Alte cereri privind executarea. Decizia nr. 1155/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1155/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 1155/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1155/A
Ședința din Camera de Consiliu de la data de 03 octombrie 2014
Curtea constituită din:
Președinte: M.-A. M.
Judecător: C. B.
Grefier: E.-A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror L. C..
Pe rol pronunțarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de revizuienta Rășnoveanu A.-L. împotriva sentinței penale nr.787 din data de 18.03.2014 a Tribunalului București, pronunțată în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, 03 octombrie 2014 și a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului de față:
Prin sentinta penală nr. 787 pronuntata la data de 18.03.2014 de Tribunalul București, in dosarul nr._ ., s-au dispus următoarele „În baza art.459 al.5 C.p.p. respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr.689/31.07.2009 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr.1561/09.05.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală formulată de revizuenta R. A. L.”
Împotriva acestei sentințe s-a înregistrat apelul declarat de apelanta revizuentă RAȘNOVEANU A. L..
În motivare, apelanta a arătat practic că soluția pronunțată în dosarele penale ce s-au finalizat prin condamnarea sa infracțiunile pentru care a fost condamnată.
Procedând la examinarea apelului., Curtea constată că acesta este nefondat și îl va respinge ca atare, pentru următoarele motive:
Prin sentința penală nr. 689/31.07.2009 pronunțate de către Tribunalul București, Secția a II-a Penala în dosarul nr._, s-a dispus, în privința revizuentei următoarele: în baza art. 26 C.pen. raportat la art. 20 C.pen. in referire la art. 215 alin. 1, 2 si 5 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. condamnarea inculpatei R. A. L., la o pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru complicitate la tentativa la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, in regim de detenție.
În baza art. 65 alin. 2 C.pen. au fost interzise inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a si b C.pen. pe o perioada de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 26 C.pen. raportat la art. 290 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. a fost condamnată aceeași inculpată la o pedepsă de 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în regim de detenție.
În baza art.291 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, în regim de detenție.
In baza art. 33 lit. a C.pen.-34 lit. a C.pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, și anume 7 (șapte) ani închisoare, în regim de detenție, și 2 (doi) ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a si b C.pen., după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a teza a II-a si b C.pen.
Prin sentința penală nr.763/05.11.2010 pronunțată în dosarul nr._/3/2009 s-a dispus în baza art. 11 alin. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. b C.p.p., achitarea inculpatului Fotino I. R., trimis in judecata sub aspectul savarsirii infractiunilor prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cp și prev. de art. 20 Cp rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cp, ambele cu aplicarea art 33 lit. a Cp și a inculpatei Rasnoveanu A. L., trimisa in judecata sub aspectul savarsirii infractiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 C.p. și prev. de art. 26 rap. la art. 20 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 C.p., ambele cu aplicarea art 33 lit. a C.p.
Ambele hotărâri au fost apelate, cele două cauze fiind reunite în cursul judecării apelului sub nr._ . Prin decizia penală nr.379/21.12.2011 a Curții de Apel, Secția a II-a Penală au fost admise apelurile declarate, printre alții, de inculpata R. A. L. împotriva sentinței penale nr.689/31.07.2009, pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a penală în dosar nr._ și apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr.763 din 5.11.2010, pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a penală în dosar nr._/3/2009.
Au fost desființate în parte sentința penală nr. 689/31.07.2009 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală în dosar nr._ și în totalitate sentința penală nr. 763 din 5.11.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală în dosar nr._/3/2009 și rejudecând s-a dispus printre altele
2. a) Conform art.334 C.p.p. schimbarea încadrării juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei R. A. L., din infracțiunile prev. de art.26 raportat la art.290 cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen. și prev. de art.291 cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen. (pentru care a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul nr.78/P/2006, înregistrat sub nr._ la Tribunalul București – Secția a II-a penală), în infracțiunea prev. de art.26 raportat la art.290 cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen.
În baza art.26 raportat la art.290 cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen., a fost condamnată inculpata R. A. L. la 1 an închisoare.
b) În baza art.26 raportat la art.215 alin.1, 2, 3 și 5 C. pen., a fost condamnată inculpata R. A. L. la 10 ani închisoare (faptă pentru care a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul nr.90/P/2008, înregistrat sub nr._/3/2009 la Tribunalul București – Secția a II-a penală).
În baza art. 65 alin. 2 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art.71-64 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen.
În baza art.26 raportat la art.20 cu referire la art.215 alin.1, 2, 3 și 5 C. pen., a fost condamnată inculpata R. A. L. la 5 ani închisoare (faptă pentru care a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul nr.90/P/2008, înregistrat sub nr._/3/2009 la Tribunalul București – Secția a II-a penală).
În baza art. 65 alin. 2 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art.71-64 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen.
c) Conform art.33 lit.a - art.34 alin.1 lit.b C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată în baza art.26 raportat la art.20 cu referire la art.215 alin.1, 2 și 5 cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen., prin sentința penală apelată nr.689 din 31.07.2009 și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, sporită cu un an, până la 11 ani închisoare.
Conform art.35 alin.3 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art.71-64 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.689/31.07.2009, pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a penală în dosar nr._ .
Prin decizia penală nr.1561/09.05.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală a fost respins recursul inculpatei R. A. L. împotriva deciziei penale nr.379/21.12.2011a Curții de Apel, Secția a II-a Penală.
Din conținutul cererii de revizuire, reiese că se invocă existența unor fapte și împrejurări care nu au fost cunoscute de către instanțele care au dispus și menținut soluțiile de condamnare și care ar fi determinat, în opinia revizuentei pronunțarea unor soluții de achitare cel puțin pentru faptele reținute în cel de-al doilea rechizitoriu.
Instanța de fond a apreciat în mod corect revizuirea formulată ca fiind inadmisibilă, avand în vedere că potrivit disp. art.453 al.1 lit.a C.p.p. (fostul art. 394 al. 1 lit. a C.p.p. (1968)), revizuirea poate fi cerută când: a)s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la data judecării cauzei; (…). Potrivit art. 459 al.3 C.p.p. (fostul art.403 C.p.p. (1968), instanța admite în principiu cererea de revizuire atunci când cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
În deplin acord cu prima instanță, Curtea apreciază că în cauză nu este incident cazul de revizuire invocat, respectiv 453 al.1 lit.a C.p.p. avand în vedere că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată în sensul că trebuie să fie vorba despre descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal. Expresia „fapte sau împrejurări” semnifică probele propriu-zise, respectiv elementele de fapt cu caracter informativ utile soluționării cauzei care trebuie să fie noi, această cerință fiind considerată îndeplinită și în cazul în care teza probatorie a fost invocată în fața instanței cu ocazia soluționării cauzei însă ea nu a putut fi probată, ulterior impedimentul fiind depășit.
Astfel, în cauză revizuenta a învederat aceleași aspecte și în cadrul judecății asupra fondului cauzei penale și prin intermediul motivelor căilor de atac promovate, spre exemplu în cadrul motivelor de recurs depuse în scris în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție neputându-se reține că ne aflăm în situația în care deși a fost învederată teza probatorie nu s-a putut dovedi aceasta, în condițiile în care revizuenta a invocat ca mijloc probatoriu în susținerea căii extraordinare de atac o expertiză extrajudiciară fără a învedera o eventuală intrare în posesia unui înscris esențial ulterioară rămânerii definitive a hotărârii atacate.
Ceea ce dorește practic apelanta este de a se proceda la o nouă judecată asupra fondului cauzei penale ce a condus la condamnarea sa, eventual dublată de o punere a sa în libertate pe durata noului proces. Ori, avand în vedere faptul că sentința penală prin care aceasta a fost definitiv condamnată se bucură de protecția lucrului judecat, nemaifiind posibilă rejudecarea acesteia, Curtea constată că apelul exercitat în prezenta cauză este nefondat, hotărarea primei instanțe fiind legală și temeinică.
Față de toate aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta revizuentă RAȘNOVEANU A. L. impotriva sentintei penale nr. 787 pronuntata la data de 18.03.2014 de Tribunalul București, in dosarul nr._ .
Văzând și prevederile art.275 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit. b CPP. respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta revizuentă RAȘNOVEANU A. L. împotriva sentinței penale nr. 787 pronunțată la data de 18.03.2014 de Tribunalul București, in dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă apelanta la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a apelantei revizuente se va avansa din fondurile Mj către Baroul București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. M. A. C. B.
GREFIER,
E. - A. N.
Red./Thred.M.M.A.
5 ex./10.10.2014
T.B.S1 – jud.C.J.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1149/2014. Curtea... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1034/2014. Curtea de... → |
|---|
