Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 687/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 687/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 687/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr.687/ R
Ședința publică de la 10.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - V. C.
JUDECĂTOR - G. C. A.
JUDECĂTOR - O. B.
GREFIER - M. C.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror R. P..
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul V. A. R. împotriva sentinței penale nr. 149/F din 22.02.2013 pronunțată de JUDECĂTORIA SECTOR 2- SECȚIA PENALĂ în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat V. A. R., personal în stare de arest și asistat de avocat din oficiu B. D., cu delegația nr._, emisă de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul inculpat V. A. R. susține că este de acord cu asistența din oficiu la judecarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauză în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat.
Apărătorul din oficiu desemnat pentru recurentul inculpat V. A. R. solicită admiterea recursului, în temeiul disp.art.385/9 pct.14 Cpp, desființarea în parte a sentinței si in rejudecare, reținerea circumstanțelor prevăzute de art.74 alin.1 lit.c Cp, art.74 alin.2 Cp, reducerea cuantumului pedepsei spre minimul special al legii, în raport de atitudinea procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor, fiind aplicate disp. art.320/1 Cpp la instanța de fond.
Solicită a se retine circumstanțe personale favorabile, faptul ca prejudiciul a fost integral recuperat iar inculpatul are familie.
Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul dis.art.385/15 pct.1 lit.b Cpp solicită respingerea recursului declarat de inculpat, urmând a se menține hotărârea pronunțată de instanța de fond. Având în vedere modalitatea în care a se retine comiterea faptei, in loc public, faptul ca anterior a fost condamnat definitiv pentru comiterea unor fapte de același gen, astfel cum rezulta din fișa de cazier judiciar, ceea ce denota perseverenta infracțională, apreciază ca nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
In ultimul cuvânt, recurentul inculpat V. A. R. susține că a greșit și achiesează la concluziile apărătorului din oficiu.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 149/F din 22.02.2013 pronunțată de JUDECĂTORIA SECTOR 2- SECȚIA PENALĂ în dosarul nr._, in baza art. 208 alin. 1 Cod penal- art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a, b Cod penal, art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 75 alin. 2 Cod penal, art. 80 alin. 2 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul V. A. R. (fiul lui I. și R. P., născut la data de 21.01.1985 în București, CNP_, domiciliat în București, ..107, sector 2, cunoscut cu antecedente penale, cetățean român, studii 7 clase, fără ocupație, fără loc de muncă legal, în prezent încarcerat în penitenciarul Rahova) la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 61 alin. 1 teza a II-a Cod penal s-a dispus revocarea liberarii condiționate pentru restul rămas neexecutat de 410 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 769/15.12.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București- Secția Penală în dosarul nr._/300/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 790/20.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel București- Secția I Penală.
În temeiul art. 61 alin. 1 Cod penal s-a dispus contopirea pedeapsei aplicate cu restul neexecutat de 410 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 769/15.12.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București- Secția Penală în dosarul nr._/300/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 790/20.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel Buucrești- Secția I Penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă, durata reținerii și arestării preventive- de la 11.12.2012 la zi.
In temeiul art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, litera b Cod penal.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală s-a mentinut starea de arest preventiv a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată D. A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a dispus avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul București a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a retinut ca, la data de 11.12.2012, în jurul orei 15:30, în timp ce se afla în incinta farmaciei „Tarsis”, inculpatul V. A. R. a sustras de pe partea interioară a tejghelei, un telefon mobil marca Samsung Galaxy S2 cu ._ aparținând părții vătămate D. A., fiind depistat și imobilizat, de mai multe persoane alertate de martorul O. M., în timp ce părăsea incinta farmaciei.
Prejudiciul produs a fost in valoare de 2000 lei, fiind recuperat prin restituirea bunului sustras către partea vătămată (dovada de predare-primire a telefonului mobil)
Analizand fisa de cazier a inculpatului instanta de fond a retinut ca acesta este cunoscut cu antecedente penale, a suferit numeroase condamnari pentru fapte similare celei deduse judecatii in cauza de fata si se afla in stare de recidiva postexecutorie, respectiv postcondamnatorie.
S-a mai retinut că inculpatul a avut, inițial, în faza urmăririi penale, un comportament nesincer, negând comiterea faptei.
Din actele depuse la dosar de inculpat rezultă că persoane apropiate inculpatului- vecini- îl percep pe acesta ca pe o persoană ce nu a provocat niciodată probleme, având un comportament aproape exemplar.
Instanta de fond a retinut ca, in drept, fapta inculpatului V. A. R. care, pe data de 11.12.2012, în jurul orelor 15:30, în timp ce se afla în incinta farmaciei „Tarsis” (loc public), a sustras, de pe partea interioară a tejghelei, un telefon mobil marca Samsung Galaxy S2 cu ._ aparținând părții vătămate D. A. întruneste, sub aspect obiectiv si subiectiv, elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat, prevazute de In temeiul art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a, b Cod penal - fapta fiind savarsita in stare de recidiva postcondamnatorie, respectiv postexecutorie.
Pentru a aprecia cu privire la pericolul social concret al faptei savarsite, prima instanta a avut in vedere modalitatea de savarsire a faptei- într-un loc public.
De asemenea, s-a avut in vedere si faptul ca inculpatul a suferit multiple condamnari pentru fapte similare celei deduse judecatii in prezenta cauza, astfel cum rezulta din fisa sa de cazier.
Avand in vedere aceste imprejurari de fapt, au determinat instanta de fond sa aprecieze ca fapta savarsita prezinta gradul de pericol social concret al unei infractiuni, astfel cum este definita aceasta institutie juridica prin dispozitiile art. 18 Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanta de fond a avut in vedere dispozițiile art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală si criteriile generale prevazute de art. 72 Cod penal, retinand in favoarea inculpatului circumstantele atenuante prevazute de art. 74 alin. 2 Cod penal, intrucat inculpatul este în general perceput ca o persoană cu un comportament adecvat de persoane din comunitatea în care trăiește.
S-a avut in vedere si faptul ca inculpatul are o situatie materiala precara.
Având în vedere faptul că, inițial, inculpatul a negat comiterea faptei, având o atitudine nesinceră, având în vedere valoarea destul de ridicată și natura bunului sustras, instanța de fond a retinut în sarcina inculpatului incidența dispozițiilor art. 75 alin. 2 Cod penal.
A fost retinuta incidenta starii de agravare ce este reprezentata de recidiva postcondamnatorie și postexecutorie.
În temeiul art. 61 alin. 1 teza a II-a Cod penal, infracțiunea dedusă judecăți în cauza de față fiind comisă în timpul liberării condiționate, a fost revocata liberarea condiționată pentru restul rămas neexecutat de 410 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 769/15.12.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București- Secția Penală în dosarul nr._/300/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 790/20.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel Buucrești- Secția I Penală.
În temeiul art. 61 alin. 1 Cod penal s-a contopit pedeapsa aplicată cu restul neexecutat de 410 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 769/15.12.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București- Secția Penală în dosarul nr._/300/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 790/20.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel Buucrești- Secția I Penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 88 Cod penal a fost dedusa durata reținerii și arestării preventive- de la 11.12.2012 la zi.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au modificat și nu au încetat, că măsura arestării preventive se impune pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, precum și faptul că o măsură preventivă neprivativă de liberate nu răspunde scopului măsurilor preventive astfel cum este acesta reglementat prin dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedura penala, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a luat act ca partea vătămată D. A. nu s-a constituit parte civila impotriva inculpatului, prejudiciul fiind recuperat în natură, prin restituire.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul, solicitand casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, reducerea cuantumului pedepsei spre minimul special al legii.
In motivarea recursului formulat de inculpat s-a arătat că se impunea reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 74 alin.1 lit. c Cp, art.74 alin.2 Cp, în raport de atitudinea procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor si de imprejurarea ca prejudiciul a fost integral recuperat iar inculpatul are familie.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile invocate dar și din oficiu, în conformitate cu disp. art. 3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt, în concordanță cu probele administrate, respectiv declaratii inculpat, declarațiile părții vătămate, actele depuse la dosar de partea vătămată, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat de DGPMB- Sector 2 Poliție- Secția 6 Poliție- B.O.P. la 11.12.2012, procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat de DGPMB- Sector 2 Poliție- Secția 9 Poliție- B.I.C. la 11.12.2012 și planșele fotografice aferente, adresa nr. 1458/11.12.2012 emisă de DGPMB- Sector 2 Poliție- Secția 6 Poliție- Biroul Criminalistic, raportul de constatare tehnico- științifică nr._/19.12.2012 întocmit de DGPMB- Serviciul Criminalistic- Laboratorul Dactiloscopie Judiciară, declarația martorului ocular O. M., procesele verbale de recunoaștere de pe planșele fotografice și planșele foto aferente, declarația martorului asistent D. V..
Instanta de fond a facut o corecta incadrare juridica faptei reținute în sarcina inculpatului, aceastea întrunind elementele constitutive ale infractiunii de de furt calificat, prevazute de In temeiul art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a, b Cod penal - fapta fiind savarsita in stare de recidiva postcondamnatorie, respectiv postexecutorie.
Curtea apreciaza ca neintemeiate criticile formulate de recurentul inculpat cu privire la individualizarea pedepsei de catre prima instanta.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, aspect solicitat a fi analizat pe calea recursului, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.72 C.p., la aplicarea și stabilirea pedepsei ținând seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispozițiile părții generale ale Codului Penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite (infracțiunea de furt calificat făcând parte din categoria infracțiunilor contra patrimoniului), modalitatea de săvârșire ( in public), elementele ce caracterizează persoana inculpatului care nu era la prima nerespectare a legii penale, precum și disp. art. 3201 al. 7 din C.p.p.
S-a avut in vedere de catre prima instanta și faptul că inculpatul este recidivist și a săvârșit fapta în timp ce se afla în stare de liberare condiționata din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 769/15.12.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București- Secția Penală în dosarul nr._/300/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 790/20.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel Buucrești- Secția I Penală.
Curtea nu poate retine nici critica formulata de inculpat cu privire la gresita neretinere de catre instanta de fond a circumstantelor atenuante prev de art 74 lit c c.p., avand in vedere faptul ca, recunoașterea faptei constitue o atitudine firească într-o societate civilizată, urmare a evidenței ce rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală.
In plus, in prezenta cauza, atitudinea sincera a inculpatului care a recunoscut savarsirea faptei a fost valorificata din punct de vedere juridic prin aplicarea disp. art 320/1 c.p.p.
Or, in cazul aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență juridică.
Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen, ceea ce nu este cazul in speta de fata.
In ceea ce priveste neretinerea de catre instanta de fond ca, circumstanta atenuanta judiciara, a imprejurarii ca inculpatul a contribuit la acoperirea pagubei provocate prin fapta sa, Curtea retine ca, imediat dupa savarsirea infractiunii inculpatul a fost oprit de o persoană de sex masculin care l-a condus cu forța înapoi în farmacie, moment in care inculpatul a aruncat din mână telefonul mobil marca Samsung apartinand partii vatamate.
Prin urmare, recuperarea telefonului de catre partea vatamata nu a fost rezultatul unei actiuni voluntare a inculpatului ci s-a datorat faptului ca, imediat dupa savarsirea faptei, a fost prins de o persoana de sex masculin si adus in interiorul farmaciei de unde sustrasese bunul, unde a fost imobilizat de către Dușmanu F. C., agent de pază în cadrul S.C. BGS Divizia de Securitate S.R.L., care l-a predat organelor de politie.
Avand in vedere perseverenta infractionala a inculpatului, natura, modul de savarsire si valoarea prejudiciului produs părții vătămate prin fapta savarsita de inculpat, Curtea apreciaza că, executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare în regim privativ de libertate conduce la realizarea funcțiilor și scopului pedepsei prev. de art.52 C.p.,
Prin urmare, critica formulată este neîntemeiată, aplicarea unei pedepse mai mici nefiind justificată, asa cum a retinut in mod corect si prima instanta.
Pentru motivele expuse, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul, ca nefondat.
Se va deduce arestul preventiv de la 11.12.2012 la zi.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală ;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V. A. R. împotriva sentinței penale nr. 149/F din 22.02.2013 pronunțată de JUDECĂTORIA SECTOR 2- SECȚIA PENALĂ în dosarul nr._ .
Deduce prevenția de la data de 11.12.2012 la zi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fonful MJ.
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica azi, 10.04.2013.
V. C. G. C. A. O. B.
Grefier
M. C.
Red. / tehnored. GCA
Jud. fond I.A.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 655/2013. Curtea de Apel... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 293/2012. Curtea... → |
|---|
