Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1922/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1922/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 1922/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
_
Decizia penală nr.1922/ R
Ședința publică din data de 16.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. C. A.
JUDECĂTOR – V. C.
JUDECĂTOR – L. C-T. C.
GREFIER – M. C.
MINISTERUL PUBLIC- P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror E.- ELIANA B..
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul M. I. împotriva sentinței penale nr. 2202/21.08.2013 a Judecătoriei Sector 4 București, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat M. I. în stare de arest, asistat de avocat din oficiu C. M., cu delegația nr._ emisă de Baroul București, la fila 7 dosar, lipsind intimat parte vătămată S. D..
Procedura legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de către grefier, după care,
Recurentul inculpat M. I. susține că este de acord cu asistența din oficiu la judecarea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri în circumstanțiere, constând în copie adeverință emisa de AMOFM BUCUREȘTI- Agenția Locală Sector 3, privind indemnizația de șomaj.
Reprezentantul parchetului nu se opune probei .
Curtea, după deliberare, încuviințează administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, la solicitarea recurentului inculpat, prin apărător, și constată administrată proba prin depunerea înscrisului la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, declarații suplimentare de făcut, Curtea constată cauză în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat.
Apărătorul din oficiu desemnat pentru recurentul inculpat M. I. solicită admiterea recursului, în temeiul disp.art.38515 pct.2 lit.d Cpp, casarea sentinței si rejudecând, în fond, reținerea circumstanțelor prevăzute de art.74 - art.76 Cp, care nu au fost reținute de instanța de fond și reindividualizarea pedepsei aplicată acestuia.
Precizează că recurentul inculpat a avut o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor, fiind aplicate disp. art. 320/1 Cpp la instanța de fond. Solicită reducerea cuantumului pedepsei, urmând a se retine circumstanțe personale favorabile, precum și faptul că inculpatul era încadrat in muncă, ar familie, trei copii în întreținere iar prejudiciul a fost recuperat.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază neîntemeiat recursul declarat de inculpat și pune concluzii de respingere a acestuia, urmând a se menține hotărârea pronunțată de instanța de fond. Apreciază criticile nefondate, urmând a se avea in vedere modalitatea și împrejurările comiterii faptei, datele care caracterizează persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului.
In ultimul cuvânt, recurentul inculpat M. I. susține că a greșit și achiesează la concluziile apărătorului din oficiu.
CURTEA:
Asupra recursului de fata,
Prin sentinta penala nr. 2202/21.08.2013 a Judecătoriei Sector 4 București, pronunțată în dosarul nr._, a fost admisa cererea reprezentantului Ministerului Public și s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor retinute in rechizitoriu în sensul înlăturării disp. art. 37 lit. b C. pen.
În baza art. 208 alin. 1 C. pen. cu aplic. art. 320¹ C.p.p. a fost condamnat inculpatul M. I., fiul lui I. și V., născut la data de 12.03.1978 în București, domiciliat în București, int. P., nr. 16, ., f.f.l. în București, .. 16, sector 2, fără ocupație, CNP_, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În baza art. 192 alin. 1 C. pen. cu aplic. art. 320¹ C.p.p. a fost condamnat inculpatul M. I. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b C.p. au fost contopite cele două pedepse aplicate, inculpatul M. I. urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a-II-a și b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului de la data de 16.07.2013 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a fost mentinuta măsura arestării preventive a inculpatului M. I..
S-a luat act că partea vătămată S. D. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
În baza art. 118 lit. e C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 110 euro dobândită în urma săvârșirii infracțiunii.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, la data de 09.07.2013 partea vătămată S. D. a sesizat organele de poliție cu faptul că autori necunoscuți au pătruns fără drept în imobilul proprietate personală de unde au sustras un LCD marca Samsung.
Organele de poliție s-au deplasat la fața locului unde au efectuat o cercetare și au prelevat 9 fragmente de urme papilare.
În raportul de constatare tehnico-științifică nr._/17.07.2013 se concluzionează că 2 dintre urmele prelevate de la fața locului au fost create de inculpatul M. I..
Pe baza imaginilor surprinse de camerele de luat vederi amplasate la locuința părții vătămate a fost identificat inculpatul ca fiind persoana care a pătruns fără drept în data de 09.07.2013 în locuința părții vătămate și a sustras un LCD marca Samsung.
Din declarațiile martorului Badra Khaled Salim rezultă faptul că acesta a cumpărat de la inculpat un LCD marca Samsung pe care a adat suma de 110 euro.
Bunul astfel sustras a fost predat de către martorul Badra Khaled Salim organelor de poliție care l-au restituit părții vătămate.
Audiat fiind de prima instanta inculpatul a recunoscut savarsirea faptelor, insusindu-si probele administrate in faza de urmarire penala in conditiile art. 320/1 C.p.p.
În legătură cu încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, a fost admisa cererea reprezentantului Ministerului Public și a fost inlaturat art. 37 lit. b C. pen. având în vedere că a intervenit reabilitarea judecătorească cu privire la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin s. pen. nr. 261/2001 a Judecătoriei Sectorului 5 București.
S-a apreciat ca, in drept, fapta inculpatului M. I. care, în ziua de 09.07.2013, a sustras din locuința părții vătămate S. D. un LCD marca Samsung, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt prevăzută de art. 208 alin. 1 C. pen.
S-a mai retinut ca, in drept, fapta inculpatului M. I. care, în ziua de 09.07.2013, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate S. D., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 1 C. pen.
La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut in vedere criteriile prevăzute de art. 72 alin.(1) C.pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, raportat la împrejurările concrete ale comiterii acesteia, urmarea produsă, respectiv recuperarea în totalitate a prejudiciului produs, natura și limitele pedepsei prevăzute de lege, persoana și conduita inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, având condamnări definitive tot pentru fapte contra patrimoniului, nu are ocupație, nu are loc de muncă și și-a recunoscut faptele.
Instanța de fond nu a retinut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului (inculpatul are antecedente penale, prejudiciul a fost recuperat ca urmare a intervenției organelor judiciare, recunoașterea sa a avut loc în momentul punerii sale în fața probelor deja administrate) și a aplicat pedepsele peste limita de 1/3 astfel redusă având în vedere antecedentele penale.
În baza art. 71 C.pen. au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin.(1) lit. a) teza a-II-a și lit. b) C.pen.
Referitor la dreptul de a alege (art.64 alin.(1) lit. a) teza I Cod penal), s-a apreciat că aplicarea pedepselor accesorii trebuie realizată și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care fac parte din dreptul intern. Având în vedere și cauza Hirst contra Marii Britanii și S. și P. c. României, prin care Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului la vot a persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, prima instanța, în aplicarea jurisprudenței CEDO, nu a aplicat automat pedeapsa accesorie prev. de art.64 alin.(1) lit. a) teza I Cod penal, și a apreciat că în cauză nu se impune aplicarea acesteia față de persoana și conduita inculpatului și față de gravitatea faptei săvârșite.
Simpla săvârșire a faptelor reținute în sarcina inculpatului, nu poate conduce la interzicerea din oficiu a dreptului de a alege, întrucât acest drept constituțional implică o apreciere personală asupra modului în care un cetățean înțelege să-și exercite acest drept, iar inculpatul, ca urmare a săvârșirii faptei nu poate fi oprit de la exercitarea, în limitele sale constituționale și legale, a unui astfel de drept.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a considerat că aceasta trebuie să fie prin privare de libertate, raportat la modalitatea de comitere a faptelor, de asemenea inculpatul neavând un loc de muncă, o ocupație, care să-i asigure subzistența fără a persevera pe cale infracțională.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului de la data de 16.07.2013 la zi.
În baza art. 350 alin.(1) C.pr.pen., s-a mentinut măsura arestării preventive a inculpatului având în vedere că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, respectiv pericolul concret pe care inculpatul îl prezintă pentru ordine publică, pericol relevat de gravitatea faptei săvârșite și de persoana și conduita inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, nu are un loc de muncă și nu are o ocupație, existând astfel pericolul social ca odată pus în libertate acesta să mai săvârșească și alte fapte de același gen pentru a face rost de bani.
Instanța a luat act că partea vătămată S. D. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză, prejudiciul produs fiind recuperat în totalitate.
În baza art. 118 lit. e C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 110 euro dobândită în urma săvârșirii infracțiunii având în vedere că martorul Badra Khaled Salim nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu suma de bani achitată pentru LCD marca Samsung, iar prejudiciul produs părții vătămate a fost recuperat în totalitate.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs inculpatul.
In motivarea recursului s-a aratat ca se impune a fi retinute in favoarea inculpatului circumstanțele prevăzute de art. 74 - art. 76 Cp si astfel sa fie reindividualizata pedeapsa aplicata prin reducerea acesteia pentru ca inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor, era încadrat in muncă, are familie, trei copii în întreținere iar prejudiciul a fost recuperat.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile invocate dar și din oficiu, în conformitate cu disp. art. 3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Situatia de fapt, expusa pe larg in considerentele hotararii atacate a fost corect reținută de instanța de fond, in urma analizarii probatoriului administrat in faza de urmarire penala si insusit de inculpat in conditiile art. 320/1 c.p.p.
Instanta de fond a facut si o corecta incadrare juridica faptelor reținute în sarcina inculpatului, aceastea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de art. 208 alin. 1 C. pen. si art. 192 alin. 1 C. pen.
Curtea apreciaza drept neintemeiate criticile formulate de inculpat cu privire la individualizarea pedepselor aplicata de prima instanta.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate, aspect solicitat a fi analizat pe calea recursului, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.72 C.p., la aplicarea și stabilirea pedepsei ținând seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispozițiile părții generale ale Codului Penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite (infracțiunea de furt făcând parte din categoria infracțiunilor contra patrimoniului), de conduita procesuala sincera a inculpatului, de elementele ce caracterizează persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, având condamnări definitive tot pentru fapte contra patrimoniului, nu are ocupație, nu are loc de muncă și și-a recunoscut faptele.
Curtea nu poate retine nici critica formulata de inculpat cu privire la gresita neretinere de catre instanta de fond a circumstantelor atenuante prev de art 74 lit c c.p., avand in vedere faptul ca, recunoașterea faptei constitue o atitudine firească într-o societate civilizată, urmare a evidenței ce rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală.
In plus, in prezenta cauza, atitudinea sincera a inculpatilor care au recunoscut savarsirea faptelor a fost valorificata din punct de vedere juridic prin aplicarea disp. art 320/1 c.p.p.
Or, in cazul aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență juridică.
Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen, ceea ce nu este cazul in speta de fata.
Avand in vedere perseverenta infractionala a inculpatului, Curtea apreciaza că pedepsa rezultanta de 2 ani inchisoare aplicata inculpatului, cu executare in regim privativ de libertate conduce la realizarea funcțiilor și scopului pedepsei prev. de art. 52 C.p.
Prin urmare, criticile formulate de inculpat cu privire la neretinerea circumstantelor atenuante cu consecinta aplicarii unor pedepse mai mici nu sunt justificate.
Pentru motivele expuse, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Se va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului inculpatului durata arestarii preventive de la data de 16.07.2013 la zi.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. I. împotriva sentinței penale nr. 2202/21.08.2013 a Judecătoriei Sector 4 București, pronunțată în dosarul nr._ .
Compută prevenția inculpatului de la 16.07.2013 la zi.
Obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2013.
G. C. A. V. C. L. C-tin C.
Grefier
M. C.
Red./tehnored. GCA
Jud. fond M.D.
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ
DECIZIE Nr. 1922/2013
Ședința publică de la
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe
recurent M. I.
și pe parte vătămată S. D., având ca obiect
furtul (art.208 C.p.)
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- recurent Inculpat - M. I.
- parte vătămată - S. D.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva ... constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la
Președinte,
M.C. 29 Octombrie 2013
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1956/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
