, deși la momentul acestei discuții moartea numitului G. D. încă nu se produsese.
Este absolut evident că inculpatul știa foarte clar că nu era singurul moștenitor, astfel cum rezultă fără dubiu din coroborarea declarațiilor acestuia, inculpatul arătand că știa că mai are o soră dar nu știa în ce măsură sunt frați de sange sau nu ceea ce este foarte greu de acceptat din punct de vedere logic cu atitudinea acestuia constand în plata către M. M. a sumei de 100.000 euro, plată făcută de către G. G. cu titlu de ajutor, de recunoștință manifestată față de M. M. pentru îngrijirea către aceasta din urmă a numitei P. N.. Din acest punct de vedere este evident pentru această Curte că inculpatul a urmărit obținerea, prin declarațiile false pe care le-a făcut în fața notarului public I. M., unui titlu de proprietate asupra terenului astfel încat să poată înstrăina terenul și obține întreaga sumă de bani ce urma a fi obținută în urma încheierii contractului de vanzare cumpărare.
De asemenea, în data de 18.04.2007 inculpatul M. Ș. a dat o declarație falsă în fața notarului public I. M. potrivit căreia o cunoștea pe numita P. N. de peste treizeci de ani și că aceasta a avut doar doi descendenți rezultați din prima căsătorie, respectiv G. G. și G. D.. Acesta a arătat expres în fața notarului că știe că P. N., la data decesului, nu a mai avut nici un alt descendent, iar în fața organelor judiciare acesta a arătat că nu își explică de ce a dat aceste declarații pentru că nu o cunoștea foarte bine pe P. N., vazand-o o singură dată și că nu a văzut-o pe aceasta decat înainte de Revoluția din 1989.
În ceea ce privește vinovăția acestui inculpat, instanța de fond a apreciat în mod corect că rezultă cu prisosință din declarațiile contradictorii ale acestuia împrejurarea că inculpatul Ș. M. deși cunoștea că inculpatul G. G. mai avea doi frați s-a lăsat influențat de acesta din urmă și a declarat în mod mincinos că o cunoaște pe P. N. de 30 de ani și că aceasta a avut doar doi fii din prima căsătorie, respectiv G. și D.. În acest caz nu este vorba despre o simplă declarație conformă cu percepția martorului la un eveniment ci este vorba despre o declarație dată în calitate de martor, despre chestiuni esențiale stabilirii drepturilor succesorale, declarație în care inculpatul a făcut afirmații contrare realității cu bună știință.
Urmare a demersurilor întreprinse de inculpatul G. G. și a mărturiei mincinoasă dată de inculpatul Ș. M. în data de 18.04.2007 B.N.P.A. "Ius" a emis în dosarul succesoral cu nr.42/2007 încheierea prin care a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru deschiderea succesiunii numitei P. N. și pentru eliberarea certificatului de moștenitor. În consecință, în aceeași dată, notarul public a emis certificatul de moștenitor legal cu nr. 41 din cuprinsul căruia rezultă că de pe urma defunctei P. N. a rămas un singur moștenitor, respectiv inculpatul G. G., căruia i-a revenit întreaga masă succesorală compusă din bunuri mobile și imobile (respectiv șase cote părți indivize de o pătrime din dreptul de proprietate privind șase terenuri situate în ., jud. I., pe care defuncta le-a moștenit pe cale succesorală de la soțul predecedat P. G. N.).
Din actele dosarului rezultă că în data de 17.07.2007 a fost autentificat sub nr. 1499 de către Biroul Notarilor Publici Asociați "M. M. și C. M." din București contractul în baza căruia inculpatul G. G. împreună cu martorii C. C.-E., P. D. și R. M. (reprezentată prin mandatari G. M. și R. D.) au vândut societății comerciale DELTA VENUS S.R.L. un teren cu suprafața de 55.300 de mp situat în ., tarlaua 11, .. I. (vol.I, f.86-88).
Potrivit clauzelor contractuale, inculpatul G. G. a dobândit cota–indiviză de ¼ din acest teren ca bun propriu, prin moștenire de la defuncta P. N., în baza certificatului de moștenitor cu nr. 41 din 18 aprilie 2007 emis de către Biroul Notarilor Publici Asociați "Ius", iar din prețul acestei vânzări, inculpatului i-a revenit suma de 360.000 de euro.
În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că în data de 09.05.1983 a intervenit decesul numitului P. N., având ca succesori legali pe numita P. N. (în calitate de soție supraviețuitoare), P. D., R. D., C. C.-E. și R. M. (în calitate de descendenți-nepoți).
Din declarația părții vătămate P. G. mai rezultă că nici ea și nici martora M. M. nu fuseseră contactate de către inculpat înainte de deschiderea succesiunii numitei P. N., iar în urma demersurilor făcute ulterior, partea vătămată P. G. a aflat că inculpatul G. G. vânduse între timp terenul aflat în masa succesorală a susnumitei și obținuse în acest mod suma de 360.000 de euro.
fiind audiați în calitate de martori, numiții C. C.-E., G. M. și R. D. au declarat că în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a terenului cu suprafața de 55.300 de mp situat în ., tarlaua 11, .. I., numita P. N. a fost reprezentată de către inculpatul G. G. care s-a prezentat drept moștenitorul acesteia.
Din declarațiile martorilor C. C.-E., R. M. și G. M. mai rezultă că în calitate de succesori legali ai numitului P. N., în perioada anilor 2005-2006 au luat hotărârea de a înstrăina un bun succesoral, respectiv un teren cu suprafața de 55.300 de mp situat în ., tarlaua 11, .. I..
Astfel, cu prilejul deschiderii succesiunii mai sus menționate, numita P. N. în calitate de soție supraviețuitoare a fost reprezentată de către inculpatul G. G., fără ca acest lucru să stârnească vreo suspiciune martorilor C. C.-E., R. M. și G. M..
Cu prilejul audierii, martorul C. C.-E. a precizat că a cunoscut că numita P. N. a avut trei copii, însă a considerat că de fapt inculpatul G. G. îi reprezenta pe frații săi în momentul vânzării terenului mai sus menționat. De asemenea, martorul R. D. a precizat că înainte de vânzarea terenului menționat inculpatul G. G. i-a spus că are un frate care a renunțat însă la succesiunea mamei.
Din declarația martorei G. M. rezultă că înainte de vânzarea terenului din .-o telefonic pe martora M. M. pe care o cunoștea sub numele "Mauța", iar aceasta i-a spus că nu o interesează moștenirea numitei P. N.. Ulterior, potrivit afirmaților martorei, a fost contactată de către inculpatul G. G. care i-a spus că martora M. M. nu ar mai avea nicio pretenție materială întrucât s-a înțeles cu inculpatul G. G. în această privință.
În cauză a fost audiat de asemenea reprezentantul S.C. DELTA VENUS S.R.L., avocat M. M., care a declarat că s-a ocupat personal de redactarea înscrisului constatator al operațiunii de vânzare-cumpărare perfectate în data de 17.07.2007 și de verificarea actelor care au stat la baza acestei tranzacții imobiliare, fără a constata însă existența vreunei nereguli. În plus, reprezentantul S.C. DELTA VENUS S.R.L. a mai precizat că dacă ar fi cunoscut că actele care au stat la baza perfectării vânzării nu erau în regulă, societatea nu ar mai fi semnat acest contract.
În ceea ce privește aplicarea principiului legii penale mai favorabile față de de cei doi inculpați, Curtea reține de asemenea, că instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile legale. Astfel Curtea reține că la data de 01.02.2014 Legea nr. 143/2000 a fost modificată în sensul că au fost reduse considerabil pedepsele prevăzute pentru infracțiunile ce au stat la baza trimiterii în judecată a inculpaților.
Prin decizia Curții Constituționale nr. 256/06.05.2914 s-a arătat că principiul aplicării legii penale mai favorabile urmează a fi incident, însă nu prin combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, pentru că, în caz contrar, s-ar anula voința mai sus relevată care are în vedere ansamblul de norme ce au fost integrate organic într-un nou cod și nicidecum dispoziții ori instituții autonome. Altfel spus, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală. Însă, prin aceeași decizie s-a mai arătat că Curtea Constituțională a sancționat punctual un înțeles contrar principiului legii penale mai favorabile în cazul unor instituții de drept penal material (a se vedea în acest sens Decizia nr.1.092 din 18 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.67 din 31 ianuarie 2013 — referitoare la prescripția specială, Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011 — referitoare la acordul de recunoaștere a vinovăției) nu contravine argumentelor de mai sus, deoarece, în acele decizii, norma mai favorabilă s-a integrat în cuprinsul aceluiași act normativ, nefiind modificată viziunea de ansamblu a reglementării. Astfel, legea de modificare a termenului de prescripție specială (art.I pct.3 din Legea nr.63/2012) a fost încorporată în legea de bază (respectiv Codul penal din 1969), pierzându-și identitatea și integrându-se deplin în filosofia de ansamblu a reglementării existente, situația fiind în mod vădit diferită în cazul succesiunii în timp a două coduri penale, întrucât într-o atare ipoteză se schimbă opțiunea puterii legislative cu privire la însăși filosofia politicii penale. Din acest raționament rezultă că aplicarea legii penale mai favorabile în mod global este obligatorie în cazul în care s-ar dispune combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, respectiv cele două coduri penale. În cazul în care însă legea aplicabilă este unică, în acest caz Legea 143/2000, modificarea ei nu atrage imposibilitatea de a dispune aplicarea pedepselor reduse cu sistemul cumulului juridic pe care îl prevedea o altă lege, care este mai favorabilă în raport de actualul Cod penal. În acest caz nu se poate vorbi despre o lex tertia, fiind vorba despre aplicarea mai favorabilă a dispozițiilor legale în raport de fiecare lege în parte, respectiv în primul rand Legea 143/2000 și ulterior aplicarea dispozițiilor mai favorabile dintre cele două coduri penale.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă în acest caz, Curtea apreciază că deși limitele de pedeapsă pentru infracțiunile săvarșite s-au redus ca urmare a intrării în vigoare a noului cod penal, în cazul în care instanța s-a orientat către o pedeapsă cu închisoarea, lege penală mai favorabilă este vechea reglementare penală, aceasta prevăzand în art. 81 și următoarele o modalitate de individualizare a executării pedepsei care este mult mai favorabilă inculpatului Ș. decat cele prevăzute de noua reglementare de drept penal. În ceea ce îl privește pe inculpatul G., nu doar modalitatea de individualizare a executării pedepsei prevăzută de art. 86/1 cod penal din 1969 este mai favorabilă față de noua reglementare, dar Curtea consideră că existența pluralității de infracțiuni sub forma concursului de infracțiuni impune aplicarea ca lege penală mai favorabilă a vechii legislații penale.
În drept, fapta inculpatului G. G. care în data de 18.04.2007, deși cunoștea că nu este unic moștenitor al numitei P. N., s-a prezentat la sediul Biroului Notarilor Publici Asociați "Ius" din București, unde a solicitat deschiderea succesiunii numitei P. N., determinându-l cu intenție pe notarul public I. M. să insereze mențiuni necorespunzătoare adevărului în cuprinsul certificatului de moștenitor legal autentificat sub nr. 41/18.04.2007, respectiv aceea că inculpatul era unic moștenitor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 31 alin. 2 C.p. din 1969 rap. la art. 289 alin. 1 C.p din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen.
În ceea ce privește reținerea formei continuate a acestei infracțiuni, Curtea constată că pentru elementul material din data de 18.12.2006, din conținutul constitutiv al infracțiunii de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 31 alin. 2 C.p. din 1969 rap. la art. 289 alin. 1 C.p. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. din 1969 reținută în sarcina inculpatului în rechizitoriu se impune achitarea acestuia, astfel încat nici forma continuată a acestei infracțiuni nu mai poate fi reținută în cauza de față.
Fapta inculpatului Ș. M. care în data de 18.04.2007 a dat o declarație falsă în fața notarului public I. M. potrivit căreia o cunoștea pe numita P. N. de peste treizeci de ani și că aceasta a avut doar doi descendenți rezultați din prima căsătorie, respectiv inculpatul G. G. și numitul G. D., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 C.p din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen
În drept, faptele inculpatului G. G. care în data de 17.07.2007, folosind un înscris fals, respectiv certificatul de moștenitor autentificat sub nr. 42/18.04.2007 de către Biroul Notarilor Publici Asociați "Ius", l-a indus în eroare pe reprezentantul legal al S.C. DELTA VENUS S.R.L. cu prilejul vânzării unui imobil situat în ., jud. I. (asupra căruia numita P. N. avea o cotă parte din dreptul de proprietate) și în acest mod a cauzat celorlați moștenitori ai numitei P. N., respectiv partea vătămată P. G. și martora M. M., un prejudiciu mai mare de 200.000 de lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de uz de fals prev. de art. 291 C.p din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen și de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art.215 alin.1,2,3 și 5 C.p. din 1969, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.p. din 1969 și cu aplic. art. 33 lit. a C.p din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen.
Chiar dacă nu a falsificat declarația de renunțare la succesiune a numitului G. D., Curtea reține că la momentul la care inculpatul G. s-a prezentat la notarul public ce a emis certificatul de moștenitor legal autentificat sub nr. 41/18.04.2007 acesta știa faptul că nu este unic moștenitor al defunctei cunoscand că sora sa avea drept la această moștenire. De asemenea, acesta știa că nu este unic proprietar asupra imobilului vandut, dar a indus în eroare cu bună știință cu privire la calitatea sa de unic proprietar, pe reprezentantul legal al S.C. DELTA VENUS S.R.L. cu prilejul vânzării imobilului situat în ., jud. I., folosind ca mijloc de inducere în eroare tocmai certificatul de moștenitor legal autentificat sub nr. 41/18.04.2007 deși cunoștea că acesta cuprinde date nereale.
Curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect circumstanțe atenuante în favoarea celor doi inculpați, avand în vedere circumstanțele reale și personale ale acestora, dar a aplicat o pedeapsă nelegală inculpatului G. pentru infracțiunea de înșelăciune. Astfel, limitele pedepsei nu puteau fi coborate sub o treime din minimul special prevăzut de lege, adică sub 3 ani și 4 luni de închisoare, dar situația inculpatului nu mai poate fi schimbată avand în vedere aplicabilitatea principiului non reformatio in pejus.
În rest, în ceea ce privește modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților și a modalităților de executare a acestora, Curtea consider că prima instanță a făcut o corectă apreciere a criteriilor legale de individualizare.
Având în vedere cele expuse Curtea consideră că modalitatea de executare a pedepsei în cazul inculpaților, raportat la pericolul social pe care prezinta persoana inculpatului, trebuie să fie una relativ blandă, criteriile de individualizare ale modalității de executare a pedepsei permitand executarea pedepselor cu inchisoarea in modalitatea suspendarii, iar modalitatea suspendării condiționate a acesteia în cazul inculpatului Ș. sau cea a suspendării sub supraveghere în cazul inculpatului G., sunt cele mai adecvate modalități de reintegrare sociala a inculpaților si cele care vor garanta cel mai bine faptul că scopul pedepsei poate fi atins, nefiind necesară privarea de libertate a inculpaților.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea, față de considerentele menționate la analiza situației de fapt, se impune înlăturarea dispoziției din cuprinsul sentinței penale nr. 218/18.03.2013 a Tribunalului București privind desființarea declarației de renunțare la moștenire autentificată sub nr.1748 din 18 decembrie 2006 de către B.N.P. G. S., caracterul fals al acestui înscris nefiind probat.
În ceea ce privește constituirea de parte civilă din prezenta cauză, Curtea constată că numitul G. D., fratele inculpatului G. G. și tatăl părții civile a renunțat la moștenirea ce i se cuvenea prin declarația de renunțare la moștenire autentificată sub nr.1748 din 18 decembrie 2006 de către B.N.P. G. S.. Renunțarea la succesiune este un act juridic unilateral, expres si solemn prin care moștenitorul declară că renunță la titlul de moștenitor. Conform normelor de drept civil declarația de renunțare la succesiune desființează cu efect retroactiv vocația succesorală a declarantului, acesta devenind străin de moștenirea care face obiectul declarației. Ca urmare a renunțării, în condițiile legii, se desființează cu efect retroactiv și cu opozabilitate erga omnes vocația succesibilului, el devenind străin de succesiune. În caz de deces al moștenitorului renunțător, partea de moștenire la care ar fi avut dreptul nu se transmite la proprii moștenitori, iar descendenții lui nu vor putea veni la moștenire prin reprezentare ci numai în nume propriu, în condițiile legi. Clasele de moștenitori vin la succesiune numai câte una, în ordine crescătoare, iar dacă moștenitori dintr-o clasă acceptă succesiunea, îi înlătură de la moștenire pe toți cei din clasele următoare, iar în cadrul aceleiași clase, moștenitoriii rude de grad mai apropiat cu defunctul îi înlătură de la succesiune pe cei de grad mai îndepărtat. Prin urmare, în speța de față, prin acțiunea numitului G. D., fratele inculpatului G. G. și tatăl părții civile a care a renunțat la moștenirea ce i se cuvenea prin declarația de renunțare la moștenire autentificată sub nr.1748 din 18 decembrie 2006 de către B.N.P. G. S., moștenirea fiind acceptată de către inculpat, partea civilă a fost înlăturată de la această succesiune, fiind descendent de grad inferior față de defunct în raport cu moștenitorul acceptant al succesiunii.
Astfel, față de toate aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.p.p. va admite apelurile declarate de apelanții inculpați G. G. și Ș. M. împotriva sentinței penale nr. 218/18.03.2013 a Tribunalului București.
Va desființa, în parte, sentința penală nr. 218/18.03.2013 a Tribunalului București și rejudecând:
În baza art. 16 alin. 1 lit. a) C.p.p. va achita pe inculpatul G. G. sub aspectul săvarșirii infracțiunilor de fals în declarații, faptă prevăzută de art. 292 C. pen. din 1969, infracțiunii de fals privind identitatea, faptă prevăzută de art. 293 alin. 1 C. pen din 1969 și infracțiunii de participație improprie la fals intelectual, faptă prevăzută de art. 31 alin.2 Cod penal din 1969 raportat la art.289 alin.1 Cod penal din 1969 ( fapta din data de 18.12.006 ).
În baza art. 291 C. pen. din 1969 cu aplic. art.74 lit. a C. pen. din 1969 și art.76 lit. e C. pen. din 1969 și cu aplicarea art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul G. la pedeapsa de 1 lună închisoare, pentru săvarșirea infracțiunii de uz de fals.
În baza art. 71 C.penal din 1969., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza aII-a, lit. b) C.penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.215 alin.1,2,3 și 5 C. pen. din 1969 cu aplic. art.74 lit. a C. pen. din 1969și art.76 lit. a C. pen. din 1969 și cu aplicarea art. 5 C. pen, va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 71 C.penal din 1969., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza aII-a, lit. b) C.penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale
În baza art. 31 alin.2 C. pen. din 1969 raportat la art.289 alin.1 C. pen. din 1969 cu aplic. art.74 lit. a C. pen. din 1969 și art.76 lit. e C.pen. din 1969 și cu aplicarea art. 5 C. pen, va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de participație improprie la fals intelectual ( faptă din data de 18.04.2007 ).
În baza art. 71 C.penal din 1969., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza aII-a, lit. b) C.penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.33 lit. a și art.34 lit. b C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen, va contopi pedepsele aplicate inculpatul G. G. executând în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C.penal din 1969., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza aII-a, lit. b) C.penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.86/1 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani stabilit in condițiile art.86/2Cod penal din 1969.
În baza art.863 Cod penal din 1969 va pune în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1969 va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. 2 din Cod de procedură penală va atrage atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 864 din Codul penal din 1969 a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art.260 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplic. art.74 lit. a Cod penal din 1969 și art.76 lit. d Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen va condamna pe inculpatul Ș. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În baza art. 71 C.penal din 1969., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza aII-a, lit. b) C.penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C.penal din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen. din 1969.
În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1969 va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. 2 din Cod de procedură penală va atrage atenția inculpatului cu privire la dispozițiilor art. 83 din Codul penal din 1969 a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Va dispune înlăturarea dispoziției din cuprinsul sentinței penale nr. 218/18.03.2013 a Tribunalului București privind desființarea declarației de renunțare la moștenire autentificată sub nr.1748 din 18 decembrie 2006 de către B.N.P. G. S..
În baza art.14 raportat la art.346 alin.1 Cod pr.pen., va respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă P. G. în contradictoriu cu inculpatul G. G..
Având în vedere soluția ce va fi pronunțată cu privire la latura civilă a cauzei precum și scopul măsurilor asigurătorii, Curtea va dispune ridicarea măsurii sechestrului asigurator instituită prin Ordonanța nr.3091/P/2010 din 09.11.2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalului București asupra imobilului situat în București, ..29 ..7, ., sector 3 și măsurii sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr.3091/P/2010 din 20.10.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalului București asupra sumelor de bani aflate în conturile bancare deschise la Alfa Bank România SA pe numele inculpatului G. G..
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 218/18.03.2013 a Tribunalului București.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămane în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.p.p. admite apelurile declarate de apelanții inculpați G. G. și Ș. M. împotriva sentinței penale nr. 218/18.03.2013 a Tribunalului București.
Desființează, în parte, sentința penală nr. 218/18.03.2013 a Tribunalului București și rejudecând:
În baza art. 16 alin. 1 lit. a) C.p.p. achită pe inculpatul G. G. sub aspectul săvarșirii infracțiunilor de fals în declarații, faptă prevăzută de art. 292 C. pen. din 1969, infracțiunii de fals privind identitatea, faptă prevăzută de art. 293 alin. 1 C. pen din 1969 și infracțiunii de participație improprie la fals intelectual, faptă prevăzută de art. 31 alin.2 Cod penal din 1969 raportat la art.289 alin.1 Cod penal din 1969 ( fapta din data de 18.12.006 ).
În baza art. 291 C. pen. din 1969 cu aplic. art.74 lit. a C. pen. din 1969 și art.76 lit. e C. pen. din 1969 și cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul G. la pedeapsa de 1 lună închisoare, pentru săvarșirea infracțiunii de uz de fals.
În baza art. 71 C.penal din 1969., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza aII-a, lit. b) C.penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.215 alin.1,2,3 și 5 C. pen. din 1969 cu aplic. art.74 lit. a C. pen. din 1969și art.76 lit. a C. pen. din 1969 și cu aplicarea art. 5 C. pen, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 71 C.penal din 1969., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza aII-a, lit. b) C.penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale
În baza art. 31 alin.2 C. pen. din 1969 raportat la art.289 alin.1 C. pen. din 1969 cu aplic. art.74 lit. a C. pen. din 1969 și art.76 lit. e C.pen. din 1969 și cu aplicarea art. 5 C. pen, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de participație improprie la fals intelectual ( faptă din data de 18.04.2007 ).
În baza art. 71 C.penal din 1969., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza aII-a, lit. b) C.penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.33 lit. a și art.34 lit. b C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen, contopește pedepsele aplicate inculpatul G. G. executând în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C.penal din 1969., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza aII-a, lit. b) C.penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.86/1 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani stabilit in condițiile art.86/2Cod penal din 1969.
În baza art.863 Cod penal din 1969 pune în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1969 dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. 2 din Cod de procedură penală atrage atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 864 din Codul penal din 1969 a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art.260 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplic. art.74 lit. a Cod penal din 1969 și art.76 lit. d Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen condamnă pe inculpatul M. Ș. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În baza art. 71 C.penal din 1969., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza aII-a, lit. b) C.penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C.penal din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen. din 1969.
În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1969 dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. 2 din Cod de procedură penală atrage atenția inculpatului cu privire la dispozițiilor art. 83 din Codul penal din 1969 a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Dispune înlăturarea dispoziției din cuprinsul sentinței penale nr. 218/18.03.2013 a Tribunalului București privind desființarea declarației de renunțare la moștenire autentificată sub nr.1748 din 18 decembrie 2006 de către B.N.P. G. S..
În baza art.14 raportat la art.346 alin.1 Cod pr.pen., respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă P. G. în contradictoriu cu inculpatul G. G..
Dispune ridicarea măsurii sechestrului asigurator instituită prin Ordonanța nr.3091/P/2010 din 09.11.2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalului București asupra imobilului situat în București, ..29 ..7, ., sector 3 și măsurii sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr.3091/P/2010 din 20.10.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalului București asupra sumelor de bani aflate în conturile bancare deschise la Alfa Bank România SA pe numele inculpatului G. G..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 218/18.03.2013 a Tribunalului București.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare efectuate cu ocazia soluționării apelurilor răman în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. B. M.-A. M.
GREFIER,
E.-A. N.
Red./Dact.M.A.M.-07.10.2014/6 ex
T.B.S.I.P.-jud.S.Ghe
| ← Alte cereri privind executarea. Decizia nr. 1155/2014. Curtea de... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1027/2014. Curtea de... → |
|---|
