Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 286/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 286/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 286/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR.286/CO

Ședința publică din data de 25 mai 2015

Curtea constituită din:

Președinte: D. Donțete

Grefier: E.-A. N.

* * * * * * * * *

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. P..

Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestațiile declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și contestatorul-inculpat C. A. împotriva încheierii de ședință din data de 18 mai 2015, a Tribunalului București-Secția I penală, pronunțată în dosarul nr._ 14.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul-inculpat A. C., aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales-avocat P. G., conform împuternicirii avocațiale nr._.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea contestației, casarea încheierii atacate, iar, pe fond, rejudecând, respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și la acest moment și nu au intervenit elemente noi care să justifice înlocuirea acestei măsuri.

În ceea ce privește faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, apreciază că acest aspect va fi avut în vedere la individualizarea pedepsei pe fondul cauzei.

Raportat la gravitatea faptei și la faptul că nu este la primul contact cu legea penală, apreciază că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Apărătorul ales al contestatorului-inculpat A. C., având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca nefondate, și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă la acest moment procesual.

În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, arată că, prin aplicarea unor obligații inculpatului, acesta va proteja societatea.

Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, solicită să se aibă în vedere atitudinea procesuală a acestuia, în sensul că s-a prevalat de procedura simplificată.

Contestatorul-condamnat A. C., personal, în ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă săvârșirea faptei, iar el nu a făcut nimic altceva decât a încercat să-și apere familia.

CURTEA

Deliberând asupra contestațiilor penale de față.

Prin încheierea de ședință din data de 18.05.2015 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală s-a dispus în baza art. 242 alin. 2 N.C.proc.pen., admiterea cererii formulată de inculpatul C. A. și i-a fost înlocuită măsura arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu (- M.A.P. nr. 237/U.P./27.06.2014, emis de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2014).

În baza art.221 alin.1 N.C.proc.pen., s-a impus inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul în care locuiește, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza.

A fost desemnat ca organ de supraveghere a inculpatului secția de poliție în circumscripția căreia își are locuința, care va urmări respectarea măsurii și a obligațiilor impuse acestuia.

În baza art.221 alin.2 N.C.proc.pen., pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligații:

a) să se prezinte în fața organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza ori de câte ori este chemat;

b) să nu comunice cu ceilalți coinculpați, cu martorii ori cu persoanele vătămate.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.221 alin.5 și 7 N.C.proc.pen., privind cazurile și condițiile în care poate părăsi imobilul unde execută măsura arestului la domiciliu.

În baza art.221 alin.4 N.C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Conform art.221 alin.8 N.C.proc.pen., prezenta s-a comunicat inculpatului, organelor de poliție în a căror circumscripție locuiește inculpatul, serviciului public comunitar de evidență a persoanelor și organelor de frontieră.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că:

Prin rechizitoriul nr. 2252/P/2014, din data de 21.10.2014, al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a fost trimis în judecată - printre alții – inculpatul C. A. - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor prev. de art.32 N.C.pen. rap. la art.188 alin.l N.C.pen. și de tulburare a ordinii și liniștii publice prev. de art.371 N.C.pen., ambele cu aplic.art.38 alin.l N.C.pen..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală de 22.10.2014, sub nr._ 14.

În fapt, în sarcina inculpatului C. A., s-a reținut că, la data de 25.06.2014, în jurul orei 11:40, în public, pe . din București, sector 2, prin violențe și amenințări asupra mai multor persoane, a tulburat ordinea și liniștea publică, iar, în aceste împrejurări, a încercat să-1 ucidă pe numitul N. G., lovindu-1 cu un cuțit de mari dimensiuni, într-o zonă a corpului cunoscută ca vitală, respectiv zona hemitoracelui stâng posterior, provocându-i leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și corp tăietor-înțepător, pot data din 25.06.2014 și necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Prin încheierea de ședință - din Camera de Consiliu - din data de 27.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2014, în baza art.225-226 N.C.proc.pen., a fost arestat preventiv inculpatul C. A., pentru 30 de zile, de la data de 28.06.2014 până la data de 27.07.2014 inclusiv, emițându-se M.A.P. nr. 237/U.P./27.06.2014, măsura fiind succesiv prelungită cu câte 30 de zile, potrivit legii, până la data de 25.10.2014 inclusiv.

Prin încheierile de ședință - din Camera de Consiliu - din datele de 24.10.2014, 20.11.2014, 18.12.2014, 15.01.2015, 13.02.2015 și 12.03.2015, pronunțate de Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul prezent, în temeiul art.207 alin.2 N.C.proc.pen. în referire la art.348 alin.2 N.C.proc.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului C. A., iar, în temeiul art.207 alin.4 N.C.proc.pen., s-a menținut starea lui de arest preventiv.

Prin încheierea de ședință din data de 06.04.2015, instanța a dispus, în baza art.208 alin.2 N.C.proc.pen. rap. la art.242 alin.2 N.C.proc.pen., înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu față de inculpatul C. A., cu stabilirea de obligații corespunzătoare.

Prin decizia penală nr.206/CO/l0.04.2015, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, s-a admis contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul București, s-a desființat încheierea din data de 06.04.2015 și -în rejudecare - în baza art.208 alin.2 N.C.proc.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, care a fost menținută.

Potrivit noilor reglementări în materie (din Noul Cod de procedură penală, intrat în vigoare la data de 01,02,2014):

-măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit (inclusiv) o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și - pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și

a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia

- se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică (art.223 alin.2 N.C.proc.pen. privind condițiile și cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive);

- măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.l (art.242 alin.2 N.C.proc.pen. privind înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă).

Tribunalul a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, împrejurare care a impus, de data aceasta la cerere, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului C. A. cu o măsură preventivă mai ușoară, respectiv măsura arestului la domiciliu.

Tribunalul a constatat că, din probele existente la dosarul cauzei, a rezultat suspiciunea rezonabilă că inculpatul C. A. a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor pentru care s-a dispus arestarea sa preventivă (pedepsită cu închisoare de la 5 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi), însă - pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana sa -conchide în sensul că privarea lui de libertate nu mai este necesară, în forma cea mai severă, pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale (proces-verbal de sesizare; procese-verbale de cercetare la fața locului și planșe fotografice; declarațiile persoanelor vătămate I. D. și P. M.; declarațiile martorilor D. I.-G., R. V., S. M. D., C. G., P. L. C., T. A. R., C. Mihai1! Loredan, P. G., Stoianov C., Z. A. E., Vurcovan L. F., P. O., P. A., I. A., Cismașiu A. R., C. F. S., I. D., C. M., I. E. S., B. D., C. D., I. A., I. S., P. G., Guști L., C. Mărio, M. P., P. E. și G. P.; proces-verbal de vizionare a imaginilor și suport optic tip CD, având inscripționate imaginile camerelor de supraveghere; procese-verbale de redare a convorbirilor purtate cu operatorul S.N.A.U. 112; proces-verbal de percheziție domiciliară; procese-verbale de recunoaștere din fotografii; raport de expertiză medico-legală nr. Al/7171/2014; raport de expertiză medico-legală nr. f Al/5588/2014; raport de expertiză medico-legală nr. Al/5589/2014; certificat medico-legal nr. A_ ; raport de constatare tehnico-științifică balistică nr._/10.09.2014; declarațiile inculpaților C. A., I. M., I. I., P. F., N. - nume anterior P. – G. și P. M.), necontestate de inculpat în procedura de cameră preliminară, rămân în integralitatea lor câștigate cauzei.

Instanța de fond a constatat că, atât din perspectiva poziției procesuale a inculpatului, cât și din perspectiva termenului rezonabil, au intervenit modificări, care determină instanța să conchidă în favoarea unei măsuri preventive mai blânde.

Așadar, tribunalul a reținut că, prin declarația sa de la termenul din data de 03.04.2015, inculpatul C. A. (în vârstă de 30 de ani) a învederat că dorește ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor pe care le prezintă, recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina lui prin rechizitoriu (doar una pretabilă arestării preventive, înțelegând să își revizuiască atitudinea necooperantă din faza de urmărire penală).

Totodată, tribunalul a reținut că același inculpat se află în stare de arest preventiv din luna iunie 2014, de aproape 11 luni de zile (perioadă de timp suficientă pentru ca acesta să conștientizeze gravitatea și consecințele faptei lui).

Prin urmare, luând în seamă în mod corespunzător noțiunea de „termen rezonabil", respectiv dispozițiile art.5 paragraful 3 din C.A.D.O.L.F., Tribunalul a apreciat că se poate apela la o măsură preventivă mai ușoară, care să permită și păstrarea de pârghii pentru organele judiciare în a-i controla comportamentul pe viitor inculpatului, dar și condiții mai puțin coercitive pentru inculpat.

În opinia Tribunalului, arestul la domiciliu este în măsură să asigure, să

îmbine necesitatea prevenției cu un tratament mai blând pentru inculpat, în ideea de a nu perpetua arestul preventiv fară justificare - dând eficienta cuvenită unei

dispoziții legale la momentul oportun.

Tribunalul a reținut că motivele pentru care s-a dispus amânarea judecării cauzei (privind pe mai mulți inculpați) nu îi pot fi imputate inculpatului C. A. (aflat sub puterea celei mai severe dintre măsurile preventive prev. de Noul Cod de procedură penală), ci au legătură cu exercitarea rolului activ al instanței de judecată, pentru bunul mers al procesului penal.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal,P. de pe lângă Tribunalul București , cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București-Secția a II a Penală la data de 22.05.2015 sub nr._ (_ ).

Reprezentantul Parchetului, în dezvoltarea motivelor, critică încheierea contestată pentru netemeinicie privind greșita înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura arestului la domiciliu, măsură insuficientă pentru buna desfășurare a procesului penal în realizarea scopului de la art.202 alin.1 N C.pr.pen.

În cauză sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul C. A. ca măsură proporțională cu fapta săvârșită, conform art. 223 alin.2 C.p.p. Din situația de fapt evidențiată în dosarul cauzei rezultă a rezultat suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile imputate, respectiv, tentativă de omor și tulburarea ordinii și liniștii publice, - acest lucru fiind relevat indubitabil de probatoriul din dosar, inclusiv de înregistrările surprinse de camerele video amplasate stradal.

In ceea ce privește infracțiunea de tentativă la omor reținută ca fiind săvârșită de inculpatul C. A. - aceasta este prevăzută expres de textul legal menționat, în forma: „Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane[...].„

Este deci de evidențiat că în Noul cod de procedură penală, la art. 223 al. 2, - spre deosebire de vechiul cod de procedură penală, la art. 148, lit. f), unde era doar o evidențiere a limitei de pedeapsă și a pericolului social, - legiuitorul a înțeles să enumere, nu doar de o manieră limitativă, dar, mai ales, selectivă, infracțiunile grave și foarte grave pentru care se poate lua măsura arestării preventive, între care se răgăsește și infracțiunea de omor, fie ea în forma tentată sau consumată, alături de alte infracțiuni, atent selectate de legiuitor pentru realizarea scopului de la art. 202 al. 1 Ncppen.

Judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat la momentul luării măsurii arestării preventive - și ulterior, prin prelungirea și menținerea succesivă a măsurii - că privarea de libertate a inculpatului C. A. este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

P. a apreciat că la momentul de față, judecătorul fondului a subevaluat starea de pericol pe care inculpatul o reprezintă pentru ordinea publică. Măsura alternativă, restrictivă de libertate, luată de instanță, - arestul la domiciliu pentru inculpatul C. A. nu este suficientă, în sensul art. 242 alin. 2 Ncppen pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.

Astfel, inculpatul C. A. este cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine necooperantă nerecunoscând săvârșirea faptelor. Din fișa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul a fost condamnat anterior pentru o faptă de furt calificat și a fost sancționat administrativ de patru ori pentru fapte prev. de art. 321 C.pen. de la 1968 și 322 C.pen. de la 1968, art. 1 ind. 1 din Legea nr. 61/1991, art. 260 C.pen. de la 1968 și 208 alin.l - 209 alin. 1 lit. e C.pen. de la 1968.

In plus, modul de producere a faptei este unul din care a reieșit evident, violența cu care a acționat inculpatul, lipsa totală de cenzură de care a dat dovadă.

P. a apreciat că măsura arestului la domiciliu, restrictivă de libertate doar, poate induce opiniei publice ideea unei lipse de fermitate față de persoane ce săvârșesc infracțiuni grave împotriva vieții și integrității corporale, încurajând un mod violent de reglare a conturilor, între persoane aparținând unor clanuri și familii cu antecedente infracționale.

P. apreciază că, în cauză, doar măsura arestării preventive asigură, la acest moment procesual, buna desfășurare a procesului penal, măsură care este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului, prin raportare și la natura interesului public ocrotit, la necesitatea asigurării proporționalității măsurii preventive cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului, impunându-se menținerea față de acesta, pe mai departe, a unei măsuri preventive severe, arestarea preventivă, în această situație fiind îndeplinite in totalitate cerințele art.223 alin.2 3 C.p.p. rap. la art.202 alin.(l) C.p.p.

În concluzie, în temeiul art. 425 ind. 1 alin.(7) pct. 2 lit. a) C.p.p. rap. la art.208 alin.2 rap. la art. 242 alin.(2) C.p.p., art.202 alin.(l) și (3) și (4) lit.e), art.223 alin.(2) C.pr.pen. a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii din 18.05.2015 ca netemeinică șl rejudecând, să se respingă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului C. A. menținând măsura arestării preventive ca proporțională cu gravitatea faptelor săvârșite.

Examinând actele dosarului și încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază fondată contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul București, pentru următoarele considerente:

Inculpatul C. A. este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor prev. de art.32 C.pen. rap. la art.188 alin.1 C.pen. și de tulburare a ordinii și liniștii publice prev. de art. 371C.pen., constând în aceea că, la data de 25.06.2014, în jurul orei 11:40, în public, pe . din București, sector 2, prin violențe și amenințări asupra mai multor persoane, a tulburat ordinea și liniștea publică, iar, în aceste împrejurări, a lovit cu un cuțit de mari dimensiuni, în zona hemitoracelui stâng posterior, pe numitul N. G., provocându-i leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și corp tăietor-înțepător, pot data din 25.06.2014 și necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Suspiciunea rezonabilă a săvârșirii de către inculpat a acestor fapte se întemeiază pe probele administrate până la acest moment procesual, respectiv proces-verbal de sesizare; procese-verbale de cercetare la fața locului și planșe fotografice; declarațiile persoanelor vătămate I. D. și P. M.; declarațiile martorilor D. I.-G., R. V., S. M. D., C. G., P. L. C., T. A. R., C. M.-Loredan, P. G., Stoianov C., Z. A. E., Vurcovan L. F., P. O., P. A., I. A., Cismașiu A. R., C. F. S., I. D., C. M., I. E. S., B. D., C. D., I. A., I. S., P. G., Gusti L., C. M., M. P., P. E. și G. P.; proces-verbal de vizionare a imaginilor și suport optic tip CD, având inscripționate imaginile camerelor de supraveghere; procese-verbale de redare a convorbirilor purtate cu operatorul S.N.A.U. 112; proces-verbal de percheziție domiciliară; procese-verbale de recunoaștere din fotografii; raport de expertiză medico-legală nr. A_ ; raport de expertiză medico-legală nr. A_ ; raport de expertiză medico-legală nr. A_ ; certificat medico-legal nr. A_ ; raport de constatare tehnico-științifică balistică nr._/10.09.2014; declarațiile inculpaților C. A., I. M., I. I., P. F., N. - nume anterior P. - G. și P. M..

De asemenea, se constată că sunt îndeplinite și cerințele art. 223 alin. 2 Cpp, infracțiunea de tentativă de omor cu privire la care există suspiciunea rezonabilă că a fost săvârșită de inculpat făcând parte din enumerarea cuprinsă în acest text, respectiv o infracțiune intenționată contra vieții și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și circumstanțelor săvârșirii acesteia, a împrejurărilor privitoare la persoana inculpatului, se constată că privarea de libertate a acestuia este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Astfel, se are în vedere că – cel puțin până la acest moment procesual – inculpatul este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni foarte grave, îndreptate împotriva uneia dintre valorile sociale supreme ocrotite de legea penală – viața persoanei, iar la stabilirea pericolului pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapta cu privire la care există suspiciunea rezonabilă că a fost săvârșită de inculpat.

Or, în prezența unei fapte de tentativă la omor, săvârșită prin lovirea victimei cu un cuțit, în timpul unei confruntări violente izbucnite între două grupări rivale, care a continuat chiar și după intervenția organelor de poliție, suspiciunea rezonabilă a săvârșirii unei asemenea infracțiuni este suficient de gravă pentru a justifica privarea de libertate, fiind necesară o reacție fermă împotriva celor bănuiți de comiterea unor astfel de fapte, pentru a prezerva climatul de încredere a societății în capacitatea organelor judiciare de a combate fenomenul infracțional.

În aceste condiții, Curtea nu achiesează reținerilor din încheierea atacată referitoare la o pretinsă diminuare a pericolului pentru ordinea publică reprezentat de inculpat și la suficiența unei măsuri preventive mai blânde pentru atingerea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C.pr.pen. Dimpotrivă, apreciază că temeiurile care au determinat arestarea preventivă se mențin și la acest moment procesual, persistând starea de pericol pentru ordinea publică reprezentată de inculpat, determinată de gravitatea infracțiunilor cu privire la care există suspiciunea că au fost comise de acesta, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

Chiar și în cazul în care s-ar prefigura o schimbare de încadrare juridică a faptei constând în lovirea persoanei vătămate N. G. cu un cuțit, din infracțiunea de tentativă de omor într-o infracțiune mai puțin gravă de lovire sau alte violențe, Curtea consideră că nici în această ipoteză nu s-ar putea reține nici nelegalitatea măsurii arestării de preventive (deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 193 alin. 2 C.pen., respectiv închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amenda, respectă criteriul gravității sancțiunii prevăzut la art. 223 alin. 2 C.pr.pen.) și nici netemeinicia acesteia, dacă se au în vedere modul și circumstanțele comiterii faptelor de care inculpatul este acuzat.

Astfel, faptul că inculpatul C. A., pe stradă, în mijlocul zilei, în cursul unei confruntări violente între două grupări rivale, a lovit cu un cuțit de mari dimensiuni pe unul din membrii grupării rivale, deși organele de poliție interveniseră deja pentru aplanarea conflictului, iar unul dintre polițiști chiar l-a somat pe inculpat să se oprească atunci când l-a observat că se îndrepta cu cuțitul spre persoana vătămată, ceea ce n-a avut însă niciun fel de efect inhibitor asupra inculpatului, care și-a urmat intenția agresivă, probează un pericol cât se poate de concret pe care îl prezintă inculpatul pentru ordinea publică, pentru a cărui înlăturare arestarea preventivă apare ca o măsură necesară și proporțională.

Nu se poate susține cu temei că acest pericol s-ar fi diminuat într-o măsură semnificativă în cele 11 luni cât inculpatul s-a aflat în arest preventiv, nefiind învederate argumente pertinente în acest sens, iar durata cumulată a măsurii preventive nu a depășit un termen rezonabil, față de gravitatea faptelor pe care inculpatul apare că le-a săvârșit.

Față de cele de mai sus, circumstanțele persoanele invocate în apărare nu sunt în măsură să aibă semnificația pe care o pretinde inculpatul, în sensul că nu ar prezenta vreun pericol pentru ordinea publică, nefiind suficiente pentru a-l caracteriza într-o manieră atât de favorabilă încât să înlăture temerile considerabile că lăsarea sa în liberate ar tulbura climatul social și ar diminua încrederea societății în capacitatea organelor judiciare de a avea o reacție adecvată în fața fenomenului infracțional.

De altfel, în ce privește atitudinea sinceră a inculpatului, de recunoaștere a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, Curtea reține că sinceritatea inculpatului este limitată și circumstanțială, în condițiile în care în cursul urmăririi penale nu a recunoscut comiterea faptelor, iar în ce privește poziția de recunoaștere a acuzațiilor adoptată în fața instanței, aceasta se explică, pe de o parte, prin abundența materialului probator care indică vinovăția inculpatului, iar pe de altă parte prin intenția de a beneficia de reducerea de pedeapsă prevăzută de art. 396 alin. 10 C.pr.pen.

Pentru aceste considerente, Curtea, va admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul București, va desființa încheierea contestată și, rejudecând:

În baza art. 208 alin. 2 C.pr.pen. va constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului C. A., pe care o va menține.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii din 18.05.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală în dosarul nr._ 14.

Desființează încheierea contestată și, rejudecând:

În baza art. 208 alin. 2 C.pr.pen. constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului C. A., pe care o menține.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25.05.2015.

Președinte, Grefier,

D. Donțete E.-A. N.

Red.jud.D.D./08.07.2015

Dact.EA-02.06.2015/5 ex.

T.B.S.I.P.-jud. C.M.C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 286/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI