Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 655/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 655/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 655/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.655
Ședința publică din data de 10 aprilie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: R. A. A.
JUDECĂTOR: C. V.
JUDECATOR: PICIARCA D.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. REYHAN.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul M. F. F. împotriva Sentinței penale nr.139 din data de 14.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat M. F. F., personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Grăniceru G., în baza delegației nr._/25.03.2013, lipsă fiind intimatul parte civilă B. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care recurentul-inculpat M. F. F. arată că este de acord să fie asistat juridic de către un apărător desemnat din oficiu.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat M. F. F., în temeiul art.385 ind.15 pct.2 lit.d Cpp rap. la art.385 ind.9 pct.14 Cpp, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând, reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul diminuării acestora. Apreciază că nu au fost respectate limitele de pedeapsă, în acest sens, făcând referire la art.320 ind.1 alin.7 Cpp. Totodată, a se observa că, în urma contopirii, inculpatului i s-a aplicat un spor mult prea mare. De asemenea, apreciază că instanța a aplicat o pedeapsă mult prea mare, atât pentru prima infracțiune, respectiv tâlhărie, cât și pentru infracțiunea de furt calificat.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că instanța de fond a orientat toate cele trei pedepse aplicate în prezenta cauză către minimul special prevăzut de lege, în condițiile aplicabilității dispozițiilor art.320 ind.1 Cpp, chiar și în condițiile în care în sarcina inculpatului se rețin trei infracțiuni, una dintre acestea săvârșită cu violență, chiar și în condițiile în care se reține că acesta avea asupra sa un cuțit cu care l-a amenințat pe martorul G. A. pentru a-și asigura scăparea, după sustragerea celor două bormașine, precum și în condițiile în care acesta a înțeles să înțepe roțile autoturismului părții vătămate pentru a-și asigura scăparea. De asemenea, apreciază că orientarea spre minimul special prevăzut de lege și necoborârea pedepselor sub această limită este justificată și în contextul în care din fișa de cazier a inculpatului rezultă că, anterior acestor fapte, acesta a fost de nenumărate ori sancționat administrativ pentru infracțiuni contra patrimoniului, precum și pentru infracțiuni de violență. Mai mult decât atât, sporul aplicat este justificat și prin împrejurarea că acesta a fost condamnat pentru alte două infracțiuni de violență, în cauze aflate pe rolul altor instanțe. Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Recurentul-inculpat M. F. F., personal, având cuvântul, apreciază că pedeapsa aplicată este mult prea mare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.139 din data de 14.02.2013, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 București, s-a dispus, în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21 lit. a, b Cod penal, cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului M. F. F. [fiul lui F. și M., născut la data de 17.09.1992 în orașul B., județ O., CNP_, cetățean român, neșcolarizat, necăsătorit, fără ocupație, cu antecedente penale, cu domiciliul în oraș B., ., județ O., în prezent aflat în stare de deținere la Penitenciarul de Tineri și Minori C.], la pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a (teza a II a) și b Cod penal.
În baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. b, e Cod penal cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a (teza a II a) și b Cod penal.
În baza art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a (teza a II a) și b Cod penal.
În baza art. 33 lit. a Cod penal, s-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză sunt concurente între ele, precum și cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 604/04.07.2012 a Tribunalului București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 238/22.08.2012 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, și prin sentința penală nr. 357/25.05.2011 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 1685/15.09.2011 a Curții de Apel București - Secția I Penală.
Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 604/04.07.2012 a Tribunalului București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 238/22.08.2012 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală (4 ani închisoare, spor de 1 an și 4 luni închisoare), și prin sentința penală nr. 357/25.05.2011 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 1685/15.09.2011 a Curții de Apel București - Secția I Penală (4 ani și 8 luni închisoare).
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 36 alin. 1 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate în speță (5 ani și 8 luni închisoare, 3 ani închisoare, 3 luni închisoare) cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr.604/04.07.2012 a Tribunalului București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 238/22.08.2012 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală (4 ani închisoare) și prin sentința penală nr. 357/25.05.2011 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr.1685/15.09.2011 a Curții de Apel București - Secția I Penală (4 ani și 8 luni închisoare) și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 8 luni închisoare.
A fost menținut sporul de 1 an și 4 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 604/04.07.2012 a Tribunalului București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 238/22.08.2012 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, spor ce a fost majorat la 1 an și 10 luni închisoare, astfel încât, în final, inculpatului M. F. F. i s-a dat spre executare pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a (teza a II a) și b Cod penal.
În baza art. 88 și art. 36 alin. 3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată în speță, prevenția și perioada deja executată, de la 24.03.2011 la zi.
S-a constatat că inculpatul a fost cercetat în stare de deținere în altă cauză.
S-a dispus anularea M.P.E.I nr. 1063/10.09.2012 emis în baza sentinței penale nr. 604/04.07.2012 a Tribunalului București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 238/22.08.2012 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform prezentei hotărâri.
În baza art. 14 rap. la art. 346 Cod procedură penală, a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. R., cu domiciliul în Voluntari, .. 98, județ I., ca neîntemeiată.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 800 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 08.09.2011, partea vătămată B. R. s-a deplasat cu mașina proprietate personală pe . să se întâlnească cu colegul său, martorul G. A., pentru a executa lucrări de finisaje și instalații sanitare. Ajungând pe . 6, București, partea vătămată a parcat autoturismul marca Dacia model L. cu număr de înmatriculare_, în fața unui magazin, unde a intrat pentru a-și lua o cafea.
În toată această perioadă, inculpatul M. F. F., care se afla în zonă, împreună cu o altă persoană, rămasă neidentificată, observând mașina aparținând părții vătămate, parcată în fața magazinului cunoscut sub numele de „La G.”, au hotărât de comun acord să sustragă bunuri. În acest sens, inculpatul împreună cu cealaltă persoană s-a deplasat la autoturism, unde, persoana rămasă neidentificată, a forțat ușa portierei din stânga-spate cu ajutorul unui cuțit (proces-verbal de constatare la fața locului și planșă foto - f.19-29 d.u.p), iar de pe bancheta a sustras două bormașini.
În momentul când vroiau să plece, inculpatul împreună cu cealaltă persoană, rămasă neidentificată, au fost surprinși de partea vătămată care ieșise din magazin și care, auzind niște zgomote venind dinspre autoturismul său s-a deplasat spre acesta. La vederea părții vătămate care i-a interpelat în sensul „ce căutați acolo”, inculpatul a ascuns cele două bormașini sub caroseria mașinii, după care s-au îndepărtat cu pas normal (declarație inculpat - f.114-116 d.u.p, declarație parte vătămată - f.12-17 d.u.p).
Ajungând la mașină, partea vătămată a constatat faptul că portiera din stânga față era forțată, moment în care l-a apelat telefonic pe martorul G. A., căruia i-a cerut să vină mai repede că are o problemă (declarație parte vătămată - f.12-17 d.u.p., declarație martor G. A. - f. 35-36, 37-38, 39 d.u.p).
După aproximativ două minute, martorul G. A. a ajuns cu autoturismul, proprietate personală, pe . a văzut-o pe partea vătămată stând în picioare lângă autoturismul său, care era parcat în fața unui magazin și care i-a indicat cu degetul două persoane care se deplasau în aceeași direcție spunându-i că aceștia i-au sustras din mașină două bormașini (declarație martor G. A. - f. 35-36, 37-38, 39 d.u.p).
Urcându-se fiecare în autoturismul personal, cei doi au pornit în urmărirea inculpatului și a celeilalte persoane, iar în momentul în care i-au ajuns din urmă, partea vătămată, a cărui mașină era în fața celei aparținând martorului, a coborât din mașină, lăsându-și telefonul marca BlackBerry și cheile pe scaunul din dreapta și a încercat să-l imobilizeze pe individul de statură mai înaltă, rămas neidentificat.
În momentul în care a încercat să coboare din mașină, pentru a ajuta partea vătămată, inculpatul M. F. F. (individul mai scund de înălțime) s-a apropiat de mașina martorului G. A. și profitând de faptul că geamul de la portiera din stânga era deschis, i-a pus cuțitul la gât, amenințându-l și împiedicându-l să coboare (declarație inculpat - f.114-116 d.u.p, declarație martor G. A. - f. 35-36, 37-38, 39 d.u.p).
La scurt timp, inculpatul M. F. F. (individul mai scund) s-a deplasat spre locul în care partea vătămată încerca să-l imobilizeze pe celălalt individ, moment în care martorul G. A. a plecat cu autoturismul la un imobil din apropiere unde efectua lucrări, pentru a cere ajutor membrilor echipei cu care lucra (declarație martor G. A. - f. 37-38 d.u.p).
Partea vătămată, conștientizând că este în inferioritate numerică, l-a lăsat pe individul mai înalt și a început să fugă, nefiind ajuns din urmă de acesta. După ce partea vătămată s-a depărtat de la locul evenimentului, inculpatul M. F. F. a înțepat ambele cauciucuri de pe partea dreaptă a autovehiculului, a deschis portiera de pe partea dreaptă față a autovehiculului și a sustras un telefon marca BlackBerry, pe care partea vătămată l-a lăsat pe bancheta, după care a plecat împreună cu cealaltă persoană, rămasă neidentificată (declarație inculpat f.114 verso d.u.p, declarație parte vătămată - f.12-17d.u.p).
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul M. F. F., criticând-o pentru netemeinicie, vizând cuantumul pedepsei aplicate. Recurentul inculpat a invederat, în susținerea recursului că, deși i s-au reținut prevederile art.3201 Cod procedură penală, nu au fost respectate limitele de pedeapsă, pe de o parte, pe de altă parte, a invocat că, prin contopirea pedepselor, i s-a aplicat un spor de pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, deci mult mai mare.
Curtea, examinând recursul declarat prin prisma criticii aduse, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile arrt.3856 alin.ultim din Cod procedură penală, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din ansamblul probator administrat în cauză, rezultă că instanța fondului a reținut corect situația de fapt, căreia i-a dat o corespunzătoare încadrare juridică.
De asemenea, s-a dovedit cu certitudine și fără echivoc vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
De altfel, inculpatul – în cursul judecății – la data de 10 ianuarie 2013, a solicitat instanței să beneficieze de prevederile art.3201 Cod procedură penală și potrivit alin.7 al aceluiași articol, să-i fie reduse cu 1/3 limitele de pedeapsă prevăzute de lege, ceea ce de altfel s-a și întâmplat, astfel încât, acestuia i s-au aplicat trei pedepse: de 5 ani și 8 luni închisoare, de 3 ani și, respectiv, de 2 (două) luni închisoare, pentru infracțiunile din cauza dedusă judecății și cu reținerea art.3201 Cod procedură penală și anume: art.211 alin.1 și alin.2 lit.c, alin.21, lit.a, b Cod penal, cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod procedură penală; art.208 alin.1-209 alin.1, lit.b și e Cod penal, cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod procedură penală; art.217 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod procedură penală.
Însă, acestea sunt concurente între ele, dar sunt concurente și cu faptele pentru care inculpatul recurent a fost condamnat prin sentința penală nr.604/04.07.2012 a Tribunalului București – Secția I-a Penală, definitivă prin decizia penală nr.238/22.08.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, precum și prin sentința penală nr.357/25.05.2011 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr.1685/15.09.2011 a Curții de Apel București – Secția I-a Penală.
Așadar, Curtea constată că, în mod corect și legal instanța fondului a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința penală nr.604/04.07.2012 a Tribunalului București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 238/22.08.2012 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, respectiv: 4 ani închisoare și sporul de 1 an și 4 luni închisoare și pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.357/25.05.2011 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 1685/15.09.2011 a Curții de Apel București - Secția I Penală.
Toate aceste pedepse au fost contopite, în conformitate cu prevederile art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.36 alin.1 Cod penal, astfel că inculpatul urmează a executa pedeapsa rezultantă de 5 ani și 8 luni închisoare, la care se adaugă sporul de 1 an și 4 luni închisoare, spor ce a intrat în puterea lucrului judecat, fiind aplicat prin sentința penală nr.604/04.07.2012 a Tribunalului București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 238/22.08.2012 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală.
Așadar, instanța fondului, având în vedere numărul mare de infracțiuni, comportamentul inculpatului (recurent în speță) înainte de comiterea faptelor deduse judecății, dar și după săvârșirea acestora, judecătorul fondului constatând că inculpatul a fost cercetat în stare de deținere în altă cauză, a apreciat necesitatea ca, la sporul ce a rămas deja definitiv, să adauge un spor de pedeapsă de 6 luni, ca efect al activității infracționale multiple desfășurate de către inculpat.
Sigur, în mod nelegal, instanța de fond la sporul de pedeapsă de 1 an și 4 luni (cu autoritate de lucru judecat – spor ce nu putea fi modificat de instanță), a cumulat sporul de 6 luni închisoare, aplicat în cauza dedusă judecății, spor care, în mod legal trebuia cumulat la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, astfel că în final, inculpatul urma să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, aceasta ca tehnică de redactare a minutei, inculpatul solicitând reducerea sporului de pedeapsă de 1 an și 10 luni, în realitate, sporul aplicat în cauza dedusă judecății a fost de numai 6 luni închisoare, spor pe care instanța de control judiciar – în raport de dispozițiile art.72 din Codul penal – îl apreciază ca fiind întemeiat.
Reținând și celelalte date personale ale inculpatului, în sensul că la data comiterii faptei (8 sept. 2011) avea vârsta de 19 ani, că este neșcolarizat, necăsătorit, fără ocupație și fără loc de muncă, judecătorul fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepselor, prev.de art.72 Cod penal, ținând seama și de pericolul social concret al faptelor apreciat și prin raportare la consecințele cauzate părții vătămate B. R..
D. urmare, Curtea consideră că - în cauză - au fost examinate toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepsei, cuantumul acesteia, reflectând, atât gravitatea faptelor comise, cât și circumstanțele personale ale inculpatului M. F. F., ținându-se cont și de regimul sancționator corespunzător concursului între cauzele de agravare și atenuare, iar pedeapsa aplicată – în cuantum și modalitate de executare - este aptă să realizeze scopul preventiv educativ, astfel cum este definit de art.52 Cod penal.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive legale de casare a hotărârii criticate în cauză, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M. F. F..
Constatând culpa procesuală a recurentului, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M. F. F. împotriva sentinței penale nr.139/14.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._ .
Constată că recurentul inculpat este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul avocatului din oficiu - în cuantum de 200 lei - se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. A. A. C. V. PICIARCA D.
GREFIER,
D. T.
red.D.Pic.
dact.L.G.
ex.2
red.S.V.-Jud.Sect.6
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 648/2013.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 687/2013. Curtea de... → |
|---|
