Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 776/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 776/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 776/2015
DOSAR NR._ (_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.776/A
Ședința publică de la 26.05.2015
Curtea constituită din:
P. - D. L.
JUDECĂTOR - L. CRISȚIU N.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul C. M. împotriva sentinței penale nr.143/19.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă apelantul inculpat C. M., pentru care a răspuns apărător din oficiu S. Z., cu delegație la dosar, lipsă fiind și intimata parte civilă T. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar a unei adrese din partea locului de deținere prin care se arată că apelantul inculpat C. M. nu dorește să participe la judecarea cauzei, întemeindu-și cererea pe prevederile art.364 alin.4 Cod de procedură penală.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelului declarat de inculpat.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat C. M. solicită admiterea apelului declarat de acesta, casarea hotărârii atacate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond, pe care o consideră prea aspră. Apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse mai blânde și prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Apreciază că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este mult prea mare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Apreciază că în raport de natura faptei și împrejurarea că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie, pedeapsa aplicată de instanța de fond este una judicioasă.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 143/19.03.2015 a Judecătoriei sectorului 2 București, în temeiul art. 377 alin. 4 C.p.p rap.la art. 386 alin. 1 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatului C. M. din infracțiunea prev . de art. 32 rap. la art. 228 alin. 1 NCP –art. 229 alin. 1 litera d NCP, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal vechi rap.la art. 5 NCP, în infracțiunea prev. de art. 32 rap. la art. 228 alin. 1 –art. 229 alin. 1 litera d cu aplicarea art. 41 alin. 1 NCP, cu referire la art. 43 alin. 5 NCP cu aplicarea art. 5 NCP.
În temeiul art. 32 rap. la art. 228 alin. 1 –art. 229 alin. 1 NCP, cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 5 NCP,cu aplicarea art. 5 NCP, art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 79 alin. 3 C.p., a fost condamnat inculpatul C. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat.
În temeiul art. 67 alin. 1 NCP cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012 au fost interzise inculpatului, pe o perioadă de 3 ani de la data executării pedepsei principale, drepturile prev . de art. 66 alin. 1 literele a și b Cod penal.
În temeiul art. 65 alin. 1 C.p. cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. 1 literele a și b Cod penal, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea pedepsei sau considerarea acesteia ca fiind executată.
În temeiul art. 40 alin. 1 NCP cu referire la art. 39 alin. 1 litera b NCP a fost contopită pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, aceea de 2 ani închisoare, cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 477/2014 a Judecătoriei sectorului 2 București, în dosarul_ , definitivă prin decizia penală nr. 821/24.06.2014 a Curții de Apel București, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare.
În temeiul art. 40 alin. 3 C.p. a fost scăzută din pedeapsa aplicată durata executată de la 1 martie 2014 la zi-19 martie 2015.
A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1078/26.06.2014 emis de Judecătoria sectorului 2 București și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În temeiul art. 396 alin. 1 C.p.p.a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă T. I. împotriva inculpatului și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, către partea civilă, cu titlu de daune materiale.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București, nr. 1303/P/2014 emis la 12.01.2015, a fost trimis în judecată inculpatul C. M., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 32 rap. la art. 228 alin. 1 C.p.-art. 229 alin.1 litera d NCP cu aplicarea art. 37 litera b VCP rap. la art. 5 NCP, reținându-se în actul de sesizare că, în seara zilei de 24 ianuarie 2014, în jurul orelor 18,00, inculpatul, aflat la intersecția străzii Viitorului cu Șoseaua Ș. cel M., a observat autoturismul Dacia 1310 de culoare albă, cu număr de înmatriculare_ , pe care s-a hotărât să îl sustragă și cu ajutorul unei chei de tip Dacia pe care o avea la el, a deschis portiera stângă față, a pătruns în autoturism, a rupt carcasa volanului, încercând să pornească autoturismul pe direct, legând firele electrice ale contactului dar nu a reușit să pornească autoturismul și astfel a plecat spre domiciliul său din . de transport în comun.
La data de 25.01.2014 persoana vătămată T. I. a reclamat organelor de poliție tentativa de furt a autoturismului său.Fiind audiat, T. I. a precizat că, a avut autoturismul parcat pe Șoseaua Ș. cel M., iar la 25.01.2014, în jurul orelor 7,00, când a venit la autoturism, a găsit firele electrice tăiate și legate pe direct iar cochilia de la volan era ruptă și aruncată pe podeaua față a autoturismului.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că firele electrice au fost găsite rupte și legate „pe direct” ,cochilia inferioară de la volan ruptă și aruncată pe podea iar în interiorul autoturismului lucrurile erau răvășite. A fost ridicată o urmă papilară care conține elemente caracteristice individuale necesare identificării dactiloscopice a persoanei care a creat-o.
Potrivit adresei emise de IGPR –Serviciul Criminalistic –laboratorul Dactiloscopie Judiciară, rezultă faptul că, urma papilară a fost creată de inculpatul C. M. iar din raportul de constatare criminalistică 577 658 /12 martie 2014 rezultă faptul că urma digitală ridicată cu ocazia cercetării la fața locului de pe fragmentul de semicochilie volan, a fost creată de degetul mijlociu de la mâna dreaptă a inculpatului.
Audiat fiind, în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei iar din procesele verbale întocmite la nivelul unităților de poliție a rezultat faptul că inculpatul a comis mai multe infracțiuni, respectiv furturi din locuințe și societăți comerciale de pe raza comunei Tunari, pentru comiterea acestora deplasându-se cu autoturisme Dacia 1310 pe care le sustrage.
Prin încheierea din 12 februarie 2015, judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății, constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a actelor de urmărire penale.
Instanța de fond a dispus din oficiu, atașarea sentințelor penale 451/2009, a Judecătoriei B., nr. 1/2008 a Judecătoriei Cornetu, nr. 477/2014 a Judecătoriei sectorului 2 București.
Inculpatul a solicitat ca judecata cauzei să se facă în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, instanța constatând îndeplinite exigențele art. 374 alin. 4 C.p.p.
Examinând materialul probator administrat în etapa urmăririi penale și anume declarațiile inculpatului, care în mod constant a recunoscut comiterea faptei, declarația părții civile T. I., procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat de DGPMB-Serviciul Furturi Auto, planșele foto, adresa_/10.02.2014 a MAI-IGPR-Serviciul Criminalistic și raportul de constatare criminalistică_/12 martie 2014, instanța a reținut că, la 24.01.2014, în jurul orelor 18,00, inculpatul C. M. a plecat de la domiciliul unui prieten, din ., sector 2, cu intenția de a merge la domiciliul său, iar în momentul în care a ajuns la intersecția cu șoseaua Ș. cel M., a observat autoturismul marca Dacia 1310 de culoare albă, cu nr. de înmatriculare_ pe care s-a hotărât să îl sustragă și cu ajutorul unei chei tip Dacia pe care o avea la el, a deschis portiera stânga față, a pătruns în autoturism, a rupt carcasa volanului, încercând să pornească autoturismul pe direct, legând firele electrice ale contactului, dar nu a reușit să pornească autoturismul iar din această cauză a plecat spre domiciliul său din . de transport în comun.
Instanța a reținut că probele administrate în cauză fac dovada deplină a faptei reținute în sarcina inculpatului, fiind aptă să răstoarne prezumția de nevinovăție. Fapta există, constituie tentativă la infracțiunea de furt calificat și a fost comisă de inculpat.
Fapta a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie în raport de pedeapsa aplicată prin sentința penală 451/23.12.2009 a Judecătoriei B..
Instanța a reținut că și în condițiile tratamentului sancționator mai aspru al recidivei postexecutorii, noile dispoziții penale sunt mai favorabile inculpatului. Totodată, instanța a reținut că legea mai favorabilă trebuie aplicată global. Prin urmare, a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracțiunea prev. de art . 32 rap. la art . 228 alin. 1-229 alin. 1 litera d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 NCP, cu referire la art. 43 alin. 5 NCP și art. 5 NCP.
Sub aspectul laturii subiective instanța a reținut că inculpatul a comis infracțiunea cu vinovăție sub forma intenției directe, în sensul art. 16 alin. 3 litera a NCP, întrucât acesta a prevăzut și a urmărit sustragerea bunurilor.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 Cod penal, anume împrejurările și modul de comitere a faptei, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul comiterii faptei, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Instanța a reținut că inculpatul a fost sancționat administrativ și penal pentru numeroase fapte similare, ceea ce denotă o periculozitate sporită a acestuia, sustragerea de bunuri reprezentând pentru inculpat un mijloc de asigurare a subzistenței. De asemenea, a avut în vedere și faptul că inculpatul nu are un loc de muncă.
Totodată, a dat eficiență și atitudinii inculpatului de recunoaștere a faptei, manifestată în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești.
Instanța a apreciat că pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat este aptă să răspundă scopurilor urmărite de legiuitor prin incriminarea acestei fapte, urmând a conduce la reeducarea inculpatului și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.
În raport cu natura și gravitatea infracțiunii, astfel cum au fost reținute, având în vedere împrejurările cauzei și persoana inculpatului, instanța a apreciat ca fiind necesară aplicarea unor pedepse complementare și accesorii.
Având în vedere că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare prin sentința penală nr. 477/22.05.2014 a Judecătoriei sectorului 2 București, instanța a constatat fapta ca fiind concurentă cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală mai sus menționată, dispunând, potrivit art. 40 alin. 1 și art. 39 alin. 1 litera b Cod penal, contopirea pedepselor, rezultând o pedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare, din care instanța de fond a dedus perioada executată, începând cu 1 martie 2014 la zi.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat părții civile, instanța a reținut că, inculpatul și-a exprimat acordul de a plăti contravaloarea pagubei cauzate, aceea de 500 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul C. M., criticând sentința în ceea ce privește individualizarea pedepsei, arătând că aceasta este prea aspră, solictând reducerea pedepsei și apreciind că scopul acesteia poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse mai blânde, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia .
Cu ocazia soluționării apelului nu s-au solicitat și nu s-au administrat probe noi.
Examinând apelul declarat în cauză, sub aspectul motivelor arătate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, în limitele devoluțiunii stabilite de art. 417 C.p.p., Curtea apreciază că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Preliminar examinării criticii concrete aduse de inculpat sentinței apelate, Curtea reține că situația de fapt a fost stabilită în mod corect de instanța de fond, în procedura simplificată, fiind îndeplinite condițiile legii pentru aplicarea acesteia și anume situația de fapt care rezultă din probe este aceeași cu cea reținută în actul de inculpare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 396 alin. 10 C.p.p.
Probele administrate la urmărirea penală și anume procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare criminalistică 577 658 /12.03.2014, declarațiile părții civile, planșe foto, declarațiile inculpatului, sunt în măsură să stabilească cu certitudine faptul că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Așa cum în mod corect a apreciat prima instanță, în cauza de față se pune problema aplicării legii penale mai favorabile, deoarece de la comiterea infracțiunii și până în prezent a intrat în vigoare o nouă lege penală.
Pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale succesive, cea din momentul comiterii faptei, din momentul judecării dar și cele intermediare, dacă există.
Prin compararea legilor și determinarea celei mai favorabile nu trebuie să se ajungă la combinarea dispozițiilor mai favorabile din legile penale succesive, respectiv așa numita lex terția.
În doctrina și practica dezvoltate sub imperiul codului penal anterior, era una- nim acceptată ideea că, legea penală mai favorabilă, în întregul ei, trebuie aleasă pentru a fi aplicată inculpatului, dintre legile penale succesive, apreciindu-se că o combinare a dispozițiilor favorabile din ambele legi este hibridă și conduce la crearea pe cale judecătorească a unei a treia legi, ceea ce este inadmisibil, deoarece ar însemna ca organele judiciare să exercite un atribut care nu revine acestor organe.
De altfel, în același sens, Curtea Constituțională a statuat că determinarea concretă a legii penale mai favorabile vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex terția, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze. Aceeași interpretare este consacrată și de decizia Curții Constituționale nr. 265/6 mai 2014, publicată în MO din data de 20 mai 2014.
Analizând cele două incriminări, Curtea constată că nu există diferențe sub aspectul condițiilor de incriminare, al condițiilor de tragere la răspundere penală, însă există diferențe sub aspectul limitelor de pedeapsă.
Potrivit art. 229 alin. 1 litera d Cod penal nou, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 an la 5 ani. Față de faptul că inculpatul este recidivist, comițând infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie și față de dispozițiile art. 43 alin. 5 Cod penal, limitele de pedeapsă se majorează cu jumătate, devenind închisoarea de la 1 an și 6 luni la 7 ani și 6 luni. Potrivit art. 208-209 litera i) Cod penal de la 1968, pedeapsa prevăzută de lege pentru aceeași infracțiune este închisoarea de la 3 la 15 ani.
Prin urmare, noua lege penală este mai favorabilă inculpatului.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, aceasta a fost orientată ușor deasupra minimul special prevăzut de lege, minim care coboară la 1 an închisoare, după reducerea cu o treime, conform art. 396 alin. 10 C.p.p. iar Curtea apreciază că pedeapsa a fost judicios individualizată, față de faptul că, inculpatul a fost condamnat de mai multe ori anterior pentru infracțiuni similare iar infracțiunea în cauză este concurentă cu alte infracțiuni de acest gen, pentru care a fost condamnat prin sentința penală 477/2014 a Judecătoriei sectorului 2 București.
Pedeapsa, pe lângă rolul punitiv, trebuie să aibă și rol preventiv, să îndeplinească funcția de exemplaritate, de descurajare atît a inculpatului dar și a altor persoane tentate să comită fapte similare. Pedeapsa trebuie să contribuie la formarea unei atitudini corecte față de valorile sociale încălcate iar inculpatul a dovedit că pedepsele anterioare nu și-au atins scopul.Prin urmare, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului este în măsură să satisfacă scopul preventiv și punitiv al pedepsei și să îl determine pe inculpat să reflecteze asupra comportamentului său viitor.
În mod corect prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 40 alin. 1 Cod penal, având în vedere faptul că, prin sentința penală 477/2014, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiuni concurente, la pedeapsa de 4 ani închisoare, dispunând contopirea acestei pedepse cu cea aplicată în cauză, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 4 ani și o treime din cea de 2 ani, adică pedeapsa de 4 ani și 8 luni.
Prin urmare, Curtea apreciază critica inculpatului ca fiind neîntemeiată și astfel, potrivit art. 421 pct. 1 litera b C.p.p., va respinge ca nefondat apelul declarat de acesta.
Față de dispozițiile art . 275 alin. 2 C.p.p., va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. M. împotriva sentinței penale nr. 143/19.03.2015 a Judecătoriei sectorului 2 București.
Deduce perioada executată de la 1.03.2014 la zi-26.05.2015.
Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit avocatului din oficiu, de 200 lei, va fi suportat din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 mai 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. L. L. C. N.
GREFIER
S. N.
Red. /thrd. Jud. LCN
3 ex.
Jud. fond E. I.
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 777/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
